Poezia "Oul dogmatic"a fost publicata initial in revista"Cetatea literara"si releva o viziune originala asupra semnificatiei simbolice a oului.
Scrisa in"Ajunul Pastilor 1925"(dupa cum reiese din aceasta mentiune finala),poezia reuneste doua mari motive literare barbiene:motivul nuntii si motivul increatului.
Titlul poeziei poate fi explicat pornind de la semnificatia cuvantului "dogma"care are sensul de teza,invatatura fundamentala a unui religii,care nu admite obiectii.
Prin intermediul oului poetul pastreaza dogma privind nasterea lumii si caracterul ciclic al vietii.
Tema poeziei este sustinuta de motto-ul"Si Duhul sfant se purta deasupra apelor".
Prin "ou" se reediteaza nasterea lumii.Din punct de vedere compozitional poezia "Oul dogmatic" este alcatuita din 11 strofe si are un motto extras din "Vechiul Testament",capitolul"Facerea".Altfel spus,suntem avertizati prin motto,ca ni se va vorbii despre preexistenta.
Cu ocazia sarbatorii"Pastelui" poetul i se adreseaza omului"uituc"si"nerod",amintindu-i ca oul(pe care acesta il rosteste si-l mananca)are semnificatii profunde pe care omenirea le-a pierdut odata cu disparitia miturilor.
Este stiut ca in mitologiile mai multor popoare,exista credinte potrivit carora Universul s-ar fi nascut din "Oul primordial" intrupat dintr-o mare nesfarsita,purtatoare a germenilor vietii.
In poezia "Oul dogmatic" poetul face o disociere intre"oul sterp"destinat consumului si"viul ou,la varf cu plod"destinat contemplatiei:"Facut e sa- privim la soare".In conceptia lui Barbu "oul" simbolizeaza starea de virtualitate,simbol al increatului,al inocentei pure:"Nevinovatu,noul ou"care ascunde viata si moartea prin metaforele"Palat de nunta si cavou"si reprezinta samanta din care se va dezvolta viata.
Se contureaza astfel motivul literar al nuntii inca nerealizata,atat timp cat increatul ramane"nevinovat"si pur.
Incepand cu strofa a treia,"oul"este prezentat ca o figurare,in dimensiuni reduse,a cosmosului:albusul care"doarme nins"aminteste de marea originara cufundata in pace,iar galbenusul este un mic soare care masoara pasii timpului si curgerea vietii.In acest galbenus"galben icusar"se afla si marea taina a mortii:"Si mai ales te infioara/De acel galben icusar,/Ceasornic fara minutar,/Te-nfioara/De ceasul galben,necesar...".
In sfarsit"plodul"reprezinta factorul generator de viata,situat la"polul plus",acolo unde noroaiele pamanturilor n-au ajuns inca;asemenea Sfantului Duh,care "se purta deasupra apelor" innaintea genezei,plodul pregateste"nunta"din care se va naste o fiinta.
Finalu poeziei arata insa ca aceasta nastere n-ar trebuii sa se produca deoarece ar avea loc schimarea increatului in creat,iesirea din puritatea preexistentei,face ca fiinta nou nascuta sa intre in timpul curgator care aduce imbatranirea si moartea.
Ideea pastrarii stadiului pur al increatului va fi reluata si-n alte opere;printre acestea,baladele:"Dupa melci"si"Riga Crypti si lapona Enigel"demonstreaza ca iesirea din preexistenta se pedepseste,aducand moartea.