Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Nichita Stănescu în căutarea pietrei filosofale (eseu)
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 





Nichita Stănescu a descoperit taina transformării cu¬vin¬telor în poezie, deşi ţelul lui era să găsească piatra filosofală. În timpul ex¬pe¬rienţelor, unele dintre ele trau¬ma¬tizante, a descoperit taine cutre¬mu¬ră¬toa¬¬re, a descifrat mis¬te¬re şi rebusul metaforelor, a transformat puterea gândului într-un laser lingvistic, a practicat de¬dublarea cu mult ta¬lent, s-a împrietenit cu zeul inspiraţiei şi cu îngerii ce po¬pulează alte planuri decât cele pământeşti. De aceea, unii i-au dat supra¬nu¬mele Iniţiatul, alţii Profetul, alţii Geniul şi nu sunt puţini cei care l-au socotit Ale¬sul.
"Cu cât se-nsera peste arborii rari,/ cu atât în¬cepeau să lumineze mai tare / inimile noastre de hoi¬nari,/ căutătorii pietrei fi¬losofale" (Cu o uşoară nos¬tal¬gie, O viziune a sentimentelor, 1964).
Mai devreme decât alţii a descoperit că "nu există o cale spre fe¬ricire, ci calea este fericirea însăşi" (citat atri¬buit lui Buddha), dovadă că scrierea sa hemografică "în¬cearcă să oprească în loc ceea ce nu poate fi oprit ni¬cio¬dată în loc; starea fericirii, adică" (Ni¬chita Stanescu, Hemografia, în Respirări, 1982, p. 66).
Căutător al pietrei filosofale, Nichita a parcurs un drum la finalul că¬ruia s-a transformat pe sine. Din vechile scri¬eri am aflat câte ceva des¬pre această Cale: Alchimia este o ştiinţă cu ajutorul căreia se poate des¬coperi formula transformării me¬talelor în aur pur, pentru a obţine astfel elixirul vieţii. Ingre¬dientul primordial este mercurul filosofic, adică un şarpe încolăcit pe un toiag de aur. Mercurul filo¬so¬fic se obţine prin absorbirea


sufletului (toiagul de aur) de către argintul viu (şarpele). Acesta este compusul de gradul întâi, oul vitriolat, care cere apoi o coacere treptată spre a se trans¬forma în sulf roşu, apoi în elixir şi, în ultima fază, el devine leac uni¬versal. Însă, această revelaţie e tranzitorie şi fără de folos dacă nu se parcurg şi restul etapelor. Ur¬mează arderea şi purificarea cu aju¬torul focului viu, fluid (flux energetic). Când şi acest mister i se relevă neofitului, acesta constată că apa încinsă este de fapt "spiritul întemniţat în lucruri". Urmează apoi Evo¬luţia, adică des¬luşirea cu perseverenţă a culorilor sacre ale curcubeului. Unii căutători descoperă cu spaimă cu¬loarea neagră ("Osiris e un zeu negru"), dar sufletul lor trece de la noapte la zi, de la moarte la viaţă şi renasc într-un ocean de lumină albă. În cele din urmă, desluşesc un grăunte gălbui ca aurul şi află că au iz¬butit, de¬ve¬nind suverani, pu¬ter¬nici şi apostoli. Spi¬ritul lor dom¬neşte asupra materiei.
Cum să nu se fi în¬fruptat Nichita din această hrană spirituală, cu atât mai mult cu cât, probabil, a învăţat pe de rost culorile curcu¬be¬ului, adică a des¬coperit că "să transformi me¬talele în aur în¬seam¬nă să transformi omul în spirit pur".
Piatra filosofală nu este un produs de masă, fa¬bri¬cat după o re¬ţetă infailibilă. Nu e un panaceu, un elixir pe care să-l sorbi dintr-o în¬ghi¬ţitură şi în secunda următoare să constaţi că se pro¬duc trans¬for¬mări miraculoase. Piatra filosofală e o cale isto¬vi¬¬toare cu suişuri şi co¬¬¬bo¬râşuri. Ea impune multe sacrificii şi renunţări, dar fru¬mu¬seţea ei e mai orbitoare decât luxul unui trai îndestulat. Piatra filosofală este omul transformat în spirit pur, sau, în cazul nostru, Nichita Stănescu transformat în poe¬zie: "O continuă avalanşă de poezie cu numele de Nichita. Omul clocotea de inspiraţie, clipă de clipă. Nu putea să comunice decât prin poezie ori¬când îl întâlneai şi în orice împrejurare s-ar fi a¬flat" (Edgar Papu, în Album., editată de Viaţa Românească, 1984, p. 239).

În poeziile din primele volume există numeroase măr¬turii ale pre¬¬ocupărilor sale esoterice, motiv pentru care avem bănuiala că ex¬perienţele transformatoare s-au pe¬trecut în anii adoles¬cenţei, înainte de debut.
Mai există indicii că şi-a gestat întreaga operă cu mult înainte ca ea să fie aşezată pe hârtie, schiţându-şi men¬¬tal traseul său liric. De aici sentimentul că opera lui Nichita este unitară, fie¬care volum aşe¬zându-se într-un făgaş dinainte săpat.
Viaţa şi faptele lui Nichita nu au trecut neo¬b¬ser¬vate în rândul contem¬po¬ra¬nilor. Ei au înţeles fulgerător că sunt mar¬torii unu



i destin deosebit ce aparţine unui om capabil să schimbe istoria. În ciuda modestiei pro¬verbiale, chiar şi Nichita recunoştea uneori: "Am un sen¬ti¬ment năprasnic de întemeietor" (Antimetafizica, 1985, p. 127) sau "Fără mine nu se poate, dovadă că sunt" (Cine sunt eu?, vol. Ne¬cuvintele, 1969).
Nichita a trăit cu conştiinţa unei "pricini secrete de a e¬xista", ca¬re, în viziunea iniţiaţilor, nu este altceva decât misi¬unea pe pământ a fie¬cărui om. Ea este secretă, adică fiecare om tre¬buie să o descopere sin¬gur şi să o urmeze. Ea este divină, adică e dată. Ea este solemnă, adi¬că alţi oameni se vor înfrupta cu solemnitate din rodul ei, spre a fi fericiţi. A avea această conştiinţă înseamnă a te înnobila cu un sen¬ti¬ment, me¬si¬a¬nic prin excelenţă:
- "De care amintire nu poţi să treci?
- De amintirea de a mă fi născut cu rost. Refuz să cred că individul nu are un rost anume. De aceea forjarea unui ideal, naşterea, ado¬les¬cenţa şi matu¬ritatea unui ideal, felul fizic în care el se naşte sunt ceva care nu se uită pentru că nu te uită ele" (An¬timetafizica, p. 124).
A opri în loc această stare (de fericire), această pri¬¬cină (de a exista) în¬seamnă a-ţi îndeplini mi¬siunea. A o lăsa să treacă înseamnă a trăi în zadar: "Numai o operă justifică o existenţă. Sunt oameni care au tre¬cut ca şi cum n-ar fi fost. În urma lor nu rămâne nimic" (N. Stănescu, Un pământ numit România, interviu de Iulian Neaş¬cu, în Luceafărul, 22, nr. 14, 7 aprilie 1979, p. 3, cf. Fiziologia po¬eziei, 1990, p. 565).
Pentru a-şi justifica existenţa, Nichita a creat o operă durabilă. Iar opera l-a născut şi l-a făcut nemuritor. Într-o poezie din volumul de de¬but, intuia: "Ne surâdem aşa, ca şi cum / ne-am spune unul altuia / că-ntr-adevăr trăim / şi nu vom muri definitiv,/ ni¬cio¬dată" (Meditaţie de sea¬ră, vol. Sensul iubirii, 1960).
Fi¬reşte, ca un veritabil căutător al pietrei filo¬so¬fale, Nichita a fost preocupat toată viaţa să găsească acea poţiune magică, dătătoare de nemurire. A găsit-o, a băut-o şi spiritul lui a de¬venit o torţă de lumină albă. Puterea cu care s-a învrednicit l-a făcut su¬veran peste con¬tem¬porani şi peste epoca în care a vieţuit.
Privind în jur, a zis: "M-am întrebat de multe ori de ce în se¬colul no¬stru nimeni nu mai caută nemurirea decât în chinul limitat al artelor... Ce siguranţă a făcut ca ado¬lescenţii şi bătrânii secolului nostru să dorească să existe şi atât, ce cunoaş¬tere definitivă a condiţiei noastre biologice i-a făcut să prefere viaţa ca atare şi nu ne¬mu¬ri¬rea?"(N. Stănescu, în Album., 1984, p. 391).







Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite