Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
OMUL-FANTĂ / N. Stănescu (Se închină lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel)
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 



Omul-fantă are îndepărtate origini./ El vine din afară:/ din afara frun¬zelor,/ din afara luminii protectoare / şi chiar / din afara lui însuşi.// Ia fiinţă venind./ Astfel, el se umple / cu imaginile di¬forme / atârnând lă¬ţoase de marginile / exis¬ten¬ţei,/ sau, pur şi sim¬plu,/ el adulmecă exis¬tenţa / şi ia naştere lăsându-se / de¬vorat de ea.// Nu se ştie cine mă¬nâncă pe cine./ Omul-fantă azvârle mari piramide / de vid / peste mari deşerturi.// El se apropie, se apropie./ Întâlneşte sfera / şi are vederea aerului / şi a simunurilor.// El mănâncă o frunză,/ dar o mănâncă pe dinlăuntru./ El este în afară pântec / şi înlăuntru gură cu dinţi./ Nu se ştie cine îl mănâncă pe cine.// Omul-fantă face înconjurul lumii / şi există numai cât să ia cunoştinţă / de existenţă.// Sufletele morţilor / sunt atmosfera terestră./ Respirăm sufletele lor;/ sufletele lor îşi înfig câte un deget / adânc în respiraţia noastră.// Omul-fantă moare / ca să ia cunoştinţă de moarte./ El se lasă respirat / şi la rândul lui / respiră / obiectele însufleţite şi neînsufleţite / ca şi cum ar fi aer.// Nu se ştie cine respiră pe cine./ Istoria coagulează în cuvinte solemne;/ viitorul ni se înfăţişează sub forma unei / vorbiri / pronunţate de nişte guri / cu mult mai perfecte decât ale noastre.// Pământul lui "a fi"/ îşi trage aerul din pământul / lui "a nu fi"./ Nu se ştie cine îl respiră pe cine.// Omul-fantă vine şi vede./ Nu se ştie dacă între ochiul lui / şi ochiul lucrurilor


/ există vreun spaţiu pentru vedere.// Retina omului-fantă e lipită / de retina lucrurilor./ Se văd împreună, deo¬dată,/ unul pe celălalt,/ unii pe ceilalţi,/ alţii pe ceilalţi,/ ceilalţi pe ceilalţi./ Nu se ştie cine îl vede pe cine.// Nu e loc pentru semne,/ pentru direcţii./ Totul e lipit de tot.// Omul-fantă vine din afară,/ el vine de dincolo / şi încă de mai departe de dincolo./ Odată venit,/ nu se mai ştie cine-a venit / şi cine într-adevăr e de dincolo / şi încă de mai departe de dincolo / este.// Totul e lipit de tot;/ pântecul de pântec,/ respiraţia de respiraţie,/ retina de retină.//
***

Che¬ia din dedicaţie (lui Hegel), dar şi evoluţa eve¬nimentelor dată de poemele an¬terioare ne îndrep¬tă¬ţeşte să echivalăm expresia "omul-fantă" cu spiritul, mai precis cu naşterea sa şi proclamarea concomitentă a planului co¬respunzător. Însă o dată născut ("ia fiinţă venind") el pri¬meşte un atri¬but uluitor: poate glisa în mod conştient pla¬nurile spa¬ţiului şi poate presa timpul pentru a-i viola mis¬terul şi legile bunului simţ (trecutul şi vii¬torul sunt astfel lipiţi unul de altul). El, spiritul, are capacitatea de a realiza oricând incizii (fante) în trupul ab¬stract al timpului sau al spaţiului, mărind sau micşorând gra¬dul de vibraţie.
Atunci când vibraţia scade, spiritul "adulmecă exis¬tenţa", lumea materială adică, "şi ia naştere lăsându-se de¬vorat de ea", cunoscând prea bine legea creşterii şi a des¬¬creşterii (a vieţii şi a morţii, a ciclicităţii). Dar "există nu¬mai cât să ia cunoştinţă de existenţă" - o clipire de ochi la scară cosmică, un secol pentru pământeni şi "moare ca să ia cunoştinţă de moarte" (aceeaşi clipire de ochi). El, spi¬ritul, schimbă planul fizic cu planul astral, traversând fanta spa¬ţiului, mărind sau micşorând gradul de vi¬braţie.
Omul-fantă este simbolul pendulărilor pe care spi¬ritul le rea¬lizează pe o axă con¬venţională a timpului, în¬tre lumi paralele, între pla¬nu¬ri oarecum identice şi totuşi atât de diferite, dar întru totul lipite una de alta ("totul e lipit de tot"). Spiritul e lipit de pielea trupului, retina spiritului e li¬pi¬tă de re¬tina lucrurilor, "pân¬tecul de pântec, respiraţia de res¬piraţie". E o lume cvadri¬di¬men¬si¬onală propice evoluţiei.
După cum am constatat în Elegia a treia (auto¬sco¬pia), există me¬tode şi tehnici temeinic elaborate, prin care spi¬ritul poate lua contact (vremelnic) cu planul astral, de¬du¬blându-se. Mărturii despre "biografia" Omului-fantă (sau frân¬



turi de me¬di¬taţie pe această temă) aflăm şi în alte poezii st㬬nes¬ciene: "Nici un lucru nu poate să ocupe acelaşi spa¬¬ţiu în acelaşi timp cu un alt lucru" (Fals citat din Euclid). Dar sufletul şi trupul? "A¬dorm şi îmi las ca¬pul să-mi atârne în lumea simultană, eli¬be¬rând de greutatea capului meu aceas¬tă lume şi-ngre¬unând cu greu¬tatea acestuia lumea si¬mul¬tană." (Certarea lui Euclid, vol. Laus Pto¬lemaei, 1968).
Omul-fantă, spiritul adică, navetează între lumi si¬multane, des¬picând reali¬ta¬tea şi bunul simţ comun pentru a pătrunde "dincolo", unde funcţionează un alt tip de lo¬gică.
Poemul Omul-fantă nu este o anti-elegie şi nu a jucat niciodată rolul lui Iuda ("trădătorul") în raport cu Me¬sia şi cei 11 apostoli biblici - după cum chiar Nichita a ţinut să ne convingă. Dacă poemul ar fi purtat titlul Elegia a ze¬cea, cum era firesc, nimeni din galerie nu ar fi protestat, pentru că nu ar fi avut motiv.
Titlul dat de Nichita, altul decât Elegia a ze¬cea, se asea¬mănă cu tehnica deco¬ratorilor de locuinţe care, pe un perete îm¬brăcat în marmură albă, implantează o placă de marmură roşie sau gal¬benă, pentru a sparge monotonia.
***
În opinia criticului Ion Pop, "nu este o elegie, pen¬tru că Omul-fantă e simbolul universalei cuprinderi, al to¬talei îmbrăţişări a lumii." (Ion Pop, Monografia, 1980, p.68). Luis Bolle vine cu alt ar¬gu¬ment: "A¬ceastă elegie e ne-numerotată căci, într-un anu¬me fel, omul-fantă, privire pură, pare a nu avea «ochi pro¬priu» şi nu poate «intra în calcul»" (Luis Bolle, Imagini şi limbaj, cf. Nichita Stănescu, frumos ca umbra unei idei, 1985, p. 231). Mircea Martin propune concluzii: "Aspiraţia spre uni¬tate existenţială şi gnoseo¬logică se realizează plenar în poemul Omul-fantă. Întâlnim aici o suprapunere a fiinţei cu Marele Tot, o identificare conştientă de sine"( Mircea Martin, Generaţie şi creaţie, EPL, 1969, p. 11-12). Eugen Si¬mion schimbă registrul: "Omul-fantă este un di¬vertisment comic într-o operă serioasă. Ca să nu supere pe zeu, lup¬tătorul aşeză la coada cortegiului triumfal un bufon. Co¬mi¬căria este supapa necesară tragicului pentru a nu muri de con¬gestie. Omul-fantă este spiritul pozitivist care tră¬ieşte în lumea aparen¬ţelor (.). El poate fi identificat cu conştiinţa noastră limitat exis¬ten¬ţială." (Eugen Simion, Scriitori români de azi, I, 1978, p. 181-182). Pentru Ştefania Mincu (1987), "Omul-fantă e omul văzut din exterioritatea sa; este doar ideea de om, cu totul impersonală şi ab¬stractă" (p.109).







Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite