Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
UMBRA LUI MIRCEA. LA COZIA - perioada paşoptistă - poem romantic - poezie epică, de Grigore Alexandrescu
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 


- tema: Personalităţi, exemple, modele -

Grigore Alexandrescu (1814-1885) este un poet romantic autentic, atât în poeziile patriotice, cât şi în elegii şi meditaţii. El cultivă cu strălucire motivele romantice ale ruinelor, mormintelor; peisajelor nocturne şi fantastice, reînviind eroii istoriei naţionale. Grigore Alexandrescu a preluat din romantismul european modalităţile artistice, pe care însă le-a adaptat spiritualităţii româneşti, transpunându-le în idealurile înflăcărate ale generaţiei de la 1848 şi urmărind sensibilizarea contemporanilor pentru împlinirea idealurilor de libertate şi independenţă naţională.
Alături de Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri în Moldova, Ion Heliade Rădulescu, Vasile Cârlova, Cezar Bolliac în Muntenia şi Timotei Cipariu, George Bariţiu, Andrei Mureşanu în Transilvania, Grigore Alexandrescu se înscrie în generaţia scriitorilor paşoptişti, care au cultivat tema evocării istorice, a naturii meleagurilor româneşti, fiind animaţi de un adevărat şi înflăcărat patriotism.
Poezia \"Umbra lui Mircea. La Cozia\" a fost scrisă în urma unei călătorii pe care Alexandrescu a făcut-o pe la mănăstirile din Oltenia, împreună cu prietenul său, Ion Ghica. Deşi a fost scrisă în 1842, poezia va fi publicată în 1844, în revista \"Propăşirea\", editată de Mihail Kogălniceanu.
Poezia îmbină lirismul obiectiv cu lirismul subiectiv care se definesc prin pronume şi verbe la persoana a IIl-a şi la persoana I, precum şi prin adresarea directă (pronume şi verbe la persoana a Ii-a): \"îl\", \"el\" \"stau\", \"se înt


ind\", \"izbesc\", \"mă-mpresoară\", \"noi\", \"citim\", \"privim\", \"Ascultaţi!\" etc.
Semnificaţia titlului. Titlul este alcătuit din două părţi, ce par că-nu au o legătură strânsă, deoarece sunt separate de punct şi fiecare dintre ele este scrisă cu majusculă. \"Umbra lui Mircea\" evocă personalitatea istorică a domnitorului muntean, Mircea cel Bătrân. \"La Cozia\" este numele mănăstirii ctitorite de marele voievod, lăcaş care a inspirat poezia şi unde, se pare, că a fost scrisă.
Structura compoziţională a poeziei. Poezia este structurată în şaisprezece strofe şi este construită prin îmbinarea subtilă a mai multor specii romantice. Astfel, primele şapte strofe se constituie într-un pastel romantic, descriind cadrul natural nocturn în care apare fantoma lui Mircea cel Bătrân, următoarele cinci strofe conţin elemente de odă şi imn prin care se slăvesc faptele de vitejie ale domnitorului. Următoarele două strofe constituie o meditaţie, în care poetul exprimă idei filozofice despre timpul trecător, cu identificarea momentelor importante din trecut şi prezent, precum şi o viziune asupra viitorului, iar ultimele două strofe revin, simetric, la imaginea iniţială a pastelului, împlinind astfel perfecţiunea artistică a poeziei.
Primele şapte strofe compun un pastel romantic, în care cele dintâi imagini vizuale sunt umbrele turnurilor aplecate peste undele şi valurile Oltului, care lovesc ritmic \"Zidul vechi al mănăstirei\", singurul element auditiv al liniştit înserării. Poezia începe cu un anapest (picior metric alcătuit din trei silabe, dintre care primele două sunt neaccentuate, iar a treia accentuată-«,«.), \"Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate\", care dau poeziei gravitate evocatoare şi, prin aceasta, muzicalitate interioară versurilor, fapt ce 1-a determinat pe G. Călinescu să considere că Alexandrescu face parte \"dintre aceia care au contribuit la apropierea poeziei de muzică\". Printr-o personificare metaforică, poetul aseamănă generaţiile de oameni care s-au succedat de-a lungul timpului pe aceste meleaguri cu undele curgătoare ale râului - \"Ş-ale valurilor mândre generaţii spumegate\". Imaginea vizuală este redată prin forma reflexivă a verbelor \"se întind\", \"se prelungesc\" care se referă la umbrele turnurilor, părând că ating \"ţărmul dimpotrivă\".
Cadrul nocturn este specific romantismului prin atmosfera misterioasă care induce emoţie şi înfiorare. Imaginile vizuale sunt construite printr-o enumeraţie a complementelor circumstanţiale de loc -\"dintr-o peşteră\", \"din râpă\", \"de pe muche\", \"de pe stâncă\", \"pântre iarbă\" - şi prin folosirea verbelor la prezentul etern (gnomic) - \"iese\", \"mă-mpresoară\", \"se cobor\", \"se mişcă\", \"să strecoară\", \"trece\". Atmosfera fantastică şi înfricoşătoare este ilustrată de \"ceasul nălucirei\", un element tipic romantic fiind apariţia fantomei încoronate care iese din mormânt: \"O fantomă-ncoronată din el iese... o zăresc\". Natura este umanizată, deoarece toate elementele sale participă emoţional la întâmplările miraculoase: \"Muşchiul zidului se mişcă... pântre iarbă să strecoară/ O suflare, care trece ca prin vine .un fior/ [...] Râul înapoi se trage... munţii vârful îşi clătesc\". Imaginile sunt hiperbolizate pentru a realiza măreţia copleşitoare cu care \"marea fantomă\" porunceşte şi la un semn \"Oştiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez\". Autoritatea personalităţii istorice a lui Mircea cel Bătrân este ilustrată prin propoziţii scurte, puncte de suspensie: \"Iese... vine către ţărmuri... stă... în preajma ei priveşte...\". Verbul la imperativ, \"Ascultaţi!\", este o adresare directă a poetului către toate componentele naturii înconjurătoare şi înfiorate. Printr-o întoarcere graduală în trecut, procedeu artistic tipic romantismului, poetul incită la contemplaţie, pentru a se vedea cum \"marea fantomă\" a dat speranţă românilor şi a îngrozit - totodată - pe toţi duşmanii de odinioară: \"Transilvania-1 aude, ungurii se înarmez\". Această idee este construită printr-o hiperbolă, deoarece porunca voievodului se aude peste Carpaţi, fiind repetată, amplificat, \"din stâncă-n stâncă\". De remarcat în această strofă este cezura, care împarte versul în două emistihuri, propoziţiile sunt scurte şi marcate prin puncte de suspensie: \"Iese... vine către ţărmuri... stă... în preajma ei priveşte\".
In stil romantic, eul liric se adresează direct Oltului, martorul permanent al \"vitejiilor trecute\", care privise cu mândrie legiunile militare şi căruia îi erau cunoscute \"Virtuţi mari, fapte cumplite\" ale acestui trecut glorios. Oltul este personificat, poetul recurgând la vocativ şi la o interogaţie retorică: \"Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute/ [...] Cine oar\'poate să fie omul care te-a-ngrozit?\". Portretul de erou al naţiunii române este construit de Alexandrescu prin întrebări retorice asupra identităţii acestui Viteaz, fiind o manieră artistică strălucită aceea a comparării lui Mircea cel Bătrân cu cele mai strălucite personalităţi istorice: \"Cavaler de a
i credinţei, sau al Tibrului stăpân,/ Traian, cinste a Romei ce se luptă cu Natura,/ Uriaş e al Daciei, sau e Mircea cel Bătrân?\". Ultima strofă a acestei secvenţe lirice confirmă identitatea marelui voievod român, iar la auzul numelui său întreaga natură este personificată şi el este recunoscut de toate elementele naturii - dealul, Oltul, valurile, Dunărea şi marea - care-i repetă numele cu evlavie şi admiraţie: \"Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează\".
Următoarea secvenţă lirică - alcătuită din cinci strofe - este o odă închinată marelui domnitor român, căruia poetul i se adresează direct, în numele tuturor românilor: \"Sărutare, umbră vechel Priimeşte-nchinăciune/ De la fiii României care tu o ai cinstit\". Poetul omagiază râvna neobosită a lui Mircea cel Bătrân, care a fost neobosit în a lupta pentru libertatea şi independenţa ţării. Patriotismul domnitorului este exprimat metaforic -\"întreprinderea-ţi\'fu dreaptă, a fost nobilă şi mare\" - ilustrează ideea că Mircea a purtat războaie drepte, de apărare a ţării, din dragoste pentru poporul său, care îl venerează şi astăzi: \"De aceea al tău nume va fi scump şi nepătat\". Epitetul triplu \"dreaptă\", \"nobilă\" şi \"mare\" accentuează eroismul patriotic şi dăruirea cu care voievodul a luptat pentru independenţa ţării. Un alt procedeu romantic constă în exprimarea retorică sub formă de maxime, ilustrând valoarea etică a exemplului patriotic al lui Mircea cel Bătrân şi având valoare generalizatoare: \"Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit\".
Istoria,neamului românesc a consemnat şi alte momente glorioase, poetul presupune că Mircea cel Bătrân a \"simţit plăcere\" atunci când a aflat despre faptele eroice ale lui Mihai Viteazul, care a iubit, ca şi el, ţara şi poporul român. Alăturarea simbolică a celor două nume ilustre pentru istoria noastră naţională, Mircea şi M jhai, accentuează ideea continuităţii luptei pentru libertate şi independenţă a poporului român, sub conducerea unor domnitori panioţi. Generaţiile care au mvăţat despre faptele de vitejie ale personalităţilor istorice îi venerează pe eroii neamului, dar în antiteză cu aceştia, contemporanii poetului se simt slabi şi mărunţi: \"Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură/ Ne-ndoim dac-aşa oameni uitru adevăr au stat\".
Următoarea secvenţă lirică este alcătuită din două strofe şi se constituie într-o meditaţie filozofică privind scurgerea timpului. Trecutul este măreţ, \"vremi de fapte strălucite\", dar şi plin de tristeţe şi amărăciune din pricina multelor războaie purtate, acestea fiind~\"bici groaznec, care moartea îl iubeşte\" sau \"a cerului urgie\". Prezentul este superior datorită progresului şi civilizaţiei, care au înfrăţit naţiile \"prin ştiinţe şi prin arte\", asigurând pace şi linişte omenirii.
Ultimele două strofe ale poeziei constituie un pastel şi readuc imaginea iniţială a tabloului noctum,tîn care stăpâneşte liniştea peste întreaga natură. Personificată, noaptea îşi întinde mantia \"peste dealuri\", norii \"se întind ca un veşmânt\", comparaţia având rolul de a recompune atmosfera misterioasă de la începutul poeziei. Peste întreaga natură se instalează \"groază şi tăcere\", atunci când \"umbra intră în mormânt\". Turnurile \"cele-nalte\" sunt personificate printr-o comparaţie, \"Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc\" şi constituie mărturia istorică a gloriei şi patriotismului conducătorilor români într-un trecut plin de măreţie. Valurile Oltului lovesc ritmic \"zidul vechi al mănăstirei\"fiind personificate, fiind asemănate cu \"mândre generaţii spumegate\", idee care subliniază încă o dată permanenţa şi continuitatea românilor pe aceste meleaguri.
Limbajul artistic. Poezia \"Umbra lui Mircea. La Cozia\" de Grigore Alexandrescu are versuri lungi, de 15 silabe (vers decapentacasilab), manieră prozodică folosită înainte de poeţii Văcăreşti şi ulterior de Eminescu în \"Memento mori\". Ritmul alternează, regăsindu-se în poezie atât dactilul cât şi iambul, ceea ce conferă o muzicalitate aparte. Un alt procedeu pentru a crea efecte muzicale este cezura (pauză ritmică în interiorul unui vers,, care-1 împarte în două emistihuri-n.n.), care împarte versul lung în două sau mai multe emistihuri (fiecare dintre cele două jumătăţi ale unui vers, despărţite de cezură-w.n.) pentru a susţine cadenţa poeziei. George Călinescu apreciază în mod deosebit această măiestrie artistică a poetului Grigore Alexandrescu: \"Dar marile efecte sunt scoase din prelungirea la maxim a cezurei, cu acel efect de eliminaţie prelungită a aerului pe care îl scoatem la harmonium\".
Creaţia literară a lui Grigore Alexandrescu s-ar putea defini prin pâteva caracteristici, meditativă, elegiacă şi satirică, fapt ce 1-a determinat pe criticul Paul Cornea să afirme despre acest scriitor că este \"un romantic printre clasici şi un clasic printre romantici\".











Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite