CAUZELE CARE INLATURA RASPUNDEREA PENALA

Notiune. Cauzele care inlatura raspunderea penala au fost definite ca institutii de drept penal destinate sa asigure constrangerii juridice penale, o incidenta si functionare care sa corespunda scopurilor legii penale si scopurilor pedepsei. Ele se intemeiaza pe anumite realitati care se pot ivi in legatura cu aplicarea sanctiunilor penale si care, din punct de vedere socio-uman si politico-penal, trebuie sa fie luate in seama la realizarea unei juste si utile represiuni. Cauzele care inlatura raspunderea penala sunt reglementate in Titlul VII din partea generala a Codului penal , art.119-139, impreuna cu cauzele care inlatura executarea pedepselor si alte consecinte ale condamnarii.

In legislatia noastra penala, cauzele care inlatura raspunderea penala sunt: amnistia, prescriptia raspunderii penale, lipsa plangerii prealabile si impacarea partilor. Ele au aplicabilitate generala, in sensul ca privesc orice infractiune si se deosebesc de asa-numitele cause de nepedepsire sau de impunitate, care au incidenta doar in cazul acelor infractiuni pentru care sunt prevazute ( in partea speciala a Codului penal).

Cauzele care inlatura raspunderea penala sunt, prin natura lor juridica, cauze care inlatura consecintele penale ale infractiunii savarsite, adica posibilitatea aplicarii sanctiunilor penale prevazute pentru acea infractiune. Ele nu inlatura consecintele civile ale acestora.

Amnistia

Notiune. Amnistia este un act de clementa al autoritatii legiuitoare( Parlamentul Romaniei ) prin care este inlaturata raspunderea penala pentru infractiuni savarsite pana la data aparitiei actului de amnistie. Aceasta "uitare" a caracterului penal al faptei, reprezinta de fapt o renuntare din partea sociatatii la folosirea raspunderii penale si a pedepsei pentru restabilirea ordinuii de drept incalcate. Ea este prevazuta in art.119 c.pen. Potrivit art. 73 al Constitutiei ea se acorda prin lege, legea fiind aceea care stabileste infractiunile pentru care se acorda amnistia, precum si conditiile in care se acorda si limitele incidentei sale. Amnistia este dictata de ratiuni de politica penala, fiind in corelatie cu anumite situatii social-politice care au putut influenta asupra fenomenului infractional intr-o anumita perioada sau care marcheaza momentele importante in evolutia societatii.

Este o institutie juridica complexa ce cuprinde atat norme juridice de drept constitutional, cat si norme de drept penal.

Felurile si efectele amnistiei

In teoria dreptului penal se face distinctie intre mai multe feluri de amnistie, dupa anumite criterii, si anume:

dupa aria de incidenta a acesteia, amnistia poate fi: a) generala, atunci cand este acordata pentru orice infractiune savarsita pana la data acordarii ei, indiferent de natura, gravitatea si sediul legislativ al infractiunilor, si b) speciala, atunci cand este acordata numai pentru anumite infractiuni (de un anumit fel, de o anumita gravitate exprimata in pedeapsa prevazuta de lege), inume prevazute in actul de clementa.

dupa conditiile in care se acorda, amnistia poate fi: c) neconditionata( pura si simpla), atunci cand acordarea ei nu este subordonata indeplinirii anumitor conditii speciale cu privire la fapta savarsita, si d) conditionata, atunci cand acordarea ei este subordonata indeplinirii unor astfel de conditii( de exemplu, fapta san u fie savarsita in circumstante aggravate, faptuitorul sa nu fie recidivist,etc).

dupa momentul in care intervine actul de amnistie, distingem intre amnistia intervenita inainte de condamnarea definitiva, denumita si amnistie proprie si amnistia intervenita dupa condamnarea definitive, denumita si amnistie improprie. Amnistia proprie( amnistia antecondamnatorie), constituie, dupa caz, o cauza de incetare a urmaririi penale sau cauza de incetare a procesului penal. Cea improprie ( amnistia postcondamnatorie), pe langa inlaturarea raspunderii penale, are drept efect si inlaturarea pedepsei pronuntate si a celorlalte consecinte ale condamnarii.

Amenda incasata anterior amnistiei nu se restituie, dupa cum partea executata din pedeapsa inchisorii nu poate face obiectul unei cereri de dezdaunari din partea statului. De asemenea, legea prevede ca amnistia produce efecte asupra pedepselor complementare, in masura in care ele nu au fost executate. Amnistia improprie, produce efecte si in privinta celorlalte consecinte care decurg din condamnare( decaderille, interdictiile si incapacitatile prevazute in legile speciale, penale sau extrapenale. Ea inlatura si starea de recidiva.

Amnistia nu produce efecte asupra masurilor de siguranta si a masurilor educative luate prin hotararea de condamnare, asupra despagubirilor civile sau cheltuielilor judiciare, care pot fi puse in executare potrivit legii civile. Ea are un caracter obligatoriu, persoana condamnata neputand sa refuse amnistia, iar organele competente trebuie sa aplice din oficiu dispozitiile legii de amnistie. Inculpatul are insa dreptul de a cere continuarea procesului penal atunci cand doreste sa-si demonstreze nevinovatia; atunci cand se constata nevinovatia acestuia, se va dispune, dupa caz, scoaterea de sub urmarirea sau achitarea.

Prescriptia raspunderii penale

Notiune. Prescriptia raspunderii penale desemneaza acea cauza de stingere a obligatiei infractorului de a suporta consecintele penale ale faptei savarsite, ca efect al trecerii unui interval de timp, anume determinat prin dispozitii legale. Spre deosebire de prescriptia pedepsei, prescriprtia raspunderii penale opereaza prin simpla trecere a timpului, fara a se cere indeplinirea vreunei conditii active. Prin implinirea termenului prevazut de lege, prescriptia isi produce automat efectul, inlaturand posibilitatea aplicarii sanctiunilor de drept penal.

Termenele de prescriptie a raspunderii penale

Art. 112 c.pen. prevede termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru persoana fizica, care sunt fixate in raport cu gravitatea infractiunii, (maximul pedepsei). Acestea sunt:

15 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau inchisoarea mai mare de 15 ani;

10 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 15;

8 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;

5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, dar care nu depaseste 5 ani;

3 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii care nu depaseste 1 an sau amenda.

Termenele de prescriptie a raspunderii penale se reduc la jumatate pentru cei care la data savarsirii infractiunii, erau minori.

Pentru persoana juridica, termenele de prescriptie sunt urmatoarele:

- 10 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana juridica detentiunea pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani;

- 5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani sau amenda. Raspunderea penala a persoanei juridice se prescrie in conditiile prevazute de lege pentru persoana fizica, dispozitiile prevazute in art. 121-124 c.pen. aplicandu-se in mod corespunzator.

Calculul termenelor de prescriptie

Termenele de prescriptie a raspunderii penale se socotesc de la data savarsirii infractiunii. La calcularea termenelor de prescriptie se are in vedere pedeapsa prevazuta de lege, facandu-se abstractie de eventualele circumstante atenuante sau agravante care o modifica.

Intreruperea cursului prescriptiei

Intreruperea cursului prescriptiei este asa cum o arata si denumirea, o cauza legala care lipseste de eficienta timpul scurs pana in momentul intervenirii sale, facand sa inceapa un nou termen de prescriptie, dupa indeplinirea actului intrerupator. Ea este legala, deoarece actele care au efect intreruptiv al prescriptiei sunt expres prevazute de lege, este obligatorie, pentru ca recunoasterea efectului intreruptiv nu este lasata la aprecierea organelor judiciare si este absoluta, pentru ca intreruperea poate sa opereze in legatura cu orice infractiune supusa prescriptiei.

Cursul termenului prescriptiei se intrerupe prin indeplinirea oricarui act care potrivit legii, trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal. Fiecare intrerupere face sa curga un nou termen de prescriptie, iar numarul intreruperilor este nelimitat.

Prescriptia nu poate fi prelungita la infinit, ci doar cu o jumatate din termenul de prescriptie prevazut in art.122 c.pen.

Potrivit dispozitiilor art. 128 al. 1 c.pen., cursul termenului prescriptiei este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut sau de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Lipsa plangerii prealabile si retragerea plangerii prealabile

Legiuitorul a prevazut pentru ca pentru anumite infractiuni , de regula cu un grad redus de pericol social, tragerea la raspundere penala a infractorului sa fie lasata la aprecierea persoanei vatamate, punerea in miscare a actiunii penale fiind conditionata de manifestarea expresa de vointa a victimei. Manifestarea de vointa a persoanei vatamate, pentru pornirea procesului penal impotriva infractorilor are loc prin asa-numita plangere prealabila, adica prin plangerea sau reclamatia adresata de persoana vatamata organelor competente., aceasta plangere fiind o conditie necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale.

Retragerea plangerii prealabile inlatura, de asemenea, raspunderea penala si reprezinta manifestarea de vointa a persoanei vatamate printr-o infractiune, care, dupa ce a introdus plangerea prealabila necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale, revine si renunta, in conditiile legii, la plangerea facuta, mai inainte de solutionarea cauzei printr-o hotarare definitiva. In acest caz, ea produce efecte irevocabile, in sensul ca persoana vatamata nu mai poate reveni asupra ei, dupa cum nu se poate formula o noua plangere pentru aceeasi fapta.

Impacarea partilor este intelegerea facuta intre persoana vatamata si infractor de a pune capat conflictului nascut intre acestia in urma savarsirii infractiunii, intelegere, care in anumite cazuri prevazute de lege, inlatura raspunderea penala. De regula, in cazurile cand actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, legea prevede posibilitatea impacarii partilor.