Aspecte juridice si institutionale ale constructiei Uniunii Europene

1. Tratate fundamentale ale constructiei UE

Constructia  Uniunii  Europene  poate  fi  asemuita  cu  cea  a  unei  case.  Casa  numita  "Uniunea Europeana", locuita in prezent de 27 de membri, este construita din mai multi pereti ale caror fundatii au la baza o serie de tratate  distincte  si  succesive. Punerea in comun a mijloacelor institutionale este liantul care asigura, atat cat este posibil, soliditatea ansamblului.

.           Puterile  si  responsabilitatile  institutiilor  UE,  cadrul  politic,  precum  si  regulile  si

procedurile ce trebuie urmate sunt stipulate in Tratatele ce fundamenteaza Uniunea.

.           Tratatele constituie baza oricarei actiuni a Uniunii, astfel ca UE nu are competente

in afara domeniilor acoperite prin Tratate.

.           Tratatele sunt agreate de catre sefii de stat si de guvern ai tuturor statelor membre si trebuie  ratificate  de  catre  statele  membre,  de  regula  prin  intermediul  parlamentelor nationale.

.           De-a lungul anilor, ca raspuns la o serie de presiuni, cadrul Tratatelor CE/UE a fost extins,  consolidat  si  democratizat.  In  schema  de  mai  jos  este  prezentata  evolutia tratatelor  ce  au  pus  bazele  Comunitatilor  Europene,  respectiv  a  UE  de-a  lungul

timpului (anul indicat reprezinta momentul intrarii in vigoare al tratatului).

Tratatele Comunitatilor Europene - UE

Tratatul de la Nisa

2003

Tratatul CECO

(Tratatul de la Paris)

1952

Tratatul de la Amsterdam

1999

1993

Tratatele Euratom si CEE

(Tratatele de la Roma)

1958

Tratatul asupra Constitutiei UE

(Noul Tratat de la Roma - Respins

2005

Tratatul de la Lisabona - semnat in dec. 2007/in vigoare 1dec.2009

1967

Tratatul asupra UE

(Tratatul de la

Maastricht)

Tratatul de Fuziune

1987

Actul Unic European

2

O prezentare foarte succinta a fiecarui Tratat arata urmatoarele :

   Tratatul  de la  Paris (semnat  in  1951  de  6  state  -  Belgia,  Franta,  Germania,  Italia, Luxemburg  si  Olanda ,  in  vigoare  din  1952)  a  pus  bazele  Comunitatii  Europene  a Carbunelui  si  Otelului  (CECO);  a  fost  un  tratat  (lex  specialis)  ce  a  vizat  integrarea economica sectoriala, fiind incheiat pe o perioada de 50 de ani; a expirat la 23 iulie 2002, Tratatul de la Nisa fiind cel ce a prevazut solutionarea disparitiei lui; dpdv institutional a creat urmatoarea structura institutionala:

-           Înalta Autoritate

-           Consiliul de Ministri

-           Adunarea Comuna

-           Curtea de Justitie.

iar,  dpdv  politic,  a  pus  bazele  pentru  o  piata  comuna  a  carbunelui,  otelului,  cocsului  si

minereurilor de fier.

   Tratatele de la Roma (semnate in 1957 de aceleasi 6 state fondatoare, in vigoare din

1958)   au   creat   inca   2   Comunitati   :   Comunitatea   Economica   Europeana   (CEE)   si Comunitatea  Europeana  a  Energiei  Atomice  (Euratom).  Ca  si  institutii  acestea  au  creat cate o Comisie si un Consiliu de Ministri pentru fiecare dintre Comunitati, Adunarea si

Curtea de Justitie fiind institutii comune tuturor celor 3 Comunitati.

-           Tratatul  de  la  Roma  privind  crearea  CEE  a  constituit  baza  juridica  a  intregii activitati  comunitare,  fiind  un  tratat-cadru  (lex  generalis)  incheiat  pe  o  perioada nedeterminata,   vizand   integrarea   economica   generala.   Din   punct   de   vedere economic,   obiectivul   Tratatului   era   de   apropiere   a   economiilor   nationale   prin instituirea  unei  uniuni  vamale,  prin  libera  circulatie  a  persoanelor,  serviciilor  si capitalurilor,  prin  intermediul  unor  politici  comune  (in  agricultura,  transporturi  si  in domeniul  concurentei),   prin  apropierea  legislatiilor  nationale  in  masura  in   care functionarea   pietei   comune   o   cerea,   printr-o   serie   de   proceduri   ce   permiteau coordonarea  politicilor  economice  ale  statelor  membre  si  remedierea  dezechilibrelor din balantele de plati; se prevedea crearea unui Fond social european si a unei Banci europene de investitii, etc. In plus, articolul 237 prevedea ca "orice stat european poate cere sa devina membru al Comunitatii"; in fata unei astfel de cereri Consiliul trebuie

sa  se  pronunte  cu  unanimitate,  iar  acordul  trebuie  sa  fie  ratificat  de  toate  statele

membre.

-           Tratatul  de  la  Roma  privind  crearea  Euratom  este  un  tratat  (lex  specialis)  ce vizeaza integrarea economica sectoriala si care a fost incheiat pe durata nelimitata; acesta pune bazele unei piete comune in domeniul energiei nucleare.

-           Tratatul de la Roma a fost pe alocuri amendat sau completat in cursul urmatorilor 30 de ani de

la  semnarea  sa;  astfel,  pot  fi  mentionate  textul  tratatului  prin  care  fuzioneaza  institutiile insarcinate   cu   realizarea   functionarii   celor   trei   Comunitati   (CEE,   CECO,   Euratom), amendamentele referitoare la buget si resursele sale, modificari cu ocazia largirilor succesive

si mai ales Actul Unic European.

   Tratatul de la Maastricht (semnat  in  feb.1992,  in  vigoare din  1  nov.1993)  a  adus modificari si completari la cele trei tratate existente : CECO-1951,   CEE-1957 si Euratom-1957; conform tratatului, CEE se va numi in mod oficial Comunitatea Europeana (iar cele 3 comunitati

se vor numi Comunitatile Europene), iar dupa punerea in aplicare a acestui tratat, acestea se vor numi Uniunea Europeana. In tratatul general privind Uniunea Europea na, in capitole separate au fost  cuprinse  dispozitii  privind  cooperarea  in  domeniile  justitiei  si  afacerilor  interne  precum  si dispozitii privind politica externa si de securitate comuna.

-           Principale inovatii ale Tratatului de la Maastricht:

         O cetatenie a uniunii este instituita pentru toate persoanele avand nationalitatea

unui stat membru ;

         Introduce procedura de codecizie ce sporeste puterile Parlamentului European;

         Extinde baza juridica a votului cu majoritate calificata in Consiliul de Ministri;

         Introduce  principiul  subsidiaritatii (Art.  3b  "Comunitatea  va  actiona  intre limitele  puterilor  conferite  prin  Tratat  si  a  obiectivelor  atribuite  prin  acesta. Conform principiului subsidiaritatii, in domeniile ce nu sunt de competenta sa exclusiva,  Comunitatea  va  actiona  numai  daca  si  atata  timp  cat  obiectivele actiunii  propuse  nu  pot  fi  atinse  in  mod  suficient  de  catre  statele  membre  si astfel,  din  motive  de  anvergura  si  efecte,  pot  fi  atinse  mai  bine  de  catre Comunitate.")

         Furnizeaza cadrul si calendarul pentru crearea Uniunii Economice si Monetare.

   Tratatul  de la  Amsterdam (semnat  in  1997,  a  intrat  in  vigoare  la  1  mai  1999)  - revizuieste  si  completeaza  Tratatul  de  la  Maastricht  si  isi  propune  sa  construiasca  o Europa  mai  apropiata  de  cetatenii  sai,  capabila  sa  functioneze  cu  un  numar  sporit  de membri, dupa aderarea tarilor asociate. Alaturi de dispozitiile privind Uniunea Economica

si Monetara, Tratatul de la Amsterdam contine si un pachet de masuri cu caracter social privind cresterea economica si crearea de noi locuri de munca. Tratatul include un articol nou,  consacrat  principiului  general  al  nediscriminarii (Uniunea  poate  combate  orice forma de discriminare, indiferent ca este pe baza de sex, rasa, origine etnica, religie, varsta sau orientare sexuala). Prin Tratatul de la Amsterdam, Uniunea poate intreprinde misiuni

de ajutor umanitar si de mentinere a pacii (misiuni Petersberg). Tratatul a prevazut ca, in urmatorii 5 ani dupa intrarea sa in vigoare, masurile privind libera circulatie a persoanelor straine  in  UE,  controalele  la  frontiere,  imigrarea  si  dreptul  de  azil  sa  fie  unificate  dupa consultarea cu Parlamentul si printr-o decizie cu unanimitate a Consiliului. Tratatul de la Amsterdam creste considerabil responsabilitatea Parlamentului, facand din procedura de codecizie  regula  cvasi-generala  si  extinde  catre  noi  domenii  politice  posibilitatea  de  a adopta o decizie cu majoritate calificata in cadrul Consiliului UE.

   Tratatul de la Nisa (semnat in feb.2001, in vigoare de la 1 feb.2003) a avut ca scop adaptarea  functionarii  institutiilor  europene  in  perspectiva  unei  extinderi  a  UE  la  27  de state membre. In consecinta, schimba reprezentarea nationala la nivelul institutiilor UE in vederea pregatirii pentru extindere, schimba ponderarea votului cu majoritate calificata in Consiliul  UE  si  extinde  baza  juridica  a  acestuia  si  realizeaza  o  extindere  de  mica anvergura a aplicarii procedurii de codecizie.

   Tratatul de la Lisabona  - este  rezultatul  unui  proces  mai  indelungat  prin  care  s-a

urmarit reformarea cadrului legal al Uniunii. Conditiile impuse de trecerea de la 15 la 27

de state membre in urma celui de-al cincilea val al extinderii au facut necesara reformarea

institutiilor  Uniunii,  precum  si  a  modului  de  luare  a  deciziilor  la  nivelul  acesteia,  in vederea  sporirii  eficientei  intregului  sistem  comunitar.  Noul  Tratat  de  organizare  si functionare  a  Uniunii  Europene  a  fost  semnat  de  catre  sefii  de  stat/guvern  ai  statelor membre  la  13  decembrie  2007,  la  Lisabona.  Titulatura  sa  oficiala  este  Tratatul  de  la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europea na si a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene. Acesta a intrat in vigoare la 1 decembrie 2009. Dupa esecul  ratificarii  Tratatului  de  instituire  a  unei  Constitutii  pentru  Europa,  cunoscut sub  numele  de  Tratatul  Constitutional,  un  pas  important  in  reluarea  procesului  de reformare a Tratatelor UE a fost reprezentat de elaborarea si adoptarea Declaratiei de la

Berlin pentru aniversarea a 50 de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma. Documentul, adoptat la 25 martie 2007 de cele 27 de state membre si de institutiile Uniunii, subliniaza realizarile Uniunii de la crearea sa si reafirma solidaritatea statelor membre in jurul unor proiecte  si  obiective  comune  pentru  viitor.  Consiliul  European  din  21-23  iunie  2007  a decis elaborarea unui Tratat de Reforma a Uniunii si a adoptat un mandat clar si detaliat in acest sens, care a condus la semnarea Tratatului in decembrie 2007, la Lisabona. Romania

s-a asociat inca de la inceput dezbaterilor pe aceasta tema, fiind constienta de importanta noului Tratat pentru dezvoltarea ulterioara a Uniunii si a modalitatilor in care aceasta va raspunde asteptarilor cetatenilor europeni, inclusiv celor romani. Tratatul  de  la  Lisabona,

la fel ca si Tratatul de la Amsterdam si, respectiv, Tratatul de la Nisa, este un tratat de amendare  a  Tratatelor  existente.  Acesta  cuprinde  Tratatul  Uniunii  Europene  (TUE)  si Tratatul privind functionarea Uniunii (TFUE), care reprezinta tratatele de baza ale Uniunii

si  au  o  valoare juridica  egala.  Tratatul  de  la  Lisabona  contine,  de  asemenea,  o  serie de Protocoale si de Declaratii. Romania a sustinut activ adoptarea Tratatului, care include cea mai  mare  parte  a  inovatiilor  prevazute  anterior  de  Tratatul  Constitutional.  Ratificarea Tratatului de la Lisabona a fost finalizata de catre toate cele 27 de state membre UE la 13 noiembrie 2009. Romania este unul dintre primele state membre care au ratificat Tratatul, Parlamentul roman finalizand procedura de ratificare la data de 4 februarie 2008. Tratatul

a intrat in vigoare la 1 decembrie 2009.

Cronologia ratificarii Tratatului de la Lisabona

Stat membru	Data ratificarii	Modalitatea de ratificare	Data     depunerii instrumentului de ratificare
Ungaria	17 decembrie 2007	Parlament	6 februarie 2008
Slovenia	29 ianuarie 2008	Parlament	30 aprilie 2008
Malta	29 ianuarie 2008	Parlament	6 februarie 2008
Romania	4 februarie 2008	Parlament	11 martie 2008

Franta	8 februarie 2008	Parlament	14 februarie 2008
Bulgaria	21 martie 2008	Parlament	28 aprilie 2008
Polonia	2 aprilie 2008	Parlament	12 octombrie 2009
Slovacia	10 aprilie 2008	Parlament	24 iunie 2008
Portugalia	23 aprilie 2008	Parlament	17 iunie 2008
Danemarca	24 aprilie 2008	Parlament	29 mai 2008
Austria	24 aprilie 2008	Parlament	13 mai 2008
Letonia	8 mai 2008	Parlament	16 iunie 2008
Lituania	8 mai 2008	Parlament	26 august 2008
Germania	23 mai 2008	Parlament	25 septembrie 2009
Luxemburg	29 mai 2008	Parlament	21 iulie 2008
Finlanda	11 iunie 2008	Parlament	30 septembrie 2008
Estonia	11 iunie 2008	Parlament	23 septembrie 2008
Grecia	12 iunie 2008	Parlament	12 august 2008
Marea Britanie	18 iunie 2008	Parlament	16 iulie 2008
Cipru	3 iulie 2008	Parlament	26 august 2008
Olanda	8 iulie 2008	Parlament	11septembrie 2008
Belgia	11 iulie 2008	Parlament	15 octombrie 2008
Spania	15 iulie 2008	Parlament	8 octombrie 2008
Italia	31 iulie 2008	Parlament	8 august 2008
Suedia	20 noiembrie 2008	Parlament	10 decembrie 2008
Republica Ceha	6 mai 2009	Parlament	13 noiembrie 2009
Irlanda	2 octombrie 2009	Referendum	23 octombrie 2009

Scurta prezentarea a Tratatului de la Lisabona

1.   O Europa mai democratica si mai transparenta, in care Parlamentul European si parlamentele nationale se bucura de un rol consolidat, in care cetatenii au mai multe sanse de a fi ascultati si care defineste mai clar ce este de facut la nivel european si national si de catre cine.

.           Un  rol  consolidat  pentru  Parlamentul  European:  Parlamentul  European,  ales direct  de  catre  cetatenii  Uniunii  Europene,  va  avea  noi  atributii  privind legislatia, bugetul Uniunii Europene si acordurile internationale. Prin faptul ca

se  va  recurge  mai  des  la  procedura  de  co-decizie  in  cadrul  elaborarii

politicilor europene, Parlamentul European se va afla pe o pozitie de egalitate

cu Consiliul, care reprezinta statele membre, in ceea ce priveste adoptarea celei mai mari parti a legislatiei Uniunii Europene.

.           O  mai  mare  implicare  a  parlamentelor  nationale:  parlamentele  nationale  vor participa  intr-o  masura  mai  mare  la  activitatile  Uniunii  Europene,  in  special datorita unui nou mecanism care le permite sa se asigure ca aceasta intervine numai  atunci  cand  se  pot  obtine  rezultate  mai  bune  la  nivel  comunitar

(principiul   subsidiaritatii).   Alaturi   de   rolul   consolidat   al   Parlamentului

European,  implicarea  parlamentelor  nationale  va  conduce  la  consolidarea caracterului democratic si la cresterea legitimitatii actiunilor Uniunii.

.           O voce mai puternica pentru cetateni: datorita initiativei cetatenilor, un milion

de cetateni din diferite state membre vor putea cere Comisiei sa prezinte noi

propuneri politice.

.           Retragerea  din  Uniune:  Tratatul  de  la  Lisabona  recunoaste  explicit,  pentru prima data, posibilitatea ca un stat membru sa se retraga din Uniune.

.           Cine si ce face: relatia dintre statele membre si Uniunea Europeana va deveni mai clara odata cu clasificarea competentelor. Tratatul introduce o clasificare generala a competentelor in trei categorii:

1.   Competentele  exclusive:  doar  Uniunea  are  puterea  de  a  legifera  in domenii  precum  uniunea  vamala,  politica   comerciala   comuna  sau concurenta.

   Actiunile de sprijin, de coordonare sau de completare : interventia Uniunii  se  limiteaza  la  sustinerea  actiunilor  intreprinse  de  statele membre,  de  exemplu,  prin  intermediul  ajutoarelor  financiare.  Sunt vizate domenii precum cultura, educatia sau industria.

3.   Competentele  partajate:  acopera  celelalte  domenii,  printre  care  se numara  protectia  mediului,  transporturile  si  protectia  consumatorilor. Distribuirea  puterii  de  legiferare  intre  Uniunea  Europeana  si  statele membre se face respectand principiul subsidiaritatii.

   O Europa mai eficienta, cu metode de lucru si reguli de vot simplificate, cu institutii eficiente  si  moderne  pentru  o  Uniune  Europeana  cu  27  de  membri,  capabila  sa actioneze mai bine in domenii de prioritate majora pentru Uniunea de astazi.

.           Un proces decizional eficient: votul cu majoritate calificata din Consiliu va fi extins la noi domenii politice, astfel incat procesul decizional sa se desfasoare mai rapid si mai eficient. Începand din 2014, calcularea majoritatii calificate se

va  baza  pe  sistemul  dublei  majoritati,  a  statelor  membre  si  a  populatiei, reflectand astfel dubla legitimitate a Uniunii. Dubla majoritate se obtine atunci cand o decizie este luata prin votul a 55% din statele membre, reprezentand cel putin 65% din populatia Uniunii.

.           Un  cadru  institutional  mai  stabil  si  mai  eficient:  Tratatul  nu  schimba

fundamental  structura  institutionala  a  UE,  care  se  va  baza,  in  continuare,  pe

triunghiul Parlament, Consiliu, Comisie. Totusi, el introduce cateva elemente noi menite sa amelioreze eficienta, coerenta si transparenta institutiilor.

.           vor  exista  7  institutii:  Parlamentul  European,  Consiliul  European,  Consiliul, Comisia  Europeana,  Curtea  de  Justitie  a  Uniunii  Europene,  Banca  Centrala Europeana si Curtea de Conturi.

Parlamentul European

-          Tratatul  de  la  Lisabona  sporeste  competentele  acestuia  la  nivel  legislativ, bugetar  si  in  materie  de  aprobare  a  acordurilor  internationale.  De  asemenea, Tratatul modifica si structura Parlamentului: numarul deputatilor europeni nu

va  depasi  751  (750  plus  presedintele),  iar  repartizarea  locurilor  pe  state membre  se  va  face  dupa  principiul  proportionalitatii  degresive.  Altfel  spus, deputatii din tarile cu cei mai multi locuitori vor reprezenta un numar mai mare

de  cetateni  decat  deputatii  din  tarile  cel  mai  putin  populate.  Tratatul  mai precizeaza ca fiecare stat membru va fi reprezentat in Parlament de minim 6 deputati si de maxim 96.

Consiliul European

-          are misiunea de a impulsiona elaborarea politicilor si devine o institutie a UE, fara a primi insa noi atributii. Este creat totusi un nou post, cel de Presedinte al Consiliul European. Acesta este ales de Consiliul European pentru un mandat

de doi ani si jumatate si va avea rolul de a asigura pregatirea si continuitatea lucrarilor Consiliului European si de a gasi solutii care sa conduca la obtinerea consensului. Presedintele  Consiliului European nu poate ocupa alte functii la

nivel national.

Consiliul

-          Consiliul  reprezinta  guvernele  statelor  membre.  Rolul  sau  ramane  in  mare masura neschimbat. Consiliul va continua sa imparta prerogativele legislative

si bugetare cu Parlamentul si isi va mentine rolul central in materie de politica externa   si   de   securitate   comuna   (PESC)   si   de   coordonare   a   politicilor economice.

-          Schimbarea  esentiala  adusa  de  T.  Lisabona  se  refera  la  procesul  de  decizie: Consiliul  va  decide  cu  majoritate  calificata,  cu  exceptia  cazurilor  in  care tratatele  prevad  o  alta  procedura  (ex.  votul  in  unanimitate).  Dupa  intrarea  in vigoare a T. Lisabona, votul cu majoritate calificata este extins la numeroase

domenii de actiune (de ex., imigrarea sau cultura).

-          Ulterior,  introducerea,  in  2014,  a  votului       cu  dubla  majoritate  al  statelor membre ale UE (55%) si al populatiei (65%), care reflecta dubla legitimitate a Uniunii, va conduce la consolidarea transparentei si eficientei. Noua modalitate

de calcul va fi completata de un mecanism care ar trebui sa permita unui numar mic  de  state  membre  (apropiate  de  minoritatea  de  blocare)  sa-si  manifeste opozitia fata de o decizie. Într-o astfel de situatie, Consiliul trebuie sa faca tot

ce-i  va  sta  in  putinta  pentru  a  obtine,  intr-un  interval  de  timp  rezonabil,  o

solutie satisfacatoare pentru ambele parti.

Comisia Europeana

-          Principala  misiune  a  Comisiei  Europene  este  sa  promoveze  interesul  general european.  T.  Lisabona  aduce  schimbari  la  nivelul  structurii  acesteia.  Potrivit principiului rotatiei egale intre statele membre, incepand din 2014, colegiul va

fi format dintr-un numar de comisari egal cu doua treimi din numarul statelor membre (adica 18, in cazul  unei Uniuni cu 27 de tari). Nr. membrilor Comisiei

va  putea  fi  modificat  de  Consiliul  European  cu  unanimitate  de  voturi.  La solicitarea   Irlandei,   Consiliul   European   din   11-12   dec.   2008   a   decis   in unanimitate ca va actiona in sensul mentinerii sistemului un stat / un comisar

pt. structura Comisiei si dupa 2014.

-          Rolul presedintelui Comisiei va fi consolidat, din moment ce acesta ii va putea obliga pe membrii colegiului sa demisioneze.

Înaltul   Reprezentant   al   Uniunii   pentru   afaceri   externe   si   politica   de   securitate   si vicepresedinte al Comisiei

-          Înfiintarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si

politica   de   securitate   este   una   dintre   inovatiile   institutionale   majore   ale Tratatului de la Lisabona. În consecinta, coerenta actiunii externe a Uniunii ar trebui sa fie ameliorata.

-          Acest  Înalt  Reprezentant  va  avea  o  dubla  misiune:  pe  de  o  parte,  va  fi imputernicitul Consiliului pentru politica externa si de securitate comuna (PESC)  iar pe  de  alta  parte,  va  fi  vicepresedinte  al  Comisiei  pentru  relatii externe. Responsabil pentru elaborarea politicii externe si a politicii de aparare comuna,  va  prezida  ș i  Consiliul  "Afaceri  externe".  În  plus,  va  reprezenta Uniunea  pe  scena  internationala  in  domeniul  PESC  si  va  fi  asistat  de  un serviciu european pentru actiune externa, format din functionari ai Consiliului,

Comisiei si serviciilor diplomatice nationale.

Celelalte institutii

.           Dispozitiile  tratatelor  actuale  referitoare  la  Banca  Centrala  Europeana  (BCE)  si  la

Curtea de Conturi nu au suferit schimbari notabile.

.           În  ceea  ce  priveste  Curtea  de  Justitie  a  Uniunii  Europene,  Tratatul  de  la  Lisabona extinde domeniul de interventie al acesteia, mai ales in materie de cooperare penala si politieneasca si introduce cateva modificari procedurale.

3.   O  Europa  a  drepturilor,  valorilor,  libertatii,  solidaritatii  si  sigurantei,  care promoveaza   valorile   Uniunii,   introduce   Carta   drepturilor   fundamentale   in dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate si asigura o mai buna protectie a cetatenilor europeni.

.           Valori democratice: Tratatul de la Lisabona specifica si consolideaza valorile

si obiectivele care stau la baza Uniunii. Aceste valori sunt menite sa serveasca drept punct de referinta pentru cetatenii europeni si sa arate ce anume are de oferit Europa partenerilor sai din intreaga lume.

.           Drepturile  cetatenilor  si  Carta  drepturilor  fundamentale:  Tratatul  de  la Lisabona mentine drepturile existente si introduce altele noi.  În mod special, garanteaza libertatile si principiile inscrise in Carta drepturilor fundamentale si confera  dispozitiilor  acesteia  forta  juridica  obligatorie.  Se  refera  la  drepturi civile, politice, economice si sociale.

.           Libertate  pentru  cetatenii  europeni:  Tratatul  de  la  Lisabona  mentine  si consolideaza cele "patru libertati", precum si libertatea politica, economica si sociala a cetatenilor europeni.

.           Solidaritate intre statele membre: Tratatul de la Lisabona prevede faptul ca Uniunea si statele membre actioneaza impreuna intr-un spirit de solidaritate in cazul  in  care  un  stat  membru  este  tinta  unui  atac  terorist  sau  victima  unui dezastru  natural  sau  provocat  de  mana  omului.  De  asemenea,  se  subliniaza solidaritatea in domeniul energiei.

.           Mai  multa  siguranta  pentru  toti:  Uniunea  va  beneficia  de  o  capacitate extinsa de actiune in materie de libertate, securitate si justitie, ceea ce va aduce avantaje  directe  in  ceea  ce  priveste  capacitatea  Uniunii  de  a  lupta  impotriva criminalitatii  si  terorismului.  Noile  prevederi  in  materie  de  protectie  civila, ajutor  umanitar  si  sanatate  publica  au,  de  asemenea,  obiectivul  de  a  intari capacitatea   Uniunii   de   a   raspunde   la   amenintarile   la   adresa   securitatii

cetatenilor europeni.

4.   Europa ca actor pe scena internationala - instrumentele de politica externa de care dispune  Europa  vor  fi  regrupate  atat  in  ceea  ce  priveste  elaborarea,  cat  si  adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisabona va oferi Europei o voce mai clara in relatiile cu partenerii  sai  din  intreaga  lume.  Va  utiliza  forta  dobandita  de  Europa  in  domeniul economic,  umanitar,  politic  si  diplomatic  pentru  a  promova  interesele  si  valorile europene pe plan mondial, respectand, in acelasi timp, interesele specifice ale statelor membre in domeniul afacerilor externe.

.           Numirea unui Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, care va fi si unul din vicepresedintii Comisiei, va creste impactul, coerenta si vizibilitatea actiunii externe a UE.

.           Noul     Serviciu            european          pentru   actiune  externa va         oferi     Înaltului

Reprezentant sprijinul necesar.

.           Uniunea va avea o personalitate juridica unica, ceea ce ii va intari puterea

de negociere determinand-o sa fie mai eficienta pe plan mondial si un partener mai vizibil pentru tarile terte si organizatiile internationale.

.           Progresele in domeniul politicii europene de securitate si aparare vor mentine unele   modalitati   decizionale   specifice,   facilitand   totodata   o   cooperare consolidata in cadrul unui grup mai mic de state membre.

 Structura institutiilor UE si proceduri decizionale

comunitare

Cadrul institutional al Uniunii Europene, stabilit de catre Tratatele fundamentale, are

la baza 'un triunghi institutional' alcatuit din Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeana

si Parlamentul European. Aceste institutii sunt actorii procesului decizional, lor alaturandu-li-

se Consiliul European, care defineste orientarile politice generale. Aplicarea normelor UE este supravegheata  de  Curtea de Justitie a Uniunii Europene,  iar  partea  financiara  a  activitatilor este verificata de Curtea Europeana de Conturi. Pe langa aceste institutii, UE include si alte institutii si de organisme specializate, cu rol financiar, consultativ etc.

         Comitetul  Economic  si  Social  European reprezinta  actorii  economici  si  sociali  din societatea  civila  organizata,  precum  angajatorii  si  angajatii,  sindicatele  si  organizatiile  de consumatori;

         Comitetul Regiunilor reprezinta autoritatile regionale si locale;

         Banca   Europeana   de   Investitii  finanteaza   investitiile   in   proiecte   de   dezvoltare

economica  in  interiorul  si  in  exteriorul  UE  si  sustine  micile  intreprinderi  prin  Fondul

European de Investitii;

         Banca Centrala Europeana este responsabila de politica monetara europeana;

         Mediatorul  (Ombudsman)  European investigheaza  plangerile  privind  administrarea

defectuoasa inaintate impotriva institutiilor si organismelor UE;

         Controlorul  European  pentru  Protectia  Datelor asigura  protectia  datelor  cu  caracter personal ale cetatenilor.

Structura institutionala cf. T. de la Lisabona

Consiliul European

Consiliul UE (Consiliul de Ministri)        Parlamentul European

Curtea de Justitie a UE

Comisia Europeana

Institutii-cadru

Banca Centrala Europeana        Curtea Europeana de Conturi

Institutii

Comitetul Economic si Social

Organisme consultative

Comitetul Regiunilor

Alte organisme si agentii

Mecanism institutional

Celelalte organisme sprijina si completeaza activitatile institutiilor

Consiliul European

(re)modeleaza viziunea

politica a Uniunii           Comisia Europeana

elaboreaza politicile comunitare

si initiaza legislatia aferenta

Mediatorul European

vegheaza asupra relatiei

dintre organismele UE si persoane

Consiliul si Parlamentul

adopta legislatia

Curtea de Conturi

vegheaza la administrarea corecta, eficace si eficienta a fondurilor

Comisia si statele membre

asigura implementarea legislatiei

Comisia si Curtea de Justitie

vegheaza la respectarea

dreptului european

Consiliul European

Consiliul  European  a  fost  infiintat  in  in  urma  conferintei  la  nivel  inalt  de  la  Paris  din  10

decembrie 1974, prima sa intalnire avand loc la Dublin in 1975.

Rolul Consiliului European este de a impulsiona dezvoltarea Uniunii si de a stabili politicile generale  necesare  acestei  dezvoltari.  Atributiile  Consiliului  European,  care  a  devenit  si principalul factor de decizie in ceea ce priveste viitorul Uniunii, sunt:

   desemnarea  principalelor  linii  de  actiune  la  nivelul  evolutiei  internationale  a

constructiei europene;

   stabilirea   orientarilor   generale   in   domeniul   politicilor   economice,   sociale   si

externe;

   luarea deciziilor la cel  mai inalt nivel in privinta problemelor  deosebite  care pot aparea in cadrul domeniului economic, social, financiar si de politica externa.

Consiliul  European  prezinta  Parlamentului  European  un  raport  in  urma  fiecarei  reuniuni, precum si un raport scris privind progresele UE.

Iata o schema ce prezinta in mod sintetic aceasta institutie a UE:

Consiliul European

Sediul : Bruxelles    Web: https://www.european-council.europa.eu

Membri:   sefii    de    stat    sau    de    guvern    ai    SM,    presedintele

Consiliului European si presedintele Comisiei.

.Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate

participa la lucrarile Consiliului European.

.Cand ordinea de zi o impune, fiecare membru al Consiliului European poate decide sa fie asistat de un ministru, iar in ceea ce-l priveste pe presedintele Comisiei, de un membru al Comisiei.

A devenit o institutie cf. prevederilor T. Lisabona (1 dec. 2009).

Consiliul  European  isi  alege  Presedintele  cu  majoritate  calificata. Mandatul  Presedintelui  este  de  2,5  ani,  cu  posibilitatea  reinnoirii  o singura data.

.Presedintele sau actual este Herman Van Rompuy.

 Se intruneste de 2 ori/semestru, la convocarea presedintelui sau.

 Cand   situatia   o   impune,   presedintele   convoaca   o   reuniune extraordinara a Consiliului European.

Defineste orientarile si prioritatile politice generale ale UE.

Nu exercita functii legislative.

Deciziile se adopta de regula prin consens.

În unele cazuri, Consiliul European adopta deciziile  in unanimitate sau cu majoritate, in functie de ceea ce prevad dispozitiile tratatului.

Consiliul Uniunii Europene

Ministrii din statele membre se intrunesc in cadrul Consiliului Uniunii Europene. În functie de chestiunea de pe ordinea de zi, fiecare tara va fi reprezentata de ministrul care raspunde de subiectul in cauza (afaceri externe, finante, probleme sociale, transporturi, agricultura, etc.). Presedintia Consiliului este detinuta timp de sase luni de catre fiecare stat membru, pe baza unui sistem de rotatie.

Consiliul raspunde de luarea deciziilor si de coordonare.

   Consiliul  Uniunii Europene adopta legi, legiferand, in mod normal, impreuna cu

Parlamentul European.

   Consiliul coordoneaza politicile economice generale ale statelor membre.

   Consiliul defineste si  pune in aplicare politica externa si de securitate comuna a

UE, pe baza liniilor directoare stabilite de Consiliul European.

   Consiliul incheie, in numele Comunitatii si al Uniunii, acorduri internationale intre

UE si unul sau mai multe state sau organizatii internationale.

   Consiliul  coordoneaza  actiunile  statelor  membre  si  adopta  masuri  in  domeniul cooperarii politienesti si judiciare in materie penala.

   Consiliul  si  Parlamentul  European  constituie  autoritatea  bugetara  care  adopta

bugetul Comunitatii.

Actele Consiliului

Actele  Consiliului  pot  fi  sub  forma  de  regulamente,  directive,  decizii,  actiuni  comune  sau pozitii  comune,  recomandari  sau  avize.  De  asemenea,  Consiliul  poate  adopta  concluzii, declaratii sau rezolutii.

Atunci cand Consiliul actioneaza in calitate de legiuitor, Comisia Europeana este, in principiu,

cea  care  face  propunerile.  Acestea  sunt  examinate  de  catre  Consiliu,  care  poate  aduce modificari inainte de a le adopta.

Parlamentul European este un participant activ in cadrul acestui proces legislativ. Legislatia comunitara referitoare la o gama ampla de chestiuni se adopta in comun de catre Parlament si Consiliu, utilizand procedura numita "codecizie".

Numarul  de  voturi  de  care  dispune  fiecare  stat  membru  este  stabilit  prin  tratate. Tratatele sunt cele care definesc, de asemenea, cazurile in care este necesara majoritatea simpla, majoritatea calificata sau unanimitatea.

Consiliul  Uniunii  Europene  este  asistat  de  un  Secretariat  General,  dar  si  de  mai  multe comitete,   dintre   care   cel   mai   important   este   COREPER   (Comitetul   Reprezentantilor Permanenti). Acesta este format din reprezentantii statelor membre, fiind un organ permanent,

de natura diplomatica, care pregateste sedintele Consiliului, propunerile de decizii precum si

propunerile de compromis.

In continuare este prezentat in mod schematic Consiliul Uniunii Europene:

Consiliul Uniunii Europene                    vocea statelor membre

Sediul principal: Bruxelles          Web:  https://www.consilium.europa.eu

Numar membri: 27        Mandat: -

Configuratie  variabila   (10   configuratii   tematice:   Afaceri   Generale;   Afaceri   Externe; Afaceri  Economice  si  Financiare;  Justitie  si  Afaceri  Interne;  Ocuparea  Fortei  de  Munca,  Politica Sociala,   Sanatate   si   Consumatori;   Competitivitate;  Transporturi,   Telecomunicatii   si  Energie; Agricultura si Pescuit, Mediu; Educatie,Tineret si Cultura)

Vot cu majoritate simpla, calificata sau unanimitate

Puteri legislative si bugetare

Coordonarea politicilor economice

Definirea PESC si coordonarea cooperarii

politienesti si judiciare in materie penala

Încheierea de acorduri internationale

Presedintia :  prin rotatie de fiecare stat (6luni):

.Belgia  iul.  -  dec.  2010,  Ungaria  ian.  -  iun.  2011,  Polonia  iul.  - dec. 2011 . Romania iul. - dec. 2019

COREPER (alcatuit din ambasadorii statelor membre pe langa UE)

Înalt   Reprezentant   al   Uniunii   pentru   afaceri   externe   si   politica   de securitate   -   prezideaza   Consiliul   Afaceri   Externe   si   conduce  politica externa si de securitate comuna : Catherine Ashton

Regulamente, directive si decizii (o parte adoptate impreuna cu PE)

Actiuni comune sau pozitii comune, Recomandari si Avize

Concluzii, Declaratii si rezolutii

Consiliul Uniunii Europene - continuare

Nr. de voturi de care dispune fiecare SM este stabilit prin tratate.

Majoritatea calificata - conditii:

daca majoritatea SM este de acord  (in unele cazuri o majoritate de

doua treimi);

se inregistreaza un minim de 255 de voturi in favoarea propunerii, dintr-un total de 345 de voturi.

.in  plus, un SM poate solicita confirmarea faptului ca voturile favorabile  reprezinta  cel  putin  62%  din  populatia  totala  a  UE; daca se constata ca nu se indeplineste acest criteriu, decizia nu va fi adoptata.

Repartizarea voturilor pentru fiecare SM:

Germania, Franta, Italia, Regatul Unit -           29

Spania, Polonia -       27

Romania -     14

Olanda -        13

Belgia, Republica Ceha, Grecia, Ungaria, Portugalia - 12

Bulgaria, Austria, Suedia -     10

Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia, Finlanda -      7

Cipru, Estonia, Letonia, Luxemburg, Slovenia -          4

Malta -          3

TOTAL 345

Comisia Europeana

Comisia Europeana este organul executiv al UE. Ea propune noile reglementari comunitare si

se ocupa de gestionarea cotidiana a punerii in aplicare a politicilor europene si a modului in care sunt cheltuite fondurile UE. Reprezentand interesele Europei in ansamblul sau, Comisia

se asigura ca tratatele si legislatia europeana sunt respectate de toate statele membre.

Este alcatuita in prezent din 27 de comisari, numiti de guvernele statelor membre din randul cetatenilor acestora. Desi membrii Comisiei sunt numiti de statele membre, acestia reprezinta interesele comunitare si nu pe cele nationale. Pe durata mandatului lor, comisarii europeni vor actiona  in  deplina  independenta  fata  de  statele  care  i-au  numit,  abtinandu-se  de  la  orice actiune care ar putea fi incompatibila cu atributiile lor. Comisia este condusa de un presedinte care este desemnat de Consiliu cu majoritate calificata si aprobat de Parlamentul European. Componenta Comisiei va fi aprobata in bloc de catre Parlamentul European.

Comisia Europeana are urmatoarele atributii:

   atributii de initiativa legislativa;

   putere de executie, Comisia avand misiunea de a urmarii aducerea la indeplinire a

deciziilor Consiliului;

   asigura respectarea tratatelor si a obligatiilor comunitare putand impune sanctiuni

pentru nerespectarea acestora;

   gestioneaza bugetul si fondurile structurale comunitare;

   putere de negociere in raport cu statele terte si alte organizatii.

Comisia Europeana       interesele Uniunii

Sediul principal: Bruxelles          Web: https://www.ec.europa.eu

Numar membri: 27        Mandat: 5 ani

Initiativa legislativa

Puteri executive

Impunerea dreptului european (impreuna cu CEJ)

Reprezentarea UE la nivel international

Presedinte - Jose Manuel Barroso si vicepresedinti (7) Comisari (27)

Directii Generale si Servicii

Secretariat General

cca. 38 000 de angajati

Regulamente si directive  de implementare (norme metodologice)

Decizii (adoptate impreuna cu Banca Centrala Europeana)

Recomandari si Opinii

Parlamentul European

Parlamentul European (PE) este ales de cetatenii UE pentru a le reprezenta interesele. Îsi are originea in anii ′50 si are la baza tratatele fundamentale. Din 1979, membrii PE sunt alesi prin

vot direct de catre cetatenii UE. Alegerile au loc o data la cinci ani si fiecare cetatean UE are dreptul de a vota si de a candida, indiferent unde locuieste in UE. Cele mai recente alegeri au avut loc in iunie 2009. Astfel, Parlamentul exprima vointa democratica a  celor aproximativ

500 de milioane de cetateni ai Uniunii si le reprezinta interesele in discutiile cu alte institutii

UE. Parlamentul are 736 de membri din toate cele 27 de state membre UE.

Membrii Parlamentului European (MPE) nu sunt grupati in functie de tarile de origine, ci de afinitatile politice la nivelul UE. La nivelul grupurilor politice de care apartin, ei reprezinta toate punctele de vedere cu privire la aspectele politice si integrarea europeana, de la adeptii convinsi ai federalismului pana la euroscepticii ferventi.

Jerzy Buzek a fost ales presedinte al PE la 14 iulie 2009, cu un mandat de doi ani si jumatate

(pana in ianuarie 2012).

Parlamentul European   vocea cetatenilor

Sediul principal: Strasbourg       Web: www.europarl.europa.eu

Numar membri: 736      Mandat: 5 ani

Grupul Partidului Popular European (Crestin - Democrat)          (265 de locuri) Grupul Aliantei Progresiste a Socialistilor  si

Democratilor  din Parlamentul European            (184 de locuri) Grupul Aliantei Liberalilor  si Democratilor  pentru Europa            (84 de locuri) Grupul Verzilor/Alianta Libera Europeana            (55 de locuri) Conservatorii si Reformistii Europeni            (55 de locuri)

Grupul Confederal al Stangii Europene Unite / Stanga Verde

Nordica            (35 de locuri) Europa Libertatii si Democratiei   (32 de locuri)

Membri Independenti    (26 de locuri)

Parlamentul European   vocea cetatenilor

Numar de locuri pentru fiecare tara (legislatura 2009 - 2014)

Austria 17

Belgia   22

Bulgaria            17

Cipru    6

Danemarca       13

Estonia 6

Finlanda           13

Franta  72

Germania          99

Grecia  22

Irlanda  12

Italia     72

Letonia 8

Lituania            12

Luxemburg

Malta

Polonia

Portugalia

Regatul Unit

Republica Ceha

Romania

Slovacia

Slovenia

Spania

Suedia

Tarile de Jos

Ungaria

TOTAL

6

5

50

22

72

22

33

13

7

50

18

25

22

736

Parlamentul European isi desfasoara activitatea in trei sedii: Bruxelles (Belgia), Luxemburg si

Strasbourg  (Franta).  La  Luxemburg  se  afla  sediul  administrativ  ("Secretariatul  General"). Reuniunile  intregului  Parlament,  cunoscute  sub  denumirea  de  "sesiuni  plenare",  au  loc  la Strasbourg si uneori la Bruxelles. Reuniunile comisiilor parlamentare au loc tot la Bruxelles. Parlamentul indeplineste trei functii principale:

1.   Adopta  legile  europene  -  in  colaborare  cu  Consiliul,  in  multe  domenii  de  politici publice.  Faptul  ca  PE  este  ales  prin  vot  direct  de  catre  cetatenii  UE  reprezinta  o garantie a legitimitatii democratice a legislatiei europene.

   Parlamentul exercita controlul democratic  asupra celorlalte institutii UE, in special asupra Comisiei. Parlamentul detine puterea de a aproba sau de a respinge comisarii

nominalizati si are dreptul de a cere intregii Comisii sa demisioneze.

3.   Controlul finantelor publice.  Împreuna cu Consiliul, Parlamentul detine autoritatea asupra  bugetului  UE  si  poate  influenta  cheltuielile  UE.  Parlamentul  adopta  sau respinge intregul proiect de buget.

Parlamentul European - continuare

Adoptarea legilor europene

Procedura obisnuita de adoptare (de aprobare) a legislatiei UE  este  "codecizia"  → acorda putere de decizie egala PE            si Consiliului si se aplica pentru legislatia dintr-o gama larga de domenii.

În anumite domenii  (de  ex.  agricultura,  politica  economica, vizele  si  imigrarea),  hotararile  revin  exclusiv  Consiliului,  dar acesta are obligatia de a consulta Parlamentul.

Avizul   conform   al   Parlamentului   este   obligatoriu   pentru anumite decizii importante, ca de exemplu aderarea unor noi state la UE.

Parlamentul    impulsioneaza   adoptarea         unor     legi       noi examinand programul de lucru anual al Comisiei, stabilind ce legi noi se impun si solicitand Comisiei sa prezinte propuneri.

Parlamentul European - continuare

Controlul finantelor publice

Parlamentul si Consiliul stabilesc impreuna bugetul anual al UE.   Parlamentul   dezbate   proiectul   de   buget   in   2 lecturi succesive,   dar   bugetul   nu   intra   in   vigoare   decat   dupa semnarea de catre presedintele Parlamentului.

Comisia  pentru  control  bugetar  a  PE  monitorizeaza  modul

in          care      se         cheltuiesc          fondurile           bugetare. Parlamentul hotaraste,  in  fiecare  an, daca aproba modul   in  care  Comisia Europeana administreaza bugetul  ("acordarea descarcarii de gestiune").

Controlul democratic

Parlamentul  exercita  controlul  democratic  asupra  celorlalte

institutii ale UE in diferite moduri:

La inceputul mandatului unei noi Comisii, membrii acesteia sunt desemnati de guvernele statelor membre UE, dar nu pot

fi          numiti   fara      aprobarea         Parlamentului (  Parlamentul intervieveaza  fiecare  membru  in  parte,  inclusiv  potentialul presedinte  al  Comisiei,  si  voteaza  aprobarea  Comisiei  ca  un intreg).

Parlamentul European - continuare

Controlul democratic

Pe  durata  intregului  mandat,  Comisia raspunde politic   in  fata Parlamentului, care  poate  prezenta  o  "motiune  de  cenzura" prin care sa solicite demisia in masa a Comisiei.

Parlamentul  exercita  controlul  si  prin  examinarea  periodica  a rapoartelor   trimise   de   catre   Comisie   (raportul   general   anual, rapoarte privind punerea in aplicare a bugetului etc.).

Mb. PE transmit intrebari Comisiei in mod periodic, iar comisarii au obligatia legala de a raspunde la aceste intrebari.

Parlamentul    supravegheaza  activitatea         Consiliului:        MPE transmit  intrebari  Consiliului  in  mod  periodic,  iar  Presedintele Consiliului  participa  la  sesiunile  plenare  ale  PE  si  ia  parte  la dezbaterile importante.

Parlamentul    poate    extinde controlul           democratic       prin examinarea   cererilor   trimise   de   cetateni   si   infiintarea   unor comitete de investigare.

La   deschiderea   fiecarei   reuniuni   la   nivel   inalt   a   Consiliului

European,   presedintele   Parlamentului   este   invitat   sa   prezinte

punctele de vedere ale Parlamentului.

Curtea de Justitie a UE

Curtea de Justitie are ca obiect fundamental asigurarea respectarii dreptului in interpretarea si aplicarea  tratatelor.  Este  institutia  care  a  avut  un  rol  decisiv  in  stabilirea  superioritatii dreptului comunitar asupra dreptului national. Atributiile principale ale Curtii de Justitie sunt:

   controleaza legalitatea actelor emise de celelalte institutii ale Uniunii;

   controleaza respectarea de catre statele membre a obligatiilor impuse de tratate;

   interpreteaza normele comunitare ori de cate ori apare intr-un proces o contestatie

in privinta unei norme comunitare;

   poate fi invitata sa emita avize asupra acordurilor pe care Uniunea intentioneaza sa

la incheie cu state terte.

Curtea este compusa in prezent de 27 de judecatori si 8 avocati generali. Membrii Curtii sunt numiti  de  catre  statele  membre  dintre  cetatenii  lor,  pentru  un  mandat  de  6  ani.  Acesti  sunt alesi  dintre  juristii  cu  experienta,  independenti  si  care  indeplinesc  in  statele  de  origine conditiile pentru exercitarea celor mai inalte functii jurisdictionale. Avocatii - generali asista toate lucrarile Curtii, expunandu-si opiniile cu impartialitate in oricare din cauzele prezentate

in fata Curtii.

În  1989,  pentru  a  degreva  Curtea  de  multitudinea  de  cauze  prezentate,  a  fost  infiintat

Tribunalul de Prima Instanta, organ de jurisdictie, insa fiind un organism autonom din punct

de vedere organizatoric. La fel ca si Curtea de Justitie, Tribunalul are 27 de judecatori, numiti

de statele membre si nu are nici un avocat general. Ocazional rolul acestuia poate fi luate de

un   judecator.   Crearea   Tribunalului   de   Prima   Instanta   a   permis   crearea   unui   sistem jurisdictional  cu  doua  trepte  de  jurisdictie,  dar  si  transferarea  unei  parti  a  din  competentele Curtii catre noua jurisdictie. De asemenea au fost create camere jurisdictionale, specializate

pe anumite domenii.

Curtea Europeana de Conturi

Curtea  Europeana  de   Conturi  este  o  institutie  independenta,  insarcinata  cu  verificarea gestiunii finantelor comunitare. Aceasta realizeaza un control extern, independent de organele comunitare. Atributiile Curtii de conturi sunt:

   de   control   asupra   bugetului   Uniunii,   operatiunilor   financiare  bugetare   si extrabugetare, asupra fondurilor structurale, precum si asupra actiunilor finantate din bugetul Uniunii Europene;

   rol consultativ in ceea ce priveste proiectele de acte juridice referitoare la finantele

comunitare;

   urmareste legalitatea si regularitatea incasarilor si a cheltuielilor;

   intocmeste rapoarte generale asupra intregii activitati de control.

Curtea  Europeana  de  Conturi  are  27  de  membrii,  numiti  de  statele  membre  din  randul auditorilor  nationali  recunoscuti  pentru  independenta  si  competenta  lor.  Acestia  sunt  alesi pentru un mandat de 6 ani. Curtea functioneaza pe principiul colegialitatii, presedintele fiind numit din randul celorlalti membrii ai Curtii, pentru un mandat de 3 ani.

Comitetul Regiunilor

Înfiintarea  Comitetului  Regiunilor  (CR)  prin  Tratatul  de  la  Maastricht  a  raspuns  cererii formulate  de  autoritatile  locale  si  regionale  de  a  fi  reprezentate  in  Uniunea  Europeana.

În   prezent,   Comitetul   Regiunilor   este   un   organism   complementar   celor   trei   institutii

Comunitare (Consiliul, Comisia, Parlamentul). În sistemul institutional comunitar Comitetul

si-a castigat un loc bine definit datorita experientei politice a membrilor sai la diferite niveluri locale si a cunoasterii aprofundate a problematicii regionale si locale.

Comitetul  Regiunilor  joaca  un  rol  important  in  procesul  de  integrare  europeana.  Unul  din principalele sale obiective il reprezinta consolidarea coeziunii economice si sociale a statelor membre.

Comitetul Regiunilor are, ca si consecinta a extinderii, pana la 344 de  membri si un numar

egal de membri supleanti, numiti pentru o perioada de patru ani de catre Consiliul UE, care isi desfasoara activitatea in exclusivitate pe baza propunerilor venite din partea statelor membre. Mandatul  membrilor  poate  fi  reinnoit.  Comitetul  Regiunilor  este  un  organism  independent. Membrii sai nu se supun nici unor instructiuni obligatorii. Ei actioneaza complet independent pentru   indeplinirea   atributiilor   specifice,   urmarind   interesul   general   al   UE.   Comitetul Regiunilor reprezinta o 'punte' de legatura intre institutiile europene si regiunile, comunele si orasele  UE.  Rolul  Comitetului  Regiunilor  este  de  a  prezenta  punctele  de  vedere  locale  si regionale  cu privire la legislatia  UE.  În  acest sens, comitetul emite rapoarte sau  "avize" cu privire la propunerile Comisiei.

Comisia si Consiliul au obligatia de a consulta CR inainte de adoptarea unor decizii la nivel UE in probleme care sunt de interes pentru guvernul local si regional. Comisia, Consiliul si Parlamentul  European  au  libertatea  de  a  se  consulta  cu  CR  si  in  alte  probleme.  În  ceea  ce priveste  Comitetul,  acesta  poate  adopta  avize  din  proprie  initiativa  si  le  poate  prezenta

Comisiei, Consiliului si Parlamentului.

Comitetul Economic si Social

Comitetul  Economic  si Social  (CES)  este  organismul  consultativ  european  in  cadrul  caruia sunt  reprezentate  diversele  categorii  de  activitati  economice  si  sociale.  Comitetul  are  rolul unui forum de dezbatere si reflexie, atat la nivel european cat si la nivelul statelor membre. Comitetul  Economic  si  Social  este  format  din  344  de  membri  ce  reprezinta  patronatul, muncitorii, agricultorii, intreprinderile mici si mijlocii, comertul si asociatiile mestesugaresti, cooperativele,  societatile  de  intrajutorare,  profesiunile  liberale,  consumatorii,  organizatiile pentru protectia mediului, familiile, ONG - urile cu caracter 'social' etc. Comitetul Economic

si Social are trei misiuni fundamentale:

   sa  ofere  consultanta  celor  trei  mari  institutii  (Parlamentul  European,  Consiliul Uniunii  Europene  si  Comisia);  se  impune  consultarea  Comitetului  inainte  de adoptarea unor decizii de politica economica si sociala, regionala si de mediu. Prin urmare,  Comitetul  indeplineste  un  rol  esential  in  procesul  decizional  din  cadrul Uniunii.

   sa asigure o mai mare implicare/contributie din partea societatii civile la initiativa europeana si de a edifica si consolida o Europa apropiata cetatenilor sai;

   sa sporeasca rolul organizatiilor si asociatiilor societatii civile in tarile ne-membre

(sau  grupuri  de  tari)  iar  in  acest  scop  de  a  promova  dialogul  organizat  cu

reprezentantii  acestora  si  constituirea  unor  organisme  similare  in  zonele  vizate: Europa Centrala si de Est, Turcia, tarile EUROMED, ACP, si MERCOSUR etc. ('dezvoltare institutionala').

Banca Centrala Europeana

Sistemul  European  de  Banci  Centrale  (SEBC)  este  compus  din  Banca  Centrala  Europeana (BCE)  si  toate  celelalte  banci  centrale  nationale  ale  celor  27  de  State  Membre.  Termenul 'Eurosistem'  defineste  Banca  Centrala  Europeana  si  bancile  centrale/nationale  ale  statelor care au aderat la zona Euro. Obiectivele acestui sistem sunt:

   definirea si implementarea politicii monetare a zonei Euro;

   derularea operatiunilor externe;

   pastrarea si administrarea rezervelor statelor membre;

   promovarea unui sistem eficient de plati.

SEBC este guvernat de structurile de decizie ale BCE, si anume Consiliul Director si Comitetul Executiv. Consiliul Director este compus din membrii Comitetului Executiv si din guvernatorii  bancilor  centrale  nationale  din  statele  zonei  Euro.  Comitetul  Executiv  este compus   din   Presedintele   BCE,   Vice-Presedintele   ei   si   alti   patru   membri,   alesi   dintre profesionisti  recunoscuti  in  domeniul  monetar  bancar.  Consiliul  General  este  compus  din Presedintele si Vice-Presedintele BCE, precum si din guvernatorii bancilor centrale din cele

27  de  State  Membre  ale  UE.  BCE  se  afla  in  centrul  Uniunii  Economice  si  Monetare,  este responsabila  de  stabilitatea monedei  europene,  euro,  autorizeaza  emiterea  de  bancnotelor  si hotaraste volumul emisiunilor de euro. Tot ea   gestioneaza si cursurile monedei europene in raport cu celelalte monede. Pentru a-i permite BCE sa-si indeplineasca misiunea, numeroase dispozitii ii garanteaza independenta.

Legislatia UE si  procesul decizional

Procesul decizional la nivelul Uniunii Europene implica diferite institutii UE, in special:

   Parlamentul European (PE/Parlamentul),

   Consiliul Uniunii Europene si

   Comisia Europeana.

În general, Comisia Europeana propune proiecte legislative noi, dar Consiliul si Parlamentul sunt  cele  care  le  adopta.  În  anumite  situatii,  Consiliul  poate  hotari  singur.  Exista  si  alte institutii care au un rol specific in acest proces.

Actele legislative ale UE sunt reprezentate de:

.           Regulamente - acte  legislative  obligatorii  pentru statele membre, persoane fizice

si   juridice   de   la   data   intrarii   in   vigoare;   nu   necesita   legislatie   nationala   de

implementare, fiind direct aplicabile;

.           Directive  -  acte  legislative  care  definesc  obiective  ce  trebuie  atinse  in  mod

obligatoriu pana  la  data  stabilita  in  text,  modalitatea  de  atingere  a  acestora  fiind

lasata la latitudinea statelor membre; se adreseaza numai statelor membre si necesita transpunere in legislatiile nationale.

.           Decizii  -  acte  obligatorii  numai  pentru statele  membre,  institutiile  comunitare,

persoanele juridice si fizice carora li se adreseaza; nu necesita legislatie nationala

de implementare ;

.           Recomandari si opinii - acte legislative fara caracter obligatoriu.

Pe langa acestea, mai exista si rezolutiile, declaratiile si programele de actiune care sunt

insa  forme  de  actiune  menite  sa  asigure  crearea  si  modelarea  cadrului  juridic;  nu  au

caracter obligatoriu.

Normele  si  procedurile  din  cadrul  procesului  decizional  al  UE  sunt  prevazute  in  tratate. Fiecare  noua  propunere  de  proiect  legislativ  european  trebuie  sa  aiba  la  baza  un  articol specific  din  tratat,  mentionat  ca  "temei  legal"  pentru  propunerea  respectiva.  Astfel  se determina  procedura  legislativa  care  trebuie  urmata.  Cele  trei  proceduri  principale  sunt,

"consultarea", "avizul conform" si "codecizia".

Codecizia

Codecizia,  cunoscuta  de  la  intrarea  in  vigoare  a  Tratatului  de  la  Lisabona  ca  "procedura legislativa  ordinara"  (articolul  294  al  Tratatului  privind  functionarea  Uniunii  Europene  - TFEU),   este   procedura   utilizata   in   prezent   pentru   majoritatea   proceselor   legislative comunitare.  Prin  procedura  de  codecizie,  puterea  legislativa  se  imparte  in  mod  egal  intre Parlament si Consiliu. În cazul in care Consiliul si Parlamentul nu pot conveni asupra unei propuneri  de  legislatie,  nu  va  exista  o  lege  noua.  Conform  procedurii,  se  pot  efectua  doua

"lecturi" succesive ale proiectului de lege in fiecare institutie. Daca se ajunge la un acord cu ocazia acestor lecturi, legea poate fi adoptata. În caz contrar, proiectul de lege va fi prezentat unui comitet de conciliere, alcatuit dintr-un numar egal de reprezentanti ai Consiliului si ai Parlamentului.  Odata  ce  comitetul  a  ajuns  la  un  acord,  textul  aprobat  se  trimite  din  nou  la Parlament si la Consiliu pentru a fi adoptat sub forma de lege. Concilierea devine un procedeu

tot mai rar intalnit. Majoritatea legilor adoptate prin codecizie sunt adoptate, de fapt, la prima

sau a doua lectura, datorita bunei cooperari intre cele trei institutii.

Aviz conform

Prin procedura de aviz conform, Consiliul trebuie sa obtina avizul conform al Parlamentului European  inainte  de  adoptarea  anumitor  decizii  foarte  importante.  Procedura  este  similara procedurii de consultare, cu deosebirea ca Parlamentul nu poate modifica o propunere: fie o accepta,  fie  o  respinge.  Acceptarea  ("avizul  conform")  necesita  o  majoritate  absoluta  a voturilor exprimate.

Procedura de aviz conform este utilizata preponderent pentru acordurile cu alte tari, inclusiv

acordurile privind aderarea unor noi state la UE.

Consultarea

Procedura de consultare este utilizata in domenii precum agricultura, impozitele si concurenta.

Pe  baza  unei  propuneri  din  partea  Comisiei,  Consiliul  consulta  Parlamentul,  Comitetul

Economic si Social European si Comitetul Regiunilor.

Prin procedura de consultare, Parlamentul are posibilitatea:

   sa aprobe propunerea Comisiei,

   sa o respinga sau

   sa solicite modificari.

În   cazul  in  care  Parlamentul  solicita  modificari,  Comisia  va  lua  in   considerare  toate modificarile  pe  care  le  sugereaza  Parlamentul.  Daca  accepta  oricare  dintre  aceste  sugestii, Comisia va trimite Consiliului o propunere modificata.

Decizia finala revine Consiliului, care adopta propunerea modificata sau ii aduce modificari suplimentare.  Similar  celorlalte  proceduri,  aceasta  procedura  prevede  ca,  in  cazul  in  care

Consiliul doreste sa modifice o propunere a Comisiei, este obligatorie unanimitatea.