Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 
 


Ultimele referate adaugate

 

 
Referat despre:
 

LUCRARE DE LICENTA EDUCATE FIZICA SI SPORT - STUDIU EXPERIMENTAL CU PRIVIRE LA REALIZAREA INDIVIDUALIZARII IN PREGATIREA JUCATORILOR DE HANDBAL JUNIORI II

 

UNIVERSITATEA BABES BOLYAI CLUJ - NAPOCA FACULTATEA DE EDUCATE FIZICA SI SPORT

LUCRARE DE LICENTA

STUDIU EXPERIMENTAL CU PRIVIRE LA REALIZAREA INDIVIDUALIZARII IN PREGATIREA JUCATORILOR DE HANDBAL JUNIORI II

 

 

PLANUL LUCRARII

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1.               Tendinte in evolutia handbalului mondial.

1.2.               Conceptia de joc a handbalului romanesc.

1.3.               Scopul lucrarii.

1.4.               Gradul de actualitate al temei.

1.5.               Ipotezele cercetarii.

CAPITOLUL II

METODE DE CERCETARE SI TEHNICI DE LUCRU

2.1.                 Metoda studiului bibliografic.

2.2.                 Metoda observatiei pedagogice.

2.3.                 Metoda inregistrarii.

2.4.                 Metoda convorbirii.

2.5.                 Metoda experimentului pedagogic.

2.6.                 Metoda statistico - matematica.

2.7.                 Metoda reprezentarii grafice.


CAPITOLUL III

FUNDAMENTAREA TEORETICA A LUCRARII

3.1.                 Particularitati de varsta, somatice, functionale, psihologice si implicatiile
in procesul instruirii.

3.2.                 Selectia in handbal.

3.3.                 Dinamica efortului in antrenamentul de handbal.

3.4.                 Individualizarea - principiu si metoda de antrenament.

3.5.                 Factorii care determina continutul individualizarii.

3.6.                 Formele de realizare a pregatirii individuale.

3.6.1.                      Antrenamentul individual in cadrul lectiei de antrenament colectiv.

3.6.2.        Antrenamentul individual in lectii separate conduse de antrenor.
CAPITOLUL IV

ORGANIZAREA CERCETARII

4.1.                 Locul, durata, esantionul de lucru.

4.2.                 Periodizarea antrenamentului.

4.3.Elaborarea fiselor individuale a jucatorilor si stabilirea obiectivelor pregatirii.

4.4.                 Elaborarea planurilor individuale de pregatire

4.5.                 Planificarea antrenamentelor.

4.6.                 Descrierea probelor si normelor de control.

CAPITOLUL V

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR


5.1 Prelucrarea statistico - matematica a datelor si interpretarea lor.

CAPITOLUL VI

CONCLUZII ^BIBLIOGRAFIE


CAPITOLUL I INTRODUCERE

1.1. TENDINTE IN EVOLUTIA HANDBALULUI

MONDIAL

Jocul de handbal si tot ceea ce este necesar si conditionat lui este in continua schimbare si evolutie cu o dinamica permanent progresiva.

Sportul a devenit unul din principalele mijloace de ameliorare si valorificare a potentialului biomotric si intelectual uman, avand in acelasi timp functii deosebit de complexe, contribuind la formarea si integrarea omului, la creare a unei personalitati integre apte sa faca fata solicitarilor fizice si psihice.

Pornind de la analiza jocului echipelor participante in campionatele mondiale si alte competitii internationale, cuprinzand si echipe valoroase de juniori si tineret, directiile si tendintele de dezvoltare a handbalului modern ar fi urmatoarele:

A. Rapiditatea tot mai crescuta a jocului.

a)Viteza din ce in ce mai mare de actionare si de manifestare tehnico - tactica, este deja o tendinta dominanta in toate actiunile individuale ale jucatorilor, determinand implicit o crestere vizibila a tempoului de joc.

b)Atacul rapid (contraatacul si faza a II a ) a devenit pentru toate echipele de valoare o preocupare constanta, una din principalele solutii de inscrire a golurilor. Date statistice clare arata ca echipele finaliste la Jocurile Olimpice si Campionatele Mondiale, au inscris intre 20% si 30% din goluri din astfel de actiuni.


c)         Trecerea din aparare in atac se realizeaza cu mare rapiditate in aproape toate ocaziile
de recuperare a balonului, incercandu-se permanent si insistent surprinderea apararii inca
in curs de organizare.

d)   Reducerea la maxim sau chiar eliminarea fazei lente de organizare.

Atacul exercita in mod continuu o presiune asupra apararii prin trecerea rapida si permanent periculoasa dintr-o actiune in alta. Cu certitudine astazi toate actiunile sunt mai rapide, iar tempoul de joc in continua crestere.

B. Tehnica tinde spre perfectiune si eficienta maxima, in viteza sub presiunea adversarului.

a)     Cresterea tempoului de joc cere o tehnica perfecta si completa atat manevrarea
mingii cat si in procedeele de miscare in teren.

b)     Au aparut o serie de procedee noi sau unele reconsiderate si readaptate conditiilor
impuse atat de cresterea vitezei de actionare cat si determinate de presiunea continua a
adversarului si necesitatea de a-1 surprinde.

C. Perfectionare maximala a specializarii pe post, paralel cu mobilitatea si actionare eficienta pe alte 2-3 posturi

a)    Pentru toate posturile din echipa s-a dezvoltat si perfectionat un bagaj tehnico-tactic
considerabil in continua crestere.

b)    In acelasi timp fiecare jucator actioneaza eficient, bine si foarte bine si pe alte 2-3
posturi.


Marirea mobilitatii jucatorilor pe posturi a aparut ca o cerinta a jocului in viteza si a imperativului de a fi permanent periculos oriunde s-ar afla in teren, dar mai ales pentru a surprinde adversarul.

Pivotul:

Rolul si sarcinile pivotului modern au devenit tot mai numeroase si complexe in organizarea jocului.

Adesea el este un initiator al combinatiilor din atac, poate chiar un conducator de joc si in acelasi timp un coordonator al apararii.

Sunt situatii cand pivotii, iesind in invaluire arunca de la 8-9 metri.

Astazi in jocul fiecarei echipe de valoare apare sistematic un al doilea pivot temporar. Este asa numitul pivot mobil, iar aparitia lui tot mai frecventa la finalizare a determinat pe specialisti sa ii acorde rubrici speciale.

Extremele:

De remarcat eficienta considerabila pe acest post. Majoritatea jucatorilor de pe extrema vin in invaluire si arunca de la 9-10 metri, patrund si actioneaza pe semicerc ca un veritabil pivot.

Extremele si-au perfectionat in buna masura jocul fara minge, mai ales prin patrunderile surpriza fara minge in spatiul dintre aparatorii laterali si intermediari sau centru.

Interii:

Rolul, sarcinile si mai ales raza de actiune a unui inter modern s-a marit considerabil, sarcina principala fiind aruncarea de la distanta pe care o face din diverse puncte ale terenului, mergand chiar pana la postul opus de inter.


in privinta tehnicii pe post de jucator din linia de 9 metri inclusiv centrul, stapanesc perfect depasirea si procedeele de aruncare din saritura si din sprijin pe sol.

Exista tendinta realizarii jucatorului polivalent pe toata linia de 9 metri si temporar actionand eficace ca pivot si chiar extrema.

Centrul:

Se remarca tendinta jucatorului din centru de a actiona temporar cu mare eficienta pe alte posturi. El se poate transforma adesea in pivot mobil si poate juca tot atat de bine pe oricare parte ca inter.

Conducatorii de joc nu se preocupa doar de organizarea jocului, ci se valorifica si pe ei uneori cu numar egal de goluri cu al interilor. Portarul:

Perfectionare jocului atacantilor a impus si pentru portar o crestere a maiestriei tehnico-tactice.

Se remarca o mai mare implicare a portarului in jocul echipei in aparare prin colaborarea permanenta cu toti coechipierii si in atac prin asigurarea atacului rapid iar in unele cazuri chiar in faze si combinatii la poarta adversa.

D . Varietatea si mobilitatea sistemelor de joc.

Folosirea mai multor sisteme de joc in alternanta pe parcursul unui meci sau chiar in aceeasi faza de joc este o tendinta noua a handbalului.

Atacul:

In construirea atacului aparent se remarca o oarecare simplificare a jocului determinata de o organizare eficienta si adaptare la apararile tot mai avansate si agresive care se practica astazi la majoritatea echipelor.

Apararea : Sistemele de aparare avansate-ofensive-agresive, domina hanbalul modern.


Majoritatea echipelor pleaca de la sistemul de aparare 3-2-1, pe care il adapteaza si interpreteaza in functie de adversar. Nu putine sunt echipele care folosesc clasicul 6-0 sau 5+1 (folosit mai des de echipele feminine ) care au devenit insa mai ofensive prin actiunea aparatorilor centrali si mai ales cei intermediari care ies mai des si intrerup jocul de cate ori pot. Nu se poate spune ca au aparut sisteme noi de aparare, poate doar variante adaptate

- Aparare cu un pronuntat caracter ofensiv- agresiv- avansat atat in sistem cat si in
toate actiunile tehnico-tactice

- Tendinta permanenta de a sufoca atacantul, impiedicand orice actiune de
constructie a jocului inclusiv declansarea contraatacului.

-   Accentul mai mare spre participarea intelectuala. In aceste conditii se remarca
urmatoarele:

-   Suprafata de actionare si miscare a fiecarui aparator s-a marit considerabil .
Aparatorul se afla in permanenta miscare si lupta.

-   Contactul direct cu adversarul este aproape permanent si suficient de aspru si in
forta.

-   Bagajul de cunostinte tehnico-tactice a crescut foarte mult iar capacitatea motrica
si pregatirea psiho-motrica sunt solicitate la maxim.

1.2. CONCEPTIA DE JOC A HANDBALULUI ROMANESC

Scoala romaneasca de handbal consolidata de-a lungul anilor prin performante deosebite, si-a elaborat in timp si o fundamentare teoretica in primul rand prin 'conceptia de joc' care stabileste jaloanele de baza pentru o gandire metodica unitara a tuturor antrenorilor si tehnicienilor.

In elaborarea ' Conceptiei de joc ' prin care se evidentiaza modelul de organizare si desfasurare a tuturor actiunilor individuale si colective, spre realizarea caruia trebuie sa se


orienteze jocul, pregatirea tuturor echipelor. Conceptia de joc trebuie vazuta insa in continua miscare si periodic reactualizata, fata de evolutia jocului si tinand seama de o serie intreaga de considerente:

-  Tendinte si directii fundamentale de dezvoltare a handbalului pe plan mondial.

-  Studiu asupra evolutiei scolilor de handbal din lume si manifestarea concreta a
acesteia in jocul echipelor nationale.

-  Analize, aprecieri si concluzii asupra activitatii echipelor reprezentative feminine si
masculine din Romania la marile competitii.

-  Analiza campionatelor interne si in special a orientarii jocului tuturor echipelor
noastre de juniori si seniori.

Pe baza acestor studii si analize s-a elaborat o reactualizare a conceptiei de joc care trebuie sa reprezinte puncte ferme de orientare metodica a tuturor antrenorilor.

1.2.1. CONCEPTIA DE JOC IN APARARE

Jocul echipelor in aparare trebuie sa fie tot mai avansat, ofensiv si agresiv cu o si mai mare mobilitate a jucatorilor, atacand in permanenta aspru si anticipat, actionand omogen in cadrul unor mecanisme de sisteme precis elaborate.

a) Aparare avansata - ofensiva - agresiv

Acestea sunt caracteristicile de baza care trebuie sa domine orientarea jocului in aparare, atat in ansamblul echipei, cat si individual, renuntand la maniera de joc pasiv, retras cu calcaiele la semicerc in asteptarea eventualelor greseli ale adversarului.

- Fiecare aparator in parte si echipa in ansamblu trebuie sa supuna atacul advers unei
presiuni permanente stanjenindu-1 in fiecare moment, atat in organizarea jocului cat si in
manuirea mingii, impiedicand derularea circulatiilor

si a combinatiilor.

- Aceasta presiune trebuie sa fie sufocanta si prezenta in orice moment, inca din
prima clipa dupa pierderea mingii, prin impiedicarea imediata sau franarea declansarii
contraatacului advers, in zona de initiere. in caz de nereusita presiunea apararii trebuie


continuata activ asupra derularii contraatacului, fazei a II a in zona centrala a terenului sau in cea de prefmalizare.

-   Atacarea adversarului cu minge trebuie executata de fiecare data energic, pe bratul
de aruncare si anticipativ daca este posibil simultan cu intrarea in posesia mingii de catre
atacant.

-   Contactul corporal este din ce in ce mai aspru, dar corect si are loc la distante tot
mai mari de propriul semicerc in zonele de prefmalizare la 9-12 metri de poarta.

-   O data intrat in contact cu atacantul aflat in posesia mingiei aparatorul continua
lupta pana la scoaterea lui totala din joc sau pana ce acesta paseaza incercand si in aceasta
faza impiedicarea transmiterii eficiente a mingii la un coechipier.

-   Fata de aceste cerinte trebuie mult marit si perfectionat bagajul individual al
aparatorului in sfera cunostintelor tehnico-tactice si la nivelul indicilor de pregatire psiho -
fizica.

in acest sens trebuie reinvatat si perfectionat intreg ABC-ul tehnico-tactic specific aparatorului si pun accent pe tot ceea ce asigura rezolvarea in favoarea lui a raportului 'unu la unu' din ce in ce mai frecvent si decisiv in joc.

b) Aparare mobila si elastica

-   Jocul in aparare al echipelor trebuie sa fie mult mai mobil si elastic. Este necesar
ca aparatorii sa fie aproape in permanenta miscare acoperind total in fiecare clipa o arie
larga de actionare intre semicercul propriu si pana peste linia de 9 metri.

-   Este clar ca tringhiul sau patrulaterul imaginar pe care se misca un aparator, are in
handbalul modern de astazi latura de 4-5 metri si de fapt este un zig-zag si un dute - vino
continuu, cu contacte aspre si lupta acerba in fiecare punct de frangere a liniilor.

Jocul de picioare si miscarea bratelor trebuie sa fie o constanta preocupare in fiecare moment al apararii.

- Principiul realizarii superioritatii numerice in zona de atac cu mingea ramane
perfect valabila. in consecinta dublarea si sprijinul aparatorului angajat in lupta cu

io


atacantul sau iesit in intampinarea lui, trebuie sa fie o preocupare permanenta a fiecarui aparator in parte si a echipei in ansamblu.

-   in acelasi timp trebuie acordata o mai mare atentie jocului de aparare asupra
atacantilor fara minge, impiedicandu-le miscarea, franand intrarea lor in combinatie,
inchizand prompt eventualele culoare de patrundere si actionare.

-   in timpul jocului aceste trei directii de actionare ale aparatorului: atacarea
atacantului cu mingea, dublarea coechipierului in actiune si supravegherea si impiedicarea
atacantilor fara minge, se deruleaza succesiv in fractiune de secunda solicitand o mare
mobilitate in teren a aparatorilor si o elasticitate deosebita a intregului sistem.

c) Aparare rationala si sistemica

- Jocul echipelor in aparare trebuie sa fie mai bine gandit si elaborat in cadrul unor
sisteme precis stabilite.

- Capacitatea deosebita de angajament si lupta, risipa mare de energie si o
mobilizare psihica deosebita, raman caracteristicile necesare unei aparari bune, nu si
suficiente in handbalul modern.

- Apararea presupune o organizare riguroasa cu principii si reguli clare si exacte in
care mecanismul de funcsionare al sistemelor este foarte bine stabilit si respectat. in
aparare nu este loc pentru fantezie si nici pentru o lupta oarba si disperata.

Jocul trebuie sa fie gandit rational si aici raportul intelectual al fiecarui jucator, acea gandire tactica si stiinta jocului sunt necesitati absolute care trebuie sa se evidentieze.

Pornind de la ideea ca orice sistem de aparare este teoretic foarte bun, putem spune ca in mod practic este atat de bun cat de bine este aplicat.

Majoritatea echipelor de valoare folosesc sisteme avansate si preponderent in asezarea 3-2-1 cu variante.

Este absolut necesar ca echipele si jucatorii sa cunoasca cel putin trei sisteme de aparare ( 6-0 ; 5-1; 3-2-1 ) cu variantele lor pentru a le putea folosi oricand este necesar.

n


1.2.2. CONCEPTIA DE JOC IN ATAC

Prima preocupare a jucatorilor unei echipe, care din starea de echipa in aparare ajunge in starea de echipa in atac, trebuie sa fie aceea de a declansa in cel mai scurt timp posibil contraatacul.

1. Contraatacul - trebuie sa fie folosit ori de cate ori se intrezareste o sansa de
succes. El trebuie declansat cu maximum de viteza pentru a surprinde adversarii si a nu le
da timp suficient pentru replierea in aparare.

Trecerea din aparare in atac trebuie sa se realizeze cu o mai mare rapiditate si de fiecare data cand se recupereaza mingea.

Jucatorii care se desprind din aparare si fug ca varfuri de contraatac sunt extremele si zburatorul. Aparatorii centrali nu au voie sa se preocupe de plecarea pe contraatac.

Echipele trebuie sa cunoasca bine mai multe forme de realizare a contraatacului: cu un varf, cu doua varfuri, cu pasa directa de la portar sau de la un jucator intermediar.

Atacul rapid declansat fulgerator si sustinut in trei valuri asigura la echipele de valoare intre 18-25% din totalul golurilor, uneori chiar pana la 30%, ceea ce categoric poate sa hotarasca soarta unui joc.

2. Contraatacul sustinut sau faza a Ii-a a atacului - trebuie pregatita si antrenata
sistematic, stabilindu-se trasee precise ( minge si jucator ) cu 3-5 variante care se
perfectioneaza permanent, chiar daca in joc se rezolva spontan si in alte forme.

In literatura de specialitate a aparut un nou termen ' Valul al III -lea ' care este de fapt o prelungire a fazei a II a, mai bine zis o transformare a acesteia in atac organizat, prin intrarea imediata dupa trecerea liniei de centru in combinatii de finalizare prestabilite sau spontane, insistand peste o aparare completa numeric dar inca in curs de organizare.

De multe ori varfurile de contraatac nu pot primi mingea din cauza ca sunt marcate de adversari care se repliaza spre poarta proprie. Ele vor fi sustinute in aceasta activitate de jucatorii din linia de 9 metri, care vor pleca si ei din aparare in atac pentru a nu da timp tuturor aparatorilor sa se replieze in mod organizat si sa formeze la timp un dispozitiv

12


organizat de aparare. Mingea va fi transportata prin pase scurte, derutante si neprevazute pentru aparatori.

3. Organizarea atacului sau faza a IlI-a a atacului - trebuie gandita in asa fel incat sa determine cresterea vitezei de joc si a mentinerii unei presiuni permanent periculoase asupra aparatorilor. Reducerea la maximum sau chiar eliminarea momentelor de joc pasiv, renuntand la jocul cu pase lente executate de pe loc sau din mers, trebuie sa fie o preocupare constanta a echipelor. Modelul ideal de organizare a atacului presupune astazi trecerea directa dintr-o actiune de amenintare a portii in alta si mai periculoasa, toate cu intentii vadite de finalizare. Nu trebuie sa ne imaginam ca atacul va fi un iures in maxima viteza de la un cap la celalalt al jocului.

In continuare diverse momente tactice de interese sau strategii vor dicta anumite variatii de ritm. Astazi in jocul echipelor valoroase se constata o crestere a vitezei de actionare si a tempoului de joc cu o mentinere permanenta a gradului de periculozitate a fiecarei actiuni individuale sau colective.

4.Atacul in sistem sau faza a IV-a a atacului - trebuie sa urmareasca o mai atenta organizare si disciplinare tactica, mai ales in momentele de prefmalizare lasand jucatorilor initiativa si spontaneitatea in finalizare.

In construirea atacului se remarca o tendinta de simplificare a jocului, datorita organizarii apararii tot mai avansata si agresiva.

Indiferent de varietatea manevrelor tactice, in faza de prefmalizare si mai ales in cea de finalizare in prim plan apar:

- raportul 'unu la unu' in care depasirea apare ca o determinanta a jocului

-    relatia de colaborare in cuplu ( de 2 maxim 3 jucatori ) apreciat ca nucleu
fundamental al actiunilor tactice in care blocajul si plecarea din blocaj, paravanul, un -
doiul, constitue elemente fundamentale;

-    jocul fara minge - creste considerabil importanta acestuia, exploatand spatiile
temporar lasate libere de apararile avansate, dar si in actiunile de favorizare a
coechipierilor pentru valorificarea raportului 1-1; 2-2.

13


Marirea mobilitatii jucatorilor in teren si actionare eficace pe mai multe posturi a aparut ca o dorinta a jocului in viteza, in conditiile unor aparari avansate si a imperativului de a fi mereu periculos oriunde s-ar afla in teren, surprinzand permanent adversarul.

Rolul si sarcinile fiecarui jucator pe post, aria lor de actiune s-a marit considerabil in paralel cu o specializare aprofundata.

Pivotul actioneaza adesea ca un initiator al combinatiilor iesind pana la 8-9 metri, circuland apoi pe semicerc pana la extreme.

Extremele si-au perfectionat procedeele specifice cu aruncari din unghiuri foarte mici, dar se infiltreaza si pe semicerc, actionand ca veritabili pivoti.

Interii si-au marit si ei raza de actionare la fel de eficace si pe stanga si pe dreapta.

Centrii de mare valoare, in afara sarcinilor de baza, conducator de joc, actioneaza eficace pe inter stanga sau dreapta si adesea ca pivot.

Se remarca tendinta spre un jucator polivalent, actionand degajat si eficace pe mai multe posturi.

Indiferent de sistemul adoptat, atacul trebuie sa se desfasoare in mod variat prin schimbarea continua a ritmului si a mijloacelor tacticii colective. Pe langa acestea se impune ca actiunile sa se desfasoare cu hotarare, dinamism, curaj, angajament fizic total, initiativa dar si raspundere personala.

1.3. SCOPUL LUCRARII

Importanta deosebita ce se acorda studiilor si cercetarilor in domeniul handbalului, toate orientate spre descoperirea unor noi puncte de reper in dinamica permanenta a cresterii valorii sportive, face utila accentuarea laturii pur informative a lucrarii.

Lucrarea isi propune, pe de o parte, sa demonstreze utilitatea si necesitatea efectuarii unor studii si cercetari petru determinarea la nivelul handbalului de performanta, in baza analizei si sintezei a studiului de instruire in pregatire individuala a jucatorilor juniori II de la C.S.S. Nr. 3 STEAUA BUCURESTI, apoi pe fondul cunoasterii obiective a realitatii,

14


aplicarea unui riguros 'PROCES DE MODELARE - PROGRAMARE', care sa garanteze atingerea parametrilor vizati in conformitate cu modelul loturilor reprezentative.

Pe de o parte, lucrarea cauta sa depisteze caile si mijloacele cele mai eficiente de
realizare a acestor deziderate, sa contribuie la sistematizarea si incadrarea lor intr-o
anumita metodologie si in cele din urma sa puna la dispozitia antrenorilor un material cat
mai valoros, bazat pe studiul comparativ privind rezultatele comparative obtinute inainte si
dupa introducerea anumitor mijloace si la randamentul aplicarii acestora in conditiile
concrete de joc. incadrate in acest context, prezenta lucrare incearca sa indice

mijloacele si importanta individualizarii si a antrenamentului individual in cadrul antrenamentelor practicate la echipele de handbal juniori II.

1.4. GRADUL DE ACTUALITATE AL TEMEI

in momentul in care a fost realizat modelul somatic, motric si tehnico-tactic al jucatorilor specializati pe posturi, problema individualizarii a revenit mult mai pregnant in actualitate, deoarece modelele inlatura un neajuns al individualizarii si anume acela al unei eterogenitati in pregatire si in stabilirea sarcinilor si obiectivelor pregatirii individualizate.

O analiza mai atenta a nivelului atins de handbalul de mare performanta pe plan mondial aduce cu sine concluzia ca jucatorii majoritatii echipelor au la baza o pregatire individuala deosebita, datorita careia pot face fata cerintelor jocului modern.

Acesti jucatori, pe langa un gabarit deosebit, poseda calitati motrice la un inalt nivel, precum si o pregatire tehnica deosebita ce le permite ca in raportul de unu la unu sa inscrie sau in cel mai rau caz sa paseze coechipierului demarcat.

Jocul devine tot mai apropiat de jocul 'OM la OM', atat pentru atacanti cat si pentru aparatori.

15


La nivelul juniorilor, pregatirea individualizata capata valente deosebite in necesitatea de a forma jucatori care sa faca fata cerintelor marii performante.

Coreland aceste doua mari aspecte ale evolutiei handbalului pe plan mondial si a pregatirii juniorilor, apare ca evidenta importanta principiul individualizarii la nivelul juniorilor. Dificultatile care persista in cadrul individualizarii pot fi inlaturate printr-o orientare a acesteia conform cerintelor si necesitatilor etapelor de pregatire in care se afla sportivii.

in cadrul cluburilor sportive scolare, pregatirea este realizata in functie de programul scolar al elevilor, ceea ce aduce cu sine necesitatea de a efectua antrenamente atat dimineata cat si dupa-amiaza. Acest program de antrenament creeaza nu de putine ori dificultati in lucru cu toti jucatorii, existand jucatori care nu pot participa la antrenamente cu tot grupul (grupa).

in aceste cazuri, antrenamentele de individualizare isi pot aduce aportul la formarea lor, la suplinirea absentei colegilor de echipa (grupa) sau de varsta. De o deosebita importanta este problema aparitiei sau selectionarii unor elevi mai tarziu, pe parcursul altor etape de pregatire sportiva, elevi fie ca au un gabarit deosebit dar nu poseda pregatire tehnica si tactica corespunzatoare, fie ca au o oarecare pregatire de baza, dar nu au un fond al calitatilor motrice dezvoltate la nivelul cerintelor.

In aceste cazuri posibilitatea de a-i aduce la nivelul celorlalti sportivi cu mai multi ani de pregatire handbalistica, revine tot mai mult antrenamentului individualizat, fapt dovedit de experienta anterioara.

Actualitatea principiului individualizarii in antrenamentul de handbal mai rezida si din necesitatea specializarii pe posturi, specializare ce capata tot mai mare importanta in contextul jocului modern de handbal. Fara a lucra cu jucatorii specific posturilor acestora, specific calitatilor pe care le au, rezultatele nu pot atinge nivelul cerut.

La sporturile individuale este usor de urmarit si realizat acest principiu : problematica sa devine mai complexa in cadrul sporturilor de echipa.

16


Handbalul este prin excelenta un sport de echipa, in cadrul caruia componentii ei sunt legati prin relatii de grup, prin aspiratii si motivatii.

Pregatirea unei echipe nu se poate abate de la individ, de la elementul de baza care formeaza grupul. Bineinteles, pregatirea de ansamblu ocupa un loc important, dar aceasta nu inseamna ca pregatirea individualizata nu este luata in seama. Pentru a putea sa se exprime in totalitatea posibilitatilor sale, un grup (echipa) trebuie sa aiba in componenta sa sportivi care sa fie pregatiti la nivelul maxim al posibilitatilor lor motrice, somatice si psihice.

Oricat s-ar incerca acest lucru, prin pregatirea colectiva nu se poate realiza, deoarece fiecare component al echipei are un potential individual, care il deosebeste de ceilalti componenti si ceea ce este optim pentru un individ (ca pregatire) nu se poate potrivi celuilalt si caracteristicile altuia.

Tinand cont de cele mentionate anterior se poate arata ca individualizarea are un aport deosebit in pregatire, fara respectarea acestui principiu al antrenamentului neputandu-se obtine un salt valoric. Cu atat mai evidenta apare problema individualizarii la nivelul juniorilor unde se pun bazele viitorilor performeri.

Principalul obiectiv al pregatirii juniorilor este de a forma viitori componenti ai echipelor nationale.

La nivelul cluburilor sportive scolare nu pot exista foarte multi elevi cu calitati certe de marea performanta ( cu toate ca acesta ar fi idealul ), dar fiecare echipa are unul sau doua varfuri ce trebuiesc pregatite conform inaltelor cerinte ale marii performante. Daca s-ar incerca acest lucru prin pregatirea colectiva, ceilalti membrii ai echipei ar fi depasiti sau nu ar putea face fata efortului cerut; acest lucru insa este posibil prin antrenamentul individualizat, prin care calitatile acestora pot fi dezvoltate sau cele deficitare sa fie aduse la nivelul cerut. Apare evident astfel importanta deosebita ce trebuie acordata individualizarii.

1.5. IPOTEZELE CERCETARII

17


Individualizarea este unul dintre principiile de baza ale instruirii copiilor si juniorilor. Ea presupune in primul rand o cunoastere a posibilitatilor si particularitatilor sportivilor. in functie de acestea sunt selectionate exercitiile, se stabileste ponderea unor laturi ale pregatirii, obiectivele individuale etc.

Conceptia de joc a echipei, precum si functiile jucatorilor pe posturi, ocupa un loc insemnat in continutul planului individual de pregatire.

in conceperea si realizarea acestei lucrari, am pornit de la ipoteza ca: 'Aplicand sistematic si metodic principiul individualizarii in pregatirea jucatorilor de handbal, s-ar putea determina imbunatatirea randamentului lor in joc' .

CAPITOLUL II

METODE DE CERCETARE SI TEHNICI DE LUCRU

indeplinirea integrala a sarcinilor lucrarii nu poate fi posibila fara utilizarea atenta a materialelor de cercetare stiintifica, de un real folos fiind atat metodele de colectare a datelor, cele de prelucrare cat si cele de elaborare a rezultatelor.

2.1. METODA STUDIULUI BIBLIOGRAFIC

Metoda studiului bibliografic a fost folosita pentru a crea posibilitatea documentarii in ceea ce priveste intreaga problematica a lucrarii, punandu-mi la dispozitie date cu privire la conceptul de tip somatic, al calitatilor motrice, bagajul tehnico - tactic si

18


modul de abordare a problemelor legate de tema Deasemenea bibliografia studiata a permis realizarea modelelor teoretice ale jucatorilor si a constituit baza interpretarii si prelucrarii datelor, creand posibilitatea obtinerii unor rezultate concrete si obiective.

Studierea documentelor teoretico - metodice elaborate de F.R.H. ofera informatii de ultima ora cu privire la tendintele actuale ale handbalului pe plan mondial, conceptia romaneasca de joc, continutul modelelor de concurs si pregatire, probelor si normelor de control.

2.2. METODA OBSERVATIEI PEDAGOGICE

Presupune urmarirea organizata si constienta pe baza unui plan a procesului de instruire cu scopul de a urmari comportamentul motric al jucatorilor in timpul desfasurarii jocurilor in cadrul concursurilor.

Aceasta metoda consta in urmarirea sistematica a anumitor factori in conditii obiective de desfasurare a procesului de instruire.

2.3. METODA INREGISTRARII

Am folosit aceasta metoda in meciuri si la testele si normele de control pentru a obtine indici obiectivi, privitori la eficienta mijloacelor utilizate in cadrul instruirii pentru a verifica parametrii modelului de pregatire.

2.4.METODA CONVORBIRII

Aceasta metoda am folosit-o pe toata durata experimentului explicand subiectilor ceea ce au de facut atunci cand au dat testarile, la flecare antrenament analizand comportarea in timpul jocului si a antrenamentului corectand greselile si situatiile aparute.

2.5. METODA EXPERIMENTULUI PEDAGOGIC

Experimentul ca metoda fundamentala de cercetare ne-a oferit posibilitatea verificarii mijloacelor de instruire care au fost incluse in planurile de pregatire.

19


Ca urmare a intabelarii rezultatelor si a masuratorilor, am obtinut mai multe siruri de date pe care le-am prelucrat si interpretat conform metologiei cercetarii stiintifice.

2.6. METODA STATISTICO - MATEMATICA

Datele centralizate si sistematizate au fost prelucrate in scopul obtinerii datelor comparative intre jucatorii de semicerc si cei de la 9 metri.

Am folosit aceasta metoda pentru prelucrarea si interpretarea datelor. Materialul de prelucrat, respectiv cifrele care reprezinta performantele realizate la diferite probe ce au un pronuntat caracter probabilistic. Caracterul probabilistic al fenomenului cercetat trebuie sa capete consistenta pe baza prelucrarii statistico - matematica. in felul acesta se desfasoara interpretarile descriptive putin eficiente. Indicatorul statistic de baza folosit in prelucrarea datelor din prezenta lucrare a fost rmedia aritmetica, abaterea standard, corelatia.

Media aritmetica:

n x = valoarea

n = numarul de cazuri f = frecventa Abatefea^standard:

s= r^/c-y-^)

V n-

Coeficientul de variabilitate:

Cv = ~*100

x

0 - 10% omogenitate mare 10 - 25% omogenitate moderata 25 - 35 % omogenitate slaba peste 35% omogenitate foarte slaba

Aprecierea obiectiva a masurarii sau gradul de distributie a datelor, precum si de valori am realizat-o cu ajutorul unor indicatori ai dispersiei.

20


2.7. METODA REPREZANTARII GRAFICE

Aceasta metoda a fost folosita pentru a putea face o comparatie cat mai sugestiva intre diferentele care exista intre testarea initiala si testarea finala, intre modelele somatice si cele motrice pentru selectia copiilor si a juniorilor cu cele realizate de subiectii pe care s-a realizat experimentul.

CAPITOLUL III FUNDAMENTAREA TEORETICA A LUCRARII

3.1. PARTICULARITATI DE VARSTA, SOMATICE, FUNCTIONALE, PSIHOLOGICE SI IMPLICATIILE LOR IN

PROCESUL INSTRUIRII

Din datele literaturii de specialitate, precum si din cercetarile efectuate pe numeroase colective de elevi, rezulta ca dezvoltarea fizica a copiilor nu se desfasoara intr-un ritm uniform, ci pe parcurs apar perioade de incetinire cu durate variabile in raport cu varsta, conditiile de viata si particularitatile individuale. Aceste perioade de dezvoltare mai lenta sunt urmate de perioade de dezvoltare rapida, marcand unele salturi caracterizate prin crestere si dezvoltare deosebit de evidente. La sfarsitul perioadei de crestere, copilul ajunge la maturizarea somato-vegetativa, iar pana atunci el nu poate fi considerat un adult in miniatura, deoarece organismul lui prezinta o labilitate insemnata a reglarii neurohormonale.

21


Dupa A. Demeter in cadrul perioadei de crestere a copilului se deosebesc urmatoarele varste:

1. anteprescolara ( 0-3 ani )

2.        prescolara (3-7 ani)

3.        scolara mica (7-11 ani)

4.        scolara medie (12-15 ani )

5.        scolara mare (15-18 ani )

in practica sportiva se obisnuieste sa se imparta sportivii dupa criteriul varstei in urmatoarele categorii: copii, juniori III, juniori II, juniori I, seniori.

Din punct de vedere morfologic si functional, varsta scolara poate fi impartita in alte trei perioade inegale ca durata si anume:

-         perioada antepubertara

-         perioada pubertara

-         perioada postpubertara

Cele mai importante organe, aparate si sisteme care fac parte din sfera vietii de relatie sunt: sistemul osteoarticular, muscular, analizatorii, sistemul nervos somatic sau cerebrospinal. Dintre organele, aparatele si sistemele vietii vegetative, un interes deosebit prezinta sistemul cardiovascular, aparatele respirator, digestiv, glandele cu secretie interna si sistemul nervos vegetativ.

Dupa pubertate copilul se transforma in tanar, se apropie tot mai mult de adult in ceea ce priveste dezvoltarea morfofunctionala, capacitatea de efort si caracteristicile psihice. Din studiile efectuate prin compararea datelor dezvoltarii fizice a tinerilor si adultilor arata ca la 16-17 ani unii indici morfologici ai dezvoltarii fizice ca: inaltimea, greutatea si perimetrul cutiei toracice se apropie de valorile adultilor, iar la 18-19 ani ating nivelul acestora din urma.

SFERA SOMATICA. Sistemul osos crescand in lungime, se apropie de aspectul si dimensiunile constatate la adulti, insa ca duritate si rezistenta oasele raman in urma.

22


Dezvoltarea grupelor musculare ale membrelor superioare si inferioare, latimea umerilor si a bazinului, precum sl indicii dinamometriei sunt mult mai mici decat la adult.

Sistemul nervos, din punct de vedere al proceselor fundamentale (excitatie si inhibitie ), este mult mai echilibrat ca la varsta pubertara, ceea ce favorizeaza fixarea reflexelor conditionate si a stereotipurilor dinamice. Persista inca o usoara predominanta a fortei excitatiei, fapt care traduce marea plasticitate a scoartei cerebrale. Mobilitatea functionala a proceselor fundamentale este foarte mare ceea ce favorizeaza eforturile de viteza si refacerea capacitatii organismul.

Capacitatea tinerilor de varsta postpubertara de a mentine timp mai indelungat o labilitate functionala inalta a proceselor nervoase fundamentale este redusa fata de adulti. Aceasta explica capacitatea relativ mai redusa a acestor tineri de a sustine un effort mai intens timp mai indelungat. Caracteristica activitatii sistemului nervos central la aceasta varsta este aceea ca sub influenta emotiilor, tinerii pot efectua un effort muscular care depaseste nivelul de lucru al celulelor nervoase ( M. V. Volkov, 1962 ), realizand astfel performante ridicate prin ' depasirea de sine '. Acest aspect prezinta pericolul supraincordarii si suprasolicitarii organismului, cu repercursiuni nefavorabile, care uneori se soldeaza cu abandonarea activitatii sportive.

SFERA VEGETATIVA. In aceasta perioada dezvoltarea viscerelor este in linii mari incheiata.

Sistemul cardiovascular , desi din punct de vedere morfologic se apropie de cel al adultului, inca nu poseda capacitatea functionala a acestuia. Volumul miocardului este in general mai mic decat la adulti, iar volumul sistolic, fiind mai mic, influenteaza in mod negativ capacitatea de efort si reduce eficienta adaptabilitatii sistemului circulator la cerintele impuse de eforturi mari si de lunga durata.

Aparatul respirator se apropie si el foarte mult de nivelul caracteristicilor existente la adulti, dar atat dezvoltarea respiratiei externe, cat si intensitatea schimburilor gazoase de la nivelul plamanilor raman inca in urma fata de cele ale adultilor. Cercetarile intreprinse au scos in evidenta rezistenta slaba la hipoxie a sportivilor de 17-18 ani. Atat durata apneei

23


voluntare, cat si stabilitatea biogenezei corticale au fost mult inferioare celor constate la sportivii adulti.

Aceasta se datoreste in mare masura mai ales imperfectiunii proceselor de compensare menite sa mentina homeostazia oxigenarii in timpul apneei si in mai mica masura intensitatii mai mari a respiratiei tisulare la acesti tineri.

Glandele cu secretie interna asigura o reglare hormonala mai stabila si mai eficienta decat in perioada pubertara. Aportul sporit de hormoni anabolizanti (androgeni, glicocorticoizi, estrogeni) favorizeaza hipertrofia musculara, dar si formarea si depunerea tesutului gras, ducand la modificarea formei corpului.

3.1.1. DOZAREA EFORTULUI LA SPORTIVII DE VARSTA

POSTPUBERTARA

Toate particularitatile morfoflinctionale ale tinerilor postpubertari trebuie cunoscute si respectate de catre antrenori, in vederea dozarii corespunzatoare a efortului. Pe langa eforturile bazate pe exercitii de viteza se pot include treptat in programul de pregatire eforturi de rezistenta si eforturi de forta.

Ponderea exercitiilor de rezistenta si forta se stabileste de la caz la caz, strict individualizat, pe baza nivelului de dezvoltare morfologica si capacitate reala de efort, la care a ajuns sportivul in pregatirea sa fizica anterioara. Desi refacerea organismului la aceasta varsta se face mai rapid decat la adulti, totusi dupa eforturi repetate viteza refacerii scade sub nivelul constat la adulti, ceea ce reclama asigurarea unor intervale mai lungi pentru odihna intre eforturi.

Stabilitatea mai redusa a homeostaziei organismului tinerilor pospubertari fata de hipoxia de antrenament ( exprimata prin scaderea pronuntata a oxigenarii sangelui arterial in timpul apneei) si antrenamentul la altitudine nu favorizeaza eforturile mari depuse timp mai indelungat ( alergarile de fond si mare fond, curse cicliste lungi, inot pe distante mari etc. ). La varsta de 20-21 de ani, considerata ca varsta limita spre completa maturizare, particularitatile morfoflinctionale ale varstei de crestere dispar si adultul poate fi supus

24


gradat unor eforturi de viteza, forta si rezistenta deosebit de mari, care depasesc limitele admise.

3.1.2. CARACTERISTICILE GENERALE ALE DEZVOLTARII PSIHICE

Dezvoltarea psihica are caracteristica procesualitatii, a trecerii dialectice de la o stare la alta, trecere determinata de un complex de factori care se interconditioneaza logic si ofera la o analiza longitudinala, structuri specifice nivelului varstei respective . Periodizarea copilariei are in vedere caracteristicile definitorii ale fiecarei etape de varsta, ca si unele considerente de ordin didactic.

Etapele sau stadiile de dezvoltare corespund in buna masura caracteristicilor specifice fiecarei varste, chiar daca intre varsta cronologica si varsta mentala nu exista o corespondenta deplina, fapt datorat influentelor variabile ale diferitilor factori care conditioneaza aceasta dezvoltare.

Vom putea deosebi astfel perioade in care predomina adaptarea preponderent biologica, adaptarea psihologica bazata pe diferentierea situatiilor si reactiilor, jocul, invatatura activitatea practica de folos social; de la adaptarea simpla la adaptarea inteligenta si de la integrarea familiala si de grup mic la integrarea scolara, sociala si profesionala. M. Epuran si V. Horghidan imparte traseul evolutiei psihice a varstei de crestere astfel:

1. De la nastere la 3 ani:

2.        Varsta sugarului - de la nastere la 1 an.

2.1.    Varsta anteprescolara - de la 1 an la 3 ani, numita si prima copilarie.

2.2.            Varsta prescolara - de la 3 ani la 6/7 ani, numita si a doua copilarie.

3. Varsta scolara - de la 6/7 ani la 18/19 ani:

3.1.Varsta scolara mica - de la 6/7 ani la 10/11 ani numita a treia copilarie.

3.2.            Varsta scolara mijlocie - de la 10/12 ani ia 14/15 ani - pubertatea.

3.3.            Varsta scolara mare - de la 14/15 ani la 18/19 ani - adolescenta.

25


Dupa copilarie urmeaza :

Tineretea, de la 18/19 ani la 25 ani.

              Maturitatea, de la 25 ani la 55 ani.

              Senescenta, peste 55 ani.

ADOLESCENTA

Adolescenta este perioada de varsta cea mai comlexa, precedand tineretea, care reprezinta implinirea personalitatii umane. Adolescenta este continuarea copilariei si se intinde de la 12 la 18/20 ani, avand ca prima subetapa preadolescenta sau adolescenta pubertara (12-16 ani) si ca etapa secunda adolescenta juvenila (16-18 ani) ( Debesse,38).

Adolescenta propriu-zisa va continua procesul dezvoltarii psihice al perioadelor precedente, va da contur unor conduite care incepeau sa se manifeste atunci, va echilibra unele fenomene si va desavarsi insusiri de mare insemnatate pentru individ. Personalitatea adolescentului se va forma sub influenta complexa a scolii, familiei si societatii, ponderea acesteia crescand si datorita faptului ca el este angrenat simultan in mai multe activitati sociale.

Ceea ce merita subliniat in tabloul dezvoltarii psihice a adolescentului este structurarea personalitatii, sintetizarea si gruparea tuturor caracteristicilor psihice in aceasta unitate a existentei individuale. Dezvoltarea intelectuala, cea afectiva, motivatia si interesele se intrepatrund in originalitatea personalitatii adolescentului.

Pe plan intelectual adolescentul a atins un bun nivel al cunoasterii realitatii, functiile de receptie si prelucrare a informatiei fiind bine dezvoltate, bazate pe o buna capacitate de mobilizare a atentiei, pe o satisfacatoare rezistenta la efortul intelectual si, mai ales, pe prezenta unor variate interese cognitive.

Constiinta de sine constitue una din dimensiunile fundamentale ale personalitatii intelectuale si morale a individului. Formarea ei este un proces indelung, care incepe cu schitarea schemei corporale din prima copilarie .

26


3.2. SELECTIA IN HANDBAL

Obtinerea marei performante nu mai este posibila fara conceperea , organizarea si desfasurarea procesului complex al selectiei, de la inceputul pregatirii, pe toata durata ei si chiar pe parcursul stadiului superior al maiestriei.

De calitatea acestui proces indelungat va depinde randamentul muncii depuse in relatia reciproca antrenor - jucator - echipa, respectiv indeplinirea obiectivelor selectiei, a instruirii si performantei evitand pe cat posibil, esecurile si pierderile umane. Datele rezultate din testarea subiectilor au generat elaborarea unui SISTEM DE SELECTIE. In esenta, Nicu Alexe da urmatoarea definitie:

' Selectia este un proces organizat si repetat de depistare timpurie a disponibilitatilor inascute ale copilului si juniorului, cu ajutorul unui sistem complex de criterii ( medicale, biologice, psiho-pedagogice si psihomotrice ) pentru practicarea si specializarea lui ulterioara intr-o disciplina sau proba sportiva ' .

A. Dragnea in Antrenamentul Sportiv defineste selectia astfel: 'Selectia este activitatea sistematica a specialistilor, desfasurata pe baza unor criterii biologice si psihologice in directia depistarii copiilor cu aptitudini deosebite pentru practicarea diferitelor ramuri de sport'.

Continutul selectiei

Pentru ca probabilitatea obtinerii performantei sa fie mare, copilul selectionat trebuie sa aiba un grad perfect de sanatate, o dezvoltare fizica armonioasa si la nivelul cerintelor jocului, calitati motrice corespunzatoare continutului jocului si calitati psihice cerute de specificul pregatirii si competitiei in handbal. Pentru determinarea obiectiva a valorii fiecareia dintre laturi, in aceasta activitate se opereaza cu anumite criterii de selectie .in practica handbalului sunt folosite curent si cu rezultate corespunzatoare urmatoarele categorii de criterii sau indici:

Criteriile medico - biologice. Prin aceasta categorie de criterii se stabileste gradul de sanatate, care trebuie sa fie perfect. Copilul sau juniorul nu trebuie sa

27


aiba nici un fel de afectiuni care contraindica efortul fizic.

Criteriile somatice stabilesc nivelul de dezvoltare fizica generala, aspecte de dezvoltare fizica ce favorizeaza obtinerea performantei in handbal, deficientele care contraindica pregatirea pentru performanta si cele care ar putea sa franeze si sa plafoneze evolutia copiilor si juniorilor. Pentru aceasta se efectueaza examenul antropometric, masuratorile facandu-se la principalii parametri inclusi in profilul somatic al handbalistului de performanta.

Criteriile motrice se aplica in vederea determinarii volumului si calitatii deprinderilor motrice de baza si specifice pentru handbal, pe de o parte, si nivelul de dezvoltare a calitatilor motrice, mai ales cele implicate in joc, pe de alta parte. Aceste determinari se fac in urma analizei rezultatelor obtinute de copii si juniori la trecerea probelor de control, care trebuie sa marcheze atat progresul individual cat si indeplinirea cerintelor specifice fiecarei categorii de varsta si de valoare, exprimate prin normele de control.

Criteriile psihice determina nivelul de dezvoltare a calitatilor psihice prezente in continutul procesului de antrenament si in competitiile de handbal.

Aceste calitati sunt foarte numeroase si se refera la laturile componentei psihologice a antrenamentului sportiv: temperament, afectivitate, trasaturi volitive si de vointa, inteligenta, memorie, predispozitii, talent, personalitate. in continutul selectiei intra si alte activitati pe care trebuie sa le desfasoare antrenorul: stabilirea ariei de selectie, depistarea unui numar mare de elemente selectionabile, atragerea acestora spre pregatirea specializata, organizarea si desfasurarea selectiei si instruirii etc.

3.2.1. ETAPIZAREA PROCESULUI DE SELECTIE A. Selectia iniatiala

Selectia initiala sau primara este concretizata in activitatea de constituire a grupelor, de depistare a elementelor cu aptitudini pentru handbal. Acestea se adreseaza copiilor de

28


10-11 ani, care reprezinta varsta optima pentru selectie, dar nu exclude posibilitatea de a selectiona copii (mai ales fete) de 9 ani sau (mai ales baieti) de 12 ani.

B. Selectia intermediara (1)

Aceasta etapa constituie actiunea de formare a echipei reprezentative de juniori(e) III. Se realizeaza la varsta de 13 - 14 ani, iar dupa 2-3 ani de activitate elementele cele mai dotate si care au inregistrat progrese remarcabile in procesul de instruire urmeaza sa fie incadrate in alta grupa pentru a-si continua pregatirea intr-o componenta stabila.

B. Selectia intermediara (2)

Se concretizeaza in actiunea de formare a reprezentativei de juniori(e) II, cand din cele doua grupe de juniori(e) III se formeaza o grupa (la varsta de 15-16 ani) care va avea la baza 4-5ani de instruire in handbal. in aceasta etapa se face o punte de legatura intre initiere - invatare - perfectionare.

C. Selectia finala

in aceasta etapa a selectiei se poate face bilantul unei perioade de 7-8 ani de munca efectiva. La varsta de 17-18 ani se vad deja posibilitatile individuale de a practica handbalul de mare performanta, de a promova in loturile reprezentative sau in echipele de categorii superioare. La nivelul esaloanelor de juniori II si I, piramida bazei de masa a handbalului de performanta se ingusteaza datorita exigentelor tot mai mari in selectie. Dupa cum se observa in modelele somatice (tab.lsi2) si motrice (tab.3si 4) prezentate mai jos baremurile sunt treptat mai pretentioase in stransa concordanta cu nevoile handbalului de performanta. Ponderea principala o are selectia pe verticala, o are selectia verticala.

TABEL 1.Modele somatice pentru selectia la nivelul copiilor avansati si juniori III.

Talia

Anvergura

Lungimea

T-100

Pos t

(cm)

(cm)

Palmei

(cm)

G

B

F

B

F

B

F

B

F

COPII

P.

172

164

172

165

17

16.5

1.08-

1.06-

AVANSA

S.

170

160

171

161

17

16.5

29


TI

9 m.

175

165

177

167

17.5

17

1.10

1.07

P.

175

166

177

168

18

17

JUNIORI

S.

172

162

173

165

17

16,5

1.08-

1.06-

III

9 m.

178

168

181

173

16

17

1.10

1.07

Legenda: P = portari

S = jucatori din linia de semicerc 9m = jucatori din linia de la 9m

TABEL 2.Modele somatice pentru selectia la nivelul juniorilor II si juniorilor I

Talia

Anvergura

Lungimea

T-100

ros t

(cm)

(cm)

Palmei (cm)

G

B

F

B

F

B

F

B

F

JUNIORI

P.

178

168

181

172

18.5

17.5

-

-

II

I.

182

172

184

174

18.5

17.5

1.08

1.06

CP.

175

165

178

168

17.5

16.5

-

-

JUNIORI

P.

181

170

186

175

19.5

18

-

-

I

I.

186

174

201

179

20

18.5

1.08

1.06

CP.

178

168

183

173

19

17.5

-

-

Legenda: P = portari I = interi C.P.= celelalte posturi (extreme, pivoti, centri)

3.3. DINAMICA EFORTULUI IN ANTRENAMENTUL DE

HANDBAL

30


Dinamica efortului - dinamica vine de la grecescul 'dinamitos' care inseamna puternic, care este in continua miscare datorita unor impulsuri externe date sau impuse de antrenor sau prin autopropulsare ( autoreglare )- figura 1.

Efort aerob: efort de intensitate moderata care permite organismului sa-si procure oxigen necesar metabolismului energetic chiar in timpul desfasurarii efortului propriu-zis. Efortul aerob constitue principalul mijloc pentru dezvoltarea rezistentei generale. Pentru dirijarea efortului aerob, studierea comportarii frecventei cardiace are mare utilitate practica. Capacitatea de efort aerob este limitata la omul sanatos, de rezervele de functionare ale sistemului cardio - vascular. Antrenamentul aerob se caracterizeaza prin instalarea starii stabile adevarate (starea stabila in care se realizeaza egalitatea completa in oxigen necesar si cel absorbit de organism ) sau aparente (stare stabila in care absorbtia de oxigen este constanta numai in aparenta - sinonim 'ergostaza ').

Efort anaerob - efort de intensitate submaximala si maximala care creeaza organismului sportivului o datorie de oxigen pe care el nu o poate acoperi in timpul desfasurarii lui. Capacitatea de efort anaeroba este limitata de rezervele functionale ale sistemului neuro - muscular si de rezistenta de a lucra cu datorie de oxigen. Eforturile anaerobe pot fi suportabile un timp foarte scurt.

Constituind mijlocul cel mai eficient pentru dezvoltarea masei musculare, a rezervelor energetice si echipamentului enzimatic din muschi antrenamentele cu eforturi anaerobe sunt recomandate pentru dezvoltarea fortei si vitezei.

Dinamica efortului in antrenament

Dinamica efortului, ca fenomen fundamental al antrenamentului in jocul de handbal, implica o schimbare continua a vitezei si complexitatii, a raportului acestor valori in functie de diferiti factori.

Dinamica efortului include, in acceptiunea sa practica si teoretica, o imbinare cantitativa si calitativa a factorilor antrenamentului, o abordare succesiva, alternativa sau

31


simultana a acestora. in handbal nu exista intotdeauna o concordanta intre continutul antrenamentului si continutul jocului. Multi antrenori merg inca la planificari artificiale, discordanta intre dinamica efortului in joc si a antrenamentului.

Matveev, tratand problema perfectionarii in antrenamentul sportiv sustine ca: 'principal consta in a stapani arta dirijarii fara gres a mecanismului capacitatii de efort si a perfectionarii lui, lucru care cere o rationalizare perfecta atat a mijloacelor, metodelor si formele izolate de antrenament cat si a intregii structuri si dinamici a procesului de antrenament'.

in actuala metodologie de antrenament exista doua mari confruntari de opinie privind dinamica efortului in procesul de pregatire.

I - pledeaza pentru o modificare ondulatorie, dar concomitenta (scadere sau crestere)
a vitezei si intensitatii cu preponderenta volumului, iar in cazul stabilirii acestuia cu
preponderenta intensitatii.

II - pledeaza pentru o mare variabilitate a volumului si intensitatii - alternarea
eforturilor mari, mici si medii atat in antrenament cat si in ciclul saptamanal.

Cea de-a doua ipoteza, pare sa coincida mai exact cu specificul efortului in handbal, evitand monotonia si standardizarea conditiilor - efecte nespecifice jocului de handbal.

Acest principiu 'pendula' sau principiul variabilitatii trebuie insa adoptat diferitelor perioade de pregatire, principalul element de progresie constituindu-1 intensitatea ceea ce implica desfasurarea actiunilor complexe din joc intr-o alura foarte sustinuta sau prin scurtarea pauzelor dintre actiuni (C.Florescu).

Ceea ce trebuie sesizat in programarea si planificarea volumului si intensitatii in antrenamente este ca la un moment dat ceea ce devine corespunzator se poate transforma mai tarziu in excitant obisnuit, a carui valoare, atingand pragul necesar nu mai provoaca modificari de adaptare.

Marea dificultate consta in precizarea caracterului intensitatii si marimea efortului care urmeaza sa creasca, impunand considerarea urmatoarelor premise formulate, de altfel, si de C. Florescu.

32


a) procesul de adaptare a organismului reprezentat de o noua stare calitativa se produce in salturi, ca urmare a acumularilor cantitative rezultate in urma desfasurarii sistematice a antrenamentelor dintr-o perioada de timp;

b)    adaptarea optima este rezultatul actiunii exercitiilor( metode, mijloace), care se
stabilesc in functie de indicii capacitatii de efort a organismului la un moment dat;

c)           indicii capacitatii de efort exprima evolutia procesului de adaptare. Acesti indici
se modifica o data cu producerea saltului calitativ, ca urmare a adaptarii organismului la
actiunea excitantilor optimi.

in privinta periodicitatii cresterii efortului, cerinta modificarii apare de la o etapa de pregatire la alta, chiar daca in privinsa solicitarii pe care le-ar impune adversarului, nu reclama aceasta progresie a efortului in antrenament.

Referindu-ne la efortul din cadrul etapei de pregatire, evolutia efortului poate imbraca doua forme:

1.  efort planificat pentru primul ciclu saptamanal se repeta tot de atatea ori cate
cicluri sunt cuprinse in etapa respectiva;

2.           fiecarui ciclu saptamanal ii corespunde un anumit efort, iar marimea relativa a
efortului din ciclurile aceleiasi etape este diferita.

In ceea ce priveste evolutia efortului in cadrul ciclului saptamanal, nu se poate impune o categorie a efortului, cerintele modificandu-se atat in timp cat si in concordanta cu particularitatile adversarului pe care-1 vom intalni, precum si in functie de caracteristicile calendarului competitional.

Evolutia efortului intr-un ciclu saptamanal care nu se termina cu o competitie se exprima sub forma unei curbe cu doua varfuri, din care primul este plasat in prima jumatate a ciclului, iar cel de-al doilea, in cea de-a doua jumatate a ciclului.

In ceea ce priveste modalitatea cresterii efortului, ea se poate concretiza fie pe seama intensitatii, fie pe seama volumului sau complexitatii.

Raymond Chanon spune:' toate sistemele de pregatire se reduc practic la cinci factori, care permit un joc de combinatii infinit:


1.  Durata efortului.

2.             Intensitatea efortului.

3.             Numar de repetari.

4.             Revenirea intre eforturi:

a) durata revenirii - revenire completa (pauza)

- revenire incompleta (interval)

b) durata refacerii (oprire, mers, aruncari)

5. Alternanta eforturilor (schimbari de distante, de ritm, de conditii)

Indicii fundamentali ai efortului in procesul de antrenament sunt: volumul, intensitatea, complexitatea, iar unii autori includ chiar si diversitatea.

Volumul - este expresia cantitativa a lucrului in antrenamente, care se masoara in handbal prin durata, distanta, numar de executii, numar de repetari, numar de jucatori participanti la fiecare executie. Mai ales din considerente de energetica musculara, volumul contine trei dimensiuni ale efortului, care fiecare in parte, dar si impreuna sunt indicatorii cantitativi:

-          amplitudinea (cel mai adesea echivalenta cu intensitatea)

-          durata

-          densitatea (cel mai adesea echivalenta cu raportul dintre durata efortului
propriu-zis al unui mijloc si durata pauzei necesare).

Asadar, un volum de efort este cu atat mai mare cu cat intensitatea este mai mare, cu cat durata sa este mai mare si cu cat densitatea eforturilor constituente este mai mare. Cu alte cuvinte, volumul este dependent de intensitate si nu trebuie confundat cu durata efortului.

Complexitatea efortului este un indicator calitativ al efortului iar ca atare nu va putea fi masurata niciodata, ci numai apreciata subiectiv.

Aceasta inseamna ca nu putem eticheta, prin comparatie, in functie de mijloacele folosite si mai ales de modul de percepere a celui ce presteaza efortul, care dintre doua sau mai multe eforturi este mai complex.

34


Pentru handbal, cel mai important indicator este durata - subparametru constant in joc si variabil in antrenamente. O abordare mai obiectiva impune calcularea 'timpului net'

- durata efectiva, prin masurarea in minute sau secunde a fiecarei structuri.

Intensitatea - reprezinta gradul de concentrare a lucrului de antrenament in timp(F.Suslov),expresia cantitativa a pregatirii, fiind principalul factor de progresie in calitatea antrenamentelor, cu atat mai mult cu cat tendinta jocului contemporan este sustinerea unui tempou in conditii de egalitate intre echipe.

Dupa multi specialisti, dinamica F.C., poate fi considerata ca un raspuns complet al organismului la toti factorii interni si externi care-1 influenteaza, exprimand in acelasi timp si variabilitatea intensitatii in antrenamente.

Intensificarea procesului de antrenament se realizeaza dupa opinia lui F.Korcek prin

-         cresterea numarului de exercitii efectuate cu intensitate marita

-         reducerea duratei revenirilor

-         reducerea timpului in pozitiile stand, mers si a deplasarii cu intensitate redusa

Principalii subparametrii ai intensitatii sunt incarcatura, viteza de executie si de deplasare, durata pauzelor.

Lectiile de antrenament scurte, cu durata de 20-60 de minute, vor trebui efectuate cu o intensitate mare, fiind orientate spre pregatirea fizica si cu caracter de joc in care F.C. sa atinga valorile din joc si chiar sa le depaseasca.

Antrenamentele cu durata mai mare (120-150 de minute) vor fi axate pe perfectionare tehnico-tactica individuala si colectiva. Efortul in handbal sub raportul intensitatii este submaximal si corespunde sub raport fizico-biochimic metabolismului anaerob alactacid.

Un alt indice foarte greu de obiectivat in joc si antrenamente, dar foarte semnificativ sub raportul solicitarii deprinderilor tehnico-tactice si solicitarii fizice il constitue complexitatea. Au fost emise numeroase pareri in legatura cu posibilitatea de obiectivare a acestui parametru, folosind cele mai diverse criterii. Astfel Keller si Solomonet au incercat

35


sa elaboreze o scala a complexitatii in fotbal pe criteriul solicitarii psihice. Gradul de complexitate al efortului inseamna in handbal 'precizia in spatiu a miscarilor executate intr-un timp cat mai scurt si in conditii surprinzatoare in raport de situatia momentana creata de joc(C.Florescu).

Complexitatea in joc inseamna:

- complexitatea tehnico-tactica

- complexitatea fizica (imbinarea calitatilor motrice specifice cu fondul
deprinderilor motrice specifice).

Raportul volum - intensitate - complexitate, variaza in functie de etapa de instruire, de obiectivul etapei sau perioadei de pregatire, de particularitatile fiziologice ale varstei impunand simultan respectarea stricta a cerintelor specializarii si individualizarii. In antrenamentul de adaptare a organismului la efort a jucatorilor, trebuie sa primeze intensitatea in executie care asigura pregatirea cat mai apropiata de conditiile jocului, implicand si dificultatea selectionarii mijloacelor si metodelor de pregatire precum si alternarea acestora in antrenamente.

Problema raportului volum - intensitate genereaza o serie de opinii:

-  Roux sustine de pilda preponderenta intensitatii.

-  Vorobiev pledeaza pentru intaietatea volumului, incercand sa-si invedereze matematic
ipoteza: gradul de corelatie dintre volumul anual si performantele sportive.

Cea mai concludenta este dupa parerea specialistilor romani (M.Georgescu si A. Demeter) aceea 'a raportului invers proportional dintre intensitate si volum in care intensitatea primeaza in sezonul competitional, iar volumul in perioada de pregatire cu precizarea ca orice largire a volumului de sarcini va fi justificat, doar in masura in care se va baza pe optimizarea calitativa a intregului continut si a intregii structuri a procesului de antrenament'.

In acest sens de mentionat este si parerea profesorului I. Siclovan: 'Valorile parametrilor efortului nu trebuie sa aiba acelasi grad de prezenta, cooperarea acestor valori fiind conjugate cu obiectivele urmarite in programul instruirii.

36


Perioada competitionala impune maximizarea randamentului specific de concurs, prin ridicarea unor valori identice ale volumului si intensitatii efortului competitiv.

La baza fiecarei performante sportive inalte stau eforturi uriase de antrenament. Totusi nu orice volum urias conduce, in ultima instanta, spre performante sportive inalte. Acest lucru se produce in cazul in care efortul de antrenament este suficient de intensiv.

Cresterea volumului si intensitatii sunt limitate, in privinta volumului manifestandu-se asa-numita bariera de acumulare, iar in privinta intensitatii posibilitatea functionala maxima reprezinta principalul factor limitativ. Progresia celor doi parametri intr-un cadru limitat se realizeaza prin interventia de ordin metodologic in selectarea, programarea si dozarea mijloacelor si metodelor de antrenament. De exemplu: progresia volumului de antrenament in handbal se realizeaza prin cresterea sau reducerea:

-   duratei de antrenament

-   numar de repetitii

-   numar de executii

-   distante parcurse de un subiect in antrenament

-   numar de antrenamente intr-un ciclu.

Progresia intensitatii in limitele variabilitatii impuse de capacitatea functionala a individului sau colectivului se poate realiza in antrenamente prin:

-   pe distante constante, cresterea intensitatii se realizeaza prin reducerea timpului de
executie;

-   marind distanta se urmareste timpul solicitat si intensitatea va creste;

-   reducerea pauzei intre exercitii, crescand gradul de solicitare;

-   in functie de natura executiei, viteza, detenta, rezistenta se pot stabili distante, timp
si pauze corespunzatoare.

3.4. INDIVIDUALIZAREA-PRINCIPIU SI METODA DE

ANTRENAMENT

37


in terminologia curenta a activitatii sportive s-au acumulat ori s-au preluat numeroase notiuni care sunt gresit interpretate si utilizate in vorbirea curenta, intr-o asemenea situatie se afla si problema individualizarii. Pentru a inlatura unele confuzii care se fac, am considerat necesara o aprofundare a notiunilor in sensul interpretarii lor teoretice corespunzatoare.

Individualizarea poate fi interpretata ca principiu de antrenament sau metoda de lucru. in acest sens D.Harre arata ca antrenamentului sportiv ii sunt proprii anumite principii care calauzesc intreaga activitate de predare a antrenorilor. Prin principiu trebuie sa intelegem - legi care tin seama de domeniul biologiei, pedagogiei, psihologiei, teoriei etc. Principiile se refera la toate laturile si sarcinile antrenamentului, determina continutul, mijloacele, metodele si organizarea antrenamentului.

Pentru antrenamentul sportiv sunt valabile principiile pedagogiei generale si principiile educatiei fizice, printre care si principiile participarii constiente si active, intuitiei, accesibilitatii, caracterul sistemic (sistematizarea) si cresterea gradata a cerintelor specifice. in acelasi sens L.P.Matveev arata ca antrenementul sportiv isi are legitatile sale specifice, ceea ce ne obliga ca la structurarea lui sa concretizam principiile generale conform particularitatilor procesului respectiv, in consecinta antrenamentul sportiv are urmatoarele legitati (principii) proprii:

Orientarea catre performante superioare - specializare accentuata.

Unitatea dintre pregatirea generala si cea speciala a sportivului.

Continuitatea.

Unitatea dintre gradarea treptata si tendinta catre eforturi maxime.

Caracterul ondulatoriu al dinamicii efortului.

Caracterul ciclic al pregatirii.

I.Siclovan dezbate si precizeaza ca o serie de cerinte care sunt mult mai apropiate de cerintele antrenamentului sportiv sunt:

1. Principiul modelarii, care presupune respectarea urmatoarelor cerinte:

38


-   odata cu stapanirea corecta a executiilor tehnice si a bazelor tacticii, in antrenament
trebuie sa aibe prioritate programarea in conditii analoage si similare a exigentelor
competitiilor, a celor mai frecvente si eficiente actiuni tehnico-tactice.

-   adaptarea capacitatii de efort fizic si nervos a sportivilor la solicitarile specifice sportului
practicat.

-   organizarea antrenamentului asemanator conditiilor diversificate in care se desfasoara
concursul.

2. Principiul specializarii instruirii sportivilor potrivit elementelor de continut.

3. Principiul individualizarii determinat de suma particularitatilor sportivului si orientat spre asigurarea cresterii neintrerupte a pregatirii acestuia, principiul individualizarii nu poate fi confundat cu procedeul de lucru, de altfel larg raspandit in activitatea practica si anume munca individuala a antrenorului cu fiecare sportiv in parte.

Individualizarea procesului de instruire se extinde asupra tuturor sportivilor indiferent de stagiul sau categoria de clasificare. Ea capata un caracter deosebit de diversificat in jocurile sportive, unde componenta echipelor, mai ales cea de seniori este eterogena atat in privinta varstei cat si in privinta capacitatii functionale ale fiecarui sportiv in parte.

4.        Principiul dezvoltarii multilaterale a calitatilor motrice si a indicilor morfologici
si functionali.

5.        Principiul eforturilor intense si maxime.

L.Teodorescu arata ca 'pentru jocurile sportive practicate in scop de performanta, o pregatire pe baze stiintifice este de neconceput fara aplicarea individualizarii, devenit principiul al antrenamentului modern si totodata forma de aplicare a principiului accesibilitatii'. Prin individualizare se intelege adaptarea tehnicii sportive si a procesului de instruire si de educatie la particularitatile fiecarui jucator; este vorba asadar de tratarea diferentiata a jucatorului in raport de aceste particularitati in activitatea de realizare a obiectivelor si sarcinilor fiecarei forme de organizare a pregatirii sportive.

39


in concluzie, individualizarea ca principiu, este determinata de totalitatea insusirilor sportivului si se refera la aspectul tratarii sportivilor prin prisma particularitatilor de varsta, sex, nivel de pregatire anterioara, aptitudini fizice si psihice etc.

Principiul individualizarii se realizeaza in practica in doua directii principale de pregatire generala si de pregatire specializata. in pregatirea generala, principiul duce la insusirea unui minim obligatoriu de cunostinte si a unui anumit nivel de pregatire pentru toti jucatorii. Programa este aceea care stabileste nivelul pregatirii si cunostintele necesare pe anumite trepte formative ale jucatorului de handbal. Desigur ca la prima vedere ne putem intreba' unde-i principiul individualizarii?' deoarece realizarea continutului programei se efectueaza cu ajutorul modelelor de instruire si de educatie precum si a mijloacelor caracteristice stadiului de pregatire. in pregatirea specializata, principiul individualizarii conduce la perfectionarea minutioasa in disciplina sportiva aleasa. In acest caz si continutul lectiilor sunt determinate in functie de inclinatiile individuale, de talent.

In procesul de instruire, individualizarea este necesara in rezolvarea oricarei sarcini particulare cum ar fi formarea cunostintelor , priceperilor, deprinderilor, educarea calitatilor motrice, psihice etc. Ea difera de la caz la caz

prin schimbarea sarcinilor didactice, a cailor de axercitare a lor, a normelor de efort, a formelor lectiilor si a procedeelor moderne de lucru, potrivit particularitatilor individuale ale jucatorilor. A tine seama de particularitatile individuale nu inseamna ca ne subordonam lor. Exista o orientare generala in scopul obtinerii unor modificari bine stabilite (obiective generale) in care se tine seama in permanenta de particularitatile individului, se selectioneaza mijloacele, se stabilesc proportiile efortului, se hotarasc ponderile laturilor pregatirii etc.

Particularitatile jucatorului de care trebuie sa tinem seama in aplicarea principiului individualizarii dupa L.Teodorescu sunt:

- particularitati de ordin biologic: dezvoltarea fizica, calitatile motrice predominante, tipul de activitate nervoasa superioara, sexul si varsta.

40


- particularitati de ordin biologic psihic: caracterul temperamental, capacitatea perceptiva,
calitatile morale si de vointa, capacitatea de integrare in colectivitate, aptitudini si
predilectii.

- particularitatile pregatirii sportive: pregatirea fizica, pregatirea tehnica, pregatirea tactica,
pregatirea moral - volitiva, nivelul cultural.

in jocurile sportive in general si in handbal in special se vorbeste de asa numita 'individualizare colectiva'. Astfel de individualizare se realizeaza dupa fazele de joc, dupa comportamentul jucatorilor (de atac sau de aparare), dupa modelul ocupat in echipa, dupa modelul de joc, dupa particularitatile adversarului, pentru pregatirea unor sarcini cu caracter strategic si tactic.

Alte criterii de aplicare a principiului individualizarii intalnite in literatura de specialitate:

-          dupa necesitatile individuale ale jucatorilor (exemplu incalzirea).

-          dupa metodele de instruire .

- dupa necesitatile si interventiile unor factori de natura externa, jucatori
angrenati in campul muncii si selectionati in loturile nationale etc.

Antrenamentul individual ca metoda de lucru reprezinta o forma de organizare a procesului de pregatire. Aceasta se poate desfasura in cadrul lectiei de antrenament colectiv sau in lectii separate conduse sau neconduse de antrenor. in cadrul antrenamentelor colective antrenamentul individual se poate realiza prin stabilirea unor sarcini speciale pentru unii jucatori sau pentru fiecare jucator in parte. Se mai folosesc urmatoarele forme:

-         pe compartimente.

-         executarea unor exercitii suplimentare pentru unii jucatori.

-         lucru pe ateliere.

Lectiile separate conduse de antrenor se folosesc pentru rezolvarea urmatoarelor aspecte ale procesului de instruire:

41


-       corectarea deprinderilor gresit insusite .

-       eliminarea unor carente din pregatirea sportivilor.

-       insusirea de noi elemente si actiuni tactice.

Lectii separate fara prezenta antrenorului au drept scop:

-       perfectionarea unor procedee tehnice cunoscute.

-       perfectionarea unor actiuni tactice cunoscute.

- atingerea unor indici superiori de dezvoltare fizica.

In lucrarea Teoria si Metodica handbalului, I.K. Ghermanescu arata ca lectiile de antrenament cu intreg efectivul desfasurate in principal pentru pregatirea de baza a jucatorilor si pentru instruirea de ansamblu a echipei nu rezolva integral cresterea continua a capacitatii de performanta a handbalistilor. Diferentele, uneori mari, intre particularitatile individuale ale jucatorilor din punct de vedere al capacitatii motrice si a gradului de pregatire tehnico-tactica ale acestora, franeaza procesul de crestere continua a maiestriei sportive in conditiile in care instruirea se desfasoara numai prin antrenamente colective. De aceea pregatirea handbalistilor trebuie intregita cu antrenante individualizate.

Individualizarea instruirii handbalistilor se desfasoara in doua directii si anume:

-    perfectionare continua a laturilor pozitive care l-au consacrat pe jucatorul respectiv,
pentru valorificarea in continuare a acestuia in joc la cote superioare.

-    remedierea unor lipsuri manifestate in pregatirea de ansamblu si constatate prin
rezultatele obtinute la trecerea probelor de control.

3.5. FACTORII CARE DETERMINA CONTINUTUL INDIVIDUALIZARII

Preocuparile metodice actuale sunt indreptate spre promovarea unor idei si orientari noi in tehnologia didactica de instruire a sportivilor. Tehnologia didactica pretinde o programare exacta a obiectivelor instructiv-educative, a mijloacelor si activitatilor stabilite

42


pentru infaptuirea lor, a etapelor ce trebuie parcurse precum si a elementelor de control si verificare a realizarii obiectivelor fixate. Intre metodele de mare eficienta in pregatirea sportivilor se numara si modelarea antrenamentelor. in handbalul actual, procesul de pregatire nu se poate desfasura fara a avea drept obiectiv realizarea unui model (de jucator, de echipa, de joc). A lucra astazi rara a avea in fata un astfel de model inseamna a avea putine sanse de reusita in marile competitii. Modelul stabileste cu maximum de precizie limitele superioare ale unor cerinte raportate la nivelul de pregatire a echipei la un moment dat.

in lumina acestor deziderate, factorii care determina continutul individualizarii sunt urmatorii:

1.Particularitatile jucatorilor care alcatuiesc echipa.

Fiecare jucator care intra in componenta echipei poate fi caracterizat ca avand insusiri bio-psiho-sociale, un anumit nivel de pregatire (fizica, tehnica, tactica), aptitudini care sa le favorizeze eficienta in joc etc. aceste insusiri pot fi cunoscute si apreciate cu ajutorul probelor de control, testelor de verificare, controlul medical, jocurile de verificare s.a. In functie de insusirile si nivelul de pregatire al fiecarui jucator se aplica individualizarea ca principiu si metoda de lucru.

2.           Modelul de joc al echipei - care poate fi determinat de insusirile unor jucatori,
poate fi sugerat de tendintele de dezvoltare ale jocului impus de cunostintele antrenorului
sau care pot fi imitate. In contextul acestor idei, modelul de joc elaborat, devine un serios
criteriu de selectie a sportivilor. In raport cu modelul de joc al echipei, un jucator oarecare(
care doreste, de exemplu sa joace la respectiva echipa), corespunde in masura mai mare
sau mai mica. Aptitudinile, insusirile si cunostintele vor fi apreciate prin prisma
necesitatilor de functionare a modelului de joc.

3.           Conditiile in care se desfasoara pregatirea - se refera la mai multe aspecte dupa
cum urmeaza:

- Conditiile materiale de lucru. Acest aspect depinde de inventarul si materialul sportiv de care dispunem. In pregatirea sportivilor trebuie sa dispunem de o serie de materiale si de o

43


aparatura stabila sau potrivita, confectionata special in acest scop. In afara de aparatura

ajutatoare 'fixa'(netransmisibila) sunt utilizate o serie de obiecte si aparate transportabile

cum ar fi: ganterele, corzile de sarit, mingi de diferite dimensiuni si greutati, centuri,

mansete grele etc.

- Locul de desfasurare a pregatirii. Pregatirea echipei se desfasoara in mod obisnuit in

localitatea din care face parte si in care dispune de o baza materiala constanta(sala, sali

anexe, spatii special amenajate, teren in aer liber, etc). In anumite conditii (cantonamente,

deplasari, competitii, etc.) continutul antrenamentelor individuale sunt determinate de baza

materiala existenta precum si de unii factori externi cum ar fi: conditii climatice,

geografice oferite

de localitatea in care ne deplasam (apa, nisip, padure, munte, panta, trepte, etc).

4. Sarcinile si eficienta jucatorilor pe posturi. Orice echipa are o structura
organizatorica si functionala proprie. Posturile posibile intr-o echipa de handbal sunt:
portar, extreme, interi, centru, pivot. Unii jucatori au functii cuplate cum ar fi extrema -
pivot, inter - extrema, centru - inter si centru - pivot, altii pot indeplini sarcini suplimentare
in diferite compartimente de joc. Pentru flecare post in parte, jucatorii pot indeplini
anumite sarcini si trebuie sa corespunda unor baremuri pe care handbalul de performanta
le-a impus(talie, robustete, anvergura, calitati motrice).

5.         Eficienta sportivilor in joc precum si eficienta jucatorilor pe postul pe care-1
ocupa in echipa pot fi apreciate cu ajutorul inregistrarilor. In functie de rezultatele obtinute
prin inregistrari se pot stabili si datele pregatirii individuale.

6.         Pregatirea individuala este influentata, in mare masura, de ciclicitatea procesului
de pregatire. Acest aspect se refera la plasarea antrenamentului individual la ciclurile de
pregatire precum si la continutul propriu-zis al lectiei de antrenament.

7.         Situatii speciale de desfasurare a antrenamentului individual. Sunt mai multe
categorii de jucatori cu care suntem nevoiti sa lucram separat:

44


- jucatori accidentati, cu care trebuie sa lucram separat pentru a-si dobandi treptat
potentialul de joc avut anterior accidentului. Continutul pregatirii incepe de obicei cu
exercitii de reducere, recomandate de cadrele de specialitate.

-         jucatori care au suferit boli organice si psihice. Pregatirea acestor sportivi se va
desfasura in stricta colaborare cu medicii, care sunt cei mai avizati in stabilirea naturii si
volumului efortului.

-         jucatorii cu program profesional incarcat. Programul profesional zilnic, sesiuni de
examene, teze, practica etc. sunt tot atatea cauze de particularizare si de planificare a
antrenamentului individual.

- jucatorii selectionati in loturile reprezentative vor trebui sa efectueze in mod suplimentar
o serie de exercitii elaborate de antrenorul lotului din care fac parte. De multe ori postul
ocupat in echipa de club nu corespunde cu postul ocupat in echipa nationala. Acesti
sportivi pot avea ca sarcina permanenta unu - doua exercitii pentru lot, unu - doua exercitii
pentru echipa proprie. O alta forma de organizare este alternarea antrenamentelor in cadrul
ciclurilor saptamanale - un antrenament pentru echipa, altul pentru lot.

3.6. FORMELE DE REALIZARE A PREGATIRII

INDIVIDUALE

Cele mai populare forme de realizare a antrenamentelor individuale dupa parerea cunoscutului antrenor si profesor I.Bota sunt urmatoarele:

-     specializarea separata cu fiecare jucator, in care se perfectioneaza calitatile motrice,
invatarea, perfectionare sau corectarea unor executii tehnici - tactice.

-     individualizarea pe grupe de jucatori cu particularitatile individuale aproximativ egale,
in care se lucreaza pentru calitatile motrice deficitare si pentru tehnica si tactica
individuala.

-     individualizarea pe cupluri de jucatori pentru invatarea unor combinatii tactice colective.

45


3.6.1.ANTRENAMENTUL IN CADRUL LECTIILOR DE ANTRENAMENT

COLECTIV

in cadrul acestei forme de organizare apar confuzii intre individualizarea ca principiu si individualizarea ca metoda de lucru. in cadrul fiecarui antrenament colectiv fiecare jucator trebuie tratat in conformitate cu particularitatile individuale (acesta este principiul care ramane valabil pentru toate lectiile de antrenament) si angrenat in forme de organizare diferite de

efectuare a executiilor (aceasta este metoda). in cadrul antrenamentului colectiv distingem urmatoarele variante de lucru individual:

-       sarcini diferite pentru fiecare jucator in parte sau pe grupe de jucatori, cu exercitii
asemanatoare sau diferite cu incarcatura mai mare sau mai mica (Ex. - intr-un exercitiu de
tehnica unii jucatori vor dribla numai cu mana stanga, unii vor pasa numai dupa fente, altii
vor arunca la poarta numai din saritura).

-       executarea unor exercitii suplimentare pentru o parte dintre jucatori (Ex.- in momentul
de pauza sau atunci cand nu sunt angrenati unii jucatori vor efectua genoflexiuni, flotari,
aruncari la perete etc).

- exercitii pe ateliere sau pe grupe de jucatori (Ex.- o parte din jucatori exerseaza
aruncarea la poarta, altii exerseaza driblingul, iar altii lucreaza pentru dezvoltarea fortei
musculare).

- exercitii pe posturi (Ex.- pentru interi un exercitiu, extremele un exercitiu, pivotii un alt
exercitiu etc).

-         exercitii determinate de sarcini speciale pentru unii jucatori (Ex.- exercitii de marcaj
sever si la interceptie pentru jucatorii care se apara om la om).

-         antrenamente pe compartimente si pe posturi. Aceasta forma se mai numeste
'individualizarea colectiva'. La aceasta forma de individualizare participa jucatorii
care se implica direct in actiunile colective de doi sau mai multi jucatori, in care este
necesara o sincronizare a actiunilor.

46


3.6.2. ANTRENAMENTUL INDIVIDUAL IN LECTII SEPARATE CONDUSE DE

ANTRENOR

in cadrul acestei forme de organizare a antrenamentului individual intalnim urmatoarele variante de lucru:

- antrenament individual inainte sau dupa antrenamentul colectiv cu intreaga echipa. Se
cheama mai devreme sau se retin dupa antrenament o serie de jucatori cu care se lucreaza
exercitiile speciale.

- antrenament individual pe posturi. Se foloseste in scopul indeplinirii unor sarcini bine
stabilite cum ar fi:

-  corectarea deprinderilor gresit insusite.

-  eliminarea unor carente ale pregatirii.

-  insusirea unor noi elemente tehnice sau actiuni individuale.

- mentinerea, dezvoltarea, educarea unor calitati motrice generale sau
speciale.

3.6.3. ANTRENAMENTUL INDIVIDUAL PE GRUPE DE JUCATORI SAU

PE COMPARTIMENTE

Aceasta varianta de antrenament o mai intalnim sub denumirea de 'individualizare colectiva' si se practica asa dupa cum am vazut in cadrul antrenamentelor colective, dar si ca forma de antrenament individual propriu-zis. Aceasta varianta de pregatire este utilizata in vederea perfectionarii actiunilor tehnico - tactice de colaborare intre jucatori precum si dezvoltarea unor calitati motrice deficitare pentru mai multi jucatori.

3.6.4. ANTRENAMENTUL INDIVIDUAL INDEPENDENT

Are drept scop perfectionare unor procedee tehnice dau actiuni tactice deja cunoscute. Se pot dezvolta si anumite calitati motrice cu conditia ca sportivul sa primeasca de la antrenor recomandari stricte in ceea ce priveste incarcatura si pauzele intre repetari.

47


in afara formelor de organizare a antrenamentelor individuale aratate mai inainte, in practica se mai folosesc o serie de variante menite sa imbunatateasca nivelul pregatirii psihologice si teoretice. Aceste forme au efecte favorabile asupra intuitiei, gandirii tactice operative, creativitatii, constientizarii actiunilor de joc. Asemenea variante de pregatire individuala sunt:

3.6.4.1. Participarea la diferite jocuri de categorie superioara(nationala si
internationala) cu urmarirea unor jucatori si a tacticii de ansamblu a echipei si
redarea(demonstrarea) actiunilor respective in cadrul unui antrenament.

3.6.4.2.       Vizionarea unei benzi video timp de un minut si redarea actiunilor retinute
prin schita sau demonstratia practica daca este vorba de actiunea unui jucator.

3.6.4.3.       Discutii individuale cu jucatorii pe diverse teme cum ar fi comportarea in
joc, comportarea in relatiile cu partenerii, viata sportiva, problemele personale, perspectiva
ca handbalist de performanta, conceptia de joc a echipei etc. . Efectele acestei metode sunt
mult mai eficiente la nivelul echipelor de seniori.

3.6.4.4.       Elaborarea propriului program si stabilirea zilelor in care se antreneaza.
Conducerea si desfasurarea antrenamentului individual necesita inainte de toate
cunoasterea jucatorilor cu care lucrezi. Aceasta cunoastere se realizeaza cu ajutorul unor
criterii de apreciere bine stabilite care sa ne furnizeze date cat mai obiective de
interpretare.

48


CAPITOLUL IV ORGANIZAREA CERCETARII

4.1. LOCUL, DURATA, ESANTIONUL DE LUCRU.

Pentru a verifica ipotezele enumerate, am organizat cercetarea pornind de la respectarea intocmai a sarcinilor propuse, tinand cont ca am avut la dispozitie o perioada de pregatire de un an competitional (23.08.2002 - 05.05.2003). Experimentul s-a realizat la echipa C.S.S. NR. 3 STEAUA BUCURESTI, in sala de antrenament din Calea Plevnei apartinand Clubului Steaua Bucuresti, dar si in sala 'Lucian Grigorescu' unde au fost sustinute jocurile oficiale. Echipa participa in Campionatul National de juniori II masculin in seria F.

Folosind tehnicile si metodele de cercetare, respectiv studiul bibliografic, studiul documentelor si instructiunilor elaborate de F.R.H. , observatia pedagogica si metoda masurarii rezultatelor la probele motrice, am reusit in scurt timp sa realizez o sarcina a cercetarii si anume stabilirea subiectilor si efectuarea analizei individuale a acestora. Dupa aflarea structurii anului competitional am intocmit impreuna cu antrenorul echipei documentele de planificare, dupa ce in prealabil, am testat toti sportivii selectionati pentru experiment, aceasta constituind testarea initiala.

La sfarsitul anului competitional, am realizat testarea finala la aceeasi parametri si in aceleasi conditii ca la testarea initiala. Comparand datele obtinute la cele doua testari si folosind interpretarea statistico - matematica, am reusit sa realizez o analiza obiectiva si o interpretare corecta a datelor recoltate pe parcursul experimentului.

4.2. PERIODIZAREA ANTRENAMENTULUI

49


Dupa cum se stie, periodizarea antrenamentului se face tinand cont de calendarul competitional. Echipa la care am realizat experimentul activeaza in Campionatul National al Juniorilor II.

Pentru anul competitional 2002 - 2003, periodizarea antrenamentelor s-a stabilit in functie de calendarul competitional, dupa cum urmeaza:

Tur : 23 septembrie - 31 octombrie 2002

Retur : 20 martie - 05 mai 2003

Etapa semifinala 03-05 iunie 2003

Turneul final pentru locurile 1-8, in perioada 30 iunie - 04 iulie 2003

Avand la baza aceste date, periodizarea antrenamentelor este urmatoarea:

-         doua perioade pregatitoare

-         trei perioade competitionale, dintre care doua reprezinta turul si returul, iar
cea de-a treia este reprezentata de etapa semifinala la care s-au calificat.

doua perioade de tranzitie

Experimentul a inceput la data de 01.08.2002 si s-a incheiat la data de 08.05.2003, antrenamentele avand urmatoarea configuratie:

Perioada competitionala

23 septembrie - 31 octombrie : 6 saptamani X 5 antrenamente = 30 antrenamente 20 martie - 05 mai :7 saptamani X 5 antrenamente = 35 antrenamente 05 mai - 03 iunie : 4 saptamani X 5 antrenamente = 20 antrenamente.

Perioada pregatitoare

01 august - 23 septembrie : 8 saptamani X 10 antrenamente = 80 antrenamente 05 ianuarie - 20 martie : 10 saptamani X 8 antrenamente = 80 antrenamente

Perioada de tranzitie

31 octombrie - 01 decembrie : 4 saptamani X 3 antrenamente =12 antrenamente 05 iunie - 01 august refacere.

Perioada competitionala => 17 saptamani X 5 antrenamente = 85 antr.

Perioada pregatitoare => 18 saptamani X 10 antrenamente =180 antr.

50


Perioada de tranzitie => 4 saptamani X 3 antrenamente = 12 antr.

Total: 39 saptamani X 18 antrenamente = 277 antr.

4.3. ELABORAREA FISELOR INDIVIDUALE A JUCATORILOR SI STABILIREA OBIECTIVELOR PREGATIRII

Pentru a putea stabili cu precizie nivelul de pregatire al sportivilor vom prezenta probele de control si baremurile corespunzatoare acestora, care sunt minimale, elaborate de F.R.H., servind drept modele. Acestea vor fi comparate cu testarea initiala si finala.

1.  Dribling printre jaloane pe 30 m.

2.              5 X 30 m. - media.

3.              Deplasare in triunghi (trei trasee complete).

4.              Saritura in lungime de pe loc.

5.              Abdomen.

6.              Aruncarea mingii de handbal cu elan de trei pasi.

7.              Alergare 2 X 400 m.(pauza 2 min.).

MODEL optim de parametri si indicatori pentru categoria juniorilor II.

1.  6,20'

2.              4,80'

3.              20'

4.              2,15 m.

5.              21

6.              40 m.

7.              1,25'

FISA NR.1 TESTAREA INITIALA

Numele si prenumele VARZARU CLAUDIU

Data nasterii 27.01.1986

Postul in echipa PORTAR

1. PROFILUL SOMATIC

2. PROFILUL

MOTRIC

51


1.1. TALIA 191 cm.

2.1. 30 m.

5,27'

1.2. GREUTATEA 67 kg.

2.2. 5 X 30 m.

5,44'

1.3. RAPORTUL DE PROP. 1,35

2.3. 30 m. DRIBLING

-

1.4. ANVERGURA 184,5 cm

2.4. DEPLASARE IN TRIUNGHI 24,00'

1.5. LUNGIMEA PALMEI 19 cm.

2.5. SARITURA IN LUNGIME 2,1 m.

1.6.DIAMETRUL BIACROMIAL 38 cm.

2.6. ARUNCAREA MINGII

38,5 m.

1.7.DIAMETRUL BITROHANT. 32 cm.

2.7. ABDOMEN

20

3. APRECIEREA NIVELULUI DE PREGATIRE TEHNICO-TACTIC

Nota

3.1. POZITIA FUNDAMENTALA

7

3.2 DEPLASARI IN POARTA

6

3.3. PLASAMENT IN POARTA

6?

3.4. PRINDEREA MINGII

7

3.5. RESPINGEREA MINGII SUS - cu o mana

5?

- cu doua maini

4?

3.6. RESPINGEREA MINGII JOS -cu piciorul

8

- cu piciorul si bratul

5?

3.7. RESPINGEREA MINGII ARUNCATA DE EXTEMA

7

3.8. RESPINGEREA MINGII ARUNCATA DE LA SEMICERC

4?

3.9. APARAREA MINGII ARUNCATA DE LA 7 m.

8

3.10. COLABORAREA CU PARTENERII - faza a IV-a a apararii

6?

- faze fixe

7

3.11. RECUPERAREA MINGII

8

3.12. LANSAREA CONTRAATACULUI - cu pasa directa

6?

- cu intermediar

7

3.13. OPRIREA CONTRAATACULUI

6

3.14. PARTICIPAREA LA JOC CA JUCATOR DE CAMP

6

FISA NR.2 TESTAREA INITIALA

Numele si prenumele BIRTALAN STEFAN

Data nasterii 07.12.1986

Postul in echipa INTER STANGA

1. PROFILUL SOMATIC

2. PROFILUL MOTRIC

52


1

.1. TALIA 196 cm.

2.1

30 m.

5,09'

1

.2. GREUTATEA 76,5 kg.

2.2.

5 X 30 m.

5,22'

1

.3. RAPORTUL DE PROP. 1,25

2.3

30 m. DRIBLING

6,94'

1

.4. ANVERGURA 198,5 cm.

2.4

DEPLASARE IN TRIUNGHI

24,00'

1

.5. LUNGIMEA PALMEI 20 cm.

2.5

SARITURA IN LUNGIME

2,1 m.

1

.6.DIAMETRUL BIACROMIAL 42,5 cm.

2.6

ARUNCAREA MPNGII

43 m.

1

.7.DIAMETRUL BITROHANT. 33 cm.

2.7

ABDOMEN

26

3

. APRECIEREA NIVELULUI DE PREGATIRE TEHNICO-TACTIC

Nota

FAZAI

3.1. DEMARCAJUL LATERAL

7

3.2. PASA LUNGA DE CONTRAATAC

1

FAZA a Ha

3.3. PRINDEREA SI PASAREA IN VITEZA

1

3.4. ANGAJAREA JUCATORULUI INFILTRAT

LA SEMICERC

6?

3.5. ARUNCAREA LA POARTA - din saritura

8

- din plonjon sarit

8

FAZA a Hl-a

3.6. OCUPAREA POSTULUI DE FNTER

7

3.7. PASAREA MINGII IN POTCOAVA

8

FAZA a IV-a

3.8. PRINDEREA SI PASAREA IN PATRUNDERE

8

3.9. DEMARCAJUL DIRECT SI INDIRECT 3.10. INCRUCISAREA 3.11. PARAVANUL 3.12. ANGAJAREA EXTREMEI SI A PIVOTULUI 3.13. BLOCAJ - PLECARE DIN BLOCAJ 3.14. ARUNCAREA LA POARTA - din saritura - cu evitare 7 - din plonjon 7 - din plonjon sarit 8

8 6?

8 8

7 T.

>

FISA NR.3 TESTAREA INITIALA

Numele si prenumele PABAT RAZVAN

Data nasterii 02.07.1986

Postul in echipa INTER DREAPTA

1. PROFILUL SOMATIC

2. PROFILUL

MOTRIC

53


1.1. TALIA 189,5 cm.

2.1. 30 m.

5,00'

1.2. GREUTATEA. 73 kg.

2.2. 5X30 m.

5,21'

1.3. RAPORTUL DE PROP. 1,22

2.3. 30 m. DRIBLING

7,07'

1.4. ANVERGURA 193 cm.

2.4. DEPLASARE IN TRIUNGHI

22,03'

1.5. LUNGIMEA PALMEI 19,5 cm.

2.5. SARITURA IN LUNGIME

2,1 m.

1.6.DIAMETRUL BIACROMIAL 41,5 cm.

2.6. ARUNCAREA MINGII

40 m.

1.7.DIAMETRULBITROHANT. 33 cm.

2.7. ABDOMEN

21

3. APRECIEREA NIVELULUI DE PREGATIRE TEHNOCO-TACTIC

Nota

FAZAI

3.1. DEMARCAJ LATERAL 3.2. PASA LUNGA DE CONTRAATAC FAZA a H-a

7 7

3.3. PRINDEREA SI PASAREA MINGII IN VITEZA 3.4. ANGAJAREA JUCATORULUI INFILTRAT LA SEMICERC 3.5. ARUNCAREA LA POARTA - din saritura - din plonjon FAZA a IH-a

8 6? 7 8

3.6. PRINDEREA MINGII IN PATRUNDERE 3.7. DEMARCAJUL DIRECT SI INDIRECT FAZA a IV-a

8 6?

3.8. PRINDEREA SI PASAREA IN PATRUNDERE

3.9. DEMARCAJUL DIRECT SI INDIRECT 3.10. INCRUCISAREA 3.11. PARAVANUL 3.12. ANGAJAREA LA SEMICERC 3.13. BLOCAJ - PLECARE DIN BLOCAJ 3.14. ARUNCAREA LA POARTA - din saritura - cu evitare - din plonjon -din plonjon sarit

8

6?

5? 7 7 7 8 5? 7 8

FISA NR.4 TESTAREA INITIALA

Numele si prenumele MAZILII VIOREL

Data nasterii 16.04.1986

Postul in echipa CENTRU

1. PROFILUL SOMATIC

2. PROFILUL

; MOTRIC

54


1.1. TALIA 188 cm.

2.1. 30 m.

4,32'

1.2. GREUTATEA. 75 kg.

2.2. 5 X 30 m.

4,74'

1.3. RAPORTUL DE PROP. 1,17

2.3. 30 m. DRIBLING

6,05'

1.4. ANVERGURA 186 cm.

2.4. DEPLASARE IN TRIUNGHI

20,00'

1.5. LUNGIMEA PALMEI 20 cm.

2.5. SARITURA IN LUNGIME

2,4 m.

1.6.DIAMETRUL BIACROMIAL 42 cm.

2.6. ARUNCAREA MINGII

45 m.

1.7.DIAMETRUL BITROHANT. 32 cm.

2.7. ABDOMEN

30

3. APRECIEREA NIVELULUI DE PREGATIRE TEHNOCO-TACTIC

Nota

FAZAI

3.1. DEMARCAJ PE PARTEA OPUSA VARFULUI

7

3.3. PASA LUNGA DE CONTRAATAC

8

FAZA a Ii-a

3.3. PRINDEREA SI PASAREA MINGII IN VITEZA

8

3.4.DEPASIREA

9

3.5. ANGAJAREA JUCATORILOR LA SEMICERC

8

3.6. ARUNCAREA LA POARTA - din saritura

7

-din plonjon

8

3.7. PASII PIVOTULUI

6?

FAZA a IH-a

3.8. OCUPAREA POSTULUI DE CENTRU

8

3.9.DRIBLING SI DEPASIRE IN DRIBLING

7

3.10. PASAREA IN POTCOAVA

8

FAZA a IV-a

3.11. PRINDEREA SI PASAREA IN PATRUNDERE SUCCESIV

8

3.12. DEMARCAJUL

8

3.13. INCRUCISAREA

7

3.14.PARAVANUL PENTRU FAVORIZAREA ARUNCARILOR DE LA 9 m.

8

3.15. BLOCAJ - PLECARE DIN BLOCAJ

7

3.16. ANGAJAREA PIVOTULUI

8

3.17. ARUNCAREA LA POARTA - din saritura

8

- din dreptul soldului

6?

- cu pas adaugat

8

- cu evitare

8

- din plonjon

8

- din plonjon sarit

8

FISA NR.5 TESTAREA INITIALA

Numele si prenumele GHILA ADRIAN

Data nasterii 02.06.1986

Postul in echipa EXTREMA STANGA

1. PROFILUL SOMATIC

2. PROFILUL

MOTRIC

55


1.1. TALIA 179 cm.

2.1. 30 m.

4,92'

1.2. GREUTATEA. 73 kg.

2.2. 5 X 30 m.

5,21'

1.3. RAPORTUL DE PROP. 1,08

2.3. 30 m. DRIBLING

6,18'

1.4. ANVERGURA 175 cm.

2.4. DEPLASARE IN TRIUNGHI

22,00'

1.5. LUNGIMEA PALMEI 19,5 cm.

2.5. SARITURA IN LUNGIME

2,15 m.

1.6.DIAMETRUL BIACROMIAL 39 cm.

2.6. ARUNCAREA MINGII

40 m.

1.7.DIAMETRUL BITROHANT. 35 cm.

2.7. ABDOMEN

21

3. APRECIEREA NIVELULUI DE PREGATIRE TEHNOCO-TACTIC

Nota

FAZAI

3.1. STARTUL RAPID SI ALERGAREA DE VITEZA 3.2. PRINDEREA MINGII VENITE DIN URMA 3.3. DRIBLINGUL SI PASA IN VITEZA 3.4. ARUNCAREA LA POARTA - din saritura - din alergare - cu bolta peste portar FAZA a Ii-a

8

7 8 8 7 6?

3.5. PASAREA MINGII CATRE JUCATORII DIN LINIA a Ii-a 3.6. DEMARCAREA SI OBTINEREA PRJM-PLANULUI 3.7. PRINDEREA MINGII LA SEMICERC 3.8. PASII PIVOTULUI 3.9. ARUNCAREA CU EVITARE FAZA a IlI-a

6? 8

7 6?

7

3.10. OCUPAREA POSTULUI DE EXTREMA 3.11. IESIREA LA MINGE, PASAREA SI RELUAREA LOCULUI

FAZA a IV-a

8 8

3.12. DEPASIRE CU SCHIMBARE DE DIRECTIE 3.13. DEPASIRE IN EXTERIOR 3.14.ANGAJAREA PIVOTULUI LA SEMICERC 3.15. BLOCAJ EXTERIOR, PLECARE DIN BLOCAJ 3.16. COMBINATII CU PIVOTUL 3.17. ARUNCAREA LA POARTA - din saritura - din lateral pe langa umar - cu aterizare pe partea bratului de aruncare - cu bataie pe piciorul de partea bratului - din saritura precedata de invaluire

7 8 6? 6? 8 8 8 7 8 7

FISA NR.6 TESTAREA INITIALA

Numele si prenumele RUSU FLORIN

Data nasterii 25.03.1986

Postul in echipa PIVOT

1. PROFILUL SOMATIC

2. PROFILUL

MOTRIC

56


1.1. TALIA 179,5 cm.

2.1. 30 m.

4,72'

1.2. GREUTATEA. 78 kg.

2.2. 5X30 m.

5,11'

1.3. RAPORTUL DE PROP. 1,01

2.3. 30 m. DRIBLING

5,90'

1.4. ANVERGURA 185 cm.

2.4. DEPLASARE IN TRIUNGHI

25,03'

1.5. LUNGIMEA PALMEI 19,5 cm.

2.5. SARITURA IN LUNGIME

2,4 m.

1.6.DIAMETRUL BIACROMIAL 39 cm.

2.6. ARUNCAREA MINGII

41 m.

1.7.DIAMETRUL BITROHANT. 32 cm.

2.7. ABDOMEN

25

3. APRECIEREA NIVELULUI DE PREGATIRE TEHNOCO-TACTIC

Nota

FAZAI

3.1. STARTUL RAPID SI ALERGAREA DE VITEZA 3.2. PASAREA MINGII IN VITEZA 3.3. ARUNCAREA LA POARTA DIN SARITURA SI ALERGARE FAZA a Ii-a

8 8

7

3.4. INFILTRAREA LA SEMICERC 3.5. PRINDEREA MINGII PASATE PUTERNIC 3.6. ARUNCAREA LA POARTA DIN PLONJON SARIT 3.2. PARAVANUL 3.8. BLOCAJUL 3.9. PLECAREA DIN BLOCAJ FAZA a IlI-a

6? 8 8 5? 6? 6?

3.10. OCUPAREA POSTULUI DE PIVOT

3.11. IESIREA LA MINGE, PASAREA SI RELUAREA LOCULUI FAZA a IV-a

8 8

3.12. DEMARCAJUL SI OCUPAREA PRIM-PALANULUI 3.13. CIRCULATIA LA SEMICERC 3.14.PARAVANUL PENTRU FAVORIZAREA ARUNCARILOR DE LA 9 m. 3.15. BLOCAJ , PLECARE DIN BLOCAJ 3.16. ANGAJAREA PIVOTULUI 3.17. ARUNCAREA LA POARTA - din saritura - din plonjon - din plonjon sarit - din saritura deasupra semicercului

7 8 6? 6? 8 7 8 7 7

FISA NR.7 TESTAREA INITIALA

Numele si prenumele TANASE ARMAND

Data nasterii 13.06.1986

Postul in echipa EXTREMA DREAPTA

1. PROFILUL SOMATIC

2. PROFILUL

i MOTRIC

57


1.1. TALIA 178 cm.

2.1. 30 m.

4,78'

1.2. GREUTATEA. 64,5 kg.

2.2. 5X30 m.

4,93'

1.3. RAPORTUL DE PROP. 0,01

2.3. 30 m. DRIBLING

6,85'

1.4. ANVERGURA 180 cm.

2.4. DEPLASARE IN TRIUNGHI

23,47'

1.5. LUNGIMEA PALMEI 19cm.

2.5. SARITURA IN LUNGIME

2,3 m.

1.6.DIAMETRUL BIACROMIAL 38 cm.

2.6. ARUNCAREA MINGII

36,5 m.

1.7.DIAMETRUL BITROHANT. 31 cm.

3. APRECIEREA NIVELULUI DE PREGATIRE TEHNOCO-TACTIC

Nota

FAZAI

3.1. STARTUL RAPID SI ALERGAREA DE VITEZA

8

3.2. PRINDEREA MINGII VENITE DIN URMA

7

3.3. DRIBLINGUL SI PASA IN VITEZA

8

3.4. ARUNCAREA LA POARTA - din saritura

8

- din alergare

7

- cu bolta peste portar

6?

FAZA a H-a

3.5. PASAREA MINGII CATRE JUCATORII DIN LINIA a H-a

6?

3.6. DEMARCAREA SI OBTINEREA PRIM-PLANULUI

8

3.7. PRINDEREA MINGII LA SEMICERC

7

3.8. PASII PIVOTULUI

6?

3.9. ARUNCAREA CU EVITARE

7

FAZA a IH-a

3.10. OCUPAREA POSTULUI DE EXTREMA

8

3.11. IESIREA LA MINGE, PASAREA SI RELUAREA LOCULUI

8

FAZA a IV-a

3.12. DEPASIRE CU SCHIMBARE DE DIRECTIE

7

3.13. DEPASIRE IN EXTERIOR

8

3.14.ANGAJAREA PIVOTULUI LA SEMICERC

6?

3.15. BLOCAJ EXTERIOR, PLECARE DIN BLOCAJ

6?

3.16. COMBINATII CU PIVOTUL

8

3.17. ARUNCAREA LA POARTA - din saritura

8

- din lateral pe langa umar

8

- cu aterizare pe partea bratului de aruncare

5 7

- cu bataie pe piciorul de partea bratului

8

- din saritura precedata de invaluire

7

OBIECTIVELE PROCESULUI DE PREGATIRE FISA 1

Analizand performantele individuale ale jucatorului prin prisma celor trei profile prezentate anterior, putem trage concluzia ca principalele mijloace de pregatire individuala sunt urmatoarele:

58


2.1.             30 m. plat cu start din picioare

2.2.     5X30 m. - media

2.4. Deplasare in triunghi

3.3. Plasamentul in poarta

3.5. Respingerea mingiilor cu o mana la coltul de sus

3.5.    Respingerea mingiilor cu doua maini sus

3.6.            Respingerea mingiilor cu bratul si piciorul la coltul de jos
3.9. Respingerea mingiilor aruncate de la semicerc

3.12.     Lansarea contraatacului cu pasa directa

3.13.     Oprirea contraatacului

A.

3.14. insusirea unor cunostinte necesare jucatorului de camp

S-a alcatuit aceasta fisa in cele mai mici detalii, tocmai pentru a mtelege maniera in care procedat in analiza fiecarui jucator in parte.

OBIECTIVELE PROCESULUI DE PREGATIRE FISA 2

2.1.    30 m. plat cu start din picioare

2.2.    5 X 30 m. - media

2.3.    30 m. dribling printre jaloane

2.4.    Deplasare in triunghi

3.4. Angajarea jucatorului infiltrat la semicerc

3.11. Paravanul

3.14. Aruncarea la poarta - din saritura, din plonjon, din plonjon sarit

OBIECTIVELE PROCESULUI DE PREGATIRE FISA 3

2.1. 30 m. plat cu start din picioare 2.2. 5 X 30 m. - media 2.3. 30 m. dribling printre jaloane 3.1. Demarcaj lateral

59


3.2.            Pasa lunga de contraatac

3.3.            Angajarea jucatorului infiltrat la semicerc

3.6. Demarcaj direct si indirect

3.10.     incrucisare

3.11.     Paravanul

3.12.     Angajare la semicerc

3.14. Aruncarea la poarta cu evitare

OBIECTIVELE PROCESULUI DE PREGATIRE FISA 4

3.7. Pasii pivotului

3.13. incrucisarea

3.15. Blocaj si plecare din blocaj

3.17. Aruncarea la poarta din saritura, din dreptul soldului.

OBIECTIVELE PROCESULUI DE PREGATIRE FISA 5

2.1.     30 m. plat cu start din picioare

2.2.             5 X 30 m. - media

2.4. Deplasare in triunghi

3.4.            Aruncarea la poarta cu bolta peste portar

3.5.    Pasarea mingii catre jucatorii din linia a Ii-a

3.8. Pasii pivotului

3.14.     Angajarea pivotului la semicerc

3.15.     Blocaj exterior si plecare din blocaj

OBIECTIVELE PROCESULUI DE PREGATIRE FISA 6

2.1.     30 m. plat cu start din picioare

2.2.     5 X 30 m. - media
2.5. Deplasare in triunghi

3.1. Startul rapid si alergarea de viteza 3.4. Infiltrarea la semicerc

60


3.7.            Paravanul

3.8.    Blocajul

3.9.            Plecarea din blocaj

3.11. Iesirea la minge, pasarea si reluarea locului

3.14.     Paravanul

3.15.     Blocaj - plecare din blocaj

OBIECTIVELE PROCESULUI DE PREGATIRE FISA 7

2.1.     30 m. plat cu start din picioare

2.2.     5 X 30 m. - media
2.4. Deplasare in triunghi

3.4.            Aruncarea la poarta cu bolta peste portar

3.5.    Pasarea mingii catre jucatorii din linia a Ii-a
3.8. Pasii pivotului

3.14.     Angajarea pivotului la semicerc

3.15.     Blocaj exterior si plecare din blocaj

4.4. ELABORAREA PLANURILOR INDIVIDUALE DE PREGATIRE VARZARU CLAUDIU - portar SARCINI:

-   Perfectionarea motricitatii specifice si a pregatirii acrobatice necesare postului.

-   Perfectionarea procedeelor tehnice cu mingea, respingerea cu o mana si cu doua maini la
coltul de sus, cu bratul si piciorul la coltul de jos.

-   Participarea activa in momentul declansarii contraatacului.

-   Educarea increderii in posibilitatile proprii.
PROGRAM:

incalzire - alergare usoara in jurul terenului 3 min.; alergare inainte, inapoi, lateral 1 min.; exercitii de gimnastica 4 min.; pase in doi de la distanta de 2-3 m.

- deplasare in triunghi in cadrul portii 5X20', pauza 4x20'

61


- circuit de pregatire fizica si tehnica:

1.  Pase la perete de la distanta de 3 m.

2.             Start din pozitia ghemuit pe distanta de 6 m.

3.             Din stand, trecere in ghemuit, revenire in stand 15'

4.             Sarituri in echer cu picioarele departate lOx in 12'

5.             Apararea a 12 aruncari de la 6 m. transmise de partener sau antrenor:

-   4 la coltul de sus - aparate cu o mana (stanga, dreapta)

-   4 la coltul de sus - aparate cu doua maini (stanga, dreapta)

-   4 la coltul de jos - aparate cu bratul si piciorul

6.             Sarituri peste un obstacol cu inaltime crescanda pana la 1 m. - lOx

7.             Lansarea contraatacului cu pasa directa - lOx

8.             Apararea mingiilor aruncate din unghiurile laterale 7-7
Durata circuitului 10-12 min., pauza intre repetari 30-40 sec.

in cadrul antrenamentului colectiv: sarcini permanente pentru plasament, momentul lansarii contraatacului, oprirea contraatacului, dezvoltare fizica generala dupa antrenament.

PLAN INDIVIDUAL DE PREGATIRE BIRTALAN STEFAN - inter stanga SARCINI:

-   Dezvoltarea rezistentei in regim de viteza

-   imbunatatirea indicilor de dezvoltare fizica generala

-   Perfectionare aruncarilor la poarta in conditii izolate si cu aparatori activi

-   Perfectionare unor combinatii de 2-3 jucatori
PROGRAM:

1.- 5 X 30 m., contra cronometru cu parcurgerea distantelor, interval 30', pauza 2-3 min. ; 5 X5 lungimi de teren cu pase in doi din deplasare si aruncare la poarta de la 9 m.; antrenorul repune in joc alta minge dupa aruncare, interval 30'

- La fiecare antrenament se cupleaza doua din cele trei exercitii prezentate.
2.- Exercitii de gimnastica si cu gantere pentru dezvoltarea fizica generala;

62


-         flotari cu sprijin pe degete - pana la refuz;

-         abdomen; picioare - cap - pana la refuz

3.- Pase si prinderi din miscare pe pozitia interului stang si drept, cu aruncari din saritura peste o stacheta plasata in spatiul dintre liniile de 6 si 9 m. . Aruncarea se face dupa un numar de 4-6 pase cu extrema din partea sa sau cu centrul.

-   serii de 6 aruncari: interval - durata executiei celuilalt coechipier;

-   idem avand in fata unul(doi) aparatori cu utilizarea aruncarii prin evitare.

4.- Prinderea mingii din lateral (stanga, dreapta) din miscare si aruncare la poarta in conditiile in care un aparator il jeneaza evident; 4-5 serii x 8aruncari.

- varianta cu participarea unui pivot si angajarea lui in caz ca ramane liber.

5.- Prinderea mingii din miscare in caz ca cei doi aparatori sunt depasiti: primul la 9 m.(static) al doilea la 7 m.(foarte agresiv), 4 serii x 6 aruncari. 6.- Exercitii pentru perfectionare combinatiilor specifice atacului.

PLAN INDIVIDUAL DE PREGATIRE PABAT RAZVAN - inter dreapta

SARCINI:

-   imbunatatirea indicilor de dezvoltare fizica generala mai ales in ceea ce priveste centura
scapulo - humerala, spatele si bratele

-   Dezvoltarea detentei picioarelor pentru aruncarea la de la inaltime mai mare

-   imbunatatirea tehnicii de executie in aruncarile de deasupra umarului si a fortei de
aruncare din toate procedeele

-   Perfectionare combinatiilor de colaborare cu partenerii, blocaje, paravane.

-   intarirea motivatiei ca poate deveni un jucator foarte bun cu conditia de a se pregati.
PROGRAM: incalzire individuala 12 min.

-   Pas cu antrenorul sau cu interul dreapta; demarcaj in adancime si in afara si invers, fente
de amenintare a portii, fenta de depasire, fenta de pasa - 5x2 min.

-   Idem - folosind alternativ mingea medicinala si mingea de handbal obisnuita

63


-   Saritura cu elan la panoul de baschet si atingerea panoului cu palma

-   Sarituri pe piciorul drept pe distanta de 20 m. - cat mai putini pasi

-   Aruncari la poarta de pe inter dreapta - serii de 10-14 aruncari, pauza 30'

- partenerul care paseaza urmeaza mingea si incearca sa-1 impiedice sa arunce la poarta

- Parcurgerea semicercului de la 9 m. cu primirea mingii si aruncare la poarta

Dupa antrenamentul colectiv exercitii de gimnastica folosind gantera de 200-300 gr.

PLAN INDIVIDUAL DE PREGATIRE MAZILU VIOREL - centru

SARCINI:

-         Perfectionarea tehnicii pe post, sporirea eficacitatii la finalizare

-         Perfectionare tehnicii aparatorului, combativitate, agresivitate

-         Dezvoltarea vitezei de deplasare si executie

-         Varietate in procedeele de finalizare

-         Corectarea aruncarii la poarta (trage de cap )

-         Lucru in sala de forta pentru dezvoltarea fortei (detenta)

-         Mai multa personalitate in joc.
PROGRAM:

- Exercitii pentru dezvoltarea vitezei utilizate de sportiv in conditii de adversitate

- Exercitii pentru perfectionarea aruncarilor la poarta - va lucra impreuna cu interul sau
cu pivotul

- Aruncare la poarta cu adversar activ utilizand mai multe procedee de aruncare la poarta.

- eplasare de la o extrema la alta pe semicercul de 6 m. si intampinarea atacantului la
semicercul de 9 m.

64


PLAN INDIVIDUAL DE PREGATIRE GHILA ADRIAN- extrema stanga

SARCINI:

-  Perfectionarea demarcajului cu primirea mingii transmisa puternic

-  Perfectionare aruncarilor la poarta precedate de fenta de depasire sl fenta de pasare

-  Perfectionare aruncarilor cu bolta peste portar

-  Educarea curajului si personalitatii in joc
PROGRAM:

-  Demarcaj sub forma de triunghi(fig. 1) intre linia de 6 si 9 m. cu primirea mingii si
executarea aruncarilor la poarta: - din plonjon sarit 10 executii

- din plonjon 10 executii - din saritura 10 executii - de deasupra semicercului 10 executii

-  Cu aparator in fata aruncari la poarta precedate de fente de pasare si aruncare

-  Prinderea mingiilor transmise puternic de catre coechipieri - cate doi fata in fata distanta
de 5-7 m.

-  Aruncare de pe postul de extrema cu adversar pasiv si activ (fig. 1)

-  Prinderea mingii venita din urma in cadrul contratacului

fig. 1 fig. 2





65


= jucator in atac ; = jucator in aparare

PLAN INDIVIDUAL DE PREGATIRE RUSU FLORIN ^pivot

SARCINI:

-   Perfectionare demarcajului la semicerc in conditii de lupta corporala si utilizarea pasilor
pivotului

-   Pefectionare prinderii mingii in conditii de lupta cu adversarii

-   Perfectionare combinatiilor cu coechipierii, paravan, blocaj, plecare din bocaj.

-   Perfectionare aruncarilor la poarta de pe semicerc
PROGRAM:

-   Exercitii pentru perfectionare pasilor pivotului in conditii de adversitate:

     10 aruncari pe pasul 1 (fig. 1)

     10 aruncari pe pasul 2 (fig. 2)

     10 aruncari pe pasul 3 (fig. 3)

     10 aruncari pe pasul 4 (fig. 4)

- Aruncarea la poarta cu primirea mingii de la cei doi interi sau de la interi improvizati,
care vor transmite mingea in diferite parti si cu diferite intensitati




Fig. 1


Fig. 2


66


PLAN INDIVIDUAL DE PREGATIRE TANASE ARMAND - extrema stanga

SARCINI:

- Perfectionarea demarcajului cu primirea mingii transmisa puternic



Fig.3

Fig.4

-  Perfectionare aruncarilor la poarta precedate de fenta de depasire sl fenta de pasare

-  Perfectionare aruncarilor cu bolta peste portar

-  Educarea curajului si personalitatii in joc
PROGRAM:

-  Demarcaj sub forma de triunghi(fig. 1) intre linia de 6 si 9 m. cu primirea mingii si
executarea aruncarilor la poarta: - din plonjon sarit 10 executii

- din plonjon 10 executii - din saritura 10 executii - de deasupra semicercului 10 executii

-  Cu aparator in fata aruncari la poarta precedate de fente de pasare si aruncare

-  Prinderea mingiilor transmise puternic de catre coechipieri - cate doi fata in fata distanta
de 5-7 m.

-  Aruncare de pe postul de extrema cu adversar pasiv si activ

-  Prinderea mingii venita din urma in cadrul contratacului

67


o


= jucator in atac ; = jucator in aparare




fig.l


fig.2


4.5. PLANIFICAREA ANTRENAMENTELOR

Antrenamentele individuale au fost planificate in zilele de marti si joi. Durata individualizarii in cadrul fiecarui antrenament a fost de 20-30 min., pentru jucatorii avizati (cate 2-3 jucatori pe antrenament sau grup de jucatori: conducatorul de joc, interul dreapta si pivotul sau extrema dreapta). Astfel s-a procedat pe toata durata antrenamentelor individuale, punandu-se accent pe corectie si perfectionare. Antrenamentele individualizate independent au fost recomandate ca 'tema pentru acasa' cu scopul indreptarii unor deficiente. Am pus accent pe latura tehnico-tactica.

PLAN ANUAL

P.P.I

P.C.I

TUR

P.T.

P.P. II

P.C. II

RETUR

P.T.

4.6. DESCRIEREA PROBELOR SI NORMELOR DE CONTROL

Din studiul lucrarilor de specialitate si a documentelor elaborate de F.R.H. am decis sa folosesc urmatoarele probe si norme de control : 1. Pentru stabilirea profilului somatic:

1.1.           Talia in centimetri

1.2.           Greutatea in kilograme

68


1 o n u. 1 j ^- r.x Talia-100

1.3. Raportul de proportionahtate =--------------------

Greutate

1.4.           Anvergura

1.5.           Lungimea palmei

1.6.           Diametrul biacromial

1.7.           Diametrul bitrohanterian

2.Pentru stabilirea profilului motric:

2.1. 5X30m.

Proba va consta din 5 alergari pe distanta de 30 m., cu o pauza de 30' intre alergari. Se alearga cu pantofi de handbal, startul luandu-se din picioare, de la o distanta de 1 m. inapoia liniei de start. Pauza de 30' se va respecta cu rigurozitate, in timpul acesteia sportivul trebuind sa se indrepte spre linia de start si sa se pregateasca pentru startul urmator.

Se va alerga in grupe de cate 5 sportivi. Cronometrai se va declansa la atingerea liniei de start si se va opri dupa trecerea liniei de sosire. Se vor inregistra toate cele 5 alergari si se va face media aritmetica. Toate rezultatele, inclusiv media aritmetica, vor fi exprimate in secunde si zecimi de secunda.

2.2. 30 m. dribling printre jaloane

In lungul terenului de handbal se aseaza in linie dreapta 7 jaloane inalte de 1,5-1,8 m., dupa cum urmeaza: primul jalon se aseaza la o distanta de 6 m. de linia de start, iar ultimul la 6 m. inaintea liniei de sosire; intre aceste doua jaloane, pe o distanta de 18 m. ramasa intre primul si ultimul jalon, se aseaza celelalte 5 jaloane, la o distanta de 3 m. unul de altul (astfel intre cele 7 jaloane se formeaza 6 distante de cate 3 m. fiecare).

Sportivul trebuie sa parcurga cei 30 m. care separa linia de start de cea de sosire, conducand mingea in dribling multiplu in mod regulamentar printre jaloane, in forma de slalom. Mingea trebuie sa fie controlata in mod permanent de catre sportiv de la plecare

69


pana la sosire. Aruncarea mingii inainte, sau deplasarea sportivului cu mingea in mana nu sunt permise si atrag dupa sine anularea alergarii. Linia de sosire trebuie sa fie, de asemenea, trecuta cu mingea in dribling. Rezultatul se inregistreaza in secunde si zecimi de secunde. Se vor executa 2 alergari, luandu-se in considerare timpul cel mai bun.

2.3. Deplasarea in triunghi

Triunghiul se marcheaza astfel: baza triunghiului o constitue linia dreapta de 3 m. a semicercului de la 6 m.; pe aceasta baza se ridica din mijlocul ei o perpendiculara de 3 m. care va ajunge la semicercul punctat de 9 m. si va constitui inaltimea triunghiului. Laturile triunghiului se traseaza unind cele 3 puncte obtinute. In varfurile triunghiului si tangent cu acestea, se marcheaza cu cate un cerc cu diametrul de 30 cm.(latura acestui cerc va atinge varful triunghiului). Sportivul se gaseste initial cu fata spre varful triunghiului, avand piciorul stang in cercul din stanga bazei triunghiului.

La semnalul de incepere a probei, sportivul se deplaseaza cu pasi adaugati lateral spre dreapta pana atinge cu piciorul celalalt cercul de la baza triunghiului; se deplaseaza apoi cu pasi adaugati spre inainte pana la cercul din varful triunghiului pe care este obligat sa-1 atinga cu un picior, dupa care deplasandu-se cu pasi adaugati spre inapoi trebuie sa ajunga cu un picior in cercul de la care a plecat initial. Deplasarea se continua imediat inainte spre cercul din varful triunghiului, in continuare inapoi spre cercul din dreapta bazei triunghiului si apoi spre stanga spre cercul(locul) de pornire, folosindu-se de aceeasi tehnica de deplasare, specifica jocului de aparare.

Acest drum dus - intors, descris mai sus, se socoteste a fi un traseu complet, format din 6 laturi ale triunghiului. Timpul se va inregistra in secunde si zecimi de secunda de la prima miscare a sportivului si pana la revenirea cu un picior in cercul (locul) de plecare, dupa terminarea a 3 trasee complete(18 laturi)

A.

In tot timpul executarii acestei probe, sportivul trebuie sa se afle cu fata spre varful triunghiului, unde se presupune ca s-ar gasi adversarul. Neindeplinirea tuturor conditiilor

70


cerute pentru aceasta proba atrage dupa sine anularea incercarii. Mentionam ca in situatia cand la prima incercare sportivul este descalificat pentru neatingerea unui cerc sau nerespectarea celorlalte prevederi privind modul corect de deplasare, el mai are dreptul la o incercare. Sportivul care nu realizeaza proba in mod corect nici la o a doua incercare va fi descalificat si notat cu 0 puncte.

2.4. Aruncarea mingii de handbal Ia distanta

Se va folosi in mod obligatoriu mingea de handbal regulamentara. Mingea va fi aruncata la distanta dupa un elan de trei pasi. Aruncarea se va efectua dinapoia unei linii trasate pe sol, linia care nu poate fi atinsa, depasita sau calcata, inainte ca mingea sa fi parasit mana aruncatorului. Pentru elan poate fi folosita tehnica pasului incrucisat, a pasului adaugat sau a pasului saltat. Se vor executa doua aruncari si se va lua in considerare cel mai bun rezultat.

Rezultatul acestei probe va fi exprimat din 50 in 50 cm., rotunjindu-se in plus sau in minus, dupa cum urmeaza: aruncarea de 40,25 m. va fi inregistrata 40 m. rotunjindu-se in minus; aruncarea de 40,26 m. va fi inregistrata 40,50m. rotunjindu-se in plus.

2.5. Saritura in lungime de pe loc

La aceasta proba sportivii se vor aseza in fata unei linii trasata pe sol, talpile sunt paralele intre ele si la latimea umerilor cu varfurile inapoia liniei, sprijinul se realizeaza pe pingea. Se efectueaza doua sarituri pentru fiecare sportiv, luandu-se in consideratie cea mai buna performanta. Lungimea sariturii se masoara de la linia trasata pe sol pana la ultima urma lasata dupa desprindere.

2.6. Flexia trunchiului pe bazin (abdomen)

Din culcat dorsal cu mainile la ceafa se executa flexia trunchiului pe bazin, trunchiul formand cu coapsa un unghi de 90. Acest exercitiu se executa cu intensitate maxima in timp de 30'.

2.7. Alergare de viteza pe 30 m.

3. Pentru aprecierea nivelului de pregatire tehnico-tactic: 3.1. Se va face prin note de la 1-10 in conditii de joc.

71


3.2. Fata de cerintele modelului de joc a jucatorilor pe faze:

-         actiuni individuale

-         combinatii cu coechipierii.

Se vor prezenta in fisele individuale pe larg normele de apreciere a nivelului de pregatire tehnico-tactic specific posturilor si fazelor de joc.

CAPITOLUL V ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

5.1. PRELUCRAREA DATELOR STATISTICO-MATEMATICA SI

INTERPRETAREA LOR VARZARU CLAUDIU - portar PROFIL MOTRIC

COD

Testarea

Testarea

Diferenta

Rata de

Model

72


initiala

finala

Ti-Tf

crestere (%)

F.R.H.

2.1.

5.27

4.88

0,39

7.4

4.60

2.2.

5.44

5.00

0,44

8.8

4.80

2.3.

-

-

-

-

-

2.4.

21.19

19.41

1,78

8,4

20

2.5.

2.1

2.15

0.05

2.3

2.15

2.6.

38.5

40.5

2

5.1

40

2.7.

20

34

14

70

21

APRECIEREA NIVELULUI DE PREGATIRE TEHNICO-TACTIC

COD

Testarea initiala

Testarea finala

3.1

7

8

3.2

6

8

3.3

6

7

3.4.

7

7

3.5.

5;4

7;6

3.6.

8;5

8;7

3.7.

7

8

3.8.

4

7

3.9.

8

8

3.10.

6;7

7;8

3.11.

8

8

3.12.

6;7

8;8

3.13.

6

7

3.14.

6

7

Media

6.2

7.4

Progres realizat 1,2

Din tabelele intocmite reies urmatoarele:

Sportivul VARZARU CLAUDIU - portar, corespunde modelului somatic depasind modelul somatic de selectie pentru juniori II chiar si pe cel al juniorilor I. Din punct de vedere motric s-a apropiat de nivelul optim depasind unii parametrii, iar la aprecierea nivelul tehnico-tactic a realizat un progres de 1,2, deci atinge valoarea sportiva. Calitatile pe care le are il recomanda pentru performanta sportiva.

73


GRAFIC COMPARATIV V.C.

BIRTALAN STEFAN - inter stanga PROFIL MOTRIC

COD

Testarea initiala

Testarea finala

Diferenta Ti-Tf

Rata de crestere (%)

Model F.R.H.

2.1.

5.09

5.00

0.09

1.7

4.60

2.2.

5.22

5.12

0.10

1.9

4.80

2.3.

6.94

6.19

0.75

10.8

6.20

2.4.

24.00

22.00

2.00

8.3

20

2.5.

2.1

2.2

0.1

4.7

2.15

2.6.

43

44.5

1.5

3.4

40

2.7.

26

29

11.5

21

74


APRECIEREA NIVELULUI DE PREGATIRE TEHNICO- TACTIC

COD

Testarea initiala

Testarea finala

3.1

7

8

3.2.

7

7

3.3

7

8

3.4.

6

7

3.5.

8;8

9;8

3.6.

7

8

3.7.

8

9

3.8.

8

8

3.9.

7

8

3.10.

8

8

3.11.

6

8

3.12.

7

8

3.13.

8

8

3.14.

8;7;7;8

9;8;8;8

Media

7.3

8

Progres realizat 0.7

Din tabelele intocmite reies urmatoarele:

Sportivul BIRTALAN STEFAN - inter stanga, depaseste modelul somatic de selectie al juniorilor II sl al juniorilor I. Din punct de vedere motric s-a apropiat de modelul optim pentru unii parametrii, iar pe altii depasindu-i. La aprecierea nivelului tehnico-tactic a realizat un progres de 0,7 in perioada in care a fost supus experimentului. Calitatile pe care le are il recomanda pentru sportul de performanta.

GRAFIC COMPARATIV B. {.


PABAT RAZVAN - inter dreapta PROFIL MOTRIC

COD

Testarea initiala

Testarea finala

Diferenta Ti-Tf

Rata de

crestere (%)

Model F.R.H.

2.1.

5.00

4.84

0.16

3.2

4.60

2.2.

5.21

4.91

0.30

5.7

4.80

2.3.

7.07

6.07

1.00

14.1

6.20

2.4.

22.03

20.79

1.24

5.6

20

2.5.

2.1

2.15

0.05

2.3

2.15

2.6.

40

42

2

5

40

2.7.

21

31

10

47.6

21

APRECIEREA NIVELULUI DE PREGATIRE TEHNICO-TACTIC

COD

Testarea initiala

Testarea finala

3.1.

7

8

76


3.2.

7

8

3.3.

8

8

3.4.

6

7

3.5.

7;8

7;9

3.6.

8

8

3.7.

6

7

3.8.

8

8

3.9.

6

7

3.10.

5

7

3.11.

7

8

3.12.

7

7

3.13.

7

8