Cele mai vizitate, downloadate, descarcate, citie, cautate  referate - Referate de top
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 
referate
 


Ultimele referate descarcare de pe site
  RINOLOGIE (medicina)
  PROCEDEELE DIDACTICE (diverse)
  Rujeola - proiect - anatomia organului (medicina)
  CONTRACTUL DE DONATIE (economie)
  CONSERVE DE LEGUME (economie)
  LUCRARE DE DIPLOMA “Ingrijirea pacientilor cu pneumonie acuta” (medicina)
  INGRIJIRI POST-OPERATORII (medicina)
  Caracterizarea comisului Ionita (romana)
  Argumenteaza caracterul romantic al unei poezii studiate, apartinand lui Mihai Eminescu (romana)
  Constructia subiectului - JOCUL IELELOR de Camil Petrescu (romana)
 

Ultimele referate cautate in site
   contabilitate de gestiune
   legende istorice bolintineanu
   o noapte furtunoasa
   Conul leonida fata cu reactiunea
   conflict pozitiv
   conexiune graf
   hiperkinetism
   camariteanca
   mesterul manole si monastirea argesului diferente
   economia intreprinderii clasa a x a
 
 
 
Bacalaureat | Licenta | Mastera | Teste Natioanle | Informatii generale

TESTUL BENDER-SANTUCCI



Testul Bender-Gestalt (BG) a fost elaborat de catre Lauretta Bender în 1938, care a selectat 9 desene dintr-o lunga serie originala folosita de Wertheimer pentru demonstrarea principiilor gestaltiste. Consta în copierea unor figuri geometrice care sunt îmbinate în diferite modele.
Evolutia probei BG în decursul deceniilor merge mai ales în directia obiectivarii criteriilor de cotare si de interpretare a reproducerilor. În aceasta privinta, contributia adusa de Santucci si Pecheux în 1969 este importanta. Din cele 9 modele folosite de Bender, autorii preiau doar 5 considerate ca fiind cele mai discriminative. Modificând cotarea elaborata de Bender, ei iau în considerare trei aspecte fundamentale: constructia unghiurilor, orientarea figurilor sau a elementelor lor si pozitia relativa a figurilor între ele sau a anumitor elemente ale acestora. Acesti 3 indici – arata Santucci si Galifret-Ganjon ( 1964) – par sa distinga în mod semnificativ rezultatele normalilor de cele ale dislexicilor, la o populatie scolara între 6-14 ani. Noul sistem de cotare pare sa fie unul dintre cele mai obiective existente pâna în prezent. BG-ul a patruns astfel în literatura de specialitate sub denumirea de testul Bender-Santucci, destinat mai ales copiilor intre 6-14 ani.
Pornind de la cerintele practice ale diagnosticarii gradului de maturitate scolara – înca de la vârsta prescolara – Santucci elaboreaza în 1960 o noua proba, proba Santucci, destinata de aceasta data prescolarilor între 4-6 ani. Inspirata din proba Bender, testul Santucci este alcatuit din 10 figuri geometrice. Atât proba Bender-Santucci cât si testul Santucci se aplica cu bune rezultate în psihodiagnoza scolara. Cunoasterea nivelului psihogenetic si a trasaturilor functiei visual-motorii – una din conditiile interne ale însusirii limbajului scris – este importanta în evaluarea gradului de dezvoltare psihica, mai ales la intrarea copilului în clasa I-a.


VALIDITATEA CONCEPTUALA A TESTULUI BENDER-SANTUCCI


Studierea integrarii senzoriomotorii presupune urmarirea relatiilor multiple dintre perceptie si motricitate. Caracteristica a ceea ce Kulcsar numeste “vedere activa” consta tocmai în fixarea obiectului perceptiei, iar fixarea implica directionarea privirii – prin miscarea corpului, a capului, a globilor oculari – si acomodarea cristalinului. Coordonarea spatiului vizual cu cel manual, adica formarea functiei vizual-motorii marcheaza un alt aspect al interactiunii elementelor perceptive si kinestezice. Reusita la testul Bender-Santucci depinde în mare masura de nivelul de dezvoltare al functiei perceptiv-motorii, adica de aptitudinea de a percepe cu exactitate relatiile si configuratiile spatiale, de a le vedea spatiul si forma, de a-si reaminti forma care poate servi drept continut al diferitelor operatii mintale. Copilul îsi poate forma aceasta capacitate numai prin intermediul actiunii obiectuale, al activitatilor grafice s.a., care dezvolta din plin motricitatea ca o componenta a cunoasterii.

În 1966, ca urmare a unei cercetari experimentale care a cuprins un lot de 60 de baieti cu vârste intre 4 si 6 ani, pe baza reusitei la probe predominant perceptive, motorii si senzoriomotorii, Wittling-Lauret conchide ca geneza componentelor functiei perceptiv-motrice nu este o conditie suficienta pentru aparitia functiei însasi. Dar ea constituie, binenteles o premisa necesara. Din punct de vedere psihogenetic, abilitatea de a copia figuri apare dupa formarea capacitatii de a recunoaste forme identice si dupa aparitia gestului motor de a urmari conturul unei configuratii. Deci, functia perceptiv-motorie este superioara elementelor sale constitutive. Pe baza ei apar reprezentarile spatiale corespunzatoare, care permit o oarecare detasare a activitatii de obiect. În cele din urma si acest al doilea nivel este reorganizat si integrat într-o singura structura cognitiva, îmbinata cu operatiile formale ale gândirii. Operatiile formale se realizeaza cu ajutorul simbolurilor care permit reglarea totala a activitatii prin limbaj. Functia perceptiv-motrica intra deci în structura functionala a inteligentei practice ( Kulcsar, 1980).

Thurstone, adept al teoriei factorilor multipli ai inteligentei, sustine – pe lânga alti factori – existenta asa-numitului “factor spatial”, atribuindu-i aptitudinea de a percepe cu exactitate configuratii spatiale, de a le compara între ele, deci de a vedea spatiul si forma.
Randamentul la probe de copiere a figurilor geometrice este conditionat chiar de nivelul de dezvoltare al factorului spatial si al celui motor, precum si de gradul lor de fuzionare, de integrare a structurii perceptiv-motrice a spatiului. Se considera ca proba Bender-Santucci este valida atât în conditiile dezvoltarii psihice normale, cât si în cele ale deficientei mentale, pentru predictia randamentului scolar, mai ales în privinta însusirii cititului si scrisului. Reusita la testul Bender-Santucci coreleaza în mod semnificativ cu reusita la citire (r = 0, 71) si la dictare ( r = 0, 70), ceea ce pledeaza pentru posibilitatea utilizarii cu succes a acestei probe în formularea prognozei scolare. De asemenea, acest test prezinta o corelatie semnificativa cu scara Binet-Simon ( r = 0,44 – 0,62 la elevii din clasele I-VIII), cu scala WISC ( r = 0,61 – 0,67 la elevii din clasele V-VIII) si cu Matricile Progresive Standard ( r = 0, 42 la elevii din clasele V-VIII) (Kulcsar, 1980).


INTERPRETAREA REZULTATELOR


Pentru a întelege randamentul subiectului, este foarte util sa se observe atent comportamentul copilului în timpul copierii figurilor geometrice si sa se noteze procedeul sau de lucru. Rezultatul obtinut de un copil poate fi bun sau slab în functie de anumite cauze care variaza foarte mult de la un subiect la altul; trebuie notet felul în care el a ajuns la un anumit rezultat, dificultatile învinse, precum si mijloacele la care a recurs. De aceea este bine sa se înregistreze tot ce a intervenit în cursul activitatii: dorinta de a alege orientarea modelului, alegerea pozitiei hârtiei – în functie de model si elementele lui. Vor fi notate de asemenea toate procedeele mai mult sau mai putin neobisnuite: desene executate cu mâna stânga, desen început prin elementele de la dreapta si terminat prin cele de la stânga. În cazurile în care se cunoaste, dar si în cele în care se presupune, o dominanta laterala stânga sau ambidextrie, copilul trebuie pus sa execute copia atât cu mâna dreapta cât si cu cea stânga, iar rezultatele sa fie comparate în vederea masurarilor ulterioare. Se vor nota si tulburarile psihomotorii grave, care au ca efect o grafica tulburata, o imposibilitate de a construi exact unghiurile sau dreptele ( Kulcsar, 1980).
Analiza cantitativa a randamentului vizeaza raportarea cotei totale obtinute de subiect la performanta medie (adica etalonul) a grupului de vârsta din care face parte subiectul. Pe baza acestei raportari se pot stabili diferite nivele de reusita: foarte bun (cota se încadreaza în cvartilul superior), mediu, mediu-slab, slab si foarte slab. Subiectii care în pofida dorintei lor de a reusi, obtin rezultate foarte slabe sunt “suspecti” de tulburari instrumentale – caracteristice dislexicilor, disgraficilor – sau de handicap mental, ADHD etc. Precizarea diagnosticului presupune, în aceste cazuri, aplicarea altor probe, adecvate ipotezelor emise pe baza testului.
Dincolo de analiza globala, realizarile subiectului se interpreteaza atât din punct de vedere al celor trei aspecte cotate ( unghiuri, orientare si pozitie), cât si al fiecarui model în parte. De asemenea, sistemul de cotare permite nu numai o apreciere globala a reusitei unei reproduceri, dar indica si nivelul la care se realizeaza ea. În felul acesta un subiect poate rezolva un aspect cu cota minima sau cu cota maxima. Prin abordarea acestor aspecte ale produsului activitatii subiectului, analiza cantitativa a randamentului sau trece pe plan calitativ care vizeaza detectarea, decodificarea continutului psihologic al reproducerilor. În acest scop, se mai analizeaza modul în care subiectul verbalizeaza sarcina, foloseste spatiul, deformeaza gestaltul, deseneaza rapid sau lent, e preocupat de detalii etc. Performanta la Bender-Santucci este influentata de dezvoltarea limbajului, si de folosirea acestuia în verbalizarea strategiilor pe care copilul le foloseste la copiere. Deci, acest test este un indicator al dezvoltarii capacitatii de planificare si de auto-control al erorilor.
De asemenea, unele trasaturi de personalitate si tulburari de comportament pot fi evidentiate, în functie de aranjarea în pagina, de marimea figurilor sau de elementele adaugate de subiect: un copil timid, cu tendinte depresive, va face un desen mic, situat în partea de jos a paginii, un copil maniacal va desene diferite înflorituri sau personaje în completarea figurii, un copil cu ADHD va desena liniile îngrosate, va hasura unele figuri, etc. ( Drutu, 1975).