Ce este SM? x6p21pt
Scleroza multipla este o boala a sistemului nervos central (SNC). In cazul sclerozei multiple, mielina este afectata in diverse zone, cunoscute sub numele de placi sau leziuni. Cind mielina este distrusa sau lezata, capacitatea nervilor de a transmite impulsurile nervoase la/de la creier este afectata, astfel apare diversele simptome ale sclerozei multiple.
Care sunt cauzele bolii?
Nu se cunoaste cauza precisa a bolii, conform cercetarilor SM este o boala autoimuna (sistemul imunitar ataca propriile tesuturi), anticorpii creati de organism actionind impotriva structurilor proprii. SM nu este direct ereditara, desi studiile arata o predispozitie familiala.
· Nerespectarea unui regim corect (oboseala intensa, alimentatia incorecta);
· Abuzul de bauturi alcoolice, fumat, droguri ;
· Temperaturile ridicate si caldura inalta, care provoaca ameteala;
Care sunt simptomele SM?
Apare ameteala, ataxie, probleme de inghitire, tremuratul. SM poate produce paralizia partiala sau totala. Majoritatea pacientilor cu scleroza multipla au doar o parte dintre aceste simptome.

SM poate afecta:
¤ vederea (apare vederea dubla sau in ceata);
¤ echilibrul;
¤ concentrarea;
¤ rezistenta la efort (oboseala fizica sau intelectuala, cronica);
¤ coordonarea miscarilor;
¤ vorbirea.
Intrebari, preocupari a bolnavilor :
- SM este fatala.
Nu este. Statisticile arata ca oamenii cu SM au o viata aproape normala. Tratamentul timpuriu va ajuta prevenirea complicatiilor asociate sclerozei multiple.
- Opriti-va munca va dauneaza. Oboseala este ingrozitoare.
Nu exista nici o proba stiintifica ca oboseala fireasca determinata de munca are vreun efect asupra SM. Aproximativ 30% dintre pacientii cu SM muncesc program intreg dupa 20 de ani de boala.
- Sa nu aveti copii.
Fals. Aceia care se ingrijoreaza de transmiterea bolii la copiii lor ar trebui sa stie ca de fapt acest risc este foarte scazut, undeva intre 1% si 5%. Majoritatea femeilor cu SM gasesc ca simptomele sunt mai putin prezente in timpul sarcinii. SM nu este contagioasa, nimeni din familie nu va fi afectat.
- Regimul poate vindeca scleroza multipla.
Fals, dieta nu face minuni.

Medicamente:
Nici unul dintre medicamente nu vindeca boala, dar conform studiilor ele reduc frecventa si severitatea atacurilor, vizeaza la reducerea efectelor, a crizelor si incetinirea evolutiei bolii.
Tratamentul medicamentos antiinflamator si imono-modulator , kinetoterapie, psihoterapie, antibiotice, vitamine si minerale. Pentru controlul sclerozei multiple, in S.U.A. exista trei medicamente cu efecte asemanatoare: Betaseron, Avonex, Copaxone.

Sfaturi
Pacientii cu scleroza multipla ar trebui sa urmareasca:
- Pe cit posibil, sa fie activi fizic si intelectual;
- Sa isi organizeze timpul incit sa-si conserve energia;
- Sa-si stabileasca prioritatile;
- Sa invete si sa practice exercitii de relaxare;
- Sa-si mentina simtul umorului;
- Sa stabileasca obiective realiste;
Aveti grija de voi: hraniti-va corespunzator, face-ti miscare si odihniti-va indeajuns. Cu alte cuvinte ascultati-va corpul.

O persoana cu tarie de caracter !
In cursul verii anului 1987 mi-a aparut o senzatie de amorteala la picioare si in abdomen. Nu aveam in aceste zone nici o "simtire" adevarata. Cea mai mica atingere imi provoca dureri cumplite. Simteam o mare nesiguranta la umblat si apareau dereglari ale balantei. In afara de aceasta aveam dureri puternice mai ales in piciorul sting. Au mai aparut si diferite senzatii ciudate in picioare. In plus mai apareau si tulburari ale vazului, la ochiul drept vedeam o fisie neagra de vreo 5 cm largime. Cind intr-o dimineata la inceputul lui octombrie m-am trezit cu o durere de sciatica, greata si stare de moleseala m-am dus in sfirsit la medicul neurolog la care am fost trimis de catre medicul meu de familie. El mi-a facut la spital o analiza a lichidului cefalorahidian constatindu-se o encefalomielita diseminata (scleroza multipla). In ciuda administratiei de cortizon a durat peste 3 luni pina cind starea mea s-a ameliorat. La a doua criza in februarie 1989 a trebuit sa zac la pat un timp, senzatia de amorteala o aveam in tot corpul si aveam fenomene de paralizie in picioare. Abdomenul era atit de amortit incit nu stiam daca trebuie sa ies la toaleta. La al treilea atac in mai 1990 paraliziile erau atit de puternice incit puteam sa umblu doar citiva metri facind pasi mici. Atacurile erau de durata de trei luni. Mi se dadea de fiecare data cortizon, micsorindu-se apoi doza. Dar si intre atacuri sufeream de nesiguranta la mers, lipsa de vlaga, senzatii ciudate si dureri la picioare, obosind mereu foarte repede. Fisiile la ochi apareau in mod sporadic. Circa trei luni dupa introducere mea la invatatura in iulie 1990 aveam din nou putere in picioare, si simtul "adevarat". Dupa aceea au mai aparut din timp in timp senzatii ciudate, dureri in picioare si fisii negre la ochi. In vara anului 1991 timp de 3 luni nu am putut nici vorbi nici scrie. Partea dreapta a corpului era ca si inexistenta. Apoi a intervenit dintr-o data a ameliorare vadita si din octombrie 1991 toate simptomele au disparut pina in ziua de azi.