Dupa descoperirea primului caz de SIDA, in 1981, aceasta boala a fost invaluita
in confuzii si speculatii, cauzand daune grave. Pentru prevenirea raspandirii
acestui „ucigas” este necesara o informare corecta. t4g7gi
In jurul anului 1980, medicii din America de Nord si Europa au inceput sa
observe o crestere treptata a numarului de pacienti ce sufereau de o boala noua
si misterioasa. Organismele persoanelor afectate de aceasta boala nu mai puteau
lupta impotriva germenilor. Prin urmare, acestia mureau datorita unor diverse
boli infectioase, cum ar fi pneumonia.
Pacientii nu avusesera aceasta boala la nastere, ci se parea ca o contactasera
intr-un anume fel. Si mai misterios era faptul ca aceasta era o boala care nu
prezenta caracteristicile unei singure afectiuni, ci o serie intreaga de
simptome si infectii. Se parea ca principalul efect al bolii era slabirea sau
distrugerea sistemului imunitar.
In termeni medicali, o serie sau un grup de simptome si afectiuni ce tind sa actioneze
impreuna poarta numele de sindrom. Deci, noua boala a fost denumita SIDA,
adica Sindromul Imunodeficientei Dobandite.
Primele cazuri de SIDA au fost diagnosticate in mod oficial in SUA, in anul 1981.
dupa modul de raspandire si alti factori, medicii au dedus ca boala nou-aparuta
era cauzata de un germen minuscul, un tip de virus.
Prin 1983, oamenii de stiinta din SUA si Franta au descoperit, independent, virusi
despre care se credea ca provoaca SIDA. Francezii au denumit virusul descoperit
Virusul Asociat al Limfoadenopatiei, sau VAL, deoarece cauza umflarea glandelor
limfatice din organism -; la gat, sub brate si in zona stinghiei.
Cercetatorii americani au dat virusului descoperit numele de Virusul Limfatic
Celular Uman III, sau HTLV III, datorita modului in care acesta ataca celulele
corpului. Dupa mai multe controverse privind numirea virusilor si care echipa
de cercetatori ii identificase prima data, virusii s-au dovedit a fi aproape identici.
In final, acestia au fost denumiti HIV, adica Virusul Imunodeficientei Umane.
Cercetari asupra virusului HIV
Din cand in cand apar pareri conform carora virusul HIV nu provoaca
SIDA. Se spune ca virusul este prezent doar la persoanele care au SIDA si chiar
ca unele cauze necunoscute declanseaza atat HIV cat si SIDA. Cu toate
acestea, majoritatea oamenilor de stiinta si medicilor considera ca HIV este
cauza SIDA.
Cercetarile intensive incepute in anii ’80 au facut din HIV unul
din cel mai studiat virus cunoscut pana in prezent. Cercetatorii au descoperit
structura detaliata a acestuia si au trasat o harta a genelor sale. Ei au ajuns
la concluzia ca exista mai multe tipuri de virus HIV, nu doar unul. Acestia
se modifica continuu, facand dificila producerea de vaccinuri.
Virusii si HIV
Virusii sunt cele mai simple forme de viata. Milioane de virusi se pot afla
pe varful unui ac. Multe boli, cum ar fi pojarul, oreionul, racelile si
gripa, sunt provocate de virusi. Un virus tipic prezinta o portiune centrala,
sau miez construita din ADN -; acid dezoxiribonucleic. Acesta stabileste
genele unui virus -; codurile chimice necesare construirii mai multor virusi
identici cu el. Miezul de ADN este acoperit de un invelis asemanator cu
un mozaic, format din diverse molecule de proteine. Cu toate acestea, un virus
nu se poate multiplica singur, ci are nevoie de o celula vie, cum ar fi o celula
din corp, care sa-i fie gazda. Virusul patrunde in celula gazda, adauga genele
sale genelor gazdei si determina mecanismul chimic al celulei sa fabrice sute
de mii de copii ale sale. Apoi, acesti virusi ies din celula-gazda, omorand-o,si
sunt pregatiti sa infecteze si alte celule.
HIV este un virus neobisnuit, apartinand unui grup de virusi denumiti
retrovirusi. Acestia nu contin ADN. In schimb prezinta ARN (acid ribonucleic).
In interiorul celulei-gazda, ARN-ul este mai intai transformat in ADN, iar apoi
acest ADN este folosit drept cod pentru inmultirea virusilor.
In comparatie cu alti virusi, HIV se transmite relativ dificil. El nu poate
supravietui in afara organismului, departe de caldura si lichide, si prin urmare
nu se gaseste in aer. Aceasta inseamna ca oamenii nu se pot infecta inspirandu-l.
in conditii normale HIV nu poate fi contactat prin tuse, stranuturi, insecte,
ca muste si tantari, sau prin folosirea colectiva a prosoapelor, tacamurilor,
sau a altor obiecte.
Cum se transmite virusul HIV?
HIV se poate transmite prin trei cai principale, fiecare implicand schimbul
de sange sau de lichide din organism. Oamenii pot contacta virusul atunci
cand sangele sau un lichid (de exemplu sperma) din corpul unei persoane
infectate intra in contact cu propriul lor sange sau lichide in interiorul
organismelor lor. O cale de transmitere a virusului HIV este prin contact sexual.
Acesta include relatiile heterosexuale si homosexuale, precum si sexul oral
si anal. Virusul este transmis de la un partener la celalalt prin intermediul
lichidelor din corp.
A doua cale prin care se transmite HIV este de la mama infectata la copilul
aflat inca in uter. Virusul poate patrunde in sangele copilului inainte
ca acesta sa se nasca, cand se dezvolta in uter, sau in timpul nasterii.
A treia cale de contactare a virusului este prin sange sau prin lichidele
corpului, de obicei prin injectie. Inainte ca sangele sa fie testat
pentru HIV, unele persoane au apucat sa doneze sange. Unii dintre ce care
au primit sange contaminat au fost infectati. In prezent, sangele
donat este examinat cu atentie, in scopul prevenirii raspandirii virusului
HIV prin transfuzii. Virusul poate fi transmis si prin refolosirea unui ac hipodermic
nesterilizat, sau a unei seringi nesterile, deja folosita de o persoana infectata.
HIV in organism
Virusul HIV ataca anumite tipuri de globule albe care fac parte din sistemul
imunitar. Pe masura ce sistemul imunitar incepe sa slabeasca, globulele
albe devin incapabile sa opuna rezistenta impotriva bolilor si de a lupta
impotriva germenilor. Germenii care in mod normal ar fi rapid neutralizati,
raman in organism si se inmultesc. SIDA nu este cauzata de virusul HIV
insusi, ca in cazul unei boli virale obisnuite, ci se datoreaza incapacitatii
sistemului imunitar de a lupta impotriva infectiilor.
Virusul HIV este neobisnuit deoarece principalele efecte ale acestuia nu se
simt o perioada de timp, cuprinsa in general intre 5-10 ani dupa ce a patruns
in organism. Cand o persoana este infectata cu HIV, virusul se multiplica
rapid. El poate fi detectat in sange si in lichidul din jurul creierului
si sirei spinarii. Persoana in cauza poate sa nu fie afectata in aceasta faza,
sau poate avea unele simptome asemanatoare cu cele ale gripei, cum ar fi curgerea
nasului si febra, eruptie pe piele, umflarea glandelor de la subsuoara sau dureri
de cap frecvente. Aceste simptome vor fi adesea atribuite unei raceli sau unei
epidemii.
Aceste simptome si nivelurile ridicate ale virusului HIV in organism dispar
de obicei dupa cateva saptamani, cand persoana infectata se simte
bine din nou. Virusul este prezent, dar inactiv. Persoana respectiva poate transmite
inconstient virusul si altora. Pana la urma, probabil dupa multi ani, HIV se
reactiveaza si incepe sa se multiplice din nou. Acum este momentul cand
apare SIDA. Afte bucale si leucoplazia paroasa apar adesea pe limba bolnavului
de SIDA. Aftele bucale apar sub forma unor pete albe pe limba; leucoplazia consta
in niste bube albe de-a lungul limbii.
Cum actioneaza virusul HIV?
Numeroase cercetari au fost intreprinse pentru a se afla cum afecteaza
virusul HIV sistemul imunitar, insa, pana la mijlocul anilor ’90, nu au
fost descoperite toate detaliile.
Ceea ce se stie este ca virusul ataca unele tipuri de celule din organism. Printre
acestea sunt globulele albe din sange, denumite limfocite, si alte celule
ale sistemului imunitar care in mod normal ajuta organismul sa se apere impotriva
virusilor, bacteriilor si altor germeni.
De obicei, cand un anumit tip de germen patrunde in organism, sistemul
imunitar creaza molecule speciale impotriva acestuia, numite anticorpi.
Anticorpii plutesc in sange si in lichidele corpului si se lipesc de germeni
sau ii distrug intr-un fel, facandu-i inofensivi.
Intr-o anumita masura, la fel se intampla si atunci cand HIV
patrunde in organism. Sistemul imunitar produce anticorpi impotriva virusului.
In acest stadiu, o analiza a sangelui sau a unui lichid din corp poate
demonstra daca o persoana are HIV. Testul nu detecteaza virusul propriu-zis,
ci anticorpii impotriva acestuia. Daca anticorpii sunt prezenti, testul
este pozitiv, indicand prezenta virusilor. Intre timp, virusii „adormiti”
se ascund si se modifica permanent in interiorul celulelor corpului, neatinsi
de anticorpi.
Dupa un timp, virusul HIV incepe sa se multiplice din nou, iar primele
simptome fizice de SIDA incep sa apara. Glandele limfatice (nodurile limfei)
de la gat, de la subsuoara si din zona stinghiilor se umfla si devin dureroase.
Acest stadiu din evolutia bolii este denumit LGP, adica Limfoadenopatie Generalizata
Persistenta. Aceasta indica faptul ca sistemul imunitar incepe sa lupte,
iar numarul globulelor albe din sange incepe sa scada.
Afectiuni provocate de SIDA
In unele cazuri treptat, sau in altele dupa doar cateva saptamani, incep
sa se dezvolte diverse boli. Acestea pot fi infectii ale pielii si ale mucoaselor
membranale, cum ar fi aftele si herpesul. Corpul poate ceda in fata unor infectii,
ca pneumonia si tuberculoza, sau infectiei si inflamatii din creier sau in jurul
lui -; meningita sau encefalita. Astfel de inflamatii pot cauza confuzie
sau probleme mentale. Pot aparea de asemenea tulburari de vedere, diaree sau
probleme digestive si rani cu sangerari excesive. Alte boli ce pot sa
apara sunt: diferite forme de cancer, ca sarcomul lui Kaposi, care provoaca
rani grave ale pielii. Dupa cateva saptamani sau luni, bolnavul intra
in ultimele faze ale bolii, deoarece afectiunile variate coplesesc organismul.
Tratamentul
Pe masura ce medicii si pacientii au castigat experienta legata de boala,
s-au inregistrat imbunatatiri in ingrijirea pacientilor, si tratarea
bolilor si afectiunilor provocate de SIDA. De exemplu, unele tipuri de pneumonii
declansate de SIDA pot fi tratate cu medicamente antibiotice si antivirale.
Inflamatiile pielii, cauzate de sarcomul lui Kaposi, sunt remediate prin radioterapie
(radiatii sau tratament cu raze X). Dar in prezent nu se cunoaste un leac impotriva
SIDA si nici un tratament eficient pe termen lung. De asemenea, nu exista vaccin
(imunizare) pentru a impiedica evolutia si raspandirea virusului
HIV, cum exista impotriva poliomelitei, pojarului si altor boli similare.
In ciuda eforturilor continue de cautare de medicamente si vaccinuri anti-SIDA
si a succeselor ocazionale, progresele s-au dovedit a fi lente si dificile.
Deoarece virusii traiesc si se inmultesc in interiorul celulelor-gazda,
acestia sunt „tinte” greu de atins. Exista putine medicamente antivirale
eficiente, in comparatie cu multele antibiotice care omoara bacteriile. Medicamentul
zidovudina (AZT) incetineste evolutia SIDA la unele persoane. Insa poate
avea efecte secundare neplacute sau grave: greturi, varsaturi, stari de slabiciune,
iar in unele cazuri poate deteriora maduva osoasa. Unii pacienti nu pot sau
prefera sa nu ia acest medicament.
O alta metoda stiintifica este impiedicarea virusului HIV de a se fixa
pe suprafata celulei-gazda. Punctele de atasare dintre virus si celulele corpului
sunt bine percepute. Oamenii de stiinta incearca sa creeze un medicament
care sa intervina in procesul de legare dintre virus si celula, sau sa-l blocheze,
si spera totodata ca acesta va omori si virusul in acelasi timp.
Prevenirea raspandirii
Multe zvonuri s-au vehiculat cand SIDA a fost prima data recunoscuta ca
boala. In prezent se stie ca oricine poate fi infectat cu HIV. Tanar sau batran,
homosexual sau heterosexual, alb sau negru, barbat sau femeie; virusul poate
afecta pe oricine, in functie de circumstante. Important este daca o persoana
este implicata in asa-numitele activitati „cu grad ridicat de risc”.
Aceste activitati includ folosirea de droguri cu ace nesterile si schimbarea
frecventa a partenerilor sexuali, sau sexul neprotejat (fara folosirea prezervativului).
Oricine poate reduce riscul de a se infecta cu HIV prin evitarea activitatilor
sus-mentionate. Aceasta inseamna evitarea drogurilor si sex protejat.
Protectia consta in folosirea prezervativului si limitarea numarului de parteneri
sexuali. Este importanta cunoasterea detaliata a trecutului sexual al partenerului,
deoarece de la infectia cu HIV pot trece ani de zile pana la declansarea bolii
SIDA. In acest interval de timp, persoana infectata cu HIV poate parea sanatoasa
si poate sa nu stie ca poarta virusul, fiind insa capabila sa-l transmita si
altora. HIV se poate afla si in saliva, dar se crede ca nu poate fi transmis
prin sarut.
Originile virusului HIV
De unde a aparut HIV? Exista multe teorii diferite dar neadevarate in aceasta
privinta -; de exemplu, virusul HIV ar proveni din spatiul cosmic, sau
ar fi fost creat de om si ar fi scapat din laborator. Virusii asemanatori cu
HIV, denumiti VIP (Virusii Imunodeficientei Primatelor), sunt caracteristici
maimutelor. Se crede ca HIV ar fi evoluat din acesti virusi, in urma experimentelor
cu sange si organe de maimute, sau a ceremoniilor traditionale ce implica
sacrificiul acestora.
Analizele genetice si cercetarile asupra raspandirii HIV-ului arata ca
virusul are sub 100 de ani, dar peste 20. Probabil a aparut intr-un grup restrans
de persoane dintr-o zona indepartata, cu multi ani in urma, si s-a raspandit
odata cu intensificarea calatoriilor. Adevarul este insa ca nimeni nu stie exact.
Amenintare la adresa sanatatii in lume
In mod sigur SIDA este o amenintare grava a sanatatii oamenilor. Conform estimarilor,
la inceputul anilor ’90 peste 10 milioane de persoane aveau HIV.
Organizatia Mondiala a Sanatatii arata ca acest numar a ajuns la 40 de milioane
in 2000. In SUA, in 1991, o persoana cu SIDA murea la fiecare 12 minute.
Aproape toate tarile lumii sunt afectate de aceasta boala intr-un fel, desi
HIV se gaseste cu precadere in anumite zone, cum ar fi America de Nord, Caraibe,
Africa Centrala si Asia de Sud-est. Deoarece majoritatea persoanelor infectate
cu HIV vor avea SIDA si nu vor supravietui, aceasta este o pierdere enorma de
vieti si resurse umane.
Singura arma impotriva HIV este informarea -; de unde provine virusul
si cum se raspandeste. In timp ce oamenii de stiinta continua sa caute un tratament,
singurul mod de aparare este schimbarea obiceiurilor personale, evitand
activitatile cu nivel ridicat de risc.
Campanii pentru incurajarea sexului protejat au fost lansate in lumea
intreaga. In Anglia, Directia pentru Sanatate si Educatie promoveaza ideea:
„Esti protejat in masura in care vrei sa fii”.