Cu milioane de ani in urma, in timpul Jurasicului, cand dinozaurii dominau Pamantul,
traia o “pasare” in apropierea unui lac inconjurat de vegetatie
luxurianta. Pasarea era de marimea unui cocos si avea o coada lunga, asemeni
stramosilor sai -; dinozaurii. Aceasta pasare primitiva (Archaeopteryx
- “aripi stravechi”) a urmat o linie evolutiva care a anticipat
configuratia fiecarei pasari din ziua de azi.
Analizand firul evolutiei reptilelor, care s-a petrecut cu aproximativ 350
de milioane de ani in urma, reprezinta un nod evolutiv, fiind diferite pe de
o parte amfibienii din care provin si pe de alta parte, de pasarile si mamiferele
care au rezultat din reptile. Daca primele reptile se cunosc din Carboniferul
superior, pasarile s-au desprins de grupul reptilelor in Jurasic cu aproximativ
250 de milioane de ani in urma. Linia pasarilor primitive a suferit in timp
transformari continue pana cand acestea au ajuns sa se adapteze la zbor.
…misteriosul dinozaur -; pasare o2r11rh
In anul 1996, pe cand directorul Muzeului National de Geologie din Beijing deschidea
o cutie cu fosile descoperite in Provincia Liaoning din nord-estul Chinei s-a
pomenit in fata oaselor unei creature necunoscute. Ji Qiang, directorul, se
astepta sa gaseasca in cutie fosilele unui peste stravechi sau resturile unei
fosile oarecare, pentru ca acea provincie este recunoscuta in toata lumea pentru
bogatia fosilelor conservate in sedimentele de pe fundul unui lac, cu straturi
vechi de peste 120 de milioane de ani. Creatura, in fata careia se afla Ji Qiang,
era de marimea unui pui,cu capul rasucit spre spate: craniul mare, dintii ascutiti,
o pereche de membre anterioare scurte si coada cu vertebre, aproape de doua
ori mai lunga de cat corpul. Exemplarul era atat de bine conservat, incat Ji
Qiang a putut observa toate detaliile de structura ale scheletului. Specialistul
a crezut ca este vorba de un mic dinozaur: insa pe partea dorsala a corpului,
de la gat pana la coada, a identificat prezenta unui sir de fire subtiri, cu
margini negre. Acele filamente erau zbarlite si imbracau spatele animalului.
Identificarea a condus atat la descoperirea unui nou dinozaur, cat si la descifrarea
unuia din cele mai mari mistere: originea pasarilor. Noua descoperire a fost
numita Sinosauropterix prima, care inseamna “primul dragon chinezesc cu
pene”.
De ce este importanta aceasta descoperire ? Deoarece, de-a lungul mai multor
generatii, oamenii de stiinta s-au intrebat, care este originea pasarilor, s-au
desprins cumva din dinozaurii ? Si daca da, din care anume ? Apoi, unde se afla
veriga de legatura dintre marele grup al stravechilor dinozauri si actualele
cinteze, privighetori, pasari ale paradisului ?
…descoperiri, dezbateri, indoieli
Caracteristica principala a pasarilor este tocmai prezenta penelor si a oaselor
subtiri si pneumatice -; structuri din cauza carora nu s-au pastrat multe fosile
de pasari. De aceea, toti specialistii care s-au intrebat asupra cheii originii
pasarilor si a zborului avian, au fost mereu in impas. Altfel spus, exista foarte
putine locuri in care s-au pastrat totusi, fosilele primelor pasari, pe seama
carora sa se reconstituie indepartatul si nerecunoscutul trecut avian. Descoperirile
din ultimele doua decenii in mai multe puncte de pe glob, au impulsionat ritmul
cercetarilor si au deschis dezbateri incinse asupra liniilor si ramurilor arborelui
filogenetic avian. Cei mai multi oameni de stiinta plaseaza primul dragon chinezesc
cu pene intr-o linie evolutiva straveche, care a facut legatura intre dinozauri
si pasari. O parte din specialisti pastreaza inca indoieli asupra legaturii
dinozauri-;pasari si sustin ca linia aviana s-a desprins din unele reptile
primitive, cu mult inainte ca Synosauropterix sa se fi ospatat cu ultima lui
prada -; un mamifer mic, poate un sobolan. Ca orice noutate in stiinta,
noul dinozaur cu pene descoperit, care sugereaza inrudirea cu pasarile actuale,
este greu de acceptat de comunitatea stiintifica. Probabil ca omul este subiectiv
si chiar invidious pe aparenta libertate a pasarilor, care pot zbura unde vor.
Pasarile au invins gravitatia si au devenit stapanele cerului, numai gratie
dobandirii aripilor, subtierii si umplerii cu aer a oaselor, formei aerodinamice
a corpului si flexibilitatii penelor.
…contrariata origine a pasarilor
Un intelept al sec. XVIII a sugerat ca pasarile s-ar fi desprins din pestii
care au sarit din mare pe uscat. Astfel, inotatoarele pectorale s-ar fi transformat
in aripi cu pene, corpul a fost acoperit tot cu pene, iar inotatoarele abdominale
s-ar fi transformat in picioare. La jumatatea sec. XIX insa, oamenii de stiinta
au observat ca pasarile aveau o structura mult asemanatoare cu cea a reptilelor,
doar ca in loc de maxilar cu dinti au cioc, iar cele trei degete reptiliene
sunt ascunse in aripa. Dar nimeni nu se gandise incat sa afirme existenta vreunei
legaturi intre reptile si pasari. Abia in 1861, intr-o cariera de calcar din
Bavaria, fundul unei stravechi lagune, un muncitor a descoperit o piatra cu
resturile unei creaturi asemanatoare pasarilor. Era de marimea unui cocos, avea
gheare la degete, o coada lunga, cu vertebre si pene pe aripi ca la pasari.
Unele pene erau asemanatoare cu ale pasarilor actuale, nu doar ca numar si ca
aranjament al lor, dar si ca forma asimetrica, iar marginile erau ascutite,
pentru a spinteca aerul cu usurinta. Cunoscutul nume care s-a dat acelei pasari
inseamna in limba greaca “aripi stravechi”. Vechimea sa a fost estimate
la 150 de milioane de ani. Archaeopteryx aparuse pe scena dezbaterilor asupra
evolutiei, la numai doi ani dupa publicarea cartii “Originea speciilor”
a lui Charles Darwin. Celebrul naturalist Thomas Henry Huxley a vazut in acea
descoperire un exemplu perfect de forma de tranzitie intre reptile si pasari.
Dar care a fost de fapt “alchimia” evolutiei ? Oasele massive ale
reptilelor s-au transformat in oase subtiri si pline cu aer. Membrele anterioare
s-au transformat in aripi. Firavele clavicule si sternul s-au marit pentru a
permite fixarea muschilor masivi ai aripilor. Solzii reptilieni s-au transformat
in pene. De aceea, se considera ca Archaeopteryx a fost un instantaneu dintr-o
lunga cale evolutiva, instantaneu in care evolutia a fost prinsa in deplina
actiune. Cand insa, din acelasi depozit bavarez s-a scos la iveala si un mic
dinozaur numit Compsognathus, oamenii de stiinta au observat o neasteptata asemanare
intre cele doua descoperiri, iar Huxley a afirmat: “Pasarile nu numai
ca au coexistat cu dinozaurii, dar au fost si strans inrudite cu acestia”.
E o pasare, e un dinozaur ?...
In anul 1926, specialistul Gerhard Heilmann a publicat la Londra cartea “Originea
pasarilor” si arata ca dinozaurii nu au osul iades, care este o trasatura
definitorie pasarilor. Din carte reiesea ca acestea sunt inrudite cu dinozaurii,
dar numai in sensul in care ar fi avut un stramos comun -; o reptile de
talie mica, bipeda, care, adaptandu-se, a invatat sa planeze din arborii din
arborii in care se catara. Acest episode s-ar fi petrecut in Triasic. In anul
1997, la numai un an de la descoperirea lui Sinosauropteryx. O echipa de trei
paleontologi chinezi au descoperit in nord-estul Chinei, milioane de insecte,
sute de plante fosile si numerosi pesti. Cu aproximativ 120 de milioane de ani
in urma, acolo era un lac, cu vegetatie luxurianta si populat de sumedenii de
insecte, broaste, soparle, crocodile, pesti si mamifere. Din interiorul Mongoliei
de astazi, a venit o adevarata apocalipsa -; mai multe eruptii vulcanice
care au raspandit gaze toxice si cenusa spre rasarit, pe distante de mai multe
sute de kilometric. In acel loc din nord-estul Chinei, plantele si animalele
au murit instantaneu , cazand pe fundul lacului si fiind ingropate in cenusa
fina, vulcanica. In timp, paturile de cenusa si namol s-au sedimentat si solidificat
incluzand si inregistrand acolo o parte din vechile organisme. In acea province
a fost descoperita prima pasare fosila, in anul 1994. Specialistii de la Academia
de Stiinte a Chinei au fost frapati de asemanarea acesteia cu Archaeopteryx.
Pasarea nou descoperita nu era mai mare decat o cotofana, avea la aripi degete
lungi si groase, iar ghearele erau curbate ca la Archaeopteryx. Numai ca in
timp ce Archaeopteryx avea o gura plina de dinti, creatura nou descoperita avea
un cioc cornos fara dinti. Asa s-a ajuns in posesia unei pasari aproape la fel
de veche care avea cioc asemanator cu pasarile actuale. Specialistii au numit-o
Confuciusornis sanctus, adica pasarea sacra a lui Confucius, celebrul filosof
al Chinei, 541-497 i.Chr. Confuciusornis era la fel de primitive ca Archaeopteryx,
numai ca intrunea o serie de caractere mai moderne care permiteau imbunatatirea
aptitudinilor de zbor. In timp, adaptarile la zbor s-au perfectionat, astfel
incat, azi, prin renuntarea la maxilarele cu dintii grei in favoarea ciocului
cornos, apoi subtierea si umplerea oaselor cu aer in loc de maduva care s-a
ajuns ca o fregata de 1.5 kg sa aiba greutatea scheletului de numai 90 de grame.
Metabolismul si temperatura au crescut pentru a intretine reactiile chimice
care produc energie.
…dinozaurii nu au disparut
Un paleontolog american, sapand in mai multe puncte fosiliere din statele Wyoming
si Montana, a descoperit un dinozaur lung de peste 3 m cu un schelet usor si
cu gheare la degete in forma de secera. Numele sau Deinonychus inseamna “gheara
teribila”. Nu era deloc greoi, ba chiar foarte sprinten, fiind un pradator
avea nevoie de salturi lungi pentru prinderea prazilor. Deinonychus era un dinozaur
carnivore si a fost inclus in grupul coelurosaurilor, din care face parte si
Tyrannosaurus rex. Paleontologul American John Ostrom a gasit foarte multe similaritati
intre Archaeopteryx si Deinonychus. In scheletul ambelor fosile exista un os
articular mic, in forma de semiluna,care le permitea sa pivoteze bratele intr-o
asa maniera, similara necesara atat la prinderea prazilor, cat si pentru a zbura.
Aceasta inseamna ca, de fapt, dinozaurii nu au disparut, ci traiesc prin formele
cu pene, cum sunt randunelele, soimii, colibrii, cotofanele. Descoperirile recente
de pasari fosile, de pe tot globul, permit completarea verigilor lipsa, atat
cu pasari dinozauriene cat si cu dinozaurii aviani. In stratele geologice din
Desertul Gobi cu vechime de 80 de milioane de ani, un pradator mic si iute in
miscari, cu picioarele subtiri, mainile incrucisate si mai ales cu doua trasaturi
tipic aviene, a fost numit Velociraptor, care inseamna “talharul rapid”.
In America de Sud s-au descoperit resturile partiale ale unui dinozaur biped
vechi de 90 de milioane de ani, cu picioarele surprinzator de asemanatoare cu
ale pasarilor. Numele lui Unenlagia, inseamna in limba indiana “jumatate
pasare”. Isi putea indoi picioarele ca pasarile si isi putea misca aripile
si umerii pentru a-si ridica membrele anterioare, asa cum fac pasarile cand
isi iau zborul. La peste 100 de ani de la descoperirea lui Archaeopteryx, oamenii
de stiinta nu sunt siguri in a-si exprima felul in care acea pasare putea sa
zboare. S-a constatat totusi ca o parte din reptilele cataratoare in arbori
care aveau obiceiul sa sara de pe o ramura pe alta, au dobandit aripi care mai
intai le permiteau sa planeze si mai tarziu sa zboare. In sfarsit, unii cercetatori
sunt de parere ca explicatia originii zborului la pasari se afla examinand chiar
pasarile actuale. Studiind oasele si muschii folositi de pasari cand isi iau
zborul, precum si la aterizare, au putut explica modul in care au evoluat aceste
trasaturi.
…in concluzie
Se poate spune ca de la aparitia primei creature care avea aripi, pasarile au
urmat un drum lung de transformari, pana la cunoscutii soimi care se lanseaza
din zbor, spre prada cu o viteza de 160 km/h sau pana la un colibri care poate
plana deasupra corolei unei flori, prin aproape 60 de batai de aripi pe secunda!
Un albatros planeaza sustinut de curentii oceanici pe distante de mii de km
“agatat” de aripile sale inguste. Pasarile au trecut prin mai multe
forme, cu diferite trasaturi, evoluand la diferite nivele, cu mozaicuri stranii
de caaracteristici primitive si moderne asemenea himerelor. Cele aproape 10.000
de specii de pasari actuale reprezinta doar varful icebergului evolutiv al speciilor.