Toti cunoastem ramele.Ni se par respingatoare si nu ne-am atinge de ele pentru
nimic in lume.Numai pescarii le cauta ca nada la undite si adesea copiii pot
castiga ceva parale cu furnizarea lor celor care stau linistiti pe marginea
baltii sau a raului cu mers incet,sperand intr-o bogata recolta de pesti. g5e9ej
Prin numirea de rame,intelegem de obicei specii de oligochete care sapa galerii
in pamantul tuturor continentelor.Restul oligochetelor sunt viermi ce traiesc
mai ales in ape dulci.O singura specie a acestei ultime familii traieste in
nisipul plajelor scaldate de ape marine.In apele dulci ele constituie o hrana
valoroasa a multor animale,printre care si a pestilor.
La noi in tara a trait pana in 1976 cel mai stralucit cunoscator al sistematicii
oligochetelor,profesorul Victor Pop de la universitatea din Cluj-Napoca,care
pe baza unor noi criterii de structura anatomica a musculaturii si a dispozitiei
ei,a creat cea mai moderna clasificare a acestor viermi,care este azi admisa
in toata lumea. Profesorul Victor Pop,a fost insa si un extraordinar observator
al vietii ramelor,a acestor animale ascunse,si era pe cale sa termine o monografie
a Lumbricidelor,opera care a fost finisata de colaboratorul sau cel mai apropiat,fiul
sau,Victor V.Pop.
Ramele au un rol insemnat in structura solului.Galeriile care le sapa in pamant
permit aerisirea acestuia si respiratia radacinilor,a microfaunei alcatuite
din alti viermi si insecte,a reactiilor de oxidare a microorganismelor din sol,iar
prin carbonatul de calciu pe care il elimina prin fecale,la asigurarea structurii
micrigranulare a solului si la neutralizarea variatiilor de pH.
Darwin sublinieaza in 1881rolul ramelor in structura solului si intr-o lucrare
intitulata “Rolul ramelor in formarea pamantului animal”,dezvolta
acest subiect aratand ca pamantul care se elimina prin anusul ramelor ,este
un nou pamant de cea mai buna calitate.De atunci,multi alti autori au studiat
inmixtiunea ramelor din sol.
In general ramele nu le prea vedem,caci fug de lumina si ies la suprafata mai
ales noaptea pe roua,sau dupa ploi,atunci cand galeria lor este inundata de
ape.Chiar taranul le intalneste numai dupa brazda plugului,unde sunt cautate
de ciorile care urmeaza de aproape aratura.Prezenta lor in sol este determinata
in primul rand de umezeala,astfel ca numaril lor poate varia de la an la an
cu antitatea medie anuala de precipitatii
Ramele se gaseac aproape in toate solurile din regiunile temperate si tropicele.Lipsesc
in regiunile nordice,unde frigul si inghetul solului le impiedica activitatea.Aceasta
se desfasoara optim intre +7grade si 15 grade C.
Pentru a intelege viata lor si importanta pe care o au,trebuie sa le cunoastem
putin alcatuirea corpului.Ramele au un corp cilindric,alcatuit din inele,al
caror numar variaza dupa specii.Inspre partea jumatatii anterioare este o zona
neteda neinelata,numita clitellum,care secreta un mucus special si joaca un
rol insemnat in acuplare si fecundare.Fiecare inel isi are o serie de organe
proprii:Nefridia,ganglionii nervosi ventrali,portiunea din vasele de sange dorsala
si ventrala,iar in primele 3-7 inele vase dorso-ventrale,cu rol de pompa cardiaca.In
lungul tuturor inelelor strabate tubul digestiv,care incepe cu o gura si se
continua cu un faringe,esofag,pipota,intestin si anus,fara diferentieri prea
evidente intre aceste regiuni.In lungul intestinului exista o indoitura longitudinala,numita
tiflosolis,care ii mareste suprafata de absorbtie si in cutele careia se gasesc
glande digestive.
Un vas de sange dorsal,prin care sangele circula spre inainte si unul ventral,unite
intre ele prin vase dorso-ventrale,strabat de asemenea toate inelele corpului.Sangele
lor contine hemoglobina,un pigment cu mare afinitate fata de oxigen si prezenta
lui denota de la inceput ca ramele traiesc in medii in care tensiunea oxigenului
poate fi scazuta.In inelele 3-4 se gaseste o aglomerare de tesut nervos care
alcatuieste ganglionul celebral,care se leaga prin 2 conective periesofagiene,de
ganglionii lantului ventral,ce dau in fiecare inel nervi segmentari(senzitivi
si motori).Din ganglionul central pornesc nervi spre prostomium,portiunea mobila
de deasupra gurii,care este ganglionul principal de explorare a mediului la
rame.In unele inele de la mijlocul corpului se gasesc organele exuale,alcatuite
din ovare si testicule.In timpul fecundarii,2 indivizi se alatura si prin clitellum
isi schimba intre ei spermatozoizii.Ovului fecundat iese in dreptul clitellum-ului,care
prin secretia sa ii formeaza un invelis mucos care este apoi saltat de pe un
inel pe altul pana la capatul anterior al corpului,unde apare coconul,din care
apoi se dezvolta un embrion,apoi un pui,care de obicei are in mic toate numerele
de inele caracteristice speciei.Ramele actioneaza asupra solului in 2 modalitatii:1-ele
atrag in gaurile lor frunze verzi sau partial putrezite de la suprafata,lucru
ce are lor mai ales noaptea,cand partea anterioara a corpului,iese la aer si
cu ajutorul prostomium-ului exploreaza terenul din jur,prinzand cu gura si antrenand
in galerie diferite frunze,pe care apoi la ascund in anumite regiuni,alcatuind
un fel de depozite in care frunzele putrezesc pentru ca apoi sa fie inghitite.Acest
fenomen a putut fi urmarit si chiar filmat pe Lumbricus agricola, din gradinile
germane,care are o lungime de 40cm si care strange de pe o raza de circa 30cm
in jur resturi de hartie de pene,de frunze,devenind astfel un adevarat curatitor
nocturn al ierburilor in ordinea de preferinta a frunzelor pe care le inmagazineaza
se constata o anumita selectivitate:cu cat acestea contin mai mult tain.cu atat
sunt mai putin cautata.
Cantitatea de frunze introduse in sol se evalueaza la 17-20 tone pe hectar si
an.Experiente facute pe Lumbricus terrestris arata ca un individ consuma in
medie 80mg frunze uscate pe gram tesut proaspat si pe zi,ceea ce revine annual
la circa 2000kg pe hectar.Ramele sunt prin careasta hrana animale spaprofage,adica
utilizeaza o categorie de substante organice in descompunere,care numai pot
fi utilizate de om sub nici o forma.Prin aceasta degradare,substanta putreda
intra in circuitul energetic al naturii.Alaturi de bacterii,de ciuperci si de
alte cateva forme epigee,ramele joaca un rol important economic in bugetul materiei
organice vii si moarte.O masuratoare facuta pe aceeasi specie arata ca din 244g
de materie organica pe metru patrat cat exista intr-un sol de pajiste,112g este
utilizata pentru nevoile metabolismului general, 56 ptr. Energetice musculara
si 42g ptr. Oxidarile sarurilor amoniacale in azotati,astfel ca peste 86% din
substanta organica a ecosstemului din sol este prelucrata de rame in ciclul
lor vital;2-ramele inghit pamant sapand astfel galerii,din pamant extragand
substante organice pe care le deradeaza cu ajutorul enzimelor absorbind ceea
ce le este util si eliminand tot in continutul intestinal,resturile catabolismului
in special azotat,astfel ca excrementele lor contin foarte multa cantitate de
saruri amoniacale si carbonat de calciu.Aceste excremente sunt fixate pe peretii
galeriilor cu ajutorul unui mucus secretat de tegument.O parte din excremente
pot fi scoase si la exterior.
Dupa evaluarile lui Darwin,la 1hectar de pjiste pot exista cca.133.000 de rame,care
prelucreaza prin tubul lor digestiv peste 10.000 kg de pamnt annual,imbogatindu-l
pe acesta cu prodisi azotati.In consumarea pamantului cu substante organice,ramele
sapa cu atat mai multe galerii cu cat solul este mai sarac in astfel de substante.Prin
aceste galerii,contactul solului cu aerul creste cu cca. 3 metri cubi la fiecare
m patrat suprafata.Intr-o pajiste putandu-se gasi pana la 1.400 de galerii pe
mp.Adancimea acestora depinde de specie:la Lumbricus terrestris si ajunge pana
la 102cm;la Octolasium cyaneum la 56cm;la Allolobophora nocturna la 33cm.Dar
intr-un acelasi sol se pot gasi impreuna mai multe specii de rame,astfel ca
nr. si adancimea galeriilor poate varia de la un loc la altul.Ca urmare a prezentei
oxigenului in adancul solului o multime de subst. Organice sunt mineralizate
de reactii oxidative produse de bacterii,ciuperci,protozoare sau mici insecte
terricole.In sol si prin galerii,in adancul acestuia se pot deci acumula cantitati
destul de mari de elemente minerale la 1 hectar,tipm de 1 an,se pot antrena
sprea adancuri peste 60kg Na,30 kg fosfor,5 kg K,70kg Ca.
Pe de alta parte,excrementele ramelor depuse pe peretii galeriilor constituie
un ingrasamant de cea mai buna calitate prin prezenta in ele a sarurilor de
azot.Cantitatea acestor excremente nu este negligabila.O parte a excrementelor
se scot de rame la exterior si le gasim depozitate in jurul deschiderii galeriei.Se
evalueaza la cca.10tone/ha intr-un sol de padure si 80 tonr/ha pe o pajiste
de golf.Dar in pajistile tropicale si fanete cantitatea de excremente adusa
la suprafata poate ajunge pana la 210t/ha,Se evalueaza ca in medie ramele prelucreaza
pana la 10% din cantitatea de sol in care traiest.Iar in excremente,cca. 70%
ramane in galerii si 30% se scot la exterior.
In toate aceste fenomene de sol,ramele joaca mai ales un rol pozitiv.In Australia
si in Noua Zeelanda nu au existat ramele noastre.Ele au fost introduse prin
importul lor din alte parti ale lumii si rezultatul a lost o imbunatatire a
structurii si umiditatii solului si prin acesta a productivitatii acestuia,caci
ramele aduceau un proces de ingrasare naturala a solului.Si in vremurile noastre,in
pamanturile nou-destelenite din Rusia sai in holderul olandez se duc intentionat
rame ptr.ameloiorarea solului.
Prin galeriile rimelor apa de precipitatii patrunde in adincul solului,imbibindu-l
pe acesta si asigurind radacinilor plantelor lichidul necesar absortiei mineralelor.
Galeriileverticale ajung pina la peste 1m adincime.Ca urmare a activitatii metabolice,musculare
si digestive,se consuma oxigen si se elimina CO2. Acesta din urma este mai greu
ca aerul si se acumuleaza in portiunea de jos a galeriei,putind ajunge la concentratii
mari. Daca acestea depasesc25% atunci pot periclita viata animalului. Dar de
obicei acest lucru nu se intimpla,caci rimele dispun de un mecanism cu totul
special care anihileaza prezenta CO2 din mediul lor respirator. Ele au o glanda
calcifera,in portiunea anterioara a corpului,in care se depoziteaza carbonat
de calciu sub forma cristalina. Respiratia rimelor este tegumentara,nu au organe
speciale de respiratie.Oxigenul patrunde prin pielea umeda in singe iar CO2tisular
este varsat tot in singe sub forma de bicarbonat de calciu solubil,care este
dus la glanda calcifera,unde se transforma in carbonat de calciu insolubil.Iar
de aici este apoi eliminat sub forma de granule cristaline in interiorul intestinului
si cu excrementele e dus la exterior.De aceste granule cristaline se leaga o
serie de substante mucoase,apa,si ele mentin o stuctura microgranulara a solului,care
permite infiltrarea de aer,de apa.Glanda calcifera este deci un organ anexa
al respiratiei intr-un mediu puternic poluat cu CO2. Fixind acest gaz ea face
posibila chemarea aerului de la exterior prin faptul ca oxigenul este consumat
si se creaza un fel de depresiune.
Acest proces de respiratie este specific rimelor si denota un inalt grad de
adaptare la conditii cu totul speciale.Nici nu alt organism nu a realizat o
astfel de performanta fiziologica si biochimica.
Din toate acestea putem intelege ca rimele contribuie mult la imbogatirea solului
in elemente biotice,in aerisirea lui,in favorizarea proceselor de humificare
prin substantele organice pe care le depun in sol.Rimele nu actioneza direct
asupra culrurilor si nu stimuleaza direct cresterea plantelor,asa cum o fac
ingrasamintelechimice,in schimb ele mentin o ingrasare mai lenta dar permanenta
a solului,mentin structura acestuia si aerisirea lui.Prin aceasta ele asigura
o productie constanta,pe care putem conta an de an si pastreza nealterata stuctura
solului.Pentru asta ar trebui protejate si chiar introduse in toate solurile
de culturi.Dar omul modern a vrut sa-si asigure un maxim de productie si a introdus
metodele tehnice arind pamintul la 30-40 cm(distrugind ecosistemele rimelor),in
plus adauga ingrasaminte chimice si pesticide,care omoara fauna din sol,distrugind
incetul cu incetulstructura microgranulata a acestuia.Citiva ani sau zeci de
ani se obtin culturi intensive si productii record,dar apoi produsele devin
toxice prin acumularea de chimicale,solul se degradeaza si productia se compromite.Cunoscind
toate acestea ar fi bine sa ne gindim la constanta de productie pe care ne-o
poate asigura rimele si sa gasim o combinare a metodelor intensive,cu cele traditionale
si de produtie constanta.
Iarna rimele se infunda cit mai adinc in pamint sapindu-si niste loji, incare
se rasucesc si asteapta incalzirea pamintului deprimavara(cind temperatura pamintului
ajunge la+9 gradeC ele isi pot reincepe activitatea).Dar tot in astfel de nise-loji
se retrag si intimpul unor veri foarte calde si uscate,cind isi acopera deschiderea
galeriei cu o frunza sau o piatra,pentru a nu pierde din umiditate si astfel
ramin inactive asteptind o ploaie.Experientele arata ca o rima activa contine
pina la 80% apa din greutatea sa.In perioadele uscate ele pot ramine numai cu
27% apa in corp,fara sa moara.Este suficienta o ploaie pentru a se hidrata din
nou si a deveni active.Si aceasta posibilitate de uscare este operformanta rara
in lumea animala.
Dusmanii rimelor sint destui de multi,incepind cu cirtita care le cauta mereu
in tot timpul anului;cind ies la suprafata noaptea sint mincate de arici,de
soarecii de cimp,de broaste,salamandre,tritoni,de tot felul de pasari(mai ales
nocturne);chiar scolopendra si unele coleoptere le pot consuma prin ruperea
lor in bucati.In cuiburile de cirtita se gasesc adesea depozite de rime vii;mamiferul
lerupe inelele3-4unde se gasesc ganglionii cerebroizi,rima nu moare si ramine
nemiscatasi proaspata pina la nevoie.Dar ramele pot sa se ascunda mai in adanc
atunci cand au timp sa auda miscarile de sapare pe care le face cartita,care
sunt receptionate probabil tot cu ajutorul prostomium-ului,organul specializat
de tact si de vibratii si in acest caz isi sapa galerii mai adanci sau ies chiar
la suprafata,unde pot avea sansa sa scape.
Cea mai giganta rama cunoscuta azi este Megascolex enormis,care poate ajunge
pana la 3 m lungime si 750g greutate.Ea traieste in Australia.
Ramele au multi paraziti dintre protozoare,sporozoare si mai ales nematode mici,dar
nu li se cunoaste nici o boala bacteriana,ceea ce denota ca dispun de mecanisme
foarte eficace de aparare microbiana,de mecanisme imuno-biologice.Dar nu se
cunoaste nimic despre acestea,cu toate ca ar fi de mare importanta pentru noi
sa le intelegem si eventual sa le aplicam in medicima.
S-a vorbit mult despre diapauza ramelor,adica de acea stare de oprire a activitatii,care
nu e provocata de cauze externe,ca frigul sau uscatiunea,ci de cauze interne,probabil
endocrine.In aceste cazuri de suprimare a activitatii,animalul nu pierde apa,ci
doar se reduc organele sexuale.Experientele arata insa ca si dupa extirparea
ganglionilor cerebroizi se provoaca o stare asemanatoare cu diapauza.Nu stim
insa aproape nimic despre semnificatia biologica a acestei stari,asemanatoare
cu acea a insectelor,unde insa ea este determinata de transformarile metamorfozice
pe care le sufera larvele.
Oligochetele din neamul ramelor nu sunt dispuse uniform in soluri,ele manifesta
preferinte dupa valoarea pH-ului,dupa cantitatea de subst. Organica,evalutata
in carbon si dupa raportul dintre carbon si azot,din sol.Inclinarea pantei joaca
si ea un rol in distributia lor,preferand terenurile plane.Dar in 2 pajisti
apropiate,dar separate de un rau,cu panta rapida sau de un sir de dealuri sau
paduri,care constituie obstacole de netrecut pentru ele,fauna de rame poate
fi foarte diferita.Din acest motiv este bine ca pe terenurile de pajisti sa
se transporte in mod voluntar ramele de pe un teren pe altul,astfel ca peste
tot sa existe o cat mai mare varietate de specii si forme.
La Catedrala de Fiziologie animala din Cluj s-a studiat permeabilitatea tegumentului
de Lumbricus terrestris cu ajutorul subst. Radioactive si printre altele s-a
constatat ca intrarea de 45Ca este foarte rapida,dar daca animalul este lasat
sa ingere pamant si eliminarea Ca-ului din glanda calcifera este grabita.S-a
dovedit apoi careactiile de respiratie se petrec cu ajutorul fixarii CO2.
Ramele nu sunt numai animale curioase,ci in primul rand animale foarte utile
agriculturii,asupra carora mai trebuie sa se faca multe studii pentru a se cunoaste
biologia lor si a o pune de acord cu problemele culturilor.