y9l20lf
Primul copil despre care se spune ca s-a nascut prin clonare este ofetita.

Ea a primit numele Eve si nu are decit mama, fiind o copie genetica in miniatura a acesteia.Controversata companie Clonaid a anuntat ca a sosit pe lume prima clona umana. In absenta unor materiale stiintifice detaliate legate de procedurile urmate, stirea nu a fost confirmata din surse independente. Se stie doar ca este vorba despre o fetita, care s-a nascut joi, prin cezariana, si a primit numele Eve. "Cezariana s-a desfasurat foarte bine", a afirmat
Brigitte Boisselier, presedinta societatii pentru clonare umana
Clonaid. Aceasta a promis intr-o conferinta de presa ca va invita experti independenti sa certifice faptul ca Eve este o clona.
Brigitte Boisselier, directoarea stiintifica a Clonaid, declarase ca nasterea primei clone umane este iminenta. Dupa o sarcina care a evoluat bine, aceasta nastere a avut loc joi, prin cezariana, intr-un loc pe care Boisselier a refuzat sa il dezvaluie. Daca evenimentul va fi confirmat dintr-o sursa stiintifica independenta, inseamna ca micuta Eve este primul copil obtinut oficial prin controversata tehnica a clonarii umane. Mama ei, o americanca in virsta de 30 de ani, a donat ADN-ul necesar clonarii, purtind apoi sarcina pina la maturitate. Astfel, biologic vorbind, Eve nu are tata.
Confirmarea ca ne aflam cu adevarat in fata unei clone ar putea veni atunci cind un expert independent va preleva probe de singe de la copil si de la mama. Daca analizele vor dovedi ca cele doua sint identice din punct de vedere genetic, atunci inseamna ca vremea clonelor a inceput. Lucrurile se complica insa si mai mult, datorita implicatiilor religioase. Clonaid, care se pretinde "prima companie de clonare umana", a fost fondata in 1997, de secta raelienilor, un cult ufolatric, care idolatrizeaza OZN-urile si extraterestrii. Raelienii considera ca liderul lor spiritual, Rael, este de origine extraterestra. In viziunea miscarii raeliene, clonarea reprezinta primul pas catre nemurire. Al doilea pas, care urmeaza a fi facut in citeva decenii, ar fi "transferul creierului in clona".

Severino Antinori, un alt sustinator fervent al clonarii oamenilor.

Pina la ora actuala, doar citeva tari permit clonarea umana, insa doar in scopuri terapeutice, nu si pentru a duplica oameni. In ceea ce priveste SUA, doar patru state au interzis explicit clonarea si este mai mult decit evident ca au fost evitate de Clonaid. rigitte
Boisselier a declarat ca, dupa acest prim succes, Clonaid urmeaza sa deschida mai multe clinici specializate in clonare, cel putin cite una pe fiecare continent. Aici vor putea avea copii cuplurile infertile sau cele de lesbiene. De asemenea, parintii care au pierdut un copil vor putea obtine o copie genetica a acestuia, daca sint in posesia unui fragment de tesut cu ADN intact. Insa eforturile sectei raelienilor, via Clonaid, care a anuntat ca mai sint asteptate alte patru clone, in urmatoarele saptamini, nu sint singulare. Medicul ginecolog Severino Antinori a anuntat ca a facut progrese serioase, prima sa clona urmind sa se nasca in ianuarie. Un alt medic, Panos
Zavos, a facut public faptul ca a intrat si el in cursa pentru clonarea umana.Acum, dupa ce exista un precedent, comunitatea stiintifica internationala este foarte ingrijorata. Exista temerea ca exemplele oferite de Clonaid si de Severino Antinori ar putea fi urmate si de alte laboratoare.

Avantajele clonarii

Animalele transgenice pot fi folosite pentru cercetarile medicale si farmaceutice. Ele pot fi produse prin transfer de nucleu. Daca sint introduse gene umane in organismele lor aceste animale transgenice (oi sau porci) pot produce proteine umane (in lapte) sau insulina pentru diabetici. Clonarea poate contribui si la tratamentul unor boli prin reprogramarea celulelor pieii (generand celule pancreatice pentru diabetici, respectiv neuroni pentru bolnavii de Parkinson) si inlocuirea celulelor bolnave cu cele noi. Prin clonare transplantarea de organe poate deveni o solutie de succes. Chiar daca transplantarea de organe este un lucru curent la ora actuala, deseori este o criza de organe potrivite.

Xenotransplantul (transplantarea de organe de la o specie la alta) este o solutie a acestei crize desi poate duce deseori la o respingere a organului din cauza nerecunoasterii lui de catre organismul beneficiarului. Se estimeaza ca in viitor organele umane vor putea fi cultivate in afara corpului iar oamenii vor fi capabili sa-si cloneze organele pentru transplante personale. Clonarea prin transferul de nucleu arata un adevarat potential in agricultura prin imbunatatirea fondului genetic si a produselor. Tot prin clonare se pot salva si speciile pe cale de disparitie.

Un alt fel de clonare

Partizanii clonarii umane atrag atentia ca nu trebuie neaparat sa urmarim nasterea unui organism uman complet dezvoltat. Clonarea ar putea fi solutia pentru o serie de boli in prezent netratabile. De exemplu, Marea Britanie a legalizat utilizarea embrionilor umani pentru cercetarile care sunt indreptate in directia vindecarii unor maladii ca Parkinson si Alzheimer.
Se face deosebirea intre clonarea reproductiva si cea terapeutica, aceasta din urma reprezentand o sansa uriasa pentru medicina contemporana. Probabilitatea mai mare de realizare o are CLONAREA TERAPEUTICA, mai accesibila din punct de vedere al tehnicii, dar si mai putin problematica moral. Plecand de la ADN-ul bolnavului putem obtine un embrion-clona care nu mai este apoi introdus intr-un uter, ci este utilizat drept cultura de celule stem (celulele stem fiind nediferentiate, capabile sa formeze orice tip de tesut, constituind astfel materialul ideal pentru refacerea tesuturilor necrozate). Unica solutie pentru refacerea numarului de celule pierdute de catre organismul bolnavului, "caramizi" care nu se mai regenereaza, pare a fi inlocuirea cu celulele stem. Se spera ca ele vor putea fi
"invatate" sa formeze tesuturi de un anumit tip. Mai mult, pornind de la celulele pacientului, prin clonare se va elimina pericolul respingerii materialului transplantat, acesta fiind in mod natural acceptat de catre organism. Teoretic, lucrurile sunt limpezi, mai putin evidenta este modalitatea prin care putem obtine practic aceste celule.

Chinezii, la randul lor, au afirmat ca au clonat embrioni umani, la
Colegiul Medical Xiangya, dar nu exista documente care sa ateste aceste afirmatii. Lu Guangxiu, cunoscuta anterior pentru unele studii de fertilizare in vitro, sustine ca a reusit sa cloneze embrioni umani pana la stadiul in care a obtinut o cultura de celule stem.
Cercetatoarea chineza crede ca a depasit dificultatea principala care apare in situatiile obisnuite, si anume respingerea de catre trupul bolnavului a tesuturilor transplantate. Clonand chiar celulele pacientului, sansele de respingere scad simtitor. Pana acum celulele stem erau produse din embrionii de care clinicile de fertilizare in vitro se dispensau, acesti embrioni urmand a fi distrusi. Cu toate acestea, nici in cazul chinezilor nu se poate vorbi de clonarea unor embrioni umani dezvoltati. Sa retinem insa ca metoda aplicata de Ian
Wilmut si echipa sa de la Institutul Roslin, dupa cum arata Lu
Guangxiu, poate fi imbunatatita, evitand esecurile de pana acum in care majoritatea embrionilor mureau repede, fara a avea timp sa se dezvolte pana la stadiul de blastocite, termen care presupune un grup de cateva sute de celule.

Noua tehnica poate fi prezentata astfel: nu se indeparteaza nucleul ovulului, ci se injecteaza nucleul unei celule apartinand celui pe care dorim sa-l clonam, se asteapta un timp si cele doua nuclee sunt lasate impreuna pentru a se produce un fel de acomodare, de
"toleranta". Numai dupa aceea se aplica denuclearizarea si, ulterior, stimulul necesar pentru ca acest complex sa-si inceapa divizarea.
Punctul slab este ca nici asa nu pot fi evitate pierderile, estimandu-se ca numai 5% din embrioni au atins nivelul de blastocite.
Celulele stem, prin urmare, nu si-au continuat inmultirea, timpul lor de viata fiind prea scazut.

Aspecte juridice, etice si morale...

Oa treia directie, oarecum de domeniul fantasticului, vizeaza clonarea indivizilor decedati, de la animale de casa la personalitati istorice, pornind de la mostre de ADN din tesuturile celui disparut. De aici, o alta paleta de probleme de ordin etic si moral.

S-a propus legalizarea clonarii terapeutice ca unica modalitate de a cerceta, cu sanse de reusita, sfere pana acum inaccesibile medicinei obisnuite, criteriul fundamental pentru finantarea unor astfel de programe fiind ca obiectivul principal sa fie gasirea unor tratamente pentru bolile incurabile.

In 5 martie 2002, Christopher Reeve, celebrul actor american, acum paralizat in urma unui accident, a comparut in fata Comisiei Senatului
SUA pentru Sanatate, Educatie, Munca si Pensii, sprijinind continuarea cercetarilor privind clonarea. Din punctul de vedere american, apare un motiv de ingrijorare suplimentar legat de progresul pe care alte tari l-ar putea face, Reeve aratand ca stoparea acestor cercetari ar putea determina ca America "sa-si piarda intaietatea in stiinta si medicina".

Imaturitatea acestei ramuri a stiintei, faptul ca nu este pe deplin cunoscuta si impactul major pe care deja il are in societate (cu influente directe asupra conditiei fiintei umane) este si motivul pentru care reactia generala este una de respingere. Oamenii, ca specie, inca nu sint capabili sa accepte usor un lucru nou, mai ales ceva ce este pe cale sa schimbe lumea asa cum o stiu. "Joaca de-a
Dumnezeu" ne este specifica dar nu atunci cind experimentam pe noi insine. Doar timpul va aduce estomparea acestor reactii negative, cel mai probabil este ca se va ajunge se se accepte clonarea ca facind parte din curba de dezvoltare tehnologica pe care deja ne-am inscris.