p9j17jm
Cocostarcul si cocorul. Unul e al nostru, bucuria tuturor, dorit,bine ingrijit,
Celalat este numai in treacat, rar cand sta peste vara -;cate o perechie -; doua
-prin Dobrogea.
Amandoi insa sunt vestitorii primaverii, ai caldurii , ai florilor , deci cu placere primiti. Copiii desculti isi lasa urmele in glodul abia zbicit de dupa topirea omatului, jucand oina.
Unul din ei striga :
-Vin cocorii !Vin cocorii !
La aceasta veste toti ies di case , is pun pana pod si cauta spre zarile adunci,
Luminoase.
Un sirag de margele, indoit ca un carlig inota in inaltimea vazduhului.
Abia le vezi , dar au grije sa-ti trimeata vestea trecerii prin strigatul lor stridend , asemebea cu al curcanului.
Gra-gra-gra, adica bu gasit, pregatiti-va plugurile , la munca .
Noi ne ducem mai departe , hat departe, unde vara e mai racoroasa.
Batranii se uita cu bucurie deodata, dar repede jalea ii cuprinde.
Un flacau mai nazdravan trage repede pe pamantul umezit un cerc cu cutitul scos din brau il infige la mijloc, pune caciula deasupra, mormaie cateva cuvinte pe care numai el le stie.
-Uite cocorii ! si-au rupt randul , zboara amestecati, ca ametiti se opresc in loc se invartesc in cercuri incalcite, se lasa incet din zbor langa ape.
Farmecul sa indeplinit zic oamenii. Nazdravanul care castiga mult infata cosatenilor , au oprit cocorii in loc .In realitate s-au lasat sa se mai odihneasca si sa se mai intremeze cu ceva hrana.
Drumul e lung si din loc in loc trebuie sa poposeasca undeva .
Alteori isi cauta de drum mai departe , macar ca fermecatorul si-a descins braul, facandu-l colac pe pamant.
Cocorii sunt trimbitasii primaveri :trec pe la noi numai, caci cuiburile si le fac prin Norvegia si Suedia.Rar cand raman cativa si pe langa Razelm.
In schim c ocostarcul sau barza se tine de pamantul nostru.Numai ca-l vezi ca sa lasat , nci nu sti cand, caci el nu-si anunta venirea prin nici un strigat.Bucuria si-o arata astfel :isi lasa gatul pe spate , asa incat falca de jos sa vie sus si se pune la toaca.Des,des loveste o falca de alta si se aude un sunet parca ai bate niste ciocanele.Asa isi arata voia buna , asa cer copii de mancare .Cand vad pe babacul venind cu o broasca ori un peste in plisc.Cocostarcul e credincios locului unde si-a facut cuibul.E dovedit pe deplin , cand se obisnuieste prin alte parti a i se spune la picior cate un inel de recunoastere . Abia la lasat in zbor , abia sa vestit sosirea , ca o fiinta politicoasa a tocat din plisc zicand <bine vam gasit>si se pune pe lucru.Cuibul , claditin anii trecuti cu truda, a suferit pe urma furtunii , a viscolului de peste iarna.Inepe sa-l dreaga , cum isi drege si gospodina casa , in prejma sarbatorii primavara.Ici mai lipseste un vreasc , dincolo mai ridicat pe margini ;aduce muschi , cateva frunze de face salteaua.

Cuibul e gata pregatit ca sa primeasca oule.
Cai doamna sta si cloceste domnul ti s-ar parea ca se preumbla.Il vezi mergand tacticos , calcand agale, parca ar masura campul pe unde se tine.Leganandu-si ceva trupul invesmantat in alb -; numai varful aripilor sunt negre -;ai grede ca ganditor, adormit..Deodata isi intinde gatul isi indreapta pliscul lung,ascutit , roscat.Cand il ridica in sus in varful pliscului se zbate o biata broasca dand cu disperare cu labele dindarat.O clipa numai si a disparut in gatlejul fara fund.De toate ii place.Nu se da inlaturi nici de la melci , nici de la pesti cand apele s-au retras pre mult , pasunea ii da de maincare soparle, serpi.Nu rareori prinde si cate o cartita care si- a pus in minte sa se racoresca pre devreme , seara la aer curat.Cand napadesc uneori harciogio/popandii.cocostarcul are ce ospata din belsug.
Nu-i place sa inghita broaste raioase decat la mare nevoie.De ciuda le strapunge cu sulita pliscului si raman , unflate , la marginea apelor.Obosit, se odihneste intr-un picior, intorcaand capul si sprijindu-si pliscul pe umar, iar cand e satul si nare de sa se odihneasca, sta linistit ca o stana de piatra cu penele de la gat rasfirate si cu pliscul rezemat de gusa.Numai daca nenoroicita de soparla ii iese in cale, sageata e gata.Nu da gres mai niciodata.Dar …acasa il asteapta familia. Trebuie de stiut ca rar animal e mai credincios familiein sale cum e cocostarcul.Isi ingrijeste de nevasta , cand e tinuta pe cuib ;ii aduce regulat de mancare ;ii tine de urat ,stand in trun picior pe marginea cuibului sau face ceva mai la o parte.Se povesteste de un cocostarc care a ramas peste iarna pe un cuib pentru ca nevasta-sa era ranita la o aripa si nu putea zbura.Se povestesc si cazuri e gelozie , de bataie intre barbati, ma rog in tocmai ca si intre oameni.Un lucru e sigur.Nu toti oamenii isi ingrijesc copii cu atata gingasie cum cauta cocostarcul de puii sai..Le curata cuibul de murdarii, le aduce regulat de mancare ,ii apara pana la moarte .Ce tablou gingas , cand stai si te uiti ceasuri intregi la aceasta casnicie de ne cuvantatori .Ti-e mai mare dragul sa privesti la pui , cum se fac mari pe zi ce trece .Li se umfla parintilor inima de bucurie ,stand unul langa altul si privind la odraslele lor , intai cum incearca sa se ridice copacel pe cataligele lor slabe ,apoi cum se invata a merge ,pasind pe marginea cuibului ;mai tarziu ,cand sunt mai maricei , isi incearca puterile aripelor ,intinzandu-le ,timid si necontinit tocand din plisc.In sfarsit au scapat . Parintii nu-i lasa o clipa din ochi ; cu ei zboara ,cu ei stau , cu ei se intorc indarat .In cele din urma nu-i mai hranesc ,ca atunci cand erau mici si cand le aduceu la cuib ba un peste ,ba o soparla ,de la care se bateau cei 3-4 pui lacomi .Acum ii i-a cu dansii la vanat .Cresterea egata .In vreme ce familia sta linistita la vanat ,iar batranul si-a luat de-o grija ,are si el dreptul sa-si mai faca pe voie .Numai cel vezi ,asa ,netamnesam,ca-si ia talpasita spre soare ,ca si cand i-ar fi dor de el .Face deodata doua -;trei sarituri .Cu cateva lovituri repezi de aripi se ridica .Abia il vezi ,ca o cruce cu bratele late ,proiectate ,pe cer ,caci in zbor isi lungeste gatul cat poate si-si intinde picioarele subtiri .Din ce in ce se inalta, de crezi ca e sorbit d aerul tot mai rarit.Dinou insa il zaresti scoborandu-se in lin zbor planat,facand largi spirale.I se deslusesc picioarele ca niste fire de ata , inccepsa se zareasca si vaful aripelao rasfirate,ca niste degete departate, in sfarsit, se lasa langa familie, cumpanindu-se ,cu aripele ridicate in sus facand iarasi cateva sarituri.S-a racorit incercandusi puterea aripelor.Spre sfarsitul verii incep sa se intalneasca familii cu familii.Tin sfat , sa unesc cu alte familii din satul vecin si ca la o comanda se ridica in stoluri mari, apucand spre miazazi.Vara s-a calatorit !?Plecarea cocostarcilor e unul din semnelor calendarului poporului ,ca grija iernii se apropie.Prietenia ce o arata cocostarcul locurilor noastre , purtarea lor aprope omeneasca il face sa fie una din pasarile cele mai scumpe Romanului de nici o alta nu se ingrijeste ca de dansa , punandu-i o roata stricata pe casa spre a-i usura cladirea cuibului, avand bagare de seama ca nu i se intampla nimic .E pacat sa omori o randunica , capeti meigei pe mana.Mai mare pacat e sa omori un pui de cocostarc ;te pomenesti cu batrani ca-ti dau foc la casa cun carbune adus in plisc.Si nu e numai la romani dragoste mare pentru cocostarci.Vechii egipteni ii divinizau ca si pe crocodili.La Pieile Rosii era vai de capul aceleia care s-ar fi atins de un cocostarc , iar in Tesalia Vche, moartea il astepta pe cel dovedid ca a ucis un cocostarc .De astfel aduce servici mari omului .Prea s-ar imultii serpii veninosi, soarecii -;de -;camp , harciogii, si cartitele daca n-ar mai da razna printre ei « Domnul cu catalige « , lasat de Dumnezeu drept stapanitor al brostelor cand acestea la scos din fire cu plangerea lor galagioasa, ca nu leplace sa aiba drept imparat un butuc.Aducand aminte de vestita pasare Ibis , sfanta pentru egipenii vechi la noi e tiganusiul ,numit asa din cauza imbracamintii lui inchisa, mai cenusie pe spate , mai neagra pe aripi.Picioarele destul de lungi par solzoase , iar pliscul lung, subtire , e curbat putin in jos.Sun pasari de clima mediterana care ajung pana la noi venind prin Aprilie si parasindu-ne de timpuriu prin Septembrie.Pasesc agale , negrabite uitandu-se mereu in pamant doar vor da de urma unei rame, larve de insecte , pe care le prind din mers.