Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
SEXUALITATEA
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
1. SEXUALITATEA-;LATURA IMPORTANTA A PERSONALITII UMANE

Sexualitatea este un aspect cheie al „umanitaii” fiintei umane. Faptul ca oamenii gandesc, simt, cred, se intreaba, iau decizii -; ii diferentiaza de animale. Spre deosebire de acestea, sexualitatea umana este o laturi complexa a personalitatii fiecaruia dintre noi, care se bazeaza pe educatie, pe experientele fiecaruia, si nu in ultimul rand pe mediul social si familial in care s-a format fiecare persoana. g6y20yz
Statisticile spun ca varsta la care copiii isi incep viata sexuala a scazut in ultimii ani, iar aceasta tendinta se observa peste tot in lume. Chiar la noi in tara, in 1996 , la o maternitate din Iasi , o fetita de 9 ani a nascut un copil sanatos , pe care parintii fetei l-au infiat ca sa-l poata inregistra la starea civila.
Specialistii in psihologie infantila sunt de parere ca aceasta lipsa de inhibitie a copiilor de a-si incepe mai devreme viata sexuala este rezultatul influentelor de tot felul care se exercita asupra lor prin intermediul televiziunii, cinematografiei si presei, iar necesitatea de a li se explica riscurile aparitiei unei sarcini nedorite sau a contractarii unei boli cu transmitere sexuala se impune tot mai stringent.
Sexualitatea constituie o parte normala si sanatoasa a fiecarui om, de-a lungul intregii sale vieti, iar de felul cum inteleg copiii acest lucru depinde dezvoltarea lor ulterioara , sanatatea si comportamentul sexual de mai tarziu. Avand informatii corecte , folosind cunostintele de anatomie si sexologie dobandite, ei vor putea decide asupra momentului inceperii vietii sexuale, vor putea intelege diferenta intre dorinta sexuala , contact sexual si dragoste.
Manualul de biologie de clasa a VII-a prezinta chiar in primele lectii functia de reproducere, prezentand organele de reproducere ale oamenilor, femei si barbati, si importanta acestei functii in perpetuarea speciei umane. Dar oamenii sunt fiinte complexe, ei traiesc dupa anumite reguli trasate de religia pe care o impartasesc, de etica si morala comunitatii in care traiesc. Ei au sentimente care ii anima, printre ele cel mai important sentiment este dragostea. Cuplurile de indragostiti, casatoriti sau nu, concep copiii care, la varsta adulta vor concepe si ei , la randul lor copii.
Sexualitatea cuprinde valorile personale ale individului , atitudinile si credintele despre propria persoana, ca femeie sau ca barbat ; relatiile cu alti oameni (prin prietenii, relatii intime, dragoste, afectiune si contacte sexuale) ; increderea in sine si imaginea despre propriul corp ; sanatatea sexuala si reproductiva ; comportamentul sau , deciziile pe care le ia, modul in care actioneaza in cadrul posibilitatilor sexuale.
Omul ajunge la maturitate intr-un timp destul de lung 20-25 de ani, trecand prin mai multe etape : nou-nascut, sugar, copil, puber, adolescent, tanar si abia apoi matur. Fiecare etapa are rolul ei in formarea individului, dar in fiecare dintre ele este prezenta sexualitatea, cu deosebiri de la o etapa la alta. Faptul ca fiecare om trece prin aceste etape adunand experiente de viata diferite, intamplari care isi pun amprenta pe caracterul fiecaruia in mod diferit face ca omenirea sa prezinte atatea caractere cati oameni exista in acel moment pe pamant, fiecare om fiind diferit de altul, caracterologic vorbind, si reactionand in chip diferit la acelasi stimul.

1.2. PUBERTATEA SAU TRECEREA DE LA COPILARIE LA ADOLESCENTA

Chiar de la 2-3 ani, copiii stiu deja diferenta dintre o fetita si un baiat. Pana mai tarziu, la 6-8 ani, se joaca impreuna. Intre 8-13 ani preferintele se indreapta catre partenerii de acelasi sex, cu care discuta dar mai ales se joaca. La inceputul adolescentei 13-15 ani, se constata o perioada in care gruparile preferentiale cuprind si fete si baieti. Se distreaza impreuna, participa la diferite jocuri sportive sau de societate, asculta muzica, danseaza, incep sa se studieze reciproc cu tot mai mult interes, urmand apoi primele sentimente, intalniri si experiente sexuale (de obicei sarut, mangaiere).
Pubertatea, numita si varsta critica, este o perioada in care organismul uman trece prin transformari majore, fizice, emotionale, mentale si sociale. Debuteaza in jurul varstei de 10-11 ani la fete si la 13-14 ani la baieti, avand o durata de 2-3 ani . Unele dintre aceste modificari sunt influentate de inceperea functionarii gonadelor sub actiunea fipofizei si a producerii de hormoni sexuali, conferind caracterele sexuale secundare organismului tinerilor puberi. Alte modificari apar ca rezultat al realitatilor sociale , cel mai adesea legate de o nevoie mai mare de independenta.

Schimbarile survenite in organismul fetelor sunt datorate hormonului sexual feminin primar, numit estrogen . Sanii incep sa se dezvolte, apare parul axilar, pubian si pe picioare. Incepe sa se produca menstruatia, ca urmare a eliberarii lunare a unui ovul de catre ovar (ovulatia). Fetitele se nasc cu toate ovulele pe care le vor avea in cursul vietii (aprox. 200 000 in fecare ovar). Din acest moment fata poate procrea, dar organismul nu este destul de matur si nu este recomandata sarcina la aceasta varsta. De asemenea apar modificari ale corpului: soldurile si coapsele se dezvolta mai mult in comparatie cu talia. Fetita capata aspect de femeie.
In aceasta perioada incepe sa se manifeste interesul pentru baieti, ca parteneri de afectiune si intimitate. Ele observa ca atunci cand au ganduri sexuale sau vise erotice labiile mici se umezesc. Apar incercarile de a-si produce placere sexuala prin masturbare, practica normala in pubertate, cand incearca sa-si cunoasca propriul corp si propriile senzatii legate de sexualitate. Unele dintre fete pot sa constate ca interesul lor este dirijat spre femei, astfel incat orientarea lor sexuala este homosexuala, iar ele pot deveni lesbiene.

Schimbarile ce survin in organismul baietilor la pubertate se datoreaza hormonului sexual masculin numit testosteron . El determina cresterea parului axilar, pubian, pe tors si pe fata. Apar modificari ale vocii, care se ingroasa, ale musculaturii si osaturii, care se dezvolta mai mult in regiunea umerilor si toracelui. Ei observa ca penisul si scrotul se maresc iar noaptea au polutii nocturne, ca urmare a eliberarii in timpul somnului a unei cantitati de sperma, lucru normal de altfel, care indica maturarea testicolelor si inceperea procesului de spermatogeneza. Atunci cand au vise erotice apare erectia. Tot in aceasta perioada apare masturbarea sau onania, ca urmare a incercarii de a-si cunoaste corpul si de a descoperi propriile trairi sexuale. Ei sunt din ce in ce mai interesati de persoanele de celalalt sex ca parteneri in dragoste, afectiune, intimitate si sex. Unii pot manifesta aceste sentimente pentru cei de acelasi sex, aceasta putand fi doar o curiozitate sau insemnand ca orientarea lor sexuala este homosexuala.

1.3. CE TREBUIE SA STII INAINTEA INCEPERII VIETII SEXUALE ?

Spre deosebire de animale, pe care doar instinctul le face sa aiba contact sexual si sa procreeze, oamenii, fiinte complexe din punct de vedere afectiv, sunt animati de emotii, sentimente, care se regasesc si in dragostea fizica, practicata ca dorinta de a oferi si de a primi placere, fara scopul precis de a procrea. Un lucru deosebit de important este cunoasterea propriului corp, dar si al corpului partenerului, a zonelor erogene, a receptorilor sexuali (pielea, mameloanele, organele genitale) .
In America, in Europa Occidentala si tarile Scandinaviei exista, destul de larg raspandit in randul tinerilor, obiceiul mangaierilor care inlocuiesc actul fizic, permitand descarcarea tensiunii sexuale excesive, definite cu ajutorul cuvintelor „necking” si „petting” .
„Necking”-ul cuprinde toate mangaierile, dezmierdarile, sarutarile din zona fetei, capului, sanilor, pieptului, intr-un cuvant, deasupra braului. „Petting”-ul consta, de asemenea, in mangaieri, sarutari, dezmierdari, dar mai jos de brau, incluzand si organele sexuale ale ambilor parteneri, fara a se ajunge la contact sexual. In opinia multor sexologi, „necking”-ul si „petting”-ul pot juca rolul etapei intermediare in perioada timpurie a iubirii, precedand inceperea vietii sexuale depline si constituind un fel de scoala de cultura sexuala.
Mangaierile care amana momentul deplinei satisfactii si al impreunarii fizice totale permit femeii sa-si dezvolte sentimentele si prietenia fata de barbatul ales, care neobtinand din partea femeii acordul rapid de a incepe raporturile sexuale, in locul tendintei spre saturare si spre schimbarea partenerei, se va invarti in jurul ei, preocupat de perspectiva satisfacerii integrale a dorintelor sale. Calea lunga si revelatoare, dezvaluindu-i treptat partenerului tainele corpului feminin, devine totodata o scoala de dragoste pentru femeie, oferindu-i sansa deplinei maturizari sexuale. In perioada aceasta, de obicei 16-20 de ani ei invata sa diversifice si imbogateasca iubirea, pentru ca mai tarziu ea sa nu devina monotona.
Aceste practici nu servesc numai tinerilor care nu au inceput viata sexuala, pentru descarcarea tensiunii sexuale excesive, ci si adultilor, care le practica inainte de inceperea actului sexual propriu-zis (asa-numitul „preludiu”) sau in situatiile cand actul sexual nu este recomandat din punct de vedere medical .
In sexualitatea umana un rol important il au simturile (vazul, auzul, mirosul, pipaitul, gustul) si imaginatia. Tinerii indragostiti, fara a se grabi sa intretina raporturi sexuale isi dezvolta si imbogatesc maiestria erotica si cultura mangaierilor, fiind cunoscut faptul ca in dragoste graba este o greseala de neiertat .
Barbatului ii este suficient sa priveasca o femeie, sa o atinga sau sa o imbratiseze si este deja pregatit pentru actul care ii ofera deplina satisfactie sexuala. In schimb la femeie, daca in perioada de inceput nu este starnita sensibilitatea terminatiilor nervoase care pun in miscare mecanismele erogene, ea va ramane o fiinta imatura sexual si nu va reusi sa ofere in clipele de iubire ceea ce este in stare corpul si psihicul ei.
Zonele erogene sunt portiuni ale pielii sau organelor genitale bogate in receptori care inregistreaza stimulii ce duc la declansarea reflexului orgasmului in centrii de baza ai creierului. Zonele feminine cele mai sensibile la stimulii sexuali se gasesc acolo unde pielea nu este expusa frecarii hainelor sau lenjeriei, fiind mai subtire si mai sensibila: partile interioare ale antebratelor, adanciturile de-a lungul coloanei vertebrale, pliurile pielii din zona bazinului, in adancitura ombilicala, pe suprafetele interioare ale coapselor, incheieturile din zonele bratelor, coatelor, genunchilor, sanii si mameloanele. De regula, corpul barbatului este mult mai putin inervat decat corpul femeii. Sensibilitatea tactila se limiteaza mai ales in zona organelor genitale, a buzelor, gatului si destul de des a urechilor, de-a lungul coloanei vertebrale.
Centrul superior care coordoneaza reflexele sexuale este centrul orgasmului, situat in hipotalamus, care recepteaza semnalele din regiunile periferice ale sistemului nervos si trimite impulsuri ca reactii la stimulii respectivi. Activitatea acestui centru este deosebit de complicata. Principalii stimuli care actioneaza asupra lui sunt stimulii tactili, iar in mai mica masura, cei transmisi de alte organe senzoriale : vizuali, olfactivi, auditivi si gustativi , dar poate fi excitat foarte intens de factori psihici, ganduri, dorinte, imaginatie.

1.3. ORGANELE GENITALE SI SCHIMBARILE CE SURVIN IN TIMPUL ACTULUI SEXUAL

In trecut, se credea ca in unirea sexuala numai barbatul are rol activ, rolul femeii fiind pasiv, opinie care s-a dovedit a fi absolut gresita. Numai un analfabet in problemele sexului poate sustine ca „femeia poate mereu” sau ca organele ei sunt in orice moment apte pentru act sexual ! Atitudinea activa, in urma careia creste sensibilitatea receptorilor nervosi, se regleaza activitatea muschilor, se accelereaza sau se intarzie vasocongestia organelor genitale , este posibila in aceeasi masura la femeie, cat si la barbat.
Sexologii au ajuns la concluzia ca actul sexual poate fi „impartit” in patru faze : excitatie, platou, orgasm si rezolutie. Aceste faze sunt insotite de modificari ale organelor genitale atat la barbat cat si la femeie. Dar pentru a intelege aceste modificari trebuie sa cunoastem anatomia organelor sexuale, masculine si feminine. Schemele urmatoare vor ajuta la intelegerea acestor faze .

Privind desenul schematic al organului sexual feminin extern ( vulva ) se observa : simfiza pubiana, de latimea degetului mare, indoita ca un arc deasupra orificiului vaginal. Mai jos de simfiza se afla clitorisul, asezat vertical in directia vaginului. Grosimea si lungimea lui sunt variate, de la grosimea unui creion pana la grosimea degetului mare. El se constituie din corpul clitorisului terminat cu glandul, acoperit in stare de repaus de preputul clitoridian legat de ambele parti cu labiile mici. Glandul clitorisului este fixat la baza printr-o cuta ingusta de mucoasa, numita frau clitoridian. Aceasta cuta aminteste fraul preputial aflat in partea ventrala a penisului. Clitorisul, fixat destul de lejer pe un tesut conjunctiv moale si acoperit cu pliuri usor culisante, prezinta o mobilitate destul de mare. Acest lucru este important, deoarece in timpul actului i se schimba pozitia.
Labiile mici marginesc intrarea in vagin de la comisura posterioara pana la cea anterioara si clitoris. La nivelul comisurii posterioare se unesc labiile mari si mici, trecand in zona perineala. In adancitura triunghiulara de la varful labiilor mici se afla orificiul uretral, iar pe ambele parti ale acestuia, orificiile marunte ale glandelor secretoare ale vestibulului vaginal. Zona alcatuita din suprafetele interioare ale labiilor mici, vestibul si ridicatura peretelui anterior al vaginului, constituie, dupa clitoris, cea mai inervata zona a vulvei, din punct de vedere senzitiv. Intrarea in vagin are forma unui orificiu oval, care la virgine este acoperit aproape jumatate de membrana himenala . In partea de jos, peretele posterior al vaginului se imbina cu extremitatile inferioare ale labiilor mari si mici, inchizand inelul ce inconjoara vaginul. Pe ambele parti ale comisurii posterioare, pe suprafata interioara a labiilor mari se afla orificiile de deschidere ale canalelor glandelor Bartholin, a caror secretie pastreaza umeda intrarea in vagin. Toate partile vulvei descrise sunt inconjurate de labiile mari, acoperite in partea mijlocie de o mucoasa umeda, iar in exterior de piele cu par. Mai jos se afla perineul, ce desparte vulva de anus si orificiul anal.
Organele interne ale aparatului genital feminin sunt : vaginul, de forma unui tub musculos, ceva mai ingust in partea initiala, se largeste la capat in forma bombata si in partea lui finala se afla colul uterin. Uterul , inclinat in fata formeaza un unghi ascutit cu axul alungit al vaginului. Pe cele doua laturi ale sale se gasesc fixate cu ligamente trompele si ovarele. Corpul uterin este fixat de osul sacral printr-un alt ligament, care conduce si fascicolii nervilor senzitivi din maduva , inervand din punct de vedere sexual uterul, vaginul, vulva si clitorisul.

Sa analizam acum structura si fiziologia organelor sexuale masculine. Penisul este un organ musculos, care cuprinde in interiorul sau corpi cavernosi constituiti din increngaturi de vase sanguine, ce formeaza rezervoare elastice de sange. Sub influenta excitatiei ele se umplu cu sange determinand cresterea, intarirea si rigiditatea penisului ( erectia ). Vasele sanguine ce conduc sangele in corpii cavernosi prezinta valvule speciale ce nu mai permit sangelui sa se retraga, inchizandu-se in momentul umplerii complete si scotand din circuitul sanguin aceasta parte a vaselor. La capatul penisului, in jurul orificiului uretral, corpii cavernosi alcatuiesc o formatiune ca o pernita, numita gland . In partea inferioara glandul are o margine cilindrica, numita coroana glandului, iar imediat sub ea continua pielea preputului .
Preputul , sub forma unor cute ale pielii, acopera glandul pana la orificiul uretral. Este destul de elastic, iar in timpul erectiei complete se decaloteaza dincolo de coroana glandului, dezvelindu-l in intregime. In pliurile preputiale si in afara coroaneiglandului se afla numeroase glande sebacee.
Mai jos de penis, in punga scrotala ce atarna in exteriorul cavitatii abdominale, se afla testiculele, care indeplinesc dublu rol -; de glande cu secretie interna si de producator seminal. Sperma ajunge prin canalele spermatice in doua rezervoare numite vezicule seminale. Alaturi de acestea, la baza uretrei se mai afla o glanda, cam de marimea unei castane, numita prostata , a carei secretie se amesteca cu sperma in timpul ejacularii. Sub prostata si veziculele seminale se gasesc orificiile glandelor Cowper ce se deschid in lumenul uretral. Ele produc secretia ce apare in orificiul uretral in faza platou. In regiunea veziculelor seminale, la intrarea uretrei in vezica se afla asa-numitul bulb uretral , care isi mareste volumul paralel cu corpii cavernosi ai penisului pe parcursul afluxului sanguin in artere si apasa asupra canalului inchizand intrarea in vezica. Acest mecanism impiedica eliminarea urinei in timpul actului sexual si nu permite ca sperma sa se retraga spre vezica urinara, fiind impinsa prin uretra in afara.

In afara stimulilor sexuali erectia dispare si penisul capata un aspect flasc, moale. Erectia involuntara apare in situatiile de stagnare a sangelui in organele genitale, de excitare a glandului sau de incordare brusca a muschilor perineali. Stagnarea sangelui este determinata, de exemplu, de umplerea vezicii urinare, care apasa asupra vaselor sanguine ale penisului, ceea ce conduce la erectii matinale, imediat dupa trezirea din somn. Erectii inconstiente apar si in timpul somnului, determinate de visele erotice.

Iata acum schimbarile ce apar in timpul actului sexual. Am amintit mai inainte ca sexologii au constatat existenta a patru faze distincte.

Faza I -; excitatia -; este produsa de stimuli de natura fizica (atingeri, mangaieri, dansul, sarutul) sau psihica (lectura excitanta, imaginea persoanei iubite, activitatea imaginatiei).
La femeie primul semnal de excitatie sexuala este congestinarea vaselor sanguine la nivelul bazinului avand ca rezultat umezirea vaginului. Pe masura ce excitatia creste, congestia sanguina creste, cuprinzand si vulva. Labiile mici incep sa se intareasca si capata culoare trandafirie. Umpland vasele labiilor mari, sangele apasa asupra glandelor Bartholin, determinand eliberarea secretiei la suprafata perineului. Spre sfarsitul fazei de excitare se modifica forma si lungimea vaginului, acesta alungindu-se si largindu-se in partea profunda care inconjoara colul uterin.
La barbat , in faza de excitatie actioneaza mecanisme similare (ca la femeie). Chiar si cele mai mici impulsuri fizice sau psihice, cum ar fi gandul, mirosul, imaginea, pun in miscare sistemul vascular, umpland corpii cavernosi ai penisului cu sange si determinand erectia. Partial au loc: ridicarea testiculelor care se apropie de zona pelviana si contractia scrotului asemanator cu pielea de gasca. Uretra, care de obicei se afla imediat sub piele in partea ventrala a penisului devine mai incordata, iar orificiul uretral din varful glandului se inclina sub forma de palnie.

Faza a II-a -; platou -; incepe la sfarsitul fazei de excitatie.
La femeie aceasta faza determina cresterea in continuare a cantitatii de sange in venele bazinului mic. Labiile mari se intredeschid, labiile mici capata aspect de mici cilindri iar clitorisul isi mareste dimensiunile, glandul sau iesind de sub preput. Sub el se evidentiaza pliul peretelui anterior al vaginului, care acopera uretra. Bulbul peretelui anterior impreuna cu inelul labiilor mici si glandul clitorisului formeaza aparatul receptor numit vestibul vaginal -; cel mai sensibil la stimulii sexuali. In aceasta faza procesul de secretie si lubrifiere a vaginului se incheie, iar afluxul sanguin in reteaua vasculara determina ingrosarea peretelui vaginal sub forma unei mansete stramte. Aceasta portiune cuprinde penisul, reactionand dinamic la frecare si stimuli tactili si reprezentand (impreuna cu vestibulul si clitorisul) centrul sensibilitatii sexuale feminine.
La barbat , in faza platou erectia completa este insotita de congestia glandului, prin conturarea vizibila a marginii sale ventrale, care formeaza coroana glandului. Suprafata glandului, indeosebi in zona meatului uretral si coroana, alcatuiesc cea mai sensibila zona la stimulii tactili, indeplinind rolul pe care-l au la femeie vestibulul si portiunea inferioara a vaginului. In aceasta faza, culoarea rosie a glandului creste in intensitate, la fel ca labiile mici la femeie, uretra se intareste, iar in orificiul ei inclinat apar picaturi de secretie expulzate de glandele Cowper. Aceste modificari semnaleaza apropierea orgasmului.

Faza a III-a -; orgasmul -; dureaza cateva secunde si este definit ca o stare intensa de fericire si satisfactie. Simptomul dominant il constituie contractiile.
La femeie ele se manifesta in centrul sensibilitatii sexuale, adica in vestibul si in partea ingusta a vaginului, unde se produc intre 3 si 15 contractii puternice, involuntare. Primele 2-4 sunt mai puternice, urmate de altele cu intensitate mai mica, disparand treptat. Concomitent cu contractiile vaginului au loc puternice contractii ale muschiului uterin, care se retracteaza si isi deschide colul. In acest fel spermatozoizii din sperma ejaculata de barbat patrund in cavitatea uterina, apoi in trompe unde fecundeaza ovulul eliberat de ovar. Daca femeia nu este in perioada ovulatiei, fecundarea nu se produce.
La barbat faza orgasmica se desfasoara tot sub forma de contractii. Ea debuteaza cu contractiile muschilor care imping lichidul din veziculele seminale si secretia prostatei in canalul uretral, moment in care se declanseaza senzatia de voluptate. Contractiile penisului si uretrei se manifesta intr-un ritm identic cu contractiile vaginului la femeie. Dupa 3-4 contractii puternice intensitatea acestora scade brusc si dispar rapid. Lichidul este expulzat sub forma de jet ejaculator.

Faza a IV-a -; rezolutia -; se caracterizeaza prin revenirea organelor genitale la starea de nestimulare.
La femeie clitorisul se micsoreaza, retragandu-se in partea superioara si ascunzandu-se complet sub preput, labiile mici isi pierd culoarea vie, se inmoaie si se relaxeaza, labiile mari se destind, se inchid si acopera perineul. Dupa deschiderea valvulelor in urma orgasmului, sangele din vasele venoase se retrage, uterul isi reia pozitia aplecata, in unghi ascutit fata de axul vaginului, colul uterin se inchide iar vaginul se scurteaza si revine la dimensiunea normala, de 6-7 cm.
La barbat rezolutia cuprinde doua etape. In prima etapa are loc micsorarea dimensiunilor penisului la aproximativ jumatate si o usoara inmuiere a acestuia. Uretra se ingusteaza si se reduce corespunzator lungimii penisului nestimulat. Instalarea celei de a doua etape depinde de actiunea stimulilor exteriori. Daca penisul este retras din vagin aceasta faza se instaleaza foarte repede, cu revenirea la starea flasca. Daca nu se retrage penisul, peretii vaginali exercita o presiune care produce stimularea iar erectia se mentine o perioada de timp, inainte de relaxarea completa.

Dupa ce am aratat multitudinea de „mecanisme” ale corpului uman ce conlucreaza in timpul actului sexual cu cele patru faze ale sale, este usor de inteles de ce este importanta participarea activa psihica si fizica a ambilor parteneri . In general, se considera ca partenerilor le este permisa orice fel de atingere sau mangaiere atata timp cat ambii sunt de acord cu ea si le produce placere. In cazul in care insa femeia sau barbatul nu accepta un anumit fel de atingere sau o anume practica sexuala, incercarea de a obliga partenerul sa o accepte inseamna perversiune sexuala. Supunerea la perversiuni sexuale a unei persoane (copil, femeie sau barbat) este considerata abuz sexual si este pedepsita de lege.
Alta fapta care intra in sfera celor blamate de societate si pedepsite de lege este violul . Acesta presupune constrangerea unei persoane (prin forta) la contact sexual, fara consimtamantul acesteia. Datorita faptului ca acea persoana nu doreste contactul, organismul si organele sexuale nu sunt pregatite si sufera traume fizice si psihice importante, uneori cu urmari devastatoare de-a lungul intregii vieti.

1.4 DRAGOSTE, ATRACTIE SEXUALA SI CONTACT SEXUAL

Multi oameni, tineri sau varstnici deosebesc cu dificultate sentimentele de dragoste, atractie sexuala si dorinta sexuala. Unii le confunda intre ele. Unii cred ca daca simti si traiesti unul dintre ele trebuie sa le traiesti si pe celelalte. Altii spun ca daca nu iubesti nu ar trebui sa faci dragoste. Altii spun ca ar trebui sa ai contact sexual pentru a descoperi ce simt unul pentru celalalt. Parerile sunt deci foarte impartite.
Dragostea este un sentiment complicat, greu de definit, cu o multime de variante. Dragostea copilului este altfel decat cea a adultului, dragostea tatalui este diferita de a bunicilor, dragostea pentru un animal de companie este diferita fata de cea pentru jucarii, dupa cum se observa este un sentiment cu multe fete.
Dragostea mamei pentru copilul ei este neconditionata, pe cand cea dintre doi adulti sau adolescenti este conditionata, se bazeaza pe simpatii reciproce, similitudini de preocupari, pe dorinta de a se face placuti celuilalt. In momentul in care prioritatile si evolutia partenerilor sunt diferite, nu mai apreciaza aceleasi lucruri, scara lor de valori etaleaza diferente mari se ajunge la despartire chiar si in cazul cuplurilor casatorite de multi ani. Oamenii spun ca simt si stiu intr-un mod romantic atunci cand iubesc: sunt fericiti cind sunt impreuna, se bucura de fiecare moment in care se pot vedea, contactul sexual poate sa lipseasca timp indelungat fara a afecta sentimentele de iubire.
Atractia fizica este o conditie de care se tine seama, deoarece oamenii nu se indragostesc de persoane care le displac profund, sau care le trezesc dezgustul. Si aici varietatea tipologiei umane isi spune cuvantul : unii prefera persoanele cu fizic robust, altii pe cele delicate, unii refera persoanele blonde, altii brunete sau roscate.
Cert este ca atractia fizica poate exista fara a se transforma in dragoste. Tot asa contactul sexual poate fi intretinut de doua persoane care sunt atrase fizic una de cealalta fara a fi insa indragostite, sau a se iubi una pe cealalta. Este o hotarare care le apartine si ii priveste personal. Fiecare persoana , femeie sau barbat este raspunzatoare de faptele sale inclusiv in privinta sexului si trebuie sa se manifeste in consecinta. Parerea unanim recunoscuta insa este aceea ca un contact sexual intre persoane care se iubesc una pe cealalta nu poate fi egalat din punctul de vedere al trairilor sufletesti, de contactul intre persoane care doar se plac si simt atractia sexuala fara a fi indragostite .
Uneori, la varsta adolescentei , emotia de indragostire poate genera o stare de excitabilitate crescuta, ca o veritabila transa. Ambii parteneri (sau doar unul dintre ei) traiesc parca intr-o alta lume, zile, saptamani, uneori chiar luni intregi manifestand o deosebita sensibilitate si acuitate a simturilor. Lumea li se pare deosebit de pitoreasca, bogata in sunete si arome excitante. Vraja nu le permite sa gandeasca rational. Se intampla ca intreruperea brusca a acestei transe sexuale sa ii conduca la ganduri sinucigase si sa fie resimtita ca apetitul fizic la un narcoman. Este binecunoscuta povestea celor doi tineri din Verona, Romeo si Julieta, stralucit redata de William Schakespeare. Asemenea „boala de iubire” atinge o evolutie grava indeosebi la abstinenti (persoane care nu au contact sexual) dupa o perioada indelungata si la oamenii care erau considerati pana atunci mai putin excitabili din punct de vedere sexual si au nimerit deodata peste partenerul ideal.

1.5 CONTRACEPTIA

Daca omenirea n-ar fi invatat sa controleze intr-un fel sau altul numarul nasterilor, fiecare familie ar fi trebuit sa aiba peste 10 copii. Azi contraceptia a devenit un lucru absolut indispensabil atat pentru tinerii care intretin relatii sexuale inainte de casatorie, cat si pentru cei casatoriti.
Inca din cele mai vechi timpuri si in toate culturile lumii s-a incercat practicarea contactului sexual fara conceptie . Femeile Egiptului Antic isi puneau in vagin in scop contraceptiv, bucati de burete imbibat puternic cu coca sarata de orez. In Grecia si Roma antica se folosea de asemenea buretele umezit cu solutie de otet sau suc de lamaie. Triburile africane si tibetane nomade folosesc si astazi infuziile cu plante pentru a determina periodic sterilitatea la barbati si la femei, infuzii a caror compozitie este pastrata in secret si in zilele noastre. Actul intrerupt este de asemenea cunoscut inca din antichitate, iar intreruperea de sarcina prin cele mai variate procedee s-a practicat aproape de la inceputul lumii.
Vorbind despre perioada dragostei adolescentine, aparitia sarcinii in situatia cand planurile de viata ale celor doi oameni nu sunt clar conturate, devine o catastrofa. Copilul pentru tanara fata creaza imense complicatii, iar pe tanar il sperie, facandu-l sa fuga de responsabilitate, fara a-l mai framanta problema paternitatii. Cei casatoriti au nevoie de ceva mai mult timp pentru a se cunoaste reciproc, a se potrivi fizic, a elimina deosebirile caracterologice si de mediu, dar si pentru a se bucura de viata in doi, inainte de a-si asuma obligatiile legate de cresterea copilului.

Cel mai prielnic moment al aparitiei copilului este acela cand sotii s-au infruptat suficient de la izvoarele iubirii in doi, cand legatura sufleteasca si fizica este puternica intre ei si dispun de conditii materiale si de locuit. Copilul aduce cu sine numeroase probleme noi si de aceea nasterea lui trebuie sa fie determinata de vointa parintilor, pentru ca el sa apara pe lume in conditii optime atat pentru el, cat si pentru familie.
Sa vedem acum care sunt cele mai folosite metode de contraceptie, cu avantajele si dezavantajele lor.
Abstinenta -; decizia de a nu avea contact sexual este singura metoda cu eficienta 100% in prevenirea sarcinii.
Actul intrerupt ( coitus interruptus) este unul din procedeele de prevenire a sarcinii cunoscut si practicat de mii de ani. Tehnica anticonceptionala a actului intrerupt consta in faptul ca barbatul nu permite ca sperma sa ajunga in vagin, retragandu-se promt inainte de a ejacula. Dezavantaje : 1. Nu toata doza de sperma este eliminata in timpul ejacularii. Exista un procent de barbati la care cateva picaturi de sperma se scurg din veziculele seminale chiar in timpul actului, amestecandu-se cu secretia emanata din uretra. 2. Folosirea acestei metode necesita o anumita experienta, fiind greu de aplicat in cazul barbatilor foarte excitabili si nervosi, intrucat cere o stapanire de sine ceva mai ferma si sesizarea lucida a momentului de varf .
Metoda calendarului -; este o metoda foarte raspandita, bazata pe calculul perioadelor fertile si nefertile in ciclul menstrual al femeii. Se preconizeaza ca in majoritatea cazurilor ovulatia se produce la jumatatea ciclului. Luind in considerare vitalitatea ovulului (4-5 zile) si a spermatozoizilor (tot cateva zile), se stabileste ca perioada nefertila primele zile dupa menstruatie, aproximativ pana in a opta zi, calculand din prima zi de menstruatie. Intervalul de opt zile care urmeaza (pana in a saisprezecea zi), femeia se afla in perioada fertila, deci raportul sexual poate duce la conceptie. Perioada urmatoare, pana la urmatoarea menstra este din nou perioada nefertila. Schematic acest calendar ar arata asa :

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28
PERIOADA NEFERTILA PERIOADA FERTILA PERIOADA NEFERTILA
X X X X X

NOTA : „x” reprezinta perioda de menstruatie.

Dezavantaje : toate femeile au uneori dereglari ale ciclului care induc intarzieri sau devansari ale ovulatiei, in aceste cazuri instalandu-se sarcina chiar intr-o perioada considerata nefertila.
Pilulele contraceptive -; sunt tablete orale continand hormoni sintetici cu actiune asupra intregului sistem glandular endocrin. Ele sunt in numar de 21, trebuie luate din a cincea zi a ciclului (numarand din prima zi a menstrei), functia lor fiind aceea de a bloca secretia estrogenilor catre ovare si de a face imposibila cresterea veziculei ovulare. Nemaiproducandu-se ovulatia, sarcina nu poate interveni acolo unde nu exista ovul. Dezavantaje : 1) daca se uita administrarea pastilei o zi, doza hormonala se modifica si este posibila aparitia ovulatiei, deci si a sarcinii; 2) pilulele trebuie prescrise de medic, singurul in masura sa stabileasca ce contraceptive sunt potrivite pentru fiecare femeie in parte.
Dispozitivul intrauterin (steriletul) -; este cunoscut de cateva decenii sub forma unei spirale din aur, argint sau, in prezent, din mase plastice, fiind larg intrebuintate deoarece asupra lor nu actioneaza secretia mucoasei uterine. Steriletul este fixat in uter in timpul menstruatiei, cand colul este mai putin rigid, de catre medicul ginecolog, pentru o perioada de cativa ani. Are atasat un fir subtire de nylon, care iese prin colul uterin in vagin, fir care trebuie controlat periodic de catre femeie, pentru a se asigura ca dispozitivul este la locul lui. Acest dispozitiv nu permite implantarea oului in peretii uterului, astfel sarcina neputand sa evolueze. Dezavantaje : 1) nu se recomanda femeilor care nu au copii, deoarece poate induce sterilitatea; 2) poate provoca prelungirea si abundenta menstrelor.
Buretele contraceptiv -; fabricat dintr-un material buretos neted, cu un diametru de 5 cm, contine o substanta spermicida (care omoara sau paralizeaza spermatozoizii). Trebuie introdus in vagin inaintea contactului sexual, dupa ce a fost mai intai umezit cu apa pentru activarea spermicidului. Poate fi purtat pana la 24 de ore. Poate fi usor extras din vagin cu ajutorul ansei de nylon care ii este atasata. Folosirea lui nu produce dureri sau alte inconveniente. Dezavantaje : nu este sigur in proportie de 100%, ci de aprox. 80% .
Prezervativul -; confectionat din cauciuc sau latex si destinat barbatilor, reprezinta cel mai simplu si ieftin mijloc de contraceptie si prevenire a bolilor cu transmitere sexuala. Multe dintre ele sunt fabricate avand in varf un rezervor care permite existenta unui spatiu intre penis si prezervativ, care sa faca mai putin probabila ruperea in timpul ejacularii. Prezervativul trebuie plasat pe un penis in erectie, inainte de a exista contactul sexual si se pastreaza in timpul contactului, urmand a se inlatura dupa retragerea penisului din vagin. Exista mai multe marimi de prezervative.Fiecare barbat trebuie sa aleaga marimea care i se potriveste, astfel incat prezervativul sa ramana pe penis in tot timpul actului sexual.
Unii barbati sustin ca folosirea prezervativului le micsoreaza placerea. Acest lucru poate fi adevarat in unele cazuri, dar femeia trebuie sa stie sa impuna folosirea lui nu numai ca si contraceptiv, dar si ca mijloc de protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala. Utilizarea prezervativului reprezinta o dovada de educatie si de respect reciproc al partenerilor.
Diafragma -; este un dispozitiv anticonceptional cofectionat din cauciuc si destinat femeilor. Femeia lubrefiaza cu un gel special diafragma, apoi o aplica asemenea unui tampon vaginal, cu pana la sase ore inaintea contactului sexual. Poate fi pastrata pana la 24 de ore, dar cel putin 8 ore dupa contact. Gelul folosit este un spermicid care paralizeaza spermatozoizii. La repetarea contactului trebuie aplicata din nou crema in vagin. Diafragmele trebuie sa se potriveasca fiecarei femei, deoarece exista marimi diferite. Ele sunt eficiente in proportie de 80-97 % .
Spermicidele -; sunt creme, spume sau geluri ce contin substante chimice cu eficacitate de 80-90% in paralizarea spermatozoizilor, oprind patrunderea lor in uter. De obicei ele sunt introduse in vagin cu un aplicator, care este apoi indepartat. Necesita un interval de 10 minute intre aplicare si contactul sexual si isi pierd eficienta la o ora dupa aplicare.
Implante contraceptive -; constau in implantarea sub pielea bratului femeii a 5-6 capsule de cauciuc siliconat. Metoda functioneaza la fel ca si pilula, eliberand gradat, in timp, hormoni progestogeni. Capsulele nu se simt sub piele. Ele pot fi indepartate oricand si pot fi eficiente pana la cinci ani. Aceasta metoda are o eficienta de aproape 100%.

Metode chirurgicale de contraceptie :
Sterilizarea -; este folosita mai ales de persoanele care au deja copii si nu mai doresc altii. Metoda chirurgicala de sterilizare feminina se numeste „ligatura trompelor” si consta in obturarea trompelor uterine astfel incat ovulul sa nu mai poata trece dinspre ovar. Metoda chirurgicala masculina se numeste „vasectomie” si consta in sectionarea si astuparea vaselor deferente astfel incat spermatozoizii sa nu poata migra din testicule pentru a deveni parte a spermei.
Intreruperea sarcinii ( chiuretajul) -; este considerata cea mai periculoasa si nociva dintre toate metodele de contraceptie , putand duce la infectii periculoase (chiar daca este efectuat de medici specialisti), care pot cauza ulterior sterilitatea definitiva a femeii. Consecintele negative ale intreruperii de sarcina sunt de ordin fizic si psihic, iar complicatiile pot interveni chiar si peste multi ani. Nu in ultimul rand, nu trebuie uitat faptul ca acesta metoda chirurgicala intrerupe de fapt viata unui copil, care inceteaza a mai exista din cauza ca mama a decis acest lucru.

Contraceptia este deci o problema de responsabilitate care ii priveste pe oameni, femei si barbati, deopotriva. Este gresita parerea ca primul contact sexual nu se poate solda cu o sarcina . Daca exista un ovul si contactul sexual a adus in vagin spermatozoizi, acestia isi vor lua rolul in serios, vor fecunda ovulul si rezultatul va fi sarcina ! Este deci necesar ca metodele de contraceptie sa fie cunoscute si aplicate, tinand cont de multitudinea de metode cunoscute, din care fiecare persoana poate alege ceea ce convine cel mai bine posibilitatilor materiale si starii de sanatate. In cadrul policlinicilor exista cabinete de „Planificare familiala”, cu medici specialisti, unde se pot primi informatii si retete de pilule contraceptive, si unde se pot efectua consultatii la cerere.

2. BOLILE CU TRANSMITERE SEXUALA (B.T.S.)

In majoritatea tarilor dezvoltate predarea educatiei sexuale in scoli este obligatorie, in unele cazuri chiar din clasa intai, fiind o componenta a programei de igiena. Tendinta din ultimii este ca tinerii sa-si intemeieze o familie la o varsta ceva mai mare, iar distanta dintre varsta primului contact sexual si cea a primei casatorii s-a prelungit, riscurile aparitiei unui copil nedorit, ale unui avort sau ale contactarii unei boli cu transmitere sexuala au sporit de asemenea. Astfel tinerii (si mai ales fetele) pot sa-si pericliteze sanatatea, sa abandoneze scoala, ceea ce le limiteaza sansele de realizare profesionala, condamnandu-i la saracie cronica.
Cea mai sanatoasa ar fi abstinenta, oricat de invechit suna. Daca insa exista hotararea de a incepe viata sexuala, trebuie ca persoana respectiva (femeie sau barbat) sa stie la ce riscuri se expune. In afara sarcinii nedorite exista mai multe boli cu transmitere sexuala, pe care le poate contracta daca nu se protejaza corespunzator : folosirea prezervativului (pentru barbati) sau a diafragmei (pentru femei) . Daca o persoana a inceput viata sexuala si nu se protejaza, daca isi imagineaza ca asta li se poate intampla numai altora, atunci este un adevarat pericol pentru ea si posibilii ei parteneri , dar si pentru copilul pe care dorindu-l nestiind ca este infectata, l-ar putea avea .
Cea mai afectata grupa de varsta o constituie adolescentii activi din punct de vedere sexual, 25% dintre ei contractand o boala cu transmitere sexuala inainte de a termina liceul. Nu intotdeauna o persoana bolnava isi protejaza partenerii si, de altfel, nu intotdeauna isi da seama ca este bolnava. La barbati, simptomele sunt, de obicei, mai pregnante, insa de regula, la femei simptomele sunt atat de discrete incat ea poate sa fie bolnava fara sa stie. Adapostite in interiorul organismului feminin, bacteriile sau virusurile se raspandesc catre uter, trompe, uretra, provocand afectiuni greu de tratat.

Sifilisul ( luesul) -; este cauzat de o bacterie numita Treponema pallidum. Din punct de vedere clinic infectia evolueaza in trei stadii :
In primul stadiu, la locul inocularii, dupa o perioada de aproximativ 21 zile de la contactul sexual infectant, apare o leziune ulcerativa, protuberanta, nedureroasa, numita „sancru de inoculare”, insotita de inflamarea ganglionilor din zona inghinala.
In al doilea stadiu , dupa 1-2 luni de la aparitia sancrului, se ivesc pete rosii (leziuni maculo-papuloase), localizate pe piele sau pe mucoase, numite sifilide. Eruptia se insoteste de inflamarea ganglionilor (adenopatie), uneori febra, dureri de cap, ale articulatiilor, lipsa poftei de mancare. Netratat, sifilisul secundar poate evolua asimptomatic, in aceasta faza singura manifestare a infectiei fiind testele serologice pozitive (reactia Wasserman) . Starea de latenta poate dura intreaga viata, poate fi intrerupta de recidive sau de trecerea in stadiul al treilea al bolii -; sifilisul tertiar -; in care apar manifestari grave, legate de afectarea sistemului nervos.
Sifilisul congenital -; este consecinta transmiterii bolii de la mama la fat. Aproape toti copiii nascuti din mame cu sifilis secundar netratat sunt infectati, dar la mai putin de 50% din ei sunt prezente manifestari clinice : nastere prematura sau cu greutate mica, adenopatie, leziuni ale pielii si mucoaselor, malformatii osoase, ale articulatiilor, ale dintilor, surditate (atunci cand manifestarile sifilisului congenital au aparut dupa varsta de doi ani).
Pentru toate formele de sifilis si in toate fazele de evolutie (inclusiv la nou-nascut), tratamentul cel mai eficient ramane Penicilina, administrata injectabil dupa diferite scheme de tratament.

Gonoreea (blenoragia) -; e provocata de o bacterie -; Neisseria gonorrhoeae. Este una din cele mai frecvente B.T.S., incidenta sa fiind de 3 ori mai mare la barbati decat la femei. (In Romania, gonoreea si sifilisul sunt cele mai raspandite boli.) Calea de contaminare este contactul sexual neprotejat, pentru adulti, si contactul nou-nascutului cu secretiile vaginale infectate ale mamei, la nastere. Perioada de incubatie a bolii este de 2-5 zile. Din punct de vedere clinic, boala se manifesta in principal prin aparitia unei secretii vaginale abundente, de culoare alba, neplacut mirositoare (leucoree) . Nou-nascutul dintr-o gravida bolnava de gonoree se poate naste prematur, poate avea la nastere conjuctivita purulenta, artrita (afectarea articulatiilor), meningita sau chiar septicemie. Pentru tratament exista mai multe tipuri de antibiotice, cele mai eficiente fiind cele din generatia a treia.

Tricomoniaza -; este o infectie data de un parazit- Trichomonas vaginalis - care provoaca la femeie inflamarea vulvei si a vaginului (vulvovaginita), asociata cu o secretie vaginala spumoasa, galben-verzuie, si dureri la contactul sexual (dispareunie). Infectia coexista frecvent cu gonoreea. Tratamentul se face cu Metronidazol, administrat oral si intravaginal. In cazul gravidelor, metronidazolul este contraindicat pe tot parcursul sarcinii, dar mai ales in primul trimestru, fiind inlocuit cu Clotrimazol, administrat numai intravaginal.

Vulvovaginita candidozica -; este frecventa in sarcina si in perioadele premenstruale. Se caracterizeaza prin prezenta unei secretii albicioase, cremoase, sensibilitate si prurit vulvar (mancarime). Copiii nascuti din gravide cu candidoza vaginala pot avea dermatite si afectiuni ale mucoasei bucale (stomatite micotice). Tratamentul se adreseaza direct cauzei, constand in antifungice administrate oral sau vaginal. Pentru o mai buna eficienta a tratamentului local, este indicat ca acesta sa fie precedat de spalaturi vaginale cu o solutie de apa bicarbonata.

Chlamidia -; este o categorie aparte de infectii transmisibile pe cale sexuala provocata de Clamidia trachomatis . Majoritatea infectiilor sunt asimptomatice, de aceea boala e dificil de diagnosticat, in schimb avand avantajul de a fi relativ usor de tratat. In S.U.A. se apreciaza ca inflamatiileacute pelviene cu Clamidia trachomatis numara aproape un milion de cazuri pe an. Implicatiile pentru femeie sunt considerabile, intrucat infectia cronica duce la sterilitate, favorizeaza sarcina extrauterina si complicatiile dupa nastere sau avort. Cel mai eficient tratament este cel cu tetraciclina.

Herpesul -; infectia cu virusul Herpes simplex (HSV) este, dupa gonoree, cea mai frecvenata BTS. La femei infectia se localizeaza in majoritatea cazurilor pe colul uerin (fiind implicat in geneza cancerului de col), pe vulva si in vagin. Apare o vulvovaginita dureroasa, insotita de febra si stare generala alterata. Leziunea caracteristica are aspectul unor vezicule, grupate in buchete, care pot invada colul si vaginul. Gravidele care au infectie herpetica pot avorta spontan, pot naste prematur, iar copiii pot avea sistemul nervos central afectat. Tratamentul se face cu Acyclovir, iar pentru prevenirea complicatiilor la nou-nascuti se recomanda efectuarea unei operatii cezariene.

Hepatita B -; se transmite frecvent prin transfuzii de sange, instrumente medicale nesterilizate, dar si prin contact sexual. Se considera ca rata de transmitere pe cale sexuala este mai crescuta decat cea a HIV. Spre deosebire de celelalte BTS, ai caror agenti patogeni se transmit de la om la om, virusul hepatitei B este rezistent timp indelungat chiar si in mediul exterior corpului.

Vegetatiile veneriene -; afectiune genitala produsa de virusul Condilloma acuminatat si reprezentata de formatiuni conopidiforme (forme de conopida), de culoare rosu aprins si de marimi variabile - intre 1milimetru si cativa centimetri -; localizate in regiunea ano-genitala. Majoritatea leziunilor sunt asimptomatice, dar ocazional pot provoca usturimi, dureri locale sau chiar sangerari. In 25% din cazuri pot regresa spontan in aproximativ 3 luni, dar in rest, ca tratament se foloseste cauterizarea (arderea) formatiunilor tumorale.

SIDA, AIDS -; Sindromul de Imunodeficienta Dobandit -; este considerata cea mai grava infectie transmisibila pe cale sexuala (dar nu numai), datorata virusului imunodeficientei umane HIV. La ora actuala nu exista tratament care sa vindece infectia cu HIV, aceasta conducand, intr-un interval de timp variabil, la deces, iar un vaccin nu se preconizeaza a fi descoperit in viitorul apropiat.

Boala a fost recent recunoscuta, primele cazuri fiind descrise in 1981, in SUA, de unde se pare ca a fost adusa din Africa, prin Haiti ; bolnavii erau homosexuali sau toxicomani care se drogau pe cale intravenoasa. In 1983 -; 1984 etiologia bolii a fost demonstrata, apoi au fost bine precizate caile de transmitere a infectiei si mijloacele de a le preveni. Cu toate acestea SIDA a devenit o problema a lumii intregi. Numarul cazurilor continua sa creasca, medicamentele sunt doar paleative, foarte scumpe si cu efecte adverse . Cea mai simpla si eficienta arma impotriva acestei boli ramane prevenirea ei, prin educarea oamenilor si constientizarea lor asupra riscurilor pe care le implica comportamentul sexual libertin.
Virusul HIV face parte din familia Retroviridae, subfamilia Lentivirine. Se conosc doua specii de HIV , notate cu HIV-1 si HIV-2. Acestea infecteaza si distrug celulele care prezinta la suprafata lor receptorul CD4 : limfocitele T4, macrofagele, celulele stem din maduva hematopoetica si neuronii. Virusul determina raspuns imun, cu aparitia de anticorpi specifici, care insa nu servesc decat la efectuarea testelor de diagnostic, ei nefiind capabili sa neutralizeze virusul; el se sustrage actiunii anticorpilor prin existenta la suprafata a unei proteine detasabile care le impiedica aderenta si prin modificari antigenice ce survin la suprafata particulei virale , destul de repede , in cursul generatiilor virale.
Invadarea limfocitelor T4 , denumite si „helper”, explica manifestarile clinice favorizate de sindromul imunodepresiv rezultat din distrugerea acestor celule , ce au rol central in reglarea si coordonarea sistemului imun. Odata intrat in celula, virusul ramane linistit timp indelungat, ani de zile, fiind integrat in genomul gazdei. Reluarea replicarii virale se produce cand are loc activarea acestor celule prin diversi stimuli infectiosi sau alogeni ( din sange, sperma, alogrefe, etc.)
Replicarea virala duce la distrugerea celulei, cu eliberarea de noi particule virale ce vor parazita alte celule; astfel procesul repetat duce la scaderea limfocitelor „helper” si la prabusirea rezistentei fata de diversi agenti infectiosi (virusuri, bacterii, fungi, protozoare), de obicei saprofiti nepatogeni fata de o gazda imunocompetenta, dar foarte agresivi fata de bolnavul de SIDA. In acelasi fel se explica si aparitia unor neoplasme (sarcomul Kaposi, limfome), tot prin dereglare imuna. Manifestarile neuropsihice din SIDA se datoresc insusi agentului cauzal - HIV - care, patruns in sistemul nervos, odata cu macrofagele invadate de virus (macrofagele avand rolul „calului troian”), determina o gama larga de alterari, prin parazitarea neuronilor.
Rezistenta HIV la mediul extern este slaba; este distrus de dezinfectantele uzuale (alcool, apa oxigenata, detergenti, etc.) si de temperaturi peste 570 C.
Sursa de infectie este omul infectat cu HIV, cu sau fara manifestari clinice, care ramane contagios pana la sfarsitul vietii; in acest fel se acumuleaza neincetat un numar tot mai mare de persoane periculoase, constituind un imens rezervor de virus. In unele tari centrafricane procentul purtatorilor de virus a crescut dramatic (pana la 20% in unele zone), ceea ce va duce la nasterea multor copii infectati.
Caile de transmitere sunt: calea sexuala, inocularea cu sange si derivate de sange (nu numai prin transfuzii ci si prin utilizarea instrumentarului medical contaminat si nesterilizat) si transmiterea verticala (de la mama la fat) . S-au discutat si alte posibile modalitati : contact apropiat (nu sexual) cu bolnavul si secretiile sale, eventual imbolnaviri la contactii de familie si personalul de ingrijire, chiar rolul insectelor (care nu a fost insa dovedit).
HIV a fost izolat din sange (si toate serozitatile ce contin sange), din sperma si din secretia vaginala; in aceste produse cantitatea de virus este mare, deci si contagiozitatea lor este deosebit de periculoasa; prezenta HIV a fost dovedita si in lichid cefalo-rahidian, saliva, lacrimi, urina si lapte, cu rol epidemiogen mai redus.
Calea sexuala este modul principal de transmitere, din aceasta cauza SIDA fiind considerata o boala cu transmitere sexuala. 60% din imbolnavirile adultilor in tarile occidentale se datoreaza practicilor homosexuale, urmeaza raporturile heterosexuale cu parteneri multipli sau necontrolati (prostitutia necontrolata are rol epidemiogen in Africa).

Transmiterea prin sange a afectat in mare masura hemofilicii, care necesita repetate transfuzii. Continua insa sa se transmita boala prin seringi contaminate, in cadrul autoinjectarii de droguri intravenoase si, din nefericire, in cadrul unor institutii sanitare, prin instrumentar medical nesterilizat corect. Tatuajul -; practica nemedicala -; are si el rol epidemiologic.

Transmiterea de la mama la copil survine de regula , transplacentar, in cursul nasterii prin contactul cu sangele infectat al mamei, dar si prin alaptare. Copiii fac boala in primii ani de viata, cu o evolutie mai rapida decat la adulti.
Riscul transmiterii materno-fetale este de aproximativ 20%. Exista deci posibilitatea ca un copil nascut dintr-o mama HIV pozitiva sa nu fie infectat. Testele serologice pentru HIV sunt pozitive pana la varsta de 18 luni, datorita persistentei anticorpilor anti-HIV mosteniti de la mama in timpul sarcinii, chiar in absenta virusului din organismul nou-nascutului. Daca dupa 18 luni testele serologice sunt in continuare pozitive, virusul a traversat placenta, copilul este infectat, boala urmand sa evolueze in linii mari similar infectiei intalnite la adult.

S-au mai descris cazuri de SIDA prin transplant de organe de la donatori infectati, prin inseminare cu sperma infectata si prin accidente profesionale (intepatura cu ac contaminat, atingerea unor leziuni preexistente cu sange sau secretii de la un bolnav de SIDA) la personalul medico-sanitar.

Evolutia bolii . Spre deosebire de alte infectii, cea cu HIV are o evolutie particulara. Dupa contactul sexual (sau nesexual) infectant urmeaza o perioada de 6-8 saptamani in care testele serologice pentru depistarea infectiei pot fi negative, fapt ce nu exclude existenta virusului in organism si posibilitatea transmiterii lui. De aceea, in cazul suspiciunii unei infectari, un test de depistare trebuie repetat la o luna, trei luni, sase luni, apoi la un an de la momentul posibilei infectii. (Am explicat anterior ca testul HIV descopera de fapt anticorpii specifici, nu virusul in sine.)
Boala evolueaza in trei stadii :
- asimptomatic ;
- simptomatic ;
- SIDA , stadiul final .
Dupa contactul sexual infectant, la aproximativ 30-50% din cazuri apar modificari caracteristice, ele putand sa imbrace forma unei mononucleoze infectioase (febra, dureri faringiene, musculare si articulare, inflamarea ganglionilor) a unei meningo-encefalite sau a unei angine asociata cu eruptii cutanate. Dupa acest episod, numit in literatura de specialitate „sindrom retroviral acut”, urmeaza perioada asimptomatica, ce poate dura ani de zile. Imunitatea organismului poate fi normala sau usor modificata.
Perioada simptomatica este caracterizata prin receptivitatea crescuta la infectii a organismului, concomitent cu scaderea progresiva a numarului de limfocite CD4. Apar infectii herpetice (herpes simplex, herpes Zoster), pneumonii, stomatite micotice, otite, etc., afectiuni care pot fi tratate cu medicamente specifice.
In stadiul final, numarul limfocitelor scade dramatic pana la disparitia lor, acest stadiu fiind caracterizat clinic de prezenta unor cancere (sarcomul Kaposi, diferite tipuri de limfoame cu localizare la nivelul sistemului nervos, digestiv) sau a unor infectii caracteristice : tuberculoza, pneumonie cu Pneumocistis carinii (un parazit), cryptococcoza (infectie al carei agent etiologic este o ciuperca), toxoplasmoza cerebrala (infectie parazitara a sistemului nervos central), etc., care duc in final la decesul pacientului.

Tratamentul aplicat consta din asocierea mai multor medicamente (antiretrovirale), care nu vindeca boala, dar ii incetinesc evolutia . Acest tratament trebuie administrat pe toata durata vietii bolnavului de SIDA, costand intre 8-12 000 dolari/an.

Bolile transmisibile sexual -; BTS -; sunt boli ale tinerilor, mai ales. Doua treimi din femeile infestate cu HIV au sub 30 de ani. Cum faza latenta a bolii se intinde pe o perioada de 5-10 ani, este clar ca ele au fost contaminate in jurul varstei de 20 de ani. Femeile sunt de doua ori mai expuse decat barbatii contaminarii cu BTS. Comportamental insa, barbatii sunt cei mai expusi. A avea o relatie „monogama” cu un baiat, peste cateva luni alta cu altcineva, nu inseamna a fi in siguranta, din punct de vedere medical ! Si cum este mai usor a preveni decat a vindeca, singura solutie este ca fiecare sa se apere pe sine , folosind banalele prezervative , diafragme, sau, de ce nu, abstinenta.

<\/div><\/div>
Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta