Imaginea unui elan ne sugereaza intotdeauna decorul unei tari nordice bintuita
de vinturi inghetate, motiv pentru care aparitia sa'pe teritoriul tarii noastre
este cel putin insolita.
Si totusi acest reprezentant tipic al faunei tarilor scandinave, al zonei
nordice a U.R.S.S. si a R.P. Polone, a aparut', relativ recent, la noi, in tara.
Primii elani au fost vazuti la noi in deceniul 1960-1970 in Delta Dunarii, venind,
probabil, din U.R.S.S. In anul 1972 a fost semnalata prezenta a doi elani in
insula Borcea si a unui alt elan in padurile din jurul localitatii Vatra Dornei.
in anul 1973 a fost impuscat un elan in imprejurimile Varatecului (Neamt), venit
probabil din nord, pe lantul Carpatilor Rasariteni. De atunci, semnalarile aparitiilor
periodice de elan au devenit obisnuite, in special, in nord-estul tarii, astfel
incit acesta si-a cistigat un loc, deocamdata modest, in fauna Romaniei.
Fiind cel mai mare reprezentant al cervidelor de pe continentul european,
elanul este un animal urias. El depaseste net talia cerbului comun. Astfel lungimea
corpului atinge 2,90 m, la care se adauga o coada de 4-5 cm. inaltimea la greaban
atinge 2,10 m la masculi si 1,70 m la femele, iar greutatea corpului ajunge,
in mod obisnuit, sa fie cuprinsa intre 320 si 450 kg chiar 500 kg la masculi
si intre 270 si 380 kg femele, dar poate atinge valori mai mari. n3s9sf
Culoarea blanii variaza de la brun cenusiu pina la cafeniu-inchis, aproape negru,
dar din care se detaseaza cu nuante mai des* hise botul, mai ales in treimea
anterioara, ca si membrele care au o nuanta generala alburie. Blana este lunga,
deasa si foarte aspra.
Goarnele elanului sint latite mult, in forma de lopeti, fara a avea portiuni
de prajina mai lungi, asa cum au coarnele de lopatar, si cresc in unghi drept
si in plan aproape orizontal fata de axul longitudinal al capului. Au multe
crestaturi pe margine.
Botul lung, gros si umflat, este larg retezat in fata ceea ce ii confera un
aspect turtit, cu buza superioara mult mai lunga decit cea inferioara. Osul
nazal are un pragnatism pronuntat, iar sub maxilarul inferior se afhi un smoc
de ppri lungi, ca o barba. "Oglinda", acea pata alba din zona perianala,
prezenta la celelalte specii de cervide de la noi, lipseste la elan. Toate acestea
sint elemente caracteristice evidente.
Datorita conformatiei speciale a buzei superioare, elanul nu poate paste vegetatia
ierboasa in mod obisnuit. Hrana sa predilecta este constituita din frunze, coaja
arborilor, ramuri subtiri si muguri pe care leculege din coronament, lainaltime.
in lista sa de hrana intra si vegetatia acvatica dezvoltata in zone mlastinoase.
Se apreciaza ca un elan adult are nevoie de cea 15 kg de hrana pe zi. in general, desi destul de fidel fata de locul de trai, elanul este capabil
totusi sa parcurga distante mari, in special in perioada de imperechere, in
lunile august-septembrie, cind se deplaseaza pe distante foarte mari ajungind
si pe teritoriul tarii noastre. Desi este poligam, in epoca de imperechere nu
isi formeaza harem ca si cerbul-comun, de exemplu, iar parada nuptiala, atit
de spectaculoasa in timpul boncanitului la cerbul comun, se reduce la elan la
o manifestare sonora monotona, un fel de mormait nazal. in luna mai-iunie a
anului urmator, femela fata unul, rar doi vitei, cu care ramine aproximativ
doi ani. Viteii au blana brun-roscata, fara pete albe. Vara, de obicei, solitar,
elanul se asociaza uneori in grupuri mixte, din ambele sexe, care iarna sint
conduse, de regula, de cite o femela. Spre deosebire de cerb, elanul nu are
un instinct de teritorialism prea dezvoltat, cu alte cuvinte, in epoca de imperechere,
nu isi apara teritoriul impotriva congenerilor intrusi.
Coarnele, constituind un caracter sexual secundar, se gasesc numai la mascul.
Ele sint lepadate in fiecare an in luna noiembrie, pentru ca pina in luna august
a anului urmator sa creasca altele.
Cind se grabeste, elanul desfasoara un trap spornic, care il poarta la mari
distante cu o viteza de pina la 65 km pe ora. Apa ii este indispensabila si
ca aliment si pentru scaldat.
Conform legii de vinatoare elanul este considerat specie de vinat, hisa este
pus sub totala ocrotire.
Denumirea stiintifica este Alces alces, Linne, 1758.
Numiri straine: engl. elk, moose; fr. elan; orignal; germ. Blch; it. aice; sp.
aice.
