Poate vechii locuitori ai tarmurilor Pontului Euxin, ori navigatorii re poposeau aici vor fi fost uimiti de aparitiile din apele marii ale unor fiinte ale caror chipuri pareau omenesti, dind astfel consistenta si conti­nuitate legendelor despre nimfe si sirene, transmise din generatie in generatie, pina in zilele noastre. Aceste fascinante si misterioase vietui-toate nu au fost, probabil, altceva decit foci, neindoielnic numeroase in trecut, si care se mai gasesc astazi intr-un efectiv redus, in apele terito­riale romanesti, intr-o zona restrinsa, la limita sud-estica a acestora. f3f5fx
Foca cu burta alba, denumita si vaca-de-mare, este un colos in lun­gime de 2,0-3,8 m si cu greutatea de 300-320 kg. in conditiile apelor Marii Negre lungimea corpului este in jur de 2,0 m iar greutatea de cea 250 kg.

Corpul este acoperit de o blana foarte densa, alcatuita din peri scurti si elastici de culoare brun-cenusie pe partea dorsala si mai des* hisa pe partea ventrala, pe care, de regula, se gasesc pete albe-'galbui. Partea dorsala si partile laterale ale corpului au reflexe de un verde-oliv spre cenusiu. Cu cit animalul inainteaza in virsta, culoarea generala a blanii devine gri-argintie. Botul este scurt, cu mustati lungi, o hii relativ mari, de culoare inchisa, iar urechile sint mici, ascunse in blana si fara pavilion vizibil. Membrele sint transformate in lopeti inotatoare ca urmare a unei perfecte adaptari la viata marina. Cele posterioare, nu se pot indoi inainte, ele stau intotdeauna intinse spre inapoi, astfel incit nu pot servi ia deplasarea pe uscat. Cu ajutorul membrelor anterioare, aparent greoi, in realitate cu precizie si siguranta, foca face scurte deplasari pe tarm, in special pe stincile litoralului. Toate cele patru membre sint prevazute cu imghii. Are auzul extrem de fin. Populatia mondiala de foci cu burta alba este foarte redusa, fiind apreciata la cea 5 000 exemplare, din care un numar de citeva zeci de indivizi traiesc, dupa cum am amintit, in extremitatea sud-estica a litoralului romanesc. Despre .biologia acestei specii se stie destul de putin. Se hraneste cu pesti si isi desfasoara activi­tatile vitale in timpul zilei. Traieste in grupuri mici, de citeva exemplare, in'imersiune rezista cea 20 minute, timp in care narile si canalele audi­tive se inchid. Este fidela locului de trai de care nu se indeparteaza decit in mod exceptional. Pe tarm stationeaza mai mult toamna. Femela fata un singur pui pe care il hraneste cu lapte extrem de bogat in grasimi, al caror procent atinge 40-45%.

Nu este specie de vinat si este total ocrotita.
Denumirea stiintifica este Monachus monarhus, Hermann, 1779.
Numiri straine: engl. monk smh fr. pJwqur. moine; germ. Monch-srobbe; it. foca monacha; sp- foca rade.