(Branta ruficollis) este descrisa de ornitologul Dionisie Lintia astfel: Capul
si partea posterioara a gatului are un penaj negru lucios; gatul incadrat de
o dunga alba, iar de la ochi in jos o dunga neagra. Restul gatului si partea
anterioara a pieptului este rosu-ruginie, iar partea superioara neagra. La baza
gatului are un inel alb, in rest corpul este acoperit cu pene albe, cu benzi
late negre. Este o pasare mare, frumoasa, care cloceste in tundrele Siberiei
de vest, migreaza de-a lungii vailor din Urali, sa ierneze in partile sudice
ale tarii noastre. Exemplare ratacite au fost capturate in diferite tari din
Europa.
LEGENDA q4s11sc
Se povesteste ca, intr-o vara, a venit in Taigaua siberiana de prin partile
Odessei un comerciant, insotit de fiul sau Sergiu (un baietel de opt ani), dornic
sa cunoasca acele tinuturi reci, bantuite de ierni aspre. Dupa un drum lung
prin stepa, impreuna cu alti negustori, au ajuns intr-un sat siberian, unde
se tinea un mare targ,cu marfuri valoroase.
Mult s-a mirat Sergiu, vazand colibele de lemn, colorate in rosu-portocaliu,
asezate pe stalpi, la o inaltime oarecare de pamant, si mai ales piata unde
era expusa marfa pe sanii asezate in semicerc, iar deoparte erau asezate
corturile negustorilor veniti din departare. Un vataf incepea targul, care tinea
cateva zile. Se facea schimb in natura (localnicii aduceau blanuri scumpe, iar
negustorii: stofe, tesaturi, obiecte de metal si de podoaba)
Sergiu a cerut voietatalui sau sa se plimbe cu o sanie trasa de reni, in apropierea
padurii siberiene. Baiatul, mirat de tot ce vedea, s-a ratacit, fiind imposibil
sa revina la locul unde era tatal sau. Ratacind prin padure, a intalnit o batranica,
care tinea in mana un cos cu gheme de fire de tort (canepa) si mergea sprijinita
intr-un toiag.
- Buna ziua matusico, ii spuse Sergiu.
- Sa traiesti baiatule, raspunse femeia.
- Daca nu va suparati, dati-mi voie sa va duc eu cosul pana in sat- zise
baiatul.
Au strabatut impreuna padurea pana au ajuns la casuta unde locuia batranica,
acolo baiatul ii inmana cosul.
- iti multumesc, draga baiete, si pentru ca m-ai ajutat, cere de la mine
tot ce vrei si eu am sa-ti indeplinesc dorinta.
- Eu nu astept nimic de la dumneata matusica, ci doresc sa ajung acasa,
fiindca ra-ara ratacit prin padure.
- Daca-i asa, zise batranica, ia acest ghem prin care este trecuta si o
margea fermecata; cu ajutorul ei vei intelege graiul pasarilor si al vietuitoarelor
intalnite in drum, o intorci de trei ori si vei reusi. Daca, insa, doresti sa
stii ce viitor te asteapta desira cate putin din firul de pe ghem; te sfatuiesc
sa nu te grabesti pentru ca vei regreta, deoarece firul desirat nu se mai poate
infasura la loc!
Zicand aceste vorbe, batranica, care nu era alta decat zana zapezilor, disparu!
Ramas singur, baiatul se aseza pe iarba langa niste tufe de arbusti pitici,
se uita la ghem, rasuci margeaua de trei ori si sa vezi minune! Din cardul de
gaste care faceau antrenament de zbor pe malul apei, veni spre el o gasca mare
si frumoasa, gagaind si intrebandu-1 ce doreste. Baiatul ii spuse ca doreste
sa ajunga acasa, intr-o tara din apropierea Marii Negre. - Sa fii linistit,
noi vom pleca maine dimineata acolo, pentru iernat si o sa te ducem daca vei
asculta sfatul nostru.
A doua zi dimineata, Sergiu se aseza pe spatele gascanului (care de fapt era
conducatorul cardului) petrecu pe dupa gatul pasarii o esarfa rosie ce o avea
la el ca cingatoare, si se tinu de ea cu mainile ca de un capastru; in buzunar
isi puse ghemul cu margeaua, incheindu-si nasturele.
Gascanul, conducatorul cardului, dadu semnalul de plecare printr-un gagait prelung,
intoarse capul spre sirul de gaste ce il urma si dupa indelungi zboruri, cu
mici popasuri pe langa cateva lacuri, au ajuns aproape de Marea Neagra, langa
un lac mare, lacul Razelm.
>
Sergiu, cu lacrimi de bucurie, multumi gascanului, oferindu-i ca amintire esarfa
rosie.
Si salvezi minune: dintr-o data la tot cardul de gaste aparu la gat cravata
rosie, cu care se pare ca o mana nevazuta a insemnat aceste gaste calatoare,
oaspeti de iarna la noi!
Dintre ele o parte au plecat in Bulgaria, cele mai multe au ramas la noi,
fiind unicul loc din Europa unde ierneaza.
Baiatul ramas singur, se aseza la umbra unui salcam, scoase din buzunar ghemul
pe care il credea fermecat. Curiozitatea il facu sa desfaca putin din firul
de tortsi sa vezi minune! Dintr-o data, se vazu flacau, indreptandu-se spre
fantana din apropiere, unde o fata frumoasa scotea apa cu galeata. ii ceru sa
bea apa iar Rodica cea frumoasa il servi cu placere.
Din vorba in vorba, afla ca Rodica era fiica primarului din sat, si vazandu-1
strain, il pofti acasa la parintii ei. Ca vrajiti, cet doi tineri s-au indragostit
la prima vedere! Pe furis, Sergiu mai desira putin fir din ghem si sa vezi alta
minune!
Rodica cu Sergiu, insotiti de parintii fetei, au pornit spre Odessa, unde l-au
gasit pe tatal lui, trist, singur deoarece mama sa murise (suferind de dorul
fiului pierdut.) >
Sergiu cu Rodica au cerut binecuvantarea in vederea casatoriei. Apoi Sergiu
a povestit calatoria lui fantastica.
S-a facut o nunta mare ca'n povesti cu alai, cu cantece si daruri alese.
Dupa nunta, s-au stabilit cu totii in satul Rodicai, pe meleagurile Dobrogene
si au trait pana la adanci batranete, in mare bucurie.
Tinerii au avut un baietel dragut si istet, pe care l-au botezat Dionisie, dar
toti il alintau cu numele de Dione. Acesta a prins o deosebita dragoste pentru
pasarile calatoare, care veneau, unele primavara, altele toamna in Delta Dunarii
si pe lacurile din apropiere.
In dorinta de a cunoaste si alte locuri din tara, unde poposesc si cuibaresc
aceste pasari, in desele excursii facute, au ajuns si in Banat, la Satchinez
(aproape de Timisoara) unde era un lac mare, ca o delta in miniatura.
Aici si-a petrecut Dione viata, casatorindu-se cu frumoasa "Ana Lugojana"
din acele parti.
Se crede ca din insemnarile zilnice ale unui vrednic stranepot al acestor tineri
au aparut cele trei volume despre "Pasarile din Romania"- ai caror
autor a fost marele ornitolog Dionisie Lintea.
Astfel au devenit cunoscute pasarile calatoare din tara noastra, multe fiind
ocrotite pentru a le salva de la disparitie.
Nu este de ajuns sa admiram ceea ce natura are mai ales, cu totii avem datoria
sa o cunoastem si sa o protejam pentru a supravietui - obligatia aceasta ramanand
in continuare in grija generatiilor viitoare.
