In blana-i naplrlita au napadit seaetii. Aluneca prin ramuri batrln si mohorlt.
isi omora elprada nu pentru hrana vietii, Ci numai pentru stnge-a omorlt. z9c21ce
(NICOLAE LABIS, RlSUL)
Relatari fanteziste pretind ca hohotele de ris aproape omenesc, care rasuna
uneori in tacerea batrinelor paduri din muntii nostri, ar trada prezenta acestei
temute "pantere a Carpatilor" cum este numit de obicei, risul, in entuziaste
comparatii ale unor oameni de litere. In realitate nu exista nici o legatura
intre risul ca reprezentant al faunei noastre si acele hohote... de ris care
se aud in padurile din munti si care nu pot fi altceva decit cintecele unor
pasari de noapte.
Puternicul reprezentant ai familiei Fdidac are corpul suplu si viguros cu lungimea
de 0,90-1,50 m, iar coada de 15 - 24 cm, eu virfiil totdeauna negru. La greaban,
inaltimea corpului este de 0.60-0.85 m. Greutatea obisnuita este de 30-40 kg
iar in mod exceptional poate atinge 50 kg. Membrele, atit cele anterioare cit
si cele posterioare, sint lungi, groase, dind senzatia de forta si sint prevazute
cu unghii retractile puternice, care nu se imprima in urma-tipar a labei. Urechile
au 4-5 cm lungime si se termina cu smocuri de peri negri, caracteristice. Blana,
formata din doua rinduri de peri, puful si spicul, are, in general, parul scurt,
este densa si matasoasa. Are o culoare galbuie-roscata pe partea dorsala, cu
pete negre foarte variate ca forma si dispunere si alba-eal-buie pe fata interna
a gitului si pe partea ventrala. Din acest punct (ie vedere exista o mare varietate
de nuante a culorii de fond si a petelor, incit se poate spune ca nu poti intilni
doi risi la fel. indaratul maxilarelor, blana are smocuri de par lungi, asemanatoare
unor favoriti, care lasa impresia ca animalul ar ride, fapt pentru care a primit
aceasta denumire.
In anul 1932 risul a disparut din Muntii Apuseni, pentru ca in 1955 sa apara
din nou. De-a lungul timpului a cunoscut fluctuatii de efectiv datorita opticii
cu care a fost privit in diferite perioade, in prezent este raspindit in intregul
lant carpatic, dar cea mai mare densitate o are in Car patii Estici.
Foarte pretentios in ceea ce priveste linistea terenului, risul prefera padurile
masive, batrine, constituite din foioase cu rasinoase, sau numai din rasinoase.
A!ti1udinal urca pina in golul de munte. intimpla-tor a fost intilnit. si sub
altitudinea de 100 m (ianuarie. 1961, lin»a ineu-Arad). Carnivor prin
excelenta, se hraneste cu tot felul de pasari si mamifere, de la gaita ia cocos
de munte, de la soarece la cerb. Prada. obisnuita sint. caprioarele, viteii
de cerb, purceii de mistret si rarii iepuri care traiesc in arealul sau. Are
o preferinta cu totul speciala pentru pisica salbatica, pe care o vineaza fara
crutare. Nu maninca hoituri decit la nevoie. Deosebit de ager si singeros, este
capabil ca dupa o scurta si extrem de rapida goana sa sfisie in citeva secunde
un grup de 2-3 caprioare. De obicei isi pindeste prada de la o oarecare inaltime,
asezat pe o stinca, o buturuga etc. Dar, se poate furisa neauzit atunci cind
trebuie sa se apropie astfel de prada. Musculatura sa puternica ii permite sa
faca salturi de 4 - 6 m. Este eronata convingerea ca ar trai numai prin arbori.
in realitate se poate catara cu repeziciune, atunci cind este nevoie. De asemenea,
poate inota foarte bine. Risul este un animal ex. lusiv nocturn, iar aparitiile
sale in timpul zilei sint intimplaioare.. aJn element caracteristic al obiceiurilor
sale este pastrarea cu strasnicie a trecatorilor zilnice. Se imperecheaza la
sfirsitul iernii, in luna martie - aprilie, perioada in care scoate tipete ascutite,
asemanatoare unor miorlaituri. Dupa o gestatie de aproximativ 70 zile, femela
fata 2-4 pui lipsiti de vedere doua saptamini, care sint alaptati o perioada
destul de lunga, de circa (j luni, dar care ramin in continuare cu mama lor
pina la virsta de doi ani, insotind-o la vinatoare. La virata de doi ani si
jumatate puii devin apti pentru imperechere. Birlogul risului este bine ascuns
in locuri ferite si greu accesibile, in s. orburi, sub stinci, sau sub arbori
mari doboriti de vint.
In trecut risul era vi nat pentru blana sa foarte apreciata la curt'le domnitorilor
nostri, iar hainele care se faceau din spinari de ris se numeau cabanite si
erau la mare pret. Totodata blanurile de ris constituiau un obiect de comert
deosebit de cautat. in evul mediu, carnea de ris era socotita o delicatesa,
fiind servita lacele mai alese ospete domnesti, ca o dovada de lux si rafinament.
Dupa un tratament cu multe oscilatii, risul se bucura in prezent de o atitudine
corecta din partea legii si a forurilor care raspund de vinatoare. Este apreciat
ca un element faunistic deosebit de valoros, o adevarata podoaba a muntilor
nostri. Fiind declarat specie de vinat, se vineaza cu autorizatie in intervalul
1 septembrie - 30 aprilie, numai acolo unde vinarea sa este justificata.
Denumirea stiintifica este hynx iynx Iynx, Linne, 1758. Numiri straine: engl.
Iynx; ir. Iynx; germ. NorcUuchs; it. lince; sp. lince.