Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Reproducerea reptilelor
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Reptilele se reproduc la fel ca toate celelalte vertebrate. Înainte de împerechere, multe specii de reptile se angajează în ritualuri de curtare elaborate, care pot dura ore sau chiar zile întregi. Diversitatea acestor comportamente din perioada împerecherii este foarte mare şi variază enorm de la un ordin la altul sau chiar şi în interiorul aceluiaşi ordin. Masculul de şopârlă îşi poate schimba culoarea sau îşi ridică nişte falduri speciale de piele, dispuse în jurul gâtului. Există şerpi care iniţiază un adevărat dans, cu mişcări complexe de încolăcire şi urmărire. Broaştele ţestoase îşi mângâie potenţialul partener cu membrele anterioare, iar crocodilii şi aligatorii încep să mârâie de obicei, pentru a arăta că sunt gata să se împerecheze. Masculii multor specii etalează anumite comportamente menite să intimideze alţi masculi, dar şi să atragă femelele. Împerecherea în sine poate fi o chestiune greoaie şi incomodă, în special la speciile mari de broaşte ţestoase şi crocodili, care sunt mai puţin bine echipate pentru mişcări agile pe uscat. Broaştele ţestoase marine se împerechează de obicei în ocean, căci apa le ajută să îşi susţină corpurile greoaie.
Majoritatea reptilelor sunt ovipare, ceea ce înseamnă că depun ouă. În lumea reptilelor există mai multe metode de a depune ouă. Unele specii depun, pur şi simplu, o cantitate de ouă care sunt lăsate să se dezvolte pe cont propriu, de obicei în locuri adăpostite, în cuiburi bine protejate şi ascunse sub pământ sau în nisip. Broaştele ţestoase marine, ţestoasa verde în special, vin



la ţărm să îşi depună ouăle în nisip, unde sunt lăsate singure. La alte specii, de exemplu la piton sau crocodil, femela îşi păzeşte aprig cuibul, petrecându-şi perioade îndelungate de timp în apropierea ouălor sau încolăcită peste acestea, gata să se lupte cu orice potenţial prădător.
Multe alte specii de reptile sunt ovovivipare, ceea ce înseamnă că embrionul se dezvoltă în cochilii subţiri de ou, păstrate de mamă în interiorul corpului. Coaja oului crapă chiar înainte de naştere, deci oul ca atare nu este depus niciodată în mediul extern. Ca urmare, multe specii ovovivipare par să nască pui vii. Fenomenul de ovoviviparitate se întâlneşte pe scară largă la multe specii de şopârle şi şerpi.






Reptilele alcătuiesc o grupă de animale foarte diverse, reprezentate pe fiecare continent, cu excepţia Antarcticii. Cele mai bine cunoscute reptile sunt probabil şerpii şi şopârlele, pur şi simplu pentru că au o arie de răspândire mai mare decât crocodilii, broaştele ţestoare şi tuatara, care intră totuşi şi ele în clasa Reptilia. Adevărul este că mulţi oameni nici nu ştiu că broaştele ţestoase sunt reptile. Au fost descrise peste 7.000 specii de reptile, majoritatea trăind în regiunile tropicale şi sub-tropicale.
Reptilele sunt aproape întotdeauna uşor de identificat, datorită unor caracteristici comune care le deosebesc cu uşurinţă de alte animale terestre sau semi-terestre. Cel mai evident semn că un animal este reptilă îl constituie pielea cu solzi care îi acoperă cea mai mare parte a corpului. Toate reptilele au un tip de solzi, iar unele au ajuns chiar să îşi dezvolte aceşti solzi pentru scopuri specifice. Carapacea unei broaşte ţestoase este pur şi simplu alcătuită dintr-un grup de solzi măriţi şi întăriţi, care au evoluat pentru a-şi proteja "proprietarul". Alte reptile au solzii atât de mici, încât nici măcar nu se pot vedea cu ochiul liber.
Toate reptilele sunt vertebrate şi respiră aer (chiar şi cele care petrec în apă o mare parte a vieţii). Aproape toate au patru membre, deşi în cazul şerpilor şi al unor şopârle aceste membre nu sunt, de obicei, vizibile. De asemenea, sunt animale amniotice, ceea ce înseamnă că embrionul care se dezvoltă este protejat de o serie de membrane şi o cochilie dură, care împiedică oul să se usuce, oferindu-i în acelaşi timp o formă de protecţie împotriva animalelor de pradă.
Într-o oarecare măsură, reptilele se definesc şi prin caracteristicile pe care NU le au, la fel de bine ca şi prin cele pe care le au. Spre deosebire de mamifere şi păsări, care au evoluat tot din reptile, animalele din clasa Reptilia sunt în cea mai mare parte incapabile să îşi regleze temperatura propriului corp şi, în acest scop, depind de condiţiile de mediu. De asemenea, reptilele nu au blană sau pene.






Reptilele se numără printre cele mai vechi animale terestre de pe Pământ. Primele reptile, în forma pe care o cunoaştem astăzi, au evoluat din amfibieni, în urmă cu aproximativ 250-300 milioane ani, şi s-au înmulţit rapid, devenind cele mai răspândite animale terestre ale epocii respective. Primele reptile aveau probabil destul de multe caracteristici în comun cu cele contemporane: o piele groasă, care nu lasă să treacă apa şi le ajută să reţină umiditatea; se înmulţeau prin ouă, care puteau să se dezvolte în climate calde. Aceste forme de adaptare le-au permis să îşi completeze întregul ciclu de viaţă pe uscat, nu în apă. Ca urmare, au reuşit să colonizeze foarte rapid aproape toate mediile terestre de pe planetă.
Reptilele pe care le cunoaştem astăzi reprezintă o parte foarte mică din numărul acelor făpturi primitive, dintre care foarte multe au evoluat rapid în alte direcţii. Fosilele descoperite arată că anumiţi dinozauri şi rudele lor, de exemplu, erau descendenţii reptilelor primitive - şi nu invers. Cu timpul, grupurile de reptile s-au diversificat rapid, iar reptilele asemănătoare cu mamiferele au apărut relativ repede. Descoperirea celebrei fosile de Archaeopteryx în 1861 a demonstrat că păsările au evoluat şi ele tot din acele reptile primitive.




Puţine animale mai sunt înconjurate de o asemenea aură de legendă şi false informaţii, precum reptilele. În special şerpii sunt subiectul multor prezumţii exagerate, poate şi datorită spaimei şi fascinaţiei pe care o
exercită asupra noastră. Mulţi oameni cred că anaconda este cel mai lung şarpe din lume, căci se pare că multe exemplare depăşesc 11 metri, însă în realitate recordul este deţinut de un piton reticulat împuşcat în Indonesia în 1912, care avea 10 metri lungime. Un piton capturat în Sumatra a fost declarat iniţial ca având o lungime de 15 metri, însă măsurătorile ulterioare au stabilit că avea doar 6,5 metri - deci 8,5 metri mai puţin decât susţinuseră primele zvonuri!
Există multe poveşti extraordinare asociate cu reptilele, adesea datorită longevităţii acestora. Cea mai bătrână reptilă cunoscută vreodată a fost o broască ţestoasă primită în dar de familia regală din Tonga în 1773 sau 1777. Indiferent care dată este corectă, broasca a trăit până în 1965, atingând deci cel puţin vârsta de 188 de ani.
Dar hrana? În stomacul reptilelor au fost descoperite tot soiul de chestii ciudate - chiar şi oameni, care sunt uneori mâncaţi de şerpi sau crocodili de mari dimensiuni. Deşi şerpii mari precum pitonii sau anaconda pot să înghită un om, asemenea atacuri se produc extrem de rar. Totuşi, ceea ce mănâncă aceste animale în mod obişnuit nu este cu nimic mai puţin impresionant. Datorită faptului că îşi pot disloca mandibula şi au stomacul foarte elastic, şerpii constrictori de mari dimensiuni, de exemplu pitonii, pot mânca animale de câteva ori mai mari decât circumferinţa corpului lor, înghiţind chiar gazele sau antilope întregi, cu coarne cu tot.
Cea mai aprinsă dezbatere în acest domeniu încearcă să determine care este cea mai veninoasă specie de şarpe. Există popoare pentru care şerpii veninoşi din ţara lor reprezintă un motiv de mândrie naţională, afirmând că aceştia ar fi cei mai periculoşi din lume. Însă nu este întotdeauna simplu de găsit date demne de încredere în acest sens. Este foarte dificil de verificat nivelul de toxicitate a veninului de şarpe într-un mod util şi consistent, însă, la ora actuală, părerea relativ unanim acceptată este că şarpele terestru cu cel mai puternic venin trăieşte în Australia şi este cumplitul taipan, Oxyuranus microlepidotus.



Morfologie externă
Corpul reptilelor poate fi alungit( şopârlă ,şarpe, crocodil ) sau rotundă(broască ţestoasă). Pielea lor solzoasă micşorează evaporarea apei din corp şi le dă posibilitatea să trăiască în zone aride.Ochii sunt destul de dezvoltati. Ei au un cristalin foarte elastic, ce le permite să vadă la distanţe mari.
Morfologie internă
Coloana vertebrală are 10 vertebre (şopârla) sau mai multe. Cutia craniană este unită cu prima vertebră. Din această cauză , mobilitatea capului este mare.La şerpi, coastele nu sunt unite între ele prin intermediul sternului, putând să înghită hrana mai bine.
Musculatura
Reptilele au o musculatură dezvoltată, în special a membrelor.
Sistemul digestiv
Sistemul digestiv este împărţit în mai multe părţi: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subţire, intestin gros. Cavitatea bucală este bine delimitată. Mandibula se articulează de craniu prin intermediul osului pătrat. Acest mod de articulare permite deschiderea extrem de largă a cavităţii bucale. Spre deosebire de peşti şi amfibieni, dinţii prezintă o relativă specializare. Intestinul gros se deschide în cloacă.
Sistemul respirator
Reptilele sunt primele vertebrate, a căror respiraţie este exclusiv pulmonară. Plămânii sunt alungiţi.Inspirarea se face datorită lucrului muşchilor intercostali.Expirarea se face pasiv.La aproape toate reptilele, inima este tricamerală, numai la crocodili este din 4 camere.
Sistemul circulator
Metabolismul este scăzut, sunt animale poichiloterme, însă este mai ridicat ca la amfibieni şi peşti, din cauza sistemului circular, respirator mai dezvoltat.
Sistemul nervos
Sistemul nervos este mai dezvoltat ca la amfibieni şi peşti.Cerebelul, ce cotrolează echilibrul, este foarte dezvoltat.Emisferele cerebrale sunt mari şi au scoarţă cerebrală.



Reptilele trăiesc pe aproape toate continentele (în afară de Antarctica). Marea majoritate a reptilelor trăiesc în ţările cu climă foarte caldă şi caldă, fiind majoritatea nocturne.În zonele acestea pot fi întâlnite unele specii de şopârle şi şerpi diurne. Iarna ele hibeneaza, din cauza micşorării temperaturii externe şi interne.










Colt dreapta
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta