Cuprul era cunoscut si el din cea mai veche Antichitate si aproape sigur imediat dupa aur si argint.Dar in vreme ce primele doua aveau la inceput utilizari in confectionarea podoabelor si ca mijloc de schimb, aparitia cuprului, mult mai dur si mai ieftin, si-a putut extinde utilizarile si la fabricarea armelor si a diferitelor ustensile (in special pluguri), Facandu-se astfel un salt important in istorie: Trecerea de la epoca de piatra la epoca bronzului, asa cum si de la aceasta avea sa se treaca mai tarziu la epoca fierului. Judecand dupa obiectele vechi de cupru descoperite, se poate afirma ca acest metal a aparut in Egipt, cu 5.000 de ani i.e.n. si apoi, cam cu un mileniu mai tarziu,in regiunea dintre Tigru si Eufrat, unde se dezvoltase civilizatia sumeriana. In Egipt, pe vremea faraonului Turmes cuprul se exploata in Peninsula Sinai (azi bogata in petrol) si si era cunoscuta sub numele de komt. b1b10bl
Tot in Antichitate mai apare denumirea chalcos. Cu doua mii de ani inaintea erei noastre, cuprul era folosit numai la fabricarea bronzului si, mai tarziu, la confectionarea unor podoabe, iar combinatii ale cuprului la colorarea sticlei in albastru (folosita ca piatra scumpa, la inele, brose etc.).
Este sigur ca grecii si apoi romanii extrageau cupru din insula Cipru (incepand cu anul 1.500 i.e.n.). Tot pe insula Cipru se facea prelucrarea cuprului in bronz.
Denumirea latina ,,aes Cyprium” inseamna metal din Cipru ; numele aes reprezinta atat cuprul, cat si bronzul (aliajul cupru-cositor) si apoi chiar alama (aliajul cupru-zinc). O lamurire este insa necesara. In mica introducere, de la metelele cunoscute in lumea antica, sunt mentionate 7 metale, intre care nu este cuprins zincul. Si totusi au fost gasite obiectele, care la analiza chimica arata neandoios prezenta zincului. Dar zincul nu era cunoscut ca metal izolat, independent, iar faptul ca el apare totusi in unele obiecte antice de alama se explica intr-un singur fel. La prelucrarea minereurilor de cupru pentru extragerea metalului se amesteca si minereuri de zinc si astfel rezulta direct aliajul cupru-zinc, adica alama. Se facea prin alinierea cuprului cu cositorul, care, de altfel, nici nu se gasea in regiunea Mediteranei si era adus la incaput din Extremul Orient, iar mai tarziu, de catre fenicieni, din Insulele Britanice.

Cuprul aliat cu zincul se numea aes lutum, de unde deriva si numele francez laiton. Cuprul curat se numea airan rosu sau airan de Cipru.
Homer povesteste despre arme facute din bronz. Mai tarziu apar obiecte din arta, cat si diferite vase din Bronz. Prin anul 900 i.e.n. se folosesc unele saruri de cupru la zugravitul locuintelor scumpe, colorand deci huma si mai tarziu varul. In Egipt, intre anii 430-322 i.e.n. apar monede de Bronz cu compozitia aproximativa 80% cupru si 20% cositor.
Marele filozof al Antichitatii, Aristotel (330 i.e.n.), scria ca in India se gaseste un fel de cupru care nu se poate distinge de aur decat prin greutate (fiind mai usor).
In 1934, Rabbi Glueck descoperise de la 10 km de Marea Moarta minele de cupru ale regelui Solomon, iar 4 ani mai tarziu gaseste langa Golful Akaba urmele unei alte vechi mine de cupru, in care lucreaza minerii evrei.
Cuprul se gaseste in natura, foarte rar, si sub forma nativa.
Purificarea cuprului se facea, la inceput, tranformandu-l intr-o stare solubila din care prin cimentare (cu fier) se elibera cuprul metalic. Procedeul electrolizei se intrebuinteaza si astazi. In Evul mediu exploatarea sa se extinde in Boemia,Turnigia, Saxonia, Suedia, iar din secolul al XVIII-lea devin mari furnizori de cupru S.U.A., Canada, Chile, Katanga (Congo de azi).
Chimistul francez L. Berthollet (1748- 1822), care l-a insotit pe Napoleon in campania din Egipt, analizand diferite obiecte de bronz pastrate din Antichitate a stabilit ca ele erau formate din aliajein care cuprul participa cu 76-86% si in vreme ce bronzul chinezesc antic continea sub 76% cupru, restul fiind cositor amestecat cu plumb, fier, siliciu.
Cuprul intra, evident, si el pe mainile alchimistilor, care in scrierile lor cu limbaj ,,ermetic” il numesc Venus, aceasta planeta fiind considerata ca este reprezentata de cupru.
In America nu a existat nici o epoca a bronzului, nici o epoca a fierului, pentru ca acest continent, era foarte bogat in cupru.
In 1778, calugarul Felice Fontana (1730-1805) publica in Journal de Physique analize asupra a doua minerale importante ale cuprului, mahalchit si azurit (carbonanti bazici de cupru).