Biografia acestui element asezat de Mendeleev in a 15-a casuta a vestitului sau tablou, incepe pe la sfarsitul secolului al XVII-;lea. h8d22dd
In primele secole ale erei noastre, pe vremea cand in anticul oras Alexandria, se nastea o „stiinta”misterioasa care transforma metalele unele in altele. Mai tarziu arabii au denumit aceasta „stiinta” alchimie.
Alchimisti sau straduit secole de-a randul sa gaseasca metode de a transforma metalele obisnuite in aur.
Ei erau convinsi ca transformarea cuprului in aur este posibila; trebuia gasita „piatra filozofala” care dupa credinta lor,avea cele mai surprinzatoare proprietati: transforma in aur orice metal simplu, vindeca bolile cele mai ingrozitoare, ii intinera pe oameni si le daruia chiar nemurirea. Alchimistii cautau continuu piatra miraculoasa, esecurile nu-i descurajau pe „fabricantii de aur” convinsi ca atotputernica „piatra filozofala” exista in natura.
In vechile carti se poate citi ca „piatra filozofala trebuie sa fie o substanta de culoare rosie, in parte transparenta, elastica, care lumineaza in intuneric”. Ei cautau cu perseverenta ceea ce nu exista. Cu toata straduinta lor de secole alchimistii n-au gasit ceea ce doreau, dar nici munca lor n-a fost in zadar. Ei au studiat amanuntit o serie de substante, au descoperit altele noi, au descris multe reactii chimice. Una din substantele descoperite de ei este si fosforul.
Meritul descoperirii fosforului il are alchimistul german Brand. In dorinta lui de a obtine „piatra datatoare de aur”, a turnat urina intr-o retorta si a inceput sa o incalzeasca. Cand lichidul s-a evaporat complet, pe fundul retortei a ramas un reziduu negru. Brand a hotarat sa-l calcineze si iata ca pe partea interioara a gatului retorei a inceput sa se stranga o substanta alba asemanatoare cerii, care la intuneric lumina. Brand era convins ca in sfarsit a realizat visul de secole al alchimistilor: a obtinut „piatra filozofala”

Dar desarta iluzie! Toate incercarile alchimistului de a obtine aur si argint din metale obisnuite au ramas zadarnice. Piatra nu facea altceva decat sa raspandeasca o lumina .Mai tarziu s-a constatat ca banuita „piatra filozofica” este o substanta obisnuita, un element chumic, i s-a dat un nume si anume „fosfor” adica „purtator de lumina”
Chimia moderna a dovedit ca acest element are o importanta deosebita, in toate procesele vitale, ca este indispensabil plantelor si animalelor, ca datorita lui organismele vii cresc si se dezvolta mai bine.
Alaturi de azot, fosforul este un element indispensabil plantelor cu rol important procesului de fotosinteza; de aceea, se administreaza sub forma de ingraseminte fosforoase (majoritatea saruri ale acidului fosforic). Fosforul mareste rezistenta plantelor la seceta si le asigura dezvoltarea.
Elementul „purtator de lumina” nu numai ca ridica cantitatea productiei agricole ci mareste si cantitatea acesteia .
O insemnatate deosebita o are fosforul si in dezvoltarea sistemului nervos .S-a stabilit ca o oasele si creerul animalelor contin mult „purtator de lumina”.
Iata de ce convalescentilor si oamenilor care depun o intensa munca intelectuala lin se recomanda medicamente cu fosfor .Insuficienta fosforului atrage slabirea memoriei .De asemenea fosforul intra in componenta hormonilor si a fermentilor.
Corpul uman detine aproximativ 1% fosfor .El se gaseste in oase si in muschi, in sange si in tesaturile creierului .Medicii au aratat ca dezvoltarea normala a organismului depinde in mare masura de felul cum este asigurat corpul cu fosfor. Daca alimentarea cu fosfor este defectuoasa, intreaga activitate a organismului se dezechilibreaza.