Inca din antichitate, aproximativ prin anii 400 i.e.n, in 
  Grecia antica s-au folosit cuvintele "element" si "atom" 
  pentru a desemna diferentele dintre diferitele parti ale materiei si pentru 
  a desemna partile cele mai mici care alcatuiesc materia. m9t12tv
  In secolul al XVIII-lea, marele chimist francez Antoine Lavoiser, in 
  lucrarea sa "'Traité Elémentaire de Chimie" (Tratat 
  de chimie elementara), aparuta in 1789, a impartit cele 33 de elemente 
  cunoscute la vremea sa in patru grupe in functie de proprietatile 
  lor chimice: gaze, nemetale, metale, si pamanturi
  In secolul al XIX-lea, in anul 1869 cercetatorul german Johann Döbereiner 
  a notat faptul ca elementele asemanatoare au mase atomice apropiate. El a eleborat 
  asa-zisa Lege a Triadelor care consta in impartirea elementelor 
  in grupe de cate trei elemente similare in care proprietatile 
  elementului din mijloc puteau fi deduse din proprietatile elementului celui 
  mai greu si ale elementului celui mai usor. Iata cateva exemple de triade 
  din acest tabel: litiu, sodiu si potasiu, sulf, seleniu si teluriu sau clor, 
  brom si iod. 
  Cercetatorul francez De Chancourtois a realizat un tabel cilindric al elementelor 
  pentru a arata reaparitia periodica a proprietatilor elementelor chimice. 
  In 1865, un alt cercetator care a incercat clasificarea elementelor 
  a fost englezul John Newlands, profesor la Scoala de Medicina din Londra. El 
  a asezat elementele intr-o tabela alcatuita din 7 coloane in ordinea 
  crescatoare a masei atomice. El a evidentiat faptul ca elementele cu proprietati 
  asemanatoare apar la intervale de 8 elemente si a eleborat asa-zisa Lege a octavelor.
  Alte contributii la clasificarea elementelor chimice, au mai adus cercetatorul 
  englez Wiliam Olding, in 1864 si cercetatorul german Julius Lothar Meyer 
  in 1868.
  W. Olding a realizat un tabel foarte asemanator cu cel realizat mai tarziu 
  de Mendeleev. Grupele sunt aranjate pe orizontala iar elementele sunt asezate 
  in ordinea masei atomice. In tabel s-au lasat spatii libere pentru 
  elementele nedescoperite.
  Chimistul german Julius Lothar Meyer a realizat un tabel al elementelor chimice 
  in 1864, apoi o a doua versiune in 1868, elementele fiind asezate 
  in ordinea masei atomice. Mayer si-a publicat lucrarea mult mai tarziu 
  decat Mendeleev, astfel incat nu a putut avea prioritate in 
  acest domeniu. Se pare ca cei doi chimisti, Meyer si Mendeleev au descoperit 
  sistemul periodic al elementelor in acelasi timp.
  Cel care este unanim acceptat ca fiind descoperitorul sistemului periodic modern 
  al elementelor a fost chimistul rus Dimitri Ivanovici Mendeleev.
  Versiunea finala a sistemului periodic din 1871 a lasat spatii libere sugerand 
  ca alte elemente chimice vor fi descoperite mai tarziu. Elementul 101 a fost 
  numit dupa Dimitri Ivanovici Mendeleev (1834-1907), care a descoperit "Sistemul 
  periodic al elementelor" aranjat sub forma de tabela si continuu perfectionat 
  intre 1868 si 1871. Prin gruparea celor 62 de elemente, cunoscute pe vremea 
  sa, in ordinea crescanda a greutatii lor atomice, Mendeleev a demonstrat 
  o revenire periodica a proprietatilor si a prezis proprietatile elementelor 
  care ar fi trebuit sa existe, dar care nu fusesera descoperite. Desi initial 
  sistemul sau nu s-a bucurat de acceptarea generala, descoperirea elementelor 
  care lipseau si care aveau proprietatile prezise de el a fost hotaratoare pentru 
  confirmarea valabilitatii teoriei sale si care in forma actuala constituie un 
  concept fundamental al chimiei moderne. Sistemul periodic numara 118 elemente 
  chimice, din care 90 se gasesc in stare naturala (2 lichide, 11 gaze si 77 solide) 
  iar altele 28 artificiale. Pana in 1984 s-au produs din acestea 6 845 000 de 
  compusi, din care 65000 cu utilizari curente.
  Dmitri Ivanovici Mendeleev s-a nascut in Tobolsk, Siberia la 8 februarie 1834. 
  Dupa orbirea si apoi moartea tatalui sau in 1847, mama sa a pus in functiune 
  o fabrica de sticla. Dupa ce fabrica a fost distrusa de flacarile unui incendiu, 
  familia s-a mutat mai intai la Moscova iar apoi la St. Petersburg unde D.I. 
  Mendeleev a urmat cursurile "Institutului Pedagogic". A devenit profesor 
  in 1855 si a fost trimis la sud de Odessa pentru a-si continua studiul in chimie. 
  Primul sau post universitar l-a obtinut in 1857 si a fost trimis la Universitatea 
  din Heidelberg (1859-1861) pentru a-si continua studiile. intors inapoi la St.Petersburg, 
  a inceput sa scrie si sa editeze lucrari stiintifice. A devenit profesor de 
  chimie la "Institutul Tehnic". In 1864. cartea sa, "Principiile 
  chimiei" a fost publicata in 1868-1870. In timpul scrierii 
  cartii, D.I.Mendeleev a inceput sa cerceteze relatiile dintre elementele 
  chimice. In urma acestor cercetari a aparut "Sistemul Periodic al 
  elementelor" care prezenta lista tuturor elementelor aranjate dupa masa 
  atomica si aranjate in diferite grupe. Cand tabelul a fost acceptat, a 
  devenit foarte utilizat pentru intelegerea procesului de disociere radioactiva 
  prin care un element este transformat in altul. 
  Mendeleev a avut contributii substantiale la dezvoltarea industriei si agriculturii 
  din Rusia. A murit la 2 februarie 1907.
  In secolul XX, sistemul periodic al elementelor a fost completat cu noi 
  elemente descoperite; in prezent sistemul periodic are 118 elemente. Sistemul 
  periodic modern seamana cu cel realizat de Mendeleev, elementele fiind aranjate 
  in functie de masa atomica, la care s-a adaugat grupa 0 (grupa gazelor 
  rare). Aceasta grupa a fost adaugata de chimistul american Ramsay. Mai tarziu, 
  sistemul periodic a fost rearanjat de catre americanul Mosely tinandu-se 
  cont de numarul atomic (sarcina nucleara), si nu de masa atomica. 
  Imbunatatiri importante de ultima ora ale sistemului periodic au fost 
  aduse de americanul Roy Alexander in 1994. El a realizat un tabel tridimensional 
  al elementelor chimice.Toate elementele sunt aranjate intr-o secventa 
  continua in functie de numarul atomic. 
  Elementele din grupele 0, Ia, IIa, IIIb, IVb, Vb si VIIIb se afla in partea 
  de sus a unui "tub”; deasupra acestuia se afla un "cerc" 
  al hidrogenului. Din partea de jos a acesui tub porneste o bucla ce cuprinde 
  grupele IIIa, IVa, Va, VIa, VIIa, VIII, Ib, si IIb. Din jumatatea de jos a acestei 
  bucle porneste o a treia bucla, cea mai lunga. Iata in imaginea de mai 
  jos, forma tridimensionala a sistemului periodic al elementelor:
 
  SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR
  Grupa 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
  I II III IV V VI VII VIII
  Perioada 
  1 1H 2He
  2 3Li 4Be 5B 6C 7N 8O 9F 10Ne
  3 11Na 12Mg 13Al 14Si 15P 16S 17Cl 18Ar
  4 19K 20Ca 21Sc 22Ti 23V 24Cr 25Mn 26Fe 27Co 28Ni 29Cu 30Zn 31Ga 32Ge 33As 34Se	
  35Br 36Kr
  5 37Rb 38Sr 39Y 40Zr 41Nb 42Mo 43Tc 44Ru 45Rh 46Pd 47Ag 48Cd 49In 50Sn 51Sb	
  52Te 53I 54Xe
  6 55Cs 56Ba * 72Hf 73Ta 74W 75Re 76Os 77Ir 78Pt 79Au 80Hg 81Tl 82Pb 83Bi 84Po	
  85At 86Rn
  7 87Fr 88Ra ? 104Rf 105Db 106Sg 107Bh 108Hs 109Mt 110Uun 111Uuu 112Uub 113Uut	
  114Uuq 115Uup 116Uuh 117Uus 118Uuo
Lantanide 57La 58Ce 59Pr 60Nd 61Pm 62Sm 63Eu 64Gd 65Tb 66Dy 67Ho 68Er 69Tm	
  70Yb 71Lu 
  Actinides 89Ac 90Th 91Pa 92U 93Np 94Pu 95Am 96Cm 97Bk 98Cf 99Es 100Fm 101Md	
  102No 103Lr