Arta revoluaiei de la 1848, sub diferitele sale aspecte, a reflectat noile idealuri ai realitaai revoluaionare; in sculptura, muzica, arhitectura, revoluaia de la 1848 poate fi urmarita sub aspectele ei cele mai importante. Astfel se explica de ce, intr-un timp atat de scurt cat a ainut regimul revoluaionar in Muntenia, au fost cultivate toate genurile ai au aparut realizari la care arta din epocile anterioare nu ajunsese.

Pictura. f9z2zg
Artistul care ai-a legat numele de aspiraaiile poporului pentru epoca de dupa 1848 a fost Theodor Aman, pictor de referinaa al romanilor(1831-1891).
Aman ai-a petrecut copilaria la Craiova, unde a urmat cursurile colegiului local; aici a avut ca profesor pe pictorul Constantin Lecca. A urmat apoi la Sf. Sava din Bucureati, de unde s-a intors la Craiova pentru a participa la revoluaia din 1848. In 1851 a plecat la Paris, unde a avut buni profesori, de la care ai-a insuait desenul ai studiul compoziaiei istorice.
Printre primele opere expuse la Paris, se afla un autoportret la care se vede influenaa lui Courbet. Puain mai inainte executase Cea din urma noapte a lui Mihai Viteazul, care a deschis seria unor creaaii artistice legate de evenimentele istorice. Dupa o calatorie la Constantinopol, s-a intors in 1858 in aara cu un renume caatigat. El a realizat tablourile Unirea Principatelor, Hora Unirii la Craiova opere in care iai manifesta credinaele sale patriotice. In timpul domniei lui Cuza a executat alte tablouri istorice, cu scene din trecutul de lupta al poporului roman impotriva turcilor, ecou al dorinaei de libertate. O interesanta compoziaie este tabloul care prezinta alegerea lui Cuza, document veridic; de asemenea este viu portretul lui Tudor Vladimirescu.
Cum pe acea vreme aaranii preocupau pe artiatii inaintaai, Aman i-a infaaiaat in mai multe figuri ai compoziaii; mai aproape de realitate a tratat acest subiect in cateva gravuri de dupa epoca lui Cuza. Anii din urma ai vieaii lui Aman au fost plini de amaraciune; el a criticat poziaia regelui, care adusese pe arhitectul francez Lecompte de Noüy, care, in nepriceperea sa, distrugea monumentele naaionale. Atitudinea sa protestatara faaa de conducerea aarii a revarsat-o intr-un tablou neterminat, Boierii surprinai la ospaa de trimiaii lui Vlad Aepea.
Iniaiatorul Acolii de belle-arte ai al Pinacotecii de la Iaai, Gh. Panaiteanu-Bardasare, infocat unionist, a fost un pictor influenaat de academismul insuait pe vremea studiilor sale la Paris. Cunoscute sunt cateva tablouri reprezentand figuri pline de sentimentalism ai cateva portrete de contemporani.
Bogat in activitatea sa artistica a fost Gheorghe Tattarescu( 1818 - 1894 ). S-a facut cunoscut ca pictor religios, decorand numeroase biserici din diferite colauri ale aarii ai contribuind la procesul de laicizare a acestei arte arhaizante. Pentru cunoaaterea mai justa a acestui gen, Tattarescu a intreprins in 1884 o calatorie in Rusia, care a avut un rezultat fericit: decorarea Mitropoliei din Iaai. A lasat un bun manual de pictura, valoros pentru vremea sa.
Subiectul alegoric al unirii este foarte frecvent. Printre cele mai importante lucrari sunt: Unirea Principatelor, de Szathmary; Unirea Principatelor dedicata Naaiunii moldo- romane, de Gh. Tattarescu; cateva litografii ale lui Wenrich. Se fac ai scene istorice cu aluzii la actualitate sau luate direct din actualitate: Intalnirea stindardului lui Atefan cel Mare cu al lui Mihai Bravu la Socola de Al. Asaki; La legi noi, oameni noi de Szathmary. Unirea a trezit sentimente artistice ai la oamenii din popor, cum este cazul cu acel meater necunoscut care a realizat steagul breslei barbierilor in 1859.
Dintre artele aplicate, grafica ilustrarii de carai sau de foi volante a jucat un rol important, popularizand ideile ai acaiunile de seama din perioada Unirii ai reformele lui Cuza. Intre litografi, un prim loc l-a ocupat Carol Popp de Szathmary, care a facut portretul domnitorului in picioare ai cel al Doamnei Elena intr-un somptuos costum de gala. Szathmary, originar din Cluj, ai cu studii la Budapesta ai Viena, a fost cel mai asiduu gravor ai desenator, fara sa ajunga insa la o arta superioara, aaa cum s-a intamplat cu acuarelele sale de deosebit talent. S-a integrat idealurilor politice ale vremii, cum se vede ai dintr-o serie de alegorii privind Unirea.
Cunoscuta a fost ai activitatea de litograf a lui D. Papazoglu; lui se datoresc un portret al lui Cuza, editat de Lemercier din Paris, ai trei litografii reprezentand scene importante din domnia lui Cuza, lucrate academic ai fara viaaa, dar importante documente istorice.
Un gen nou, caricatura, ai-a facut apariaia in toate cele trei provincii romaneati, cu tema comuna a combaterii duamanilor Unirii. Caricaturiatii - printre care polonezul Dembiaki - lucrau la ziare, cum au fost Nichipercea al lui N. T. Oraaanu ai Bondarul, situate pe poziaii inaintate in anii Unirii; Umoristul la Arad ai apoi la Gherla; Aghiuaa, ziarul lui Haadeu; Ghimpele, in care se ataca dinastia sau paaoptiatii tradatori ai cauzei revoluaionare.
S-a trecut acum la realizarea unui vechi deziderat: infinaarea de acoli superioare de invaaamant artistic. Mai intai la Iaai, in 1860, a fost inaugurata Acoala de belle-arte de insuai domnitorul; la Bucureati, datorita lui Aman ai Tattarescu, o acoala similara s-a deschis in 1864. Paralel cu infiinaarea acolilor s-au organizat pinacoteci, in care s-au expus tablouri din vechi colecaii sau din operele pictorilor in viaaa.
Inca un fapt nou, devenit caracteristic pentru artele plastice, l-a constituit apariaia expoziaiilor artiatilor in viaaa, dintre care cea dintai a avut loc in 1864; ele au jucat un rol important in educarea artistica a maselor. Acum perioada de cautare a incetat; operele care oglindeau nazuinaele maselor erau tot mai iubite de popor. Artistul iai avea locul sau bine precizat in societate, dar trebuia sa lupte din rasputeri ca sa ai-l menaina.
Cel de-al treilea mare eveniment politic al acestei perioade, independenaa naaionala de stat, legata de razboiul din 1877-1878, in care romanii ai ruaii au luptat impotriva Imperiului Otoman, a dat prilej stralucit artiatilor romani sa-ai exprime adeziunea ai contribuaia lor. Legatura indisolubila cu idealurile patriotice, cu soldatul din popor, a creat arta adevarata a razboiului pentru independenaa. Acest spirit a fost insuflat ai de penelul lui Nicolae Grigorescu ai de cei ce i-au urmat.
Nicolae Grigorescu(1838-1907), nascut din parinai aarani, a venit de copil la Bucureati, unde a prins gust pentru pictura. Dupa sumare pregatiri artistice la pictorul portretist Anton Chladek, Grigorescu adolescent a zugravit biserici - la Caldaruaani ai Zamfira - intr-un stil cu totul nou, umanizand sfinaii. Tot acum picteaza ai primele tablouri istorice, printre care Mihai scapand stindardul. Dupa ce a incercat, fara rezultat, sa plece la studii in strainatate, a mers la Agapia, pe care a impodobit-o cu picturi de vadita valoare artistica, deai n-avea decat 20 de ani.
A reuait in 1861, cu o bursa obainuta prin M. Kogalniceanu, sa plece la Paris, visul sau, unde aproape singur s-a format, copiind tablouri celebre de la Luvru, la acoala naturii de la Barbizon ai a picturilor cu care a intrat acolo in contact; dovada, intre altele, Peisaj cu stanci, Apus de soare la Barbizon.
Intorcandu-se in aara prin Galiaia, a facut schiae de evrei batrani ai expresivi; colindand aara, a infaaiaat peisaje vii, ca Baraaia din Campulung ai altele. Neutilizat, s-a dus pentru a treia oara la Paris, unde a lucrat intr-o tehnica superioara in stil realist ai sobru ai a expus 26 de lucrari in 1870; la Expoziaia de la Bucureati din 1873 a prezentat masiv 140 de lucrari, care l-au impus definitiv, reuaind sa determine un curent innoitor prin calitatea neobianuita a operei sale ai indemnand pe tinerii pictori ai generaaiei noi sa se indrepte catre scenele din viaaa poporului.
Dupa numeroase alte calatorii in Apus, razboiul din 1877 aducandu-l in aara, a participat efectiv la campanie ca pictor pe front. Maiestria artistului in compunerea maselor este neintrecuta; scenele luptelor la baioneta sunt un exemplu de mare arta ai patriotism( Atacul de la Smardan ). Acelaai suflu se remarca in scenele sumbre sau in portrete vii( Spionul, Cazacul, Ofiaer rus calare, Sentinela, Capete de prizonieri turci ). Cu toata stralucirea operei sale, ai dupa razboi s-a lovit de greutaai ai a plecat din nou din aara, continuandu-ai activitatea in Franaa; a revenit apoi in aara unde a ramas pana la moartea sa in 1907.
Din grupul de artiati care au plecat pe front, mai amintim pe Szathmary, care a lucrat schiae pentru publicaaii straine; pe transilvaneanul Sava Henaia, pictor cu mare putere de munca ai reuaite tablouri( Intalnirea ) ai pe G. Mirea, care a avut schiae nu prea importante de razboi, mai reuaite fiind insa tablourile cu alte subiecte: Varful cu dor ai Mihai Viteazu privind capul lui Andrei Bathory.
In Transilvania s-a dezvoltat o bogata arta legata de aceleaai idealuri: dezrobirea sociala ai naaionala; poate in nici un domeniu nu s-a remarcat colaborarea dintre artiatii luptatori de dincoace ai dincolo de munai ca in pictura. C. Lecca, Miau Popp, Carol Popp de Szathmary au participat la revoluaia de la 1848 din Aara Romaneasca sau au sprijinit Unirea ai razboiul de independenaa. Braaovul a fost locul unde s-au refugiat Negulici ai Iscovescu, care au desenat portretele revoluaionarilor in vederea alcatuirii unui album pentru a fi raspandit populaaiei. Miau Popp a incercat realizarea unui "Panteon" al istoriei naaionale romaneati, pictand o serie de figuri istorice: Mihai Viteazul, Al. I. Cuza, Andrei Mureaanu, Vasile Alexandri, Mihail Kogalniceanu ai alaii.
In Banat exista mai de mult o miacare artistica cu tendinae realiste. Cel mai proeminent reprezentant a fost pictorul Nicolae Popescu ( 1835 - 1877 ), care s-a inspirat din viaaa zilnica a banaaenilor. El a proiectat o compoziaie avand ca tema unirea Transilvaniei cu celelalte aari romane ai a intreprins copierea basoreliefurilor de pe columna lui Traian pentru a fi litografiate ai raspandite in popor. A realizat un numar mare de portrete, tratate in stil neoclasic, dupa invaaaturile primite in Italia. Mai puain valoros a activat in Banat pictorul Constantin Daniel, autor ai de scene religioase.
Se mai remarca la mijlocul secolului al XIX-lea, pe langa pictura culta, zugravitul pe sticla ai gravura pe lemn, specifice Transilvaniei. Pictura pe sticla avea un conainut religios, dar cu numeroase elemente laice, luate din viaaa aaraneasca. Centrele importante de pictura pe sticla ai lemn au fost satele Nicula ai apoi Hasdate din apropierea Clujului, aceasta arta raspandindu-se in Fagaraa ai Braaov.

Arhitectura.
Perioada care a urmat revoluaiei din 1848 a dus la o createre a centrelor oraaeneati, in primul rand Bucureatiul ai Iaaul; ele au devenit oraae cu aspiraaii europene in edilitate, punandu-ai probleme de urbanistica. In perioada formarii statului naaional ai a cuceririi independenaei a crescut nivelul edilitar al centrelor urbane, indeosebi al Capitalei, ai s-a ridicat un numar insemnat de construcaii noi. Acestea, deai nu erau monumente de arta, exprimau noile necesitaai. Astfel au fost garile de la Bucureati ai Iaai ai uzina de gaz de la Filaret din Bucureati.
Caracteristic acestei arhitecturi a inceput sa devina stilul construcaiilor obianuite in Austria sau Franaa, stil care va da oraaelor un caracter hibrid. Casa veche boiereasca, inconjurata de parc ai gradini, a inceput sa dispara; hoteluri fara gust inlocuiesc hanuri de tipare orientale.
Cel mai insemnat arhitect al epocii a fost Alexandru Orascu. Nascut la Bucureati in 1817, a plecat in 1841 in Germania, unde a studiat la Berlin ai München, centrele acolii neoclasice; mai puain a stat la Paris. Numit profesor de inginerie civila la Sf. Sava, in timpul revoluaiei era arhitect al Capitalei, in care calitate decora strazile cu prilejul diferitelor manifestaaii ale revoluaiei. Luptator pentru Unirea Principatelor, Alexandru Orascu a devenit directorul Scolii de Ingineri constructori de la infiinaarea ei, iar in timpul lui Cuza, director al direcaiei lucrarilor publice. La infiinaarea Universitaaii din Bucureati a fost numit profesor de geometrie descriptiva ai apoi decan al Facultaaii de Atiinae; dupa razboiul Independenaei va ajunge rectorul aceleiaai universitaai. A fost autorul a numeroase edificii publice din Bucureati, Iaai, Ploieati ai Constanaa. Opera sa de capetenie a fost vechea cladire a Universitaaii din Bucureati, in stil sobru neoclasic, cu frontonul impodobit cu bazoreliefuri; a restaurat in acelaai stil Metropolia din Iaai, pastrand liniile arhitectonice ale primului constructor, arhitectul rus Singurov.
O alta construcaie importanta, admirata timp de un secol, a fost Teatrul Naaional din Bucureati proiectat de arhitectul vienez Josef Heft, distrus de nemai. Teatrul a inceput sa fie construit inca din 1846 ai a fost inaugrat abia in decembrie 1952, dupa reluarea construcaiei pe timpul lui Atirbei Voda, lucrand la ea ai arhitecai romani.
In legatura cu dezvoltarea oraaelor trebuie amintita infrumuseaarea lor cu gradini publice ai particulare, pentru care s-au adus meateri pricepuai din strainatate, in acelaai timp infinaandu-se o catedra speciala la Acoala de arhitectura. In Bucureati, gradina Ciamigiu, care exista mai inainte, a capatat un aspect nou; la Iaai s-a desavarait gradina Copou. Un elveaian, Louis Leyvraz, a fost horticultorul la moda in epoca Unirii ai a lui Cuza; el a dotat multe curai boiereati cu gradini, pline de alei sinuoase ai chioacuri dupa gustul apusean. Devenit aeful gradinar al Capitalei, a infrumuseaat-o cu gradinile Icoanei, Sf. Gheorghe, Episcopiei etc.

Sculptura.
Ornamentarea faaadelor cladirilor noi reclama venirea a numeroai artiati decoratori din strainatate, care utilizau elementele clasice: pilaatri sau coloane angajate, cu capiteluri din stuc, balcoane ai ferestre cu grile din fier forjat. Cel mai de seama a fost Karl Storck, venit la Bucureati in 1848. Originar din Germania, unde invaaase meateaugul migalos al orfevrariei, a trecut la noi in aara la modelarea diferitelor ornamente pentru infrumuseaarea faaadelor cladirilor.
Curand a plecat la München pentru reprofilarea pregatirii sale artistice; dupa doi ani, intorcandu-se in aara, a devenit sculptorul cel mai cautat. A lucrat frontonul Universitaaii din Bucureati, pastrand liniile neoclasicului Orascu; a reprezentat Minerva incununand artele ai atiinaele, denotand ca iai insuaise temeinic atiinaa proporaiilor ai anatomia corpului omenesc; acest fronton a fost considerat ca cea mai buna realizare de acest gen din secolul al XIX-lea.
Sculptorul Karl Storck mai este cunoscut ai ca bun portretist, lucrand in acelaai stil neoclasic busturile lui Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogalniceanu ai C. A. Rosetti. In 1865 a fost numit profesor la Acoala de belle-arte. Printre elevii sai mai cunoscuai au fost sculptorii Gheorghe Iuliu Zolnay, autorul monumentului lui Tudor Vladimirescu din Craiova, ai Ion Georgescu; in atelierul sau a lucrat ai Paul Focaaneanu, coautorul frontonului Universitaaii din Bucureati.

Muzica.
In preajma anului 1848, muzica romaneasca se afla in plina lupta pentru afirmarea trasaturilor naaionale, descatuaandu-se treptat de influenaele turceati ai greceati, ca ai de dominaaia bisericii. Urmand idealurile paaoptiste inaintate, muzica s-a legat de realitaaile vremii, avand un conainut social critic, exprimat intr-un limbaj mai apropiat de graiul poporului. N. Filimon, cel dintai critic muzical ai teatral de la noi, a aratat cum inovaaiile in muzica aduse din apus au largit campul de inspiraaie al lautarilor, masa interpreailor muzicali de atunci.
Anton Pann, poet ai compozitor, culegator de folclor, a adus o importanta influenaa in muzica de larga circulaaie. El a cules ai tiparit numeroase cantece, grabind procesul inlocuirii melodiilor de factura orientala; a publicat Spitalul amorului, colecaie de 6 broauri, cuprinzand 176 de melodii( 1850 - 1852 ). Prin "romanizarea" multor melodii greco - turceati, Anton Pann a contribuit la faurirea unei culturi muzicale populare a oraaului; operele sale se indreptau catre un cerc larg de oraaeni, recrutat din randurile burgheziei mijlocii ai mici. A avut numeroai adepai, care, alaturi de caaiva maeatri de muzica de origine straina ( Wachmann, Ruaiaki, Ehrlich), au publicat o serie de culegeri de cantece populare romaneati.
Vasile Alecsandri a avut ai meritul de a fi stimulat culegerea melodiilor romaneati; in primul rand l-a stimulat pe bucovineanul Carol Miculi, care invaaase de la Chopin sa aprecieze caracterele specifice ale folclorului. Primii compozitori romani erau sub influenaa occidentala, ai de aceea chiar culegerile lor de folclor sunt imprimate de oarecare occidentalism. Merita sa fie menaionat ai D. G. Florescu, participant la revoluaia din 1848, primul compozitor de romanae, membru fondator al Conservatorului din Bucureati.

Luptand pentru eliberarea sa naaionala ai sociala, poporul roman a putut sa ajunga in aceasta perioada la o mare inflorire a culturii sale. Este timpul in care au elaborat unele din lucrarile lor cele mai valoroase istoricul ai revoluaionarul N. Balcescu, poetul V. Alecsandri, istoricul ai dramaturgul B. P. Haadeu, istoricul A. Papiu - Ilarian, pictorul N. Grigorescu ai marele poet M. Eminescu.