/> Ele se presupun si se completeaza reciproc.
1) este regula juridica potrivit careia o lege civila se aplica numai situatiilor ce se ivesc dupa adoptarea ei, iar nu si situatiilor anterioare.
Constitutia dispune în art.15 (2) ca "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile".
Acest principiu, este consacrat si în Codul civil în art.1. "Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva".

2. Principiul aplicarii imediate a legii civile noi - adica, de îndata ce a fost adoptata, legea noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei în vigoare, excluzându-se astfel aplicarea legii vechi.
Acest principiu nu este consacrat expres, el este o consecinta fireasca a principiului neretroactivitatii.
Exceptiile de la aceste principii sunt:
1. retroactivitatea legii civile noi, adica legea civila noua se aplica si pentru situatii anterioare adoptarii ei.
- aceasta exceptie se aplica daca este consacrata expres în legea noua, deoarece exceptiile nu se prezuma, ele fiind de stricta interpretare si aplicare.
In prezent este inadmisibila aceasta exceptie datorita textului imperativ al art.15 (2) dinConstitutie.
2. ultraactivitatea legii civile vechi, adica legea veche îsi mai produce efectele un timp oarecare, deci a intrat în vigoare o lege noua, binenteles la situatii determinate, precizate de legea noua. Aceasta trebuie prevazuta expres în legea noua fiind o exceptie.
Referitor la retroactivitatea legii - legea penala mai favorabila, retroactiveaza.
Daca de la savârsirea infractiunii pâna la judecarea definitiva a faptei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila (Angheni).
Un alt aspect al retroactivitatii îl reprezinta legile interpretative. Legea interpretativa se integreaza în actul normativ interpretat care este anterior.
Legile interpretative au caracter retroactiv, deoarece se aplica din momentul intrarii în vigoare a legii pe care o interpreteaza.

Aplica rea legii în spatiu - principiul teritorialitatii
Exista doua aspecte ale problemei:
- unul intern, vizeaza situatia raporturilor civile stabilite între subiecte de drept civil de cetatenie ori nationalitate româna, pe teritoriul României.
- unul international, care are în vedere ipoteza raporturilor civile cu un element de extremitate - cetatenie, nationalitate, locul încheierii si executarii contractului etc.
Aspectul intern tine seama de regula: actele normative civile care emana de la organele centrale de stat se aplica pe întregul teritoriu al tarii, iar cele ce emana de la un organ de stat local se aplica doar pe teritoriul respectivei unitatii aministrativ-teritoriale (judet).
Aspectul international se rezolva de catre "normele conflictuale" ale dreptului international privat, care presupun asa zisul "conflict de legi" în spatiu. Normele conflictuale sunt continute în prezent în Legea 105/1992.
Cu titlu de exemplu amintim (Belein):
- imobilele sunt supuse legilor tarii pe teritoriul careia se afla: lex rei sitae;
- starea civila si capacitatea civila a PF sunt supuse legii cetateniei - lex personalis este lex patriae, iar capacitatea PJ este supusa legii nationalitatii, determinata de sediul sau ca regula.
- formarea actului juridic este cârmuita de legea locului unde se încheie: locus regit actum.

Aplicarea legii civile asupra persoanelor

Legile civile pot fi împartite în trei categorii, din punct de vedere al sferei subiectelor la care se aplica:
- legi civile cu vocatie generala de aplicare: adica se aplica atât PF cât si PJ, ex. Codul civil, D.31/1954 privitor la PF si PJ si D.167/1958 - prescriptia extinctiva.
- legile civile cu vocatia aplicarii numai PF; ex. L.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca RA si SC, sau Decretul 66 si L.109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugaresti si cooperatiei de consum si de credit sau L.31/1990 privind soc.comeriale, republicata.