Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    

 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




loading...


Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
drept civil - obligatii
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

1.Izvoarele obligatiilor .Rolul obligatiilor īn viata juridica este determinat de faptul ca ele stau la baza oricarui raport de drept, fiind īntālnite īn toate materiile dreptului. Īn principal, obligatia este analizata ca un raport juridic stabilit īntre creditor si debitor. Creditorul este subiectul activ al raportului obligational, iar debitorul este subiectul pasiv, care se īndatoreaza fata de creditor la executarea unei prestatii. Obligaţiile civile au două mari izvoare: actele juridice şi faptele juridice. Actele juridice, la rāndul lor, se īmpart īn contracte şi acte unilaterale, iar faptele juridice sunt fapte licite. Art. 942 Cod civil defineşte contractul ca fiind "acordul īntre două sau mai multe persoane, pentru a constitui sau a stinge īntre dānşii raporturi juridice".Ceea ce este hotărātor īn această definiţie este acordul de voinţă, bi- sau multilateral, care dă naştere, modifică ori stinge drepturi şi obligaţii. Din definiţie rezultă că acesta este un act juridic, şi anume un act juridic de formaţie bilateral. Īn legislaţia noastră, termenul de contract este echivalent, sinonim, cu acela de convenţie.Īn principiu, īncheierea oricărui contract este liberă; īn acest sens se vorbeşte de principiul libertăţii de voinţă īn materia contractelor. Acest principiu trebuie să fie īnţeles īn sensul său exact: nu este vorba de o libertate īn general, īn sensul unui desăvārşit liber arbitru , ci de libertatea pe care o condiţionează şi o determină viaţa socială, pe de o parte, şi dispoziţiile cuprinse īn normele legale, pe de altă parte.
2.Contractul-def, particlaritati,functii.Art. 942 Cod civil defineşte contractul ca fiind "acor



dul īntre două sau mai multe persoane, pentru a constitui sau a stinge īntre dānşii raporturi juridice".Ceea ce este hotărātor īn această definiţie este acordul de voinţă, bi- sau multilateral, care dă naştere, modifică ori stinge drepturi şi obligaţii.Īn literatura juridică au concretizate mai multe criterii de clasificare a contractelor printre care: modul de formare: consensuale- cele incheiate valabil in momentul consimtamantului partilor, in afara de cazurile in care legea prevede in mod expres alta forma, solemne- pentru validitatea carora se cere respectarea anumitor forme, reale-care pretind pe langa consimtamantul partilor si remiterea unui lucru ; conţinutul contractelor: sinalagmice- obligatiile sunt reciproce, sialagmice imperfecte-desi unilaterale la alegere implica aparitia ulterioara a unei obligatii si in sarcina celuilalt contractant, unilaterale- una sau mai multe persoane se obliga fata de alta ori mai multe altele fara ca acestea din urma sa-si asume vre-o obligatie; scopul urmărit de părţi: cu titlu oneros- fiecare parte urmareste un avantaj, existand o reciprocitate de avantaje, cu titlu gratuit-contractul neurmarin un avantaj pentru el; modul executării: cu executare imediata-prestatie imediata, cu executare succesiva-prestatii succesivederulate in timp ; originea consimtamantului- intre persoane care si-au exprimat consimtamantul expres si persoane care nu l-au manifestat.
3.Contractele sinalagmatice-unilaterale . Sinalagmatice - dau nastere la drepturi si obligatii reciproce pentru ambele parti contractante. Aceste drepturi si obligatii sunt corelative si interdependente, dreptului fiecaruia dintre parti corespunzandu-i o obligatie a celeilalte parti. Atunci cand una din partile contractului sinalagmatic cere celeilalte parti sa-si execute obligatiile, aceasta din urma va putea sa refuze executarea, pana in momentul in care cealalta parte se va arata dispusa sa execute la randul ei obligatiile ce-i revin. Atunci cand una din partile contractante isi executa obligatiile, in vreme ce cealalta parte refuza sa le execute, partea care a executat poate cere rezolutiunea (desfiintarea contractului) si restituirea prestatiilor executate.Contractul unilateral este, din punct de vedere al modului sau de formare, un act de structura bilaterala sau chiar multilaterala, insa este numit asa, deoarece da nastere la drepturi pentru una dintre partile contractante si la obligatii pentru cealalta parte contractanta.
4.Contractele oneroase-cu titlu gratuit. Actul juridic cu titlu oneros este acela in care, in schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte, se urmareste obtinerea altui folos patrimonial. Astfel, Codul civil prevede: " Contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj".In functie de cunoasterea sau nu a intinderii exacte a obligatiilor partilor din momentul incheierii actului juridic, actele cu titlu oneros se subclasifica in acte comutative si acte aleatorii.Este comutativ acel act cu titlu oneros la incheierea caruia partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor lor. Este aleatoriu actul cu titlu oneros la incheierea caruia partile nu cunosc intinderea obligatiilor lor, stiind ca exista sansa unui castig sau riscul unei pierderi, ce depind de o imprejurare viitoare incerta. La randul lor, actele juridice cu titlu gratuit se subclasifica in liberalitati si acte dezinteresate.Liberalitatile sunt actele cu titlu gratuit prin care dispunatorul isi micsoreaza patrimoniul cu folosul patrimonial procurat. Actele dezinteresate sunt acele acte cu titlu gratuit prin care dispunatorul procura un avantaj patrimonial celeilalte parti fara a-si micsora prin aceasta patrimoniul.
5.Contractele comutative-aleatorii. In functie de cunoasterea sau nu a intinderii exacte a obligatiilor partilor din momentul incheierii actului juridic, actele cu titlu oneros se subclasifica in acte comutative si acte aleatorii.Este comutativ acel act cu titlu oneros la incheierea caruia partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor lor. La in cheierea unor asemenea contracte, fiecare parte stie exact care ii sunt obligatiile: vanzatorul stie ca trebuie sa transfere drepul de proprietate exercitat cu privire la un anumit bun, cumparatorul stie ca trebuie sa plateasca pretul convenit . Contractul nu se considera incheiat pana cand nu sunt fixate toate aceste elemente. Dimpotriva, este aleatoriu actul cu titlu oneros la incheierea caruia partile nu cunosc intinderea obligatiilor lor, stiind ca ex ista sansa unui castig sau riscul unei pierderi, ce depind de o imprejurare viitoare incerta.
6.Oferta de a contracta. Oferta sau policitatiunea este propunerea ferma a unei persoane care se angajeaza sa contracteze in conditii determinate, expuse in oferta sa. In afara conditiilor generale de validitate ale consimtamantului este necesar ca oferta sa intruneasca si cateva conditii speciale: sa fie ferma si neechivoca; oferta trebuie sa fie precisa si completa. Ofertantul este obligat sa mentina in perioada termenului de valabilitate, spre a da posibilitatea destinatarului, sa se pronunte asupra posibilei acceptari. Pana in momentul incheierii contractului oferta si acceptarea sunt revocabile. Forta obligatorie a ofertei se analizeaza diferit, dupa cum propunerea se face unei persoane prezente sau unei persoane care nu se afla fata in fata cu ofertantul: a. Daca ofertantul si destinatarul propunerii de a contracta se afla fata in fata si nu s-a acordat un termen pentru acceptare, oferta il obliga pe autorul sau doar daca a fost acceptata imediat, integral si fara rezerve. b. Daca autorul ofertei si destinatarul acesteia nu se afla fata in fata, se pot naste ipoteze diferite: in lipsa unui termen pentru acceptare, ofertantul poate sa-si revoce manifestarea de vointa, cu conditia ca revocarea sa ajunga la destinatar cel tarziu concomitent cu oferta ; in cazul in care nu exista un termen expres stabilit, ofertan- tul este dator sa mentina propunerea un timp rezonabil, adica atat cat este necesar ca destinatarul s-o examineze si sa comunice raspunsul sau. Retragerea ofertei inainte de expirarea termenului, expres sau tacit, in care trebuie mentinuta angajeaza raspunderea civila a ofertantului si obliga la repararea prejudiciului cauzat.
.

7.Acceptarea ofertei. Acceptarea este expresia vointei destinatarului de a incheia contractul in conditiile descrise in oferta si presupune indeplinirea unor conditii special: sa fie in concordanta cu oferta; sa fie neindoielnica; sa fie exprimata inainte de a interveni caducitatea sau revocarea ofertei.Poate fi facuta in scris sau verbal, tacita sau expresa . Simpla tacere a persoanei careia I sa facut oferta nu are valoare de acceptare.Prin exceptie, tacerea valoreaza acceptare in urmatoarele situatii: 1.tacita reconductiune- dupa expirarea termenului stipulate prin contractual de locatiune, daca locatarul ramane si e lasat in posesie, atunci se considera locatiunea reinoita.2.partile au comvenit ca simpla tacere dupa primirea ofertei valoreaza acceptare.3.cand oferta este facuta exclusive in interesul celeilante parti,ea poate fi considerate acceptare daca partea careia ia fost adresata tace.
8.incheierea contractului intre prezenti. Momentul incheierii contractului intre persoane aflate in acelasi loc, fata in fata (avand in vedere si contractele incheiate prin telefon) este momentul realizarii acordului de vointa, care coincide cu declararea acceptarii ofertei. Daca ofertantul si destinatarul propunerii de a contracta se afla fata in fata si nu s-a acordat un termen pentru acceptare, oferta il obliga pe autorul sau doar daca a fost acceptata imediat, integral si fara rezerve.
9.Incheierea contractului intre absenti. Intre persoane neprezente, cand intre oferta si acceptare trece un anumit interval de timp, incheierea contractului ridica dificultati. S-au propus mai multe sisteme dupa care sa se determine momentul incheierii contractului: sistemul emisiunii (declararii) acceptarii; sistemul informarii. Daca autorul ofertei si destinatarul acesteia nu se afla fata in fata, se pot naste ipoteze diferite: in lipsa unui termen pentru acceptare, ofertantul poate sa-si revoce manifestarea de vointa, cu conditia ca revocarea sa ajunga la destinatar cel tarziu concomitent cu oferta ; in cazul in care nu exista un termen expres stabilit, ofertan tul este dator sa mentina propunerea un timp rezonabil, adica atat cat este necesar ca destinatarul s-o examineze si sa comunice raspunsul sau.
10.Locul incheierii contractului. Locul formarii contractului este locul realizarii acordului de vointa, daca partile sunt fata in fata. Daca schimbul intre oferta si acceptare se face telefonic, relevant este locul de unde vorbeste ofertantul (pentru contractele sinalagmatice), respectiv locul de unde vorbeste destinatarul ofertei (in cazul contractelor unilaterale).Cand se incheia pein corespondenta, locul este localitatea in care se afla ofertantul si unde i-a fost adresata corespondenta.Cand contractual se considera incheiat fara a fi necesara comunicarea acceptarii, locul incheierii sale va fi localitatea in care se afla destinatarul.
11.Obligativitatea contractului intre partile contractante. Art. 969 Codul Civil- " contractul este obligatoriu intre parti "Clauzele legal facute intre partile contractante au putere de lege. Asa cum se incheie, asa se si desfiinteaza ( mutus consensus, mutus disensus ) adica prin consimtamantul partilor. Nu sunt excluse unele exceptii de denuntare unilaterala, pentru cauze autorizate de lege. Cazuri de incetare, modificare ori suspendare, a fortei obligatorii a contractului, altele decat acordul partilor sau denuntare unilateral: decesul persoanei , parte contractanta, pentru care contractual este incheiat intre personae, sau peierderea obiectului contractului, in cazul prelungirii ( prerogarii ) legale a unor contracte dincolo de termenele prevazute de lege ( pentru contracte de inchiriere ), in caz de suspendare temporara a puterii obligatorii a contractului ( pentru cel cu executare succesiva ) daca intervine un caz de forta majora ce impiedica un timp executarea lui.
12.Relativitatea efectelor contractului. Relativitatea efectelor contractului este principiul statuat in art.973 C.civ.: \"Conventiile nu au efect decat intre partile contractante\" si fata de succesorii partilor.Asftfel, aceste persoanae care nu sunt nici parti nici terti, dar au legatura cu persoanele contractante sunt avanzii-cauza. Desi nu au participat la incheierea contractului, nici personal nici prin reprezentant, totusi suporta efectele contractului, ca urmare a unor raporturi, in care se afla cu partile contractante.Desi de aseamana cu tertii pe de o parte, ei suporta efectele ca si cand ar fi parti ale contractului. In aceasta categorie intra succesorii universali - persoanele care dobandesc de la autorul lor o universalitate de drepturi si obligatii, un patrimoniu; succesorii cu titlu universal - persoanele care dobandesc de la una din partile contractante numai o fractiune de patrimoniu; succesorii cu titlu particular - persoanele care dobandesc de la una din partile contractante un drept sau un bun privit in mod individual; creditorii chirografari - acei creditori care nu se bucura de o garantie reala de natura sa asigure creanta lor impotriva debitorului, ci au numai drept de gaj general asupra bunurilor debitorului.
13. Promisiunea faptei altuia. ( conventia de porte-fort ) este contractul prin care o parte-promitent (debitor) se obliga fata de o alta persoana - creditor al promisiunii - sa determine o terta persoana sa isi asume un angajament juridic in folosul creditorului. Acordul de vointa se realizeaza intre promitent si creditorul promisiunii, tertul a carui fapta se promite fiind strain de contract. Una din parti se oblige fata de cealalta sa determine o terta persoana sa artifice ulterior contractual incheiat fara participarea acesteia. Obiectul acestui contract este promisiunea faptei altuia si se incheie intre debitor si creditor.Terta persoana ramane straina de contract, dupa ce si-a asumat fata de creditor angajamentul promis, orice obligatie a debitorului care a promis fapta altuia inceteaza prin executare.El nu este tinut in continuare de vre-o alta obligatie de garantie. Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului, intrucat in realitate, chiar si promitand fapta altuia, debitorul isi asuma el, personal, o obligatie. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert, care, va incheia in viitor un contract cu creditorul, va adera sau va ratifica un astfel de contract.
14.Contractul in folosul unui tert. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane, insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat. Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent, se obliga fata de alta persoana, numita stipulant, sa execute o obligatie in favoarea altei persoane, numita tert beneficiar. In acest fel, tertul devine creditorul direct al promitentului. Pentru a fi valida, stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1. ca orice alt contract civil, stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile, privitoare la capacitatea partilor de a contracta, valabilitatea consimtamantului, obiectul determinat si cauza licita. 2. pe langa cele generale, se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: - existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane; - beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil. Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului, consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice. Raporturile dintre stipulant si promitent. In virtutea acestora, creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului. Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate. In caz de neexecutare, stipulantul poate pretinde daune , dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu. In caz contrar, acesta nu are o alta actiune, deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte personae apartine tertului beneficiar si nu stipulantului. Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. Din momentul incheierii contractului, desi tertul este strain, totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau, indiferent daca il accepta sau nu. Devenind creditorul unei obligatii, acesta se poate comporta ca atare, putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. Cu toate acestea, el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent, deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. La randul sau, promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar. Totusi, cauza contractului in favoarea altei personae poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar, achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia.
15. Actiunile directe. Se recunoaste in favoarea unei terte persoane straine de contract, dreptul de a actiona direct impotriva uneia dintre partile acelui contract, invocand contractul fata de care ea, terta persoana, este straina. Exemplu: o contractul de antrepriza de cladiri, dreptul lucratorilor folositi de antreprenor de a actiona direct pe beneficiarul constructiei pentru plata o contractul de mandate.
16.Simulatia. Uneori partile unui act juridic civil nu doresc sa isi faca publice intentiile, nu doresc ca tertii sa cunoasca fie adevarata natura a actului incheiat, fie adevarata identitate a celor care il incheie. Ele simuleaza atunci incheierea unui act juridic, care este facut public, si incheie in ascuns un alt act, care ramane necunoscut tertilor.De multe ori simulatia ascunde o intentie de frauda. Simulatia este cladita pe doua operatii juridice: una sincera, dar secreta; alta publica, dar mincinoasa. Ca urmare, simulatia poate avea una din urmatoarele trei forme: a) prin disimulare se incheie un act fictiv (cand actul public este incheiat doar de forma, el fiind contrazis de actul secret, numit si "contrainscris").b)prin deghizare se realizeaza actul deghizat (cand in actul public se vorbeste de un anumit act juridic, iar prin actul secret se arata adevaratul act dorit de parti). c) interpunerea de persoane, in situatia in care adevaratele parti rezulta doar din actul secret. Potrivit art. 1175 din Codul civil, referitor la simulatie, "actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane". Asadar, intre parti produce efecte actul adevarat, secret, real, dar, fata de tertul de buna credinta, produce efecte actul public. Daca insa tertul ia cunostinta despre actul secret, el va avea dreptul de a opta intre invocarea actului public si a celui secret. Simulatia nu este sanctionata in sine cu nulitatea, ci sanctiunea consta in inopozabilitatea fata de terte personae, a situatieie juridice create prin contractual secret si dupa caz, inlaturarea simulatiei pe calea ''actiunii in simulatie''.


17.Rezolutiunea judiciara. Rezolutiunea este o sanctiune a neexecutarii culpabile a contractelor sinalagmatice, constand in desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor in situatia avuta anterior incheierii contractului.Rezolutiunea nu opereaza de drept; partea indreptatita trebuie sa se adreseze instantei judecatoresti cu o actiune in rezolutiune.Ea poate fi intentata numai de partea care a executat sau care se declara gata sa se execute contractul. Conditiile rezolutiunii. - una dintre parti sa nu-si fi executat obligatiile ce-i revin; - neexecutarea sa fi fost imputabila partii care nu si-a indeplinit obligatia; - debitorul obligasiei neexecutate sa fi fost pus in intarziere, in coditiile prevazute de lege. Partile obijnuiesc sa prevada in contractul incheiat, anumite clauze privind rezolutiune pentru neexecutare. Clauzele contractuale exprese privind rezolutiunea contractului pentru neexecutarea poarta denumirea de pacte comisorii. Efectele rezolutiunii o Repunerea in situatia anterioara incheierii contractului, restituindu-si una alteia tot ceea ce si-au prestat in temeiul contractului desfiintat. Partea care si-a executat obligatia este indreptatita la despagubiri.Are un caracter judiciar, partea interesata trebuind sa se adreseze cu o actiune in rezolutie instantzei judecatoresti, art.1020 Cod Civ.
18.Rezolutiunea conventionala. Apare datorita posibilitatilor ce le au partile de a introduce in contract clause referitoare la rezolutiune, pentru neexecutarea contractului.Acestea urmaresc sa reduca rolul instantei de judecata, Se numesc ''cause comisorii'', ele produand efecte diferite dupa modul de redactare si stipulatiile pe care le cuprind. Astfel inscrierea in contract a pactelor comisorii nu face necesara interventia instantei. In caz de neexecutare a contractului de catre una dintre parti contractual se desfinteaza de drept, fara orice alta forma prealabila.Desfintarea contractului se produce neconditionat, automat ce a expirat termenul de executare fara ca obligatia sa fi fost dusa la indepinire.
19.Riscul contractului. Se pune in cazul contractelor sinalagmatice. Daca una dintre parti nu isi indeplineste obligatiile contractuale fara culpa sa, (spre exemplu, dintr-o cauza de forta majora) in principiu cealalta parte nu va putea refuza sa si le ex ecute pe ale sale. Teoria riscului trebuie sa determine cine va suporta riscul contractului, in cazul imposibilitatii fortuite de executare a uneia din parti. Deci cauza este independenta de orice culpa a vreuneia din parti. Regula este - riscul contractului este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat.Daca obligatia a devenit partial imposibil de executat, sunt doua solutii- fie de a se reduce - in mod corespunzator - contraprestatia executata de catre cealalta parte, iar debitorul obligatiei imposibil de executat va suporta riscul contractului numai in masura partii neexecutate de el - fie solutia desfiintari sau desfacerii, in intregime a contractului.
20.Particularitatile riscului in contractile translative de proprietate. Riscul contractului il suporta acea parte care avea calitatea de proprietare al lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia - res perit domino.Pentru contractele de vanzare cumparare -riscul contractului il va suporta cumparatorul, deoarece el a devenit proprietarul lucrului prin simplul fapt al incheierii contractului, chiar daca bunul nu ii fusese predat.El va trebui sa achite pretul lucrului pierit catre vanzator.Regula aici este - res perit creditor. Regula se aplica pentru bunurile certe - prin care transmiterea proprietatii se realizeaza in momentul incheierii contractului.

21.Gestiunea intereselor altei personae. Este o operatie ce consta in aceea ca o persoana intervine, prin fapta sa voluntara si unilaterala si savarseste acte materiale sau juridice in interesul altei persoane, fara a fi primit mandat din partea acesteia.Persoana care intervine este - gerant. Persoana pentru care se actioneaza este - gerat. Gerarea se face fara stirea proprietarului- gerantul trebuie sa actioneze cu intentia de a gera interesele altuia. Actele de gestiune trebuie sa fie efectuate cu intentia de a-l obliga pe gerat la restituirea cheltuielilor. Gerantul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu. Gerantul nu trebuie sa indeplineasca vreo conditie de capacitate. Gerantul are obligatia de a continua gestiunea inceputa pana ce geratul sau mostenitorii sai vor fi in masura sa o preia; in efectuarea actelor de gestiune sa depuna diligenta unui bun proprietar; de a da socoteala geratului cu privire la operatiile efectuate. Geratul va fi obligat a indemniza pe gerant pentru toate cheltuielile necesare utile pe care le-a facut; fata de terti gerantul va fi tinut sa execute toate obligatiile decurgand din actele incheiate in numele sau de gerant. Faptele materiale prin care se poate proba gestiunea intereselor altuia se pot dovedi prin orice mijloc.Pana la plata tuturor obligatiilor, gerantul are drept de retentive asupra bunului la care se refera gestiunea de afaceri.
22.Plata lucrului nedatorat. Reprezinta executarea de catre o persoana a unei obligatii la care nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a plati datoria altuia: - cel ce a efectuat plata -solvens,- cel ce a primit-o -accipiens.Prin efectuarea unei plati nedatorate se naste un raport juridic in temeiul caruia solvensul devine creditorul unei obligatii de restituire a ceea ce el a platit iar accipientul este debitorul aceleiasi obligatii.Plata reprezinta o datorie care trebuie stinsa, o creanta care trebuie satisfacuta. Astfel prestatia pe care solvensul a executat-o trebuie sa fi avut semnificatia operatiei juridice a unei plati, sa fi fost facuta cu titlu de plata ( prin plata intelegandu-se executarea unei obligatii ),datoria pentru care s-a efectuat plata sa nu existe, din punct de vedere juridic in raporturile dintre solvens si accipiens, plata sa fi fost facuta din eroare. Se naste obligatia pentru accipiens de a restitui solvensului ceea ce el a primit cu titlu de plata. Aceasta poate parea ca o imbogatire fara justa cauza.
23.Imbogatirea fara justa cauza. Faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic. Desi din acest fapt juridic se naste obligatia pentru cel care isi vede marit patrimoniul sau de a restitui, in limita maririi, catre cel care si-a diminuat patrimoniul. Conditiile: - marirea unui patrimoniu - micsorarea unui patrimoniu- existenta unei legaturi de cauzalitate intre sporirea unui patrimoniu si diminuarea celuilalt- inexistenta unui temei juridic al maririi unui patrimoniu pe seama altuia. Actiunea prin care se pretinde restituirea se numeste - actio de in rem verso. Cel care si-a marit patrimoniul nu poat fi obligat sa restituie decat in masura cresterii patrimoniului sau. Cel care si-a micsorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decat diminuarea patrimoniului sau, caci astfel s-ar imbogati fara just temei.
24.Raspunderea pentru fapta proprie-concept. Principiul raspunderii civile delictuale - fiecare este raspunzator pentru propriile fapte. Ca si conditii se cer intrunite cumulativ: - existenta unui prejudiciu- existenta unei fapte ilicite;- existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;- existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in: intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat; - existenta capacitatii delictuale a celui ce a savarsit fapta ilicita. ( continuarea la 25.Prejudiciul)
25.Prejudiciul. Prejudiciul consta in rezultatul, in efectul negativ, suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana.Despagubirea care se acorda este intodeauna patrimoniala.Daca prejudiciul poate fi evaluat in bani, el este un prejudiciu patrimonial.Daca prejudiciul nu este succeptibil de evaluare baneasca, el este un prejudiciu moral ( onoare, demnitate). Prejudiciul pentru a fi reparat trebuie sa fie cert si determinat, pentru a putea fi apreciat din punct de vedere pecuniar. Nimic nu impiedica victima si pe autorul prejudiciului sa convina, prin buna invoiala, asupra intinderii despagubirilor si a modalitatilor de reparare a acestuia. In principiu repararea se face in natura, daca astfel insa nu este posibil, repararea se face prin echivalent sub forma acordarii de despagubiri. Repararea prin echivalent se poate asigura: - fie prin acordarea unei sume globale; - fie prin stabilirea unor prestatii periodice succesive cu caracter viager sau temporar.
26.Fapta ilicita. Reprezinta orice fapta prin care, incacandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane. Reprezinta o incalcare a normelor juridice ori de convietuite sociala. Are caracter obiectiv, constituind o manifestare exterioara a unei atitudini de constiinta si vointa a unei persoane.Fapta poate fi omisiva sau omisiva prin inactiune.Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei:- legitima aparare;- starea de necesitate; -indeplinirea unor activitati impuse ori permise de lege, ori a ordinului superiorului; - executarea unui drept subiectiv; - consimtamantul victimei.Poate avea caracterul unei fapte comisive sau omisive. Fiind comisiva consta intr-o actiune, intr-o fapta ilicita, daca produce prejudicii unei persoane.Omisiunea, inactiunea, consta in neindeplinirea unei activitati sau neluarea unor masuri , care potrivit legii, trebuie indeplinite.Astfel comportamentul illicit poate avea un caracter mixt, o actiune sau o inactiune.
27.Vinovatia. Existenta vinovatiei celui care a cauzat un prejudicium constand in intentia sau imprudent cu care a actionat.Pentru ca raspunderea autorului faptei sa fie angajata este necesar ca fapta sa fie imputabila autorului, acesta sa fi avut o vina, sa fi actionat cu vinovatie. Vinovatia sau culpa consta in atitudinea psihica a autorului faptei ilicite fata de aceasta si de urmarile ei, atitudinea existent la momentul savarsirii faptei. Indiferent de forma ei, vinovatia presupune un factor intelectiv de cunostinta, un anumitnivel de cunoastere a semnificatiei sociale a faptelor si urmarilor lor, precum si un factor volitiv, de vointa, concretizat in actul psihic de eliberare si decizie cu privire la comportamentul ce va fi manifestat. Lipsa culpei inlatura raspunderea chiar daca fapta a fost savarsita si a provocat un prejudiciu. Factorul volitiv implica libertatea de vointa, de a delibera in cunostinta de cauza.Intre cele doua laturi ale vinovatiei exista o stransa unitate, deoarece numai impreuna antreneaza rasunderea civila delictuala. Vinovatia poate fi : directa- urmareste si prevede rezultatul faptei; indirect-autorul prevede rezultatul desi nu il urmareste, acceptand producerea lui; culpa in forma imprudentei- prevede rezultatul, dar nu il accepta, considerand ca nu se va produce; culpa in forma neglijentei-nu prevede rezultatul, desi trebuia sa il prevada. Indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de reparare a prejudiciului este integral, intinderea despagubirii depinzand de marimea prejudiciului.Vinovatia este inalturata cand: - prejudicial provine din culpa victimei; faptul unui tert pentru care autorul nu este tinut sa raspunda; cazul fortuit si forta majora- ambele exonerand de culpa si deci de raspundere. Daca o persoana a actionat liber, constient si, prin aceasta, a incalcat o norma juridica, atunci ea trebuie sa raspunda. Este ceea ce in drept se numeste consimtamant, acord neviciat.


28.Proba in raspunderea proprie. Raspunderea se materializeaza intr-o sanctiune, ea isi are radacina intr-o fapta ilicita, aplicarea raspunderii juridice duce la consolidarea fenomenului de legalitate si de justitie . Deci, raspunderea juridica este rezultatul la care ajunge o persoana care, prin fapte anterioare, a incalcat normele juridice statornicite de stat, rezultat ce se materializeaza intr-o sanctiune prevazuta de lege.Aceasta se angajeaza numai daca exista o legatura indisolubila intre fapta ilicita si rezultatul daunator, prejudiciul. Raspunderea civila delictuala- este acea forma a raspunderii juridice care se naste dintr-o fapta ilicita a omului si il obliga pe acela care este vinovat de a repara prejudiciul cauzat, deci are un caracter reparatoriu. Cel ce reclama ceva in fata justitiei trebuie sa fac
a dovada.Astfel victima prejudiciului va trebui sa dovedeasca existent tuturor elementelor constructive ale raspunderii civile delictuale. Faptele juridice vor fi probate prin orice mijloc, inclusive martorii si prezumtiile.
29.Raspunderea parintilor pentru copii. Conform art.1000 Cod Civ. ''tatal si mama, dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudicial cauzat de copii lor minor ice locuiesc cu dansii'' tatal si mama sunt aparati de responsabilitate daca probeaza ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil. Responsabilitatea parintilor se intemeiaza pe o prezumtie de culpa in modul cum si-au indeplint indatoririle, astfel, pentru neindeplinirea sau indeplinirea defectuasa a obligatiei de supraveghere si educare a copilului, parintii sunt incriminati. La data savarsirii faptei copii trebuie sa fi fost minori, sis a locuiasca impreuna cu parintii. Pentru a inlatura prezumtia de vinovatie a parintilor, acestia trebuie sa dovedeasca ca si-au indeplinit ireprosail atributiile care ii reveneau, si ca imprejurarea a fost un fapt exterior copilului, pentru care ei nu sunt tinuti sa raspunda.Daca minorul este lipsit de discernamant, victima poate trage la raspundere doar parintii.
30.Raspunderea institutiilor pentru faptele elevilor. Art. 1000 al 4 Codul Civil " institutorii si artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, in tot timpul ce se gasesc sub a lor priveghere".Ei se pot apara de raspundere daca probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil (art. 1000 al. 5 Codul Civil).pentru raspunderea speciala, trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii: - cel ce a cauzat prejudiciul sa aiba calitatea de elev sau ucenic si sa fie minor; - fapta ilicita sa fie fost savarsita in timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea profesorului sau a mestesugarului.In aceasta situatie exista o tripla prezumtie care se refera la corpul didactic, si anume: - prezumtia neindeplinirii corespunzatoare a indatoririi de supraveghere; - prezumtia de cauzalitate dintre neindeplinirea acelor indatoriri si savarsirea faptei care a provocat prejudiciul; - prezumtia culpei profesorului ori mestesugarului.Dupa ce se dovedeste existenta prejudiciului si existenta faptei ilicite a elevului sau ucenicului, se prezuma celelalte conditii prevazute de lege, cum ar fi:- cel care a cauzat prejudiciul sa aiba calitatea de elev sau ucenic: - sa fie minor; - fapta sa fi fost savarsita in timp ce elevul trebuia sau se afla sub supravegherea profesorului. Profesorul este tinut fata de victima pentru intregul prejudiciu, raspunderea nu va fi insa angajata daca sustragerea de sub supraveghere nu este imputabila profesorului.Astfel victima poate angaja in subsidiar raspunderea parintilor pentru copilul minor.


31.Raspunderea comitentilor pentru presupusi. Art. 100 al 3 Codul Civil " comitentii raspund de prejudiciul cauzat de prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat ". Ei sunt exonerati de raspundere daca dovedesc ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil. Astfel in sarcina lor opereaza o prezumtie absoluta de culpa.deoarece comitentul este persoana care directioneza, iar prepusul este cel controlat, astfel, se naste un raport de prepusenie, care poate lua nastere din: - contractile de munce; - natura specifica a unei meserii, in situatia militarilor angajati.Pentru ca raspunderea comitentului sa fie angajata trebuiesc intrunite anumite conditii, care constau in existenta si dovedirea elementelor esentiale ale raspunderii delictuale (existent prejudiciului, fapta ilicita a prepusului, raportul de cauzalitate dintre fapta, prejudiciu si culpa prepusului). Exista si conditii special, astfel, acestea privesc existent raportului de prepusenie in momentul savarsirii faptei si prepusul sa fi savarsit fapta in functiile incredintate.Esentiala este legatura de conexiune intre functiile incredintare si modul in care a fost savarsita fapta. Comitentul care a platit despagubirea are actiune in regres fata de prepus pentru recuperarea pagubelor.Prepusul nu se poate apara decat dovedind fapta proprie a comitentului, care a produs in tot sau in parte producerea prejudiciului.
32.Raspunderea pentru ruina edificiului. Art. 1002 Codul Civil " proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cand ruina este urmarea lipsei de intretinere, sau unui viciu de constructie ".Aceasta raspundre este aplicata in cazul celor care sunt coproprietari, precum si titularilor de drepturi de superficie. Ruina edificiului a fost cauzata de lipsa de intretinere ori de un viciu de constructie.Fundamentarea raspunderii pentru runia edificiului se face prin prezumtia absoluta de culpa a proprietarului.Pentru raspunderea runei edificiului, proba apartine victimei, care trebuie sa dovedeasca: existenta prejudiciului, raportul de cauzalitate, ruina edificiului a fost cauzata de lipsa de intretinere ori de un viciu de constructie. Proprietarul va fi obligat sa plateasca despagubirile pentru acoperirea prejudiciului cauzat.Proprietarul va avea drept de regres impotriva vanzatorului, locatarului sau constructorului.
33.Raspunderea pentru pagubele cauzate de animale. Art. 1001 Codul Civil " proprietarul unui animal, sau acela care se serveste cu dansul, in cursul serviciului , este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau ca animalul se afla in paza sa sau ca a scapat ".Animalele prevazute de textul de lege sunt animale domestice, animale salbatice captive din gradini zoologice, circuri , care pot fi supravegheate. Persoanele tinute a raspunde sunt persoanele care, la momentul producerii prejudiciului, aveau paza juridica a animalului.Paznicul nu se poate exonera dovedind lipsa sa de culps, ci numai daca poate face dovada ca producerea prejudiciului de catre animal, sa datorat faptei victimei, faptei unui tert, sau fortei majore. Paza juridica decurge din dreptul pe care il are o persoana de a se folosi de animalul respectiv.raspunderea este conditionata defaptul ca victima prejudiciului trebuie sa faca dovada ca prejudiciul a fost cauzat de catre animal si ca la data cauzarii prejudiciului se afla in paza juridica a persoanei de la care pretinde plata despagubirilor.Paznicul va raspunde pentru faptele animalului daca prejudiciul a fost cauzat de animal, daca la data prejudiciului animalul se afla in paza sa. Fapta victimei, fapta unei terte personae si cazul fortuit sunt cauzele exoneratoare.

34.Raspunderea pentru pagubele cauzate de lucruri. Art. 1000 al 1 Codul Civil " suntem de asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastra ".Legea se refera nu numai la lucrurile mobile ci si la imobile, fara distinctie daca acestea, prin natura lor, sunt sau nu potential periculoase, fara distinctie daca au sau nu au un dinamism propriu, ori daca au produs prejudiciul fiind in miscare, sau aflandu-se in stationare. Tendinta generala este afirmarea, din ce in ce mai hotarata, a conceptiei potrivit careia raspunderea pentru lucruri este o raspundere obiectiva, independenta de vina celui ce are paza juridica, intemeiata pe simplul raport de cauzalitate dintre " fapta lucrului " si prejudiciu, raspunderea subiectiva intemeindu-se pe prezumtia de culpa.Raspunderea este conditionata de dovada facuta de victima, existent prejudiciului si existent raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului si prejudiciu. Fapta victimei, fapta unei terte personae si forta majora sunt cauzele exoneratoare de raspundere, mijloacele de aparare ale paznicului.

35.Plata. Plata reprezinta executarea voluntara a obligatiilor de catre debitor, indiferent de obiectul ei.In limbaj juridic plata-inseamna executarea oricarei obligatii (nu numai remiterea unei sume de bani).Codul Civil priveste plata ca un mijloc de stingere a obligatiilor. Plata reprezinta executarea de bunavoie a obligatiei intre parti. Poate fi achitata de orice persoana interesata chiar si de o persoana neinteresata. In primul rand poate face plata: o debitorul ( personal sau prin reprezentant ) o persoana tinuta alaturi de debitor ( codebitor ) pentru debitor ( fidejusorul ) de orice persoana interesata sau o persoana neinteresata. Cel ce primeste plata trebuie sa fie o persoana cu capacitate deplina de exercitiu. In primul rand plata se face: creditorului, mostenitorilor sai ( daca creditorul moare ) cesionarului tert desemnat de justitie, un mandatar al creditorului. Cel ce face plata trebuie sa plateasca in intregime,adica platind tot ce datoreaza.Plata se face cand datoria a ajuns la scadenta, adica a devenit exigibila. Daca e cu termen se face termenul stabilit de parti. Pentru obligatiunile cu executie imediata plata se face la momentul nasterii raportului juridic. Locul platii este ales de parti, dac nu domiciliul debitorului. Cheltuielile pentru efectuarea platii sunt in sarcina debitorului. Plata are drept efect liberarea debitorului de obligatia asumata.
36.Compensatia. Este modul de stingere a obligatiilor civile care consta in stingerea a doua obligatii reciproce, pana la concurenta celei mai mici dintre ele. Compensatia presupune existenta a doua raporturi juridice obligationale distincte, in cadrul carora aceleasi persoane sunt creditor si debitor, una fata de cealalta. Este un mod de stingere a oricaror obligatii, independent de izvorul lor. Codul Civil prevede expres totusi cand nu opereaza compensatia unor creante reciproce ( art. 1147 Codul Civil ). A)cand se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar B) cand se pretinde restituirea unui depozit neregulat, adica a unor bunuri fungibile care au fost date in depozit si au fost consumate de depozitar. C) Cand creanta este insesizabila ( exemplu: pensia de intretinere ). Compensatia nu poate opera in dauna drepturilor dobandite de alte personae. Felurile compensatiei: - legala - opereaza in puterea legii; - conventionala - prin conventia partilor; - judecatoreasca - prin hotararea instantei de judecata. Conditiile compensatiei legale ( art. 1144 Codul Civil )

A)reciprocitatea obligatiilor ( intre aceleasi persoane ) B) creantele sa aiba ca obiect bunuri fungibile ( art. 1145 Codul Civil ) C) creantele ce urmeaza a se compensa sa fie certe adica existenta lor sa nu fie discutabila din punct de vedere juridic D) creantele reciproce sa fie lichide, sa fie determinate cu exactitate in valoarea lor E) creantele reciproce sa fie exigibile, adica sa fi ajuns la scadenta. Termenul de gratie nu impiedica compensatia pentru ca el reprezinta o favoare acordata de instanta debitorului pana la executarea silita a obligatiei. Totusi compensatia este rezoluita ( desfiintata ) daca partile au savarsit acte incompatibile cu stingerea prin compensatie a datoriilor reciproce. Compensatia stinge creantele reciproce intocmai ca si plata si urmeaza a se stinge si accesoriile si garantiile lor respectiv privilegiile, gajul si ipoteca.
37.Confuziunea. Consta in intrunirea in aceiasi persoana, atat a calitatii de debitor cat si a aceluia de creditor, in cadrul aceluias raport juridic obligational. Confuziunea se aplica tuturor obligatiilor independent de izvorul lor. In cazul raporturilor dintre persoanele fizice opereaza cu ocazia succesiunii, cind succesiunea este acceptata pur si simplu (nu ca in cazul succesiunii sub beneficiu de inventar ). Are ca efect stingerea raportul juridic obligational cu toate garantiile si accesoriile sale.
38.Remiterea de datorie. Este renuntarea cu titlu gratuit a creditorului de a-si valorifica creanta pe care o are impotriva debitorului sau. Ea nu este un act juridic unilateral. Ea este un contract - ea presupune si consimtamantul debitorului. Ea poate fi facuta si printr-un testament, caz in care ea constituie un legat de liberatiune. Este un contract cu titlu gratuit - nu trebuie sa imbrace forma autentica a contractului de donatie. Implica intentia creditorului de a face o liberalitate debitorului sau. Creditorul poate elibera debitorului o chitanta fictiva prin care recunoaste faptul efectuarii platii. Efectele remiterii sunt: 1.Obligatia debitorului se stinge. 2.Debitorul va fi eliberat de executarea ei. 3.Odata cu creanta se sting si garantiile care o insotesc.
39.Cesiunea de creanta.Este contractual prin care o parte transmite celeilalte parti un drept de creanta. Partile se numesc uzual, cedent si cesionar.daca este un contract obisnuit trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate ale contractelor. Obiectul trebuie sa existe, sa fie in circuitul civil, sa fie determinat, posibil si licit.In principiu toate creantele sunt cesibile, nu numai cele care au ca obicet o suma de bani, existand totusi si exceptii , necesibile cum sunt pensile de intretinere si drepturile de abitatie si folosinta.Fata de terti , cesiunea de creanta devine opozabila, prin indeplinirea unor formalitati de publicitate cum este notificatea facuta de cesionar, prin care debitorului i se aduce la cunosinta schimbarea creditorului si clauzele esentiale ale contractului.Cand cesiunea se face prin inscris, forma care se utilizeaza este recunoasterea prin inscris. Aceasta are avantajul certitudinii si al datei certe la care se opereaza cesiunea. Efectele care se produc prin intermediul cesiunii de creanta sunt cele de vinzare, dare de plata si donatie.
40.Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei.Se caracterizeaza prin idea de inlocuire a unui lucru cu un altul, fie a unei personae cu o alta- implicand inlocuirea creditorului cu un tert pentru un motiv oarecare, in urma platii creantei de catre tert, creanta continua sa aiba fiinta si ii este transmisa cu toate accesorile sale.Astfel prin plata efectuata catre tert creanta nu se stinge, ci se transmite de la creditorul initial la tertul platitor, impreuna cu toate garantiile sale.Subrogatia este de mai multe feluri: legala, conventionala si consimtita de debitor.
41.Novatia. Este o conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligasie existenta, inlocuind-o cu o noua obligatie.Este suspusa regulilor de validitate ale contractelor. Art. 1129 Codul Civil " novatiunea nu se opereaza decat intre persoane capabile de a contracta", adica persoane care au capacitatea deplina de exercitiu. Novatia obiectiva - se produce intre creditorul si debitorul initial, dar in raportul juridic obligational se schimba obiectul si cauza acestuia. Novatia subiectiva -presupune schimbarea creditorului si a debitorului raportului juridic de obligatie. Existenta unei obligatii valabile, care urmeaza a se stinge prin novatie, daca este lovita de nulitate absoluta, ea nu poate forma obiectul unei noutati. Daca noua obligatie nu este valabila, fiind nula absoluta, raportul juridic obligational nu s-a transformat si continua a subzista vechea obligatie. Efectul novatiei este stingerea vechii obligatii si inlocuirea ei cu o obligatie noua. Intre parti se naste un nou raport juridic obligational. Acesta este intodeauna de natura contractuala, deoarece este rezultatul vointei partilor de a nova. Intentia partilor de a nova, de a transforma vechea obligatie intr-una noua constituie elementul esential al novatiei.
42.Delegatia. Este o conventie prin care un debitor aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea debitor, alaturi de el sau in locul lui. Debitorul care face delegatia se numeste - delegant. Persoana care se obliga alaturi de debitor sau in locul acestuia se numeste -delegat. Creditorul care primeste acest angajament se numeste delegator. Delegatiile pot fi perfecte sau imperfecte. Perfecta - in principiu inlocuieste obligatia veche cu una noua, In orice caz, raportul dintre creditorul delegatar si delegat este un raport nou de obligatie, astfel ca el nu va beneficia de garantiile vechii creante.Vechiul raport juridic obligational s-a transformat intr-un raport cu efectele sale specifice. Delegatarul descarca prin declaratie expresa pe delegant si intelege ca obligatia sa fie executata de delegat. Imperfecta - un raport nou de obligatie este adaugat celui veci, delegatarul nu consimte la liberarea delegantului, ceea ce face ca el - creditorul initial - sa aiba, pe langa debitorul sau, un nou debitor - delegatul. Potrivit art. 1132 Codul Civil - in lipsa unei declaratii exprese a creditorului (delegatar) in sensul descarcarii de obligatie a debitorului initial (delegant) delegatia nu poate fi decat imperfecta.
43.Executarea in natura a obligatiilor. Executarea in natura a obligatiilor inseamna executarea prestatiei insasi la care s-a obligat debitorul si nu la plata unui echivalent banesc. Plata reprezinta executarea voluntara a obligatiilor de catre debitor, indiferent de obiectul ei. In limbaj juridic plata - inseamna executarea oricarei obligatii (nu numai remiterea unei sume de bani). Codul Civil priveste plata ca un mijloc de stingere a obligatiilor. Cel ce face plata trebuie sa plateasca in intregime,adica platind tot ce datoreaza. Daca debitorul nu executa de buna voie obligatia ( nu efectueaza plata ), creditorul va cere executarea silita, care se efectueaza tot in natura ( numai daca nu este posibil de facut in natura se trece la executarea ei prin echivalent ).
44.Executarea prin echivalent a obligatiilor. Daca debitorul nu poate executa exact obligatia, creditorul are dreptul la desdaunare. Aceste desdaunari reprezinta - echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii necorespunzatoare de catre debitor. Ele se numesc despagubiri sau daune interese. Executarea indirecta a obligatiei de a pretinde si de a obtine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutarii, executarii intarziate sau necorespunzatoare a obligatiei asumate.
Despagubiri moratorii - reprezinta echivalentul prejudiciului pe care creditorul il sufera ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei. Despagubirile moratorii se pot acumula cu executarea in natura a obligatiei. Despagubiri compensatorii - reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totala sau partiala a obligatiei. Despagubirile compensatorii nu pot fi cumulate cu aceasta executare (ele au menirea de a inlocui ).
45.Conditiile acordarii de despagubiri.Prejudiciul-Conditia existentei unui prejudiciu pentru acordarea de despagubiri creditorului este prevazuta in art.1082 C Civ.potrivit caruia '' debitorul este osandit, de se cuvine la plata de daune sau penrtru neexecutarea obligatiei, sau pentru intarzierea executarii''. In masura in care nu exista prejudiciu, actiunea creditorului prin care pretinde plata despagubirilor urmeaza a fi respinsa ca lipsita de interes.Intre fapta debitorului si prejudiciul suferit de creditor trebuie sa existe un raport de cauzalitate.Legea considera ca lipsa de folosinta a sumei de bani datorata de debitor provoaca creditorului un prejudiciu care este egal cu dobanda legala. Vinovatia-Pentru a putea sa se nasca dreptul creditorului de a pretinde despagubiri de la debitor este necesar sa mai fie indeplinita o conditie, si anume neexecutarea, executarea cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei sa-I fie imputabila, debitorul sa aiba vina.
46.Evaluarea despagubirilor.Despagubirile constau in o suma de bani, ce reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor, debitorului sau. Stabilirea despagubirilor se face pe cale judecatoreasca, prin lege, prin conventia partilor.Prin evaluarea judiciara prejudiciul suferit de creditor datorita neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a obligatiei trebuie sa cuprinda pierderea efectiv suferita si castigul pe care creditorul nu la putut realiza. Un al 2-lea principiu prevede ca '' debitorul nu raspunde decat de daunele care au putut fi prevazute la facerea contractului'' fiind de inteles ca partile si-au asumat obligatii in o masura previzibila la facerea contractului.Exista o exceptie, atunci cand vina debitorului imbraca forma dolului( intentiei), stramutand astfel prejudiciul din domeniul contractual, in domeniul delictual unde se repara atat prejudiciul previzibil cat sic el imprevizibil. Un al 3-lea principiu stabileste ca in toate cazurile, este reparabil numai prejudiciul direct, care se gaseste in legatura cauzala cu faptul care a cauzat neexecutarea contractului. Astfel nu sunt supuse repararii prejudiciile indirecte. Instanta de judecata in astfel de cazuri trebuie sa tina sema de imprejurarile concrete ale cauzei.
47.Actiunea oblica.Este actiunea debitorului pe care creditorul sau are dreptul s-o exercite in numele lui. O gasim in art. 974 Cod Civil: ''creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debitorului lor, afara de acelea care in sunt personale''.Altfel spus este aceea actiune in justitie pe care creditorul o exercita pentru valorificarea unui drept care apartine debitorului sau. In realitate, nu actiunea este oblica, ci modul in care aceasta este exercitata; in loc ca actiunea sa fie intentata de catre debitor( direct) este intentata de creditorii acestuia ( in mod indirect). Creditorul actioneaza datorita dreptului debitorului sau, comportandu-se ca si cum ar fi subrogat debitorului.Actiunea oblica are o natura juridical de tipul '' actiune cu caracter mixt'' implicand atat idea de conservare a patrimoniului, dar si pe cea a unui inceput de executare. Creditorul poate executa numai drepturile al caror titular este debitorul lor, aflandu-se in patrimonial acestuia, dar nu poate substitui debitorului in gestionarea si administrarea patrimoniului.
48.Actiunea revocatorie( pauliana).Este actiunea prin care un creditor revoca actele debitorului facute in frauda drepturilor sale.Se bazeaza pe principiul ca patrimonial debitorului garanteaza executarea obligatiilor acestuia, precum sip e regula executarii de buna credinta a contractelor. Prin aceasta actiune se permite creditorilor sa se apere impotriva insolvabilitatii premeditate a debitorului, si de a pune la adapost pe creditori de consecintele actelor frauduloase ale debitorilor. Creditorul care actioneaza o face in numele sau propriu, avand un drept personal si individual de a ataca actele fraudatoare ale debitorului sau. Nu se vor putea ataca actele care privesc drepturi personale nepatrimoniale sau neurmaribile.Aceasta actiune atrage revocarea actului fraudulos, marginindu-se la repararea prejudiciului suferit de creditor.Fructele nu se restituie numai masura in care tertul dobanditor este de rea credinta.
49. Obligatia alternativa.Este aceea obligatie la carei obiect consta in doua sau mai multe prestatii, dintre care, la alegerea uneia dintre parti, executarea unei singure prestatii duce la stingerea obligatiei. Asadar are o pluralitate de obiecte, dar prestarea unuia dintre ele duce la stingerea obligatiei. Debitorul unei obligatii alternative nu poate pretinde creditorului sa primeasca fractiuni din fiecare prestatie drept plata a datoriei, contravenindu-se cu principiul indivizibilitatii platii. Alegerea prestatieie care trebuie executata apartine debitorului, sau creditorului numai daca exista o stipulatie expresa in acest sense.Daca la scadenta debitorul nu opteaza, creditorul poate cere executarea silita pentru oricare ddin prestatiile datorate, dar numai pentru una din ele.Daca obiectele au pierit, dar unul din ele din culpa debitorului, el va fi obligat a plati pretul acestuia din urma. Daca ambele obiecte au pierit fara culpa debitorului, obligatia va fi stinsa. Proprietatea lucrului individual determinat, obiect al obligatiei, se transmite numai in momentul alegerii, pana atunci nu se stie care bun urmeaza a fi prestart creditorului.
50.Obligatia facultativa.Este aceea in care debitorul se oblige la o singura prestatie, cu facultatea pentru el de a se libera, executand o alta prestatie determinata.Exista o singura prestatie ca obiect al obligatiei, dar o pluralitate de prestatii in privinta posibilitatii de a plati. Creditorul nu poate cere decat executarea prestatiei care singura constituie obiectul obligatiei, cealalta fiind o facultate de plata pentru debitor.
51.Obligatia solidara. Conform art.1034 C Civ.''Obligatia este solidara intre mai multi creditori, cand titlul creantei da anume drept fiecarui din ei , a cere plata in tot a creantei, sic and plata e facuta unuia dintre creditori, elibereaza pe debitor''Astfel existand mai multi creditori, fiecare este indreptatit sa ceara debitorului comun plata intregii creante datorate, iar prin plata efectuata numai unuia , debitorul este liberat fata de toti creditorii. Fiecare dintre creditori poate sa incaseze intreaga creanta si sa dea chitanta liberatorie debitorului, el incasand intreaga suma, fiind imputernicit, creanta apartinindu-i doar in parte. Plata facuta de oricare dintre codebitori, stinge datoria fata de toti ceilalti codebitori. Daca un creditor pune in intarziere pe debitor, efectelepunerii in intarziere profita si celorlalti creditori. Solidaritatea activa se naste prin conventia partilor sau prin testament.
52.Obligatia indivizibila.Acea obligatie care, datorita obiectului ei sau conventiei partilor nu poate fi impartita intre subiectele ei active sau passive.Aceasta problema de impartire se pune numai in cazul cand ea are mai multi creditori sau debitori. Daca obligatia este divizibila aceasta se va imparti intre creditorii si debitorii existenti.Daca ea este indivizibila, indifferent de numarul creditorilor sau debitorilor, fiecare creditor poate cere intreaga prestatie care formeaza obiectul obligatiei, fiecare creditor fiind obligat sa execute intreaga prestatie..Izvoarele indivizibilitatii sunt natura prestatiei si vointa partilor. Indivizibilitatea care rezulta din natura prestatiei se numeste naturala. Indivizibilitatea poate sa fie activa, cand creditorul moare si raman mai multi mostenitori. Indivizibilitatea pasiva are ca efect principal faptul ca fiecare codebitor poate fi obligat sa execute in intregime prestatia datorata, atata timp cat nu a fost chemat in judecata de unul dintre creditori. Debitorul chemat in judecata introduce in cauza si pe ceilalti debitori, fiind obligati impreuna la executarea prestatiei datorate.
53 Fidejusiunea ( cautiunea).Este un contract prin care o persoana numita fidejusor se oblige fata de creditorul altei personae sa execute obligatia celui pentru care garanteaza, daca aceasta nu o va executa.Poate fi conventionala- daca izvoraste dintr-un contract incheiat intre creditor si debitor, ambele parti fiind de acord cu necesitatea unui garant; legala- cand rezulta din o dispozitie legala; judecatoreasca- cand rezulta din o sentinta judecatoreasca.In caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate sa urmareasca direct pe fidejusor, pentru executatrea creantei, dar debitorul trebuie sa fi fost in intarziere. Daca o singura si aceeasi datorie a fost garantata de mai multe personae, creditorul poate urmari pe fiecare din fidejusori; cel care a platit intreaga suma, poate cere cofidejusorilor sais a-I restituie partea ce o are, actionandu-i separat. Se poate stinge indirect ca urmare a stingerii obligatiei principale ( plata datoriei), si direct independent de soarta obligatiei principale, prin remiterea de fidejusiune.
54.Dreptul de retentie.Este un drept real de de garantie imperfect, in virtutea caruia cel care detine un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie sa-l restituie, are dreptul sa il retina pana ce creditorul titular al bunului ii va plati sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea acelui bun. Conditia esentiala spre a pute fi invocate dreptul de retentive este aceea ca datoria pe care detinatorul lucrului o pretinde sa se afle in conexiune cu lucrul, aceasta fiind uneori corelata cu un contract.
55.Gajul(amanetul).Este un contract prin care datornicul remite creditorului sau un lucru mobil pentru siguranta datoriei.Este un contract accesoriu, real si unilateral, prin care debitorul remite creditorului sau un lucru mobil pentru garantarea obligatiei.Pentru formarea contractului de gaj, datornicul trebuie sa angajeze numai bunurile proprii, mobile, care sunt in circuitul civil; trebuie sa redacteze un inscris cu o data certa ( autentic, sub semnatura privata), care trebuie inregistrat. Acest inscris trebuie sa cuprinda suma dorita, spceia si natura lucrurilor gajate, descrierea calitatii si greutatii. Creditorul gajist are drept de retinere, putand sa refuse restituirea lucrului pana la restituirea intregii datorii ( gajul fiind indivizibil), are obligatia de a conserva bunul gajat, avand dreptul de a cere cheltuielile facute cu aceasta conservare, si trebuie sa restituie bunul.
56.Ipoteca- concept-feluri-publicitate.Este o garantie reala si accesorie care nu deposedeaza pe debitorul proprietar al bunului ipotecat si care confera creditorului neplatit dreptul de a urmari si de a executa bunul respective in mainile oricarui detinator, pentru a-si valorifica creanta sa cu preferinta fata de ceilalti creditori. Este un drept real accesoriu, are scopul de a garanta indeplinirea unei obligatii principale.Are un caracter imobiliar, interzicand ipotecarea mobilelor.Este indivizibila, existand si daca sa platit o parte din datorie.Iporteca poate sa fie legala- luand nastere in virtutea unei dispozitii speciale ale legii; conventionala- luand nastere din conventia partilor, cu formele premise de lege. Cel ce constituie ipoteca trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu si calitatea de proprietar actual al imobilului ipotecat. Se poate face valabil numai cu indeplinirea unor conditii de forma si anume: act authentic, contract solemn, obligatia de specializare. Se cer o serie de forme privind publicitatea ipotecii
57.Ipoteca-efecte-stingere.Efectele sunt discutate sub 3 aspecte:fata de debitor, fata de creditori, fata de tertii dobanditori ai imobilului ipotecat. Tertul poate opune creditorului anumite exceptii, putand sa plateasca pe creditorul urmator. Fiind o garantie fara deposedare, debitorul pastreaza detentia imobilului ipotecat, putand culege fructele. I se da dreptul creditorului de a urmarii bunul, avand dreptul de preferinta. Ipoteca se stinge pe cale accesorie, o data cu stingerea raportului de obligatie garantat, iar pe cale principala, cand raportul principal de obligatie ramane in vigoare.









loading...




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2020 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite