LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR.
LIBERA CIRCULATIE A FORTEI DE MUNCA


Unul dintre principiile fundamentale ce stau la baza proiectului de integrare europeana numit astazi Uniunea Europeana este eliminarea discriminarilor intre cetatenii statelor membre pe teritoriul carora acestia isi desfasoara activitatea si cetatenii celorlatle state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul acelui stat.Se incearca elimnarea in mod concret a discriminarilor privind conditiile de intrare,studiu,deplasare,munca,angajare sau remuneratie.

Un aspect extrem de important al legislatiei comunitare il reprezinta libera circulatie a persoanleor,acest pricipiu costiutind o problema mai sensiblia pentru statele membre decat libera circulatie a marfurilor,datorita implicatiilor ce tin de ordinea publica si de siguranta nationala sau de sistemul de asugurari sociale.
Conform Tratatului de la Maastricht: \"fiecare cetateam al Uniunii are dreptul de a circula si dreptul de sejur neingradite,pe teritoriul statelor membre,dar,sub rezerva limitelor si conditiilor prevazute de prezentul Tratat si de dispozitiile privind aplicare lui\".
Un domeniu insemnat al acquis-ului comunitar privind libera circulatie a persoanelor este circulatia fortei de munca,legislatia comunitara continanad prevederi referitoare la asigurarea conditiilor necesare pentru deplasrea si sederea muncitorilor si a familiilor lor interiorul Uniunii.
Criteriile folosite de CJE pentru definirea conceptului de lucrator se concentreaza in jurul unui raport de munca:este esntial ca pentru o perioada de timp \"o persona sa presteze o activitate pentru si sub conducerea unei alte persoane,in schimbul careia primeste o remuneratie\".Nu conteaza natura si durata muncii,daca suntem in sfera dreptului public sau este in discutie un contract d
e drept privat,atata timp cat este activitate economica,remunerata.O persoana trevuie sa efectueze activitati reale si efective(nu pur si simplu voluntare),dar care sa nu fie atat de marunte,incat activitatile sa poate fi considerate pur marginale sau auxiliare.
Tratatul de la Maastricht instituie prin art 8 principiul nediscriminarii pe criterii de nationaliate,intre muncitorii statelor membre,in ceea ce priveste locurile de munca,remuneratie si alte conditii care se refera la desfasurarea activitatii.
In interiorul Comunitatilor,muncitorilor li se recunosc urmatoarele drepturi:

-de a raspunde la oferta de locuri de munca;

-de a se deplasa in acest scop,liber pe teritoriul statelor mebre;

-dreptul de sejur in vederea exercitarii unei activitati in conformitate cu dispozitiile legale,administrative ale statului membru respectiv;

-de a ramane pe teritoriul statului in care a desfasurat o activitate.

Exista si exceptii de la pricipiul nediscriminarii,acesta neavand o valoare absoluta.Facemm referire la asa-numitele discriminari obiective\",admise de Curtea de Justitie,dar cu respectarea proprietatii.Ele constau in indeplinirea unor conditii care nu sunt cerute nationalilor,cum ar fi posibilitatea autoritatilor competente ale statului membru de a cere cetatenilor in cauza sa isi raporteze prezenta autoritatilor pe teritoriul acelui stat,dar o asemenea obligatie este contrara dreptului comunitar,dak este excesiv de restrictiva sau dak sanctiunile prevazute pt neindeplinire sunt disproportionate.
O alta situaite derogatorie este cea a functiilor din administratia publica,prevazuta de art 8 alin.4. din care reiese existenta interesului legitim al statlor membre de a rezerva propriilor cetateni o serie de functii care au legatura cu exercitiul puterii publice.Se considera ca acestea presupun din partea titularilor o relatie speciala, de solidaritate fata de stat si o reciprocitate de drepturi si obligatii,care au ca fundament legatura cu nationalitatea.Art.8 alin.4 este inaplicabil daca,din natura indatoririlor si responsabilitatilor pe care le presupun anumite posturi,nu reiese k ele ar constitui o angajare in serviciul public.
Statele membre pot invoca rezerva de ordine publica,sanatate si securitate publica,inlaturand astfel aplicarea pricipiului nediscriminarii.Simpla neindeplinire, de catre un cetatean al unui stat membru , a formalitatilor privind intrarea,circulatia si sejurul strainilor nu constituie, in sine, o conduita care ameninta ordine si securitatea publica.

Pe langa muncitori,titulari ai dreptului de libera circulatie sunt si membrii familiei acestuia care se bucura de o serie de facilitati,indiferent de nationalitatea lor.Pt a delimita sfera acestora ne raportam,pe de o parte, la sotul si descendentii in varsta de pana in 21 de ani afalti in intretinere si, pe de alta parte, la ascendentii muncitorului sau ai sotului acestuia,aflati in intretinere sau orice alta persoana care se afla in intretinere sau locuieste impreuna cu muncitorul,in tara de origine.
Aceste persoane nu beneficiaza de un drept propriu, ci de unul derivat,recunoscut numai in considerarea dreptului la libera circulatie a muncitorului.
Muncitorul trebuie sa indeplineasca 3 conditii pt a se bucura de libera circulatie:

-de efectivitate;

-de nationalitate;

-de extraneitate.

Efectivitatea se refera la activitatea desfasurata de persoana in cauza,ea trebiund sa fie reala;activitatiel foarte reduse ca numar de ore fiind excluse.In cazul in care aceasta conditie nu este indeplinita,persoana respectiva va intra in categoria celor care nu exercita o activitate profesionala,beneficiind doar de un drept de sejur general.
Daca beneficiarul libertatrii de circulatie este un cetatean al unui stat comunitar,atunci este indeplinita si conditia cu privire la nationalitate.
Cu privire la dubla cetateanie,C.E.J. statuat ca unei persoane,cetatean al unui stat tert,avand si cetateania a 2 state membre,ise vor aplica dispozitiile comunitare privind libera circulatie.

DREPTUL DE INTRARE PE TERITORIUL UNUI STAT MEMBRU


Statele membre acorda cetatenilor Uniunii permisisunea sa intre pe teritotiul lor daca au o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil si acorda membrilor familiilor acestora,care nu sunt resortisanti ai unui stat membreu,permisiunea sa intre pe teritoriul lor daca au un pasaport valabil.
Nicio viza de intrare sau formalitate achivalenata nu poate fi impusa cetatenilor Uniunii.Membrilor de familie care nu sunt resortisanti ai unui stat mebru li se poate cere sa posede o viza de intrare.
Cu privire la faptul daca dreptul de sedere este conditionat de existenta posesiei unui pasaport, Curtea a dispus astfel:
\"Prezentarea unei carti de identitate sau a unui pasaport pentru scopul de a dovedi ca o persoana este cetatean al Comunitatii este o formalitate adminsitrativa,al carei unuic obiectiv este sa furnizeze autoritatilor dreptului pe care il are persoana in conformitate cu statutul sau\"
\"Daca persoana in cauza este capabila sa dovedeasca fara echivoc cetatenia sa prin alte mijloace decat o carte de identitate sau un pasaport, statul membru gazda nu poate refuza sa recunoasca dreptul sau de sedere doar in temeiul singurului motiv ca nu are aceste documente\"

Statul membru poate cere personei in cauza sa-si raporteze [rezenta pe teritoriul sau intr-un interval de timp rezinabil si nediscriminatoriu.Nerespectarea acestei cerinte poate face persoana respectiva pasibila de sanctiuni proportionale si nediscriminatorii.

DREPTUL DE SEDERE PENTRU O PERIOADA DE CEL MULT 3 LUNI

Cetatenii Uniunii au dreptul de sedere pe teritotiul altui stat membru pe o perioada de maxim 3 luni fara nicio conditie sau formalitate , cu exceptia cerintei de a poseda o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil,membrii de familie ai acestora trebuin sa indeplineasca aceleasi conditii.

DREPTUL DE SEDERE PENTRU O PERIOADA MAI MARE DE 3 LUNI

Toti cetatenii au dreptul de sedere pe teritotiul altui stat membru pentru o perioada mai mare de 3 luni daca:

- sunt salariati sau exercita o activitate independenta in statul membru gazda;
- au suficiente resurse pentru ei si pentru membrii familiilor lor,astfel incat sa nu devina o povara pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda in timpul perioadei de sedere si poseda o asigurare medicala cuprinzatoare,valabila in statul membru gazda;
-sunt inscrisi intr-o institutie privata sau publica,acreditata sau finantata de catre statul membru gazda pe baza legislatiei sau a practicilor sale administrative,cu scopul principal de a urma studii,inclusiv de formare profesionala;si
-poseda o asigirare medicala cuprinzatoare in statul membru gazda si asigura autoritatea nationala competenta ,printr-o declaratie sau alta procedura achivalenta la propria alegere,ca poseda suficiente resurse pentru ei insisi si pentru membrii de familie ,astfel incat sa nu devina o povara pentru sistemul de asistentasociala al statului membru gazda in timpul perioadei de sedere;
- sunt membrii de familie care insotesc ori se alatura unui cetatean al Uniunii care indeplineste conditiile mentionate anterior.


Un cetatean al Uniunii care nu mai este lucrator sau persoana care exercita o activitate independenta isi mentine statutul de lucrator sau persoana care exercita o activitate independenta in urmatoarele conditii:

-se afla in incapacitate tempoara de a munci,ca rezultat al unei boli sau al unui accident;

-este inregistrat(a) in mod corespunzator ca fiind in somaj involuntar,dupa ce a fost angajat(a) pe o perioada de peste 1 an si s-a inregistrat ca persoana care cauta de lucru la oficiul de plasare a fortelor de munca competent;

-este inregistrat(a) in mod corespunzator ca fiind in somaj involuntar,dupa ce a fost angajat cu un contract de munca pe termen limitat,cu durata de sub 1 an sau dupa ce a devenit somer(a) in mod involuntar in timpul primelor 12 luni si s-a inregistrat ca persoana care cauta de lucru la oficiul de plasare a fortelor de munca relevant.In acest caz,statutul de lucrator se mentine pentru o perioada de cel putin 6 luni;

-incepe unstagiu de formare profesionala.Cu exceptia cazului in care se afla in somaj involuntar,mentinerea statutului de lucrator presupune ca pregatirea sa aiba legatura cu activitatea profesionala anterioara.

FORMALITATI ADMINISTRATIVE PENTRU SEDEREA CE DEPASESTE 3 LUNI


[Pentru perioade de sedere ce depasesc 3 luni, statul membru gazda poate cere cetatenilor Uniunii sa se inregistreze la autoritatile competente.Termenul pentru inregistrare este de cel putin 3 luni de la data sosirii.Se elibereaza imediat un certificat de inregistrare,precum si data inregistrarii.Nerespectarea cerintei de inregistrare de catre persoan a respectiva o poate face pe aceasta pasibila de sanctiuni proportionale si discriminatorii.
In ceea ce priveste termenul in care trebuie raportata sosirea cetatenilor straini ,prevederile tratatului sunt incalcate doar daca perioada fixata este nerezonabila.
Printre sanctiunile corespunzatoare nerespectarii declararii prevazute sau a formalitatilor de inregistrare ,deportarea ,cat priveste persoana protejata de dreptul comunitar,este cu siguranta incompatibila cu prevederile Tratatuluidin moment ce,asa cum Curtea de Justitie a confirmat, o astfel de masura neaga dreptul conferit si garantat de Tratat.

Cat priveste alte sanctiuni, ca amenzile sau detentia, in cazurile in care autoritatile nationale sau indreptatite sa impuna sanctiuni pentru nerespectarea prevederilor ce obliga cetatenii straini sa notifice prezenta lor, ce sunt comparabile cu acelea corespunzatoare incalcarii prevederilor de importanta egala de catre proprii cetateni, acestea nu pot impune o sanctiune atat de disproportinata fata de gravitatea incalcarii, incat sa devina un obstacol in calea liberei circulatii a persoanelor.


ELIBERAREA PERMISELOR DE SEDERE SI VALABILITATEA ACESTORA


Dreptul de sedere al membrilor de familie ai unui cetatean al Uniunuii, care nu sunt resosrtisanti ai unui stat membru, se cofirma prin eliberarea unui document intitulat \"Permis de sedere pentru un membru de familie al unui cetatean al Uniunii\", in termen de cel mult sase luni de la data la care acestia prezinta cererea.O confirmare a depunerii cererii pentru permisul de sedere se elibereaza imediat.

Pentru eliberarea permisului de sedere , statele membre solicita prezentarea urmatoarelor documente :

-un pasaport valabil;

-un document care sa ateste existenta unei relatii de familie sau a unui parteneriat inregistrat;

- certificatul de inregistrare sau, in absenta unui sistem de inregistrare, orice alta dovada ca cetateanul Uniunii pe care il insotesc sau caruia i se alatura isi are resedinta in statul membru gazda ;

-un document eliberat de autoritatea relevanta din tara de origine sau din care au sosit , care sa ateste ca persosnele in cauza se afla in intretinerea ori sunt membri ai gospodariei cetateanului Uniunii, ori o dovada a existentei unor probleme grave de sanatate care sa necesite ingrijirea personala a membrului de familie de catre cetateanul Uniunii.

Permisul de sedere e valabil timp de 5 ani de la data eliberarii sau pe perioada prevazuta de sedere a cetateanului Uniunii , daca aceasta perioada este mai mica de 5 ani.

Valabilitatea permisului de sedere nu e afectata de absente temporare care nu depasesc 6 luni pe an sau de absente de durata mai mare datorate serviciului militar obligatoriu , sau de o absenta de maxim 12 luni consecutive determinata de motive importante ,precum sarcina si nasterea,boli grave , studiu sau formare profesionala, sau mutare in interes de serviciu in alt stat membru sau intr-o tara terta.

EGALITATEA DE TRATAMENT IN TIMPUL MUNCII

1.Accesul la MUNCA


Orice resortisant al unui stat membru, indiferent de resedinta sa, are dreptul de acces la o activiate salariata si de a desfasura aceasta activitate pe teritotiul altui stat membru. Acesta bebficiaza , in special, pe teritotiul unui alt stat membru, de aceeasi priotritate ca si resortisantii statului respectiv in ceea ce priveste accesul la locurile de munca disponibile.

Este interzisa discriminarea directa, respectiv orice prevedere care rstrange sau supune unor conditii, care nu se aplica cetatenilor statului membru respectiv, cererea si oferta de locuri de munca, accesul la ocuparea unui loc de munca sau dreptul strainilor de a desfasura o activitate.Este intersiza si discriminarea indirecta, respectiv prevederile ce se aplica indiferent de cetatenie, care au ca scop sau efect impiedicarea accesului altui stat membru la locurile de munca oferite.
Resortisantul unui stat membru care cauta un loc de munca pe teritotriul altui stat membru primeste pe teritotiul acestuia aceeasi asitenta ca si cea acordata de catre oficiile de ocupare a fortei de munca propriilor resortisanti care cauta un loc de munca.
Incadrarea in munca si recrutarea unui resortisant al unui stat mebru pentru un loc de munca intr-un alt stat membru nu pot depinde de criterii medicale, profesionale sau altele care sunt dicriminatorii pe criterii de cetatenie, in comparatie cu cele aplicate resortisantilor din celalat stat mebru care doresc sa desfasoare aceeasi activitate.
Cu toate acestea, resortisantul care detine o oferta nominala de la u angajator dintr-un alt stat membru decat cel al carui resortisant este poate fi supus uneoi examinari profesionale, daca angajatorul solicita in mod expres acest lucru in momentul prezentarii ofertei sale.
Lucratorul beneficiaza de toate drepturile si avantajele acoradate lucratorilor nationali in ceea ce priveste locuintele, inclusiv dreptul de proprietate asupra locuintei de care are nevoie.Acesta poate, in acelasi temei ca si resortisantii acelui stat, sa se inscrie pe lista cererilor de locuinta, in regiunea in care ocupa un loc de munca , in cazul in care asfel de liste sunt tinute, si beneficiaza de avantajele si prioritatile care decurg din aceasta.
In cazul in care un resortisant al unui stat membru desfasoara o activitate salariata sau nesalariata pe teritoriul altui stat membru, sotul si copiii sub varsta de 21 de ani sau care se afla in intretinere au drreptul de acces la orice activitate salsariata pe intreg teritoriul statului respectiv, chiar daca acestia nu au cetatenia statului membru

2.Egalitate de tratament privind avantajele fiscale

Un lucrator dintr-un alt stat membru beneficiaza de aceleasi avantaje fiscale ca si lucratorii nationali.Interdictia discriminarii presupune,in ceea ce priveste avantajele fiscale,circumstante comparabile pentru cetatenii statului membru si strainii din alte state membre.Pot exista diferente obiective intre cele doua situatii , datorate faptului ca statul de resedinta acorda avantaje fiscale cetatenilor, in functie de circumstantele personale si familiale, pe care le poate evalua cu usurinta, intrucat acestia au, de regula, interesele personale si financiare in acest stat.


3.Egalitate de tratament privind avantajele sociale

Un lucrator dintr-un alt stat membru beneficiaza de aceleasi avantaje sociale ca si lucratorii nationali.

Conform Curtii de Justitie, avantajele sociale sunt:\" acele avantaje care, indiferent daca sunt sau nu legate de un contract de munca, sunt acordate lucratorilor nationali datorita statutului obiectiv de lucratori ori in virtutea rezidentei pe teritotriul national si a caror extindere pentru lucratorii, cetateni ai altor state membre, este menita sa faciliteze mobilitatea lor in cadrul Comunitatii\".
Ca si in cazul avantajelor avantajelor fiscale, si in acest domeniu, este necesar ca situatia lucratorului sa fie comparabila cu cea a lucratorului migrant.Spre exemplu, situatia unui lucrator migrant nu este comparabila cu cea a unui lucrator national, care nu este supus restrictiilor in ceea ce priveste resedinta.
Avantajele sociale includ alocatia pentru copii(in cazul celor legate de contractul de munca), dreptul la folosirea limbii materne in procedurile penale si dreptul la plati care sa acopere costurile inmormantarii unui membru al familiei( in cazul celor care nu au legatura directa cu contractul de munca).De asemenea si membrii familiei se bucura se egalitate de tratament in ceea ce priveste avantajele sociale.

4.Egalitatea de tratament privind accesul la pregatirea profesionala


Pregatirea profesionala poate fi definita ca fiind orice forma de educatie ce pregateste pentru calificarea intr-o anumita profesie, meserie sau munca sau care furnizeaza abilitatiele necesare pentru o asemenea profesie, meserie sau munca, oricare ar fi varsta sau nivelul elevului sau studentului.Decizia daca o parte a cursurilor sau daca acestea in intregime constituie pregatire profesionala revine in sarcina instantei nationale, cursurile academice la nivel universitar nefiind excluse din conceptul de pregatire profesionala.
Nediscriminarea in ceea ce priveste accesul la pregatire include si egalitatea taxelor pentru invatamant, atat in cadrul statului gazda, cat si in situatia in care statul gazda isi asista cetatenii in urmarea cursurilor la colegii si universitati din alte state membre.
Copiii resortisantului unui stat membru, care este sau a fost incadrat in munca pe teritoriul unui stat membru, sunt admisi in sistemul de invatamant general, la cursurile de ucenici si de formare profesionala in aceleasi conditii ca si resortisantii statului respectiv, daca acestia domiciliaza pe teritoriul acelui stat.Statele membre incurajeaza initiativele care le permit acestor copii sa urmeze cursurile mentionate in cele mai bune conditii.