Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    

 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




loading...


Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Raportul juridic civil - Notiune, caractere si structura
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

"Raportul juridic civil" este o specie de "raport"(social) (Belein).
Raportul juridic civil este o relatie sociala-patrimoniala ori nepatrimoniala - reglementata de norma de drept civil. Daca orice raport juridic civil este o relatie sociala, nu orice relatie sociala este un raport juridic civil.
O conditie a raportului juridic civil o reprezinta reglementarea unei relatii sociale prin norme ce intra în continutul dreptului civil.

Caractere
a) Raportul juridic civil are caracter social, evident, care nu trebuie administrat, doarece toate raporturile juridice se stabilesc între oameni, fie priviti ca persoane fizice, fie priviti ca persoane juridice. Chiar daca "legea vorbeste" despre "regimul juridic al bunurilor", în realitate se are în vedere conduita oamenilor cu privire la bunuri sau lucruri (Nicolae Titulescu, Observatiuni asupra reorganizarii facultatilor de drept, Bucuresti, 1904, p.47-48).
b) Raportul juridic civil are caracter volitional . Se poate vorbi de un caracter dublu volitional (doctrine). Pe lânga vointa exprimata de legiuitor din norma de drept civil care reglementeaza actul juridic civil, exista si vointa autorilor sau autorului actului juridic civil dupa cum suntem în prezenta unui act bilateral sau unilateral).
c)Raportul juridic civil se caracterizeaza prin pozitia de egalitate juridica a partilor.
Aceasta pozitie de egalitate este nu numai metoda de reglementare a dreptului civil, ci si un caracter propriu raportului juridic civil.
Aceasta se exprima în nesubordonarea unei parti fata de cealalta.

Elementele de structura ale raportului juridic civil

Raportul juridic cuprinde în structura sa trei elemente: partile, continutul si obiectul.
1. Partile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si persoanele juridice car



e sunt titulare de drepturi si obligatii civile.
2. Continutul raportului juridic este dat de totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor civile pe care le au partile.
3. Obiectul raportului juridic civil - consta în conduita partilor, adica actiunile sau inactiunile la care sunt îndrituite partile.
Aceste elemente trebuie sa fie întrunite cumulativ.

Cap.II Partile raportului juridic - notiuni generale

Definitia persoanei fizice
"Persoana fizica" este subiectul individual de drept, adica omul, privit ca titular de drepturi si obligatii civile.
Definitia persoanei juridice
"Persoana juridica" este subiectul colectiv de drept, adica un colectiv de oameni care, întrunind conditiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si obligatii civile.
Aceste expresii de "persoana fizica si persoana juridica" sunt folosite de legea de baza în materia subiectelor de drept civil, care este Decretul 31/1954 ("privind persoanele fizice si persoanele juridice)".
Rezulta ca exista doua mari categorii de subiecte de drept civil:
- persoanele fizice;
- persoanele juridice expresie echivalenta cu persoanele morale.
In categoria persoanelor fizice se pot deosebi urmatoarele subcategorii:
- minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu.
- minorii între 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exercitiu restrânsa.
- majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exercitiu deplina.
Dupa criteriul cetateniei, persoanele fizice mai pot fi împartite în:
- PF de cetatenie româna;
- PF de cetatenie straina; aici includem si:
- PF fara cetatenie - apatrizii
- PF cu cetatenie dubla - din care nici una nu este româna.
In categoria persoanelor juridice, deosebim:
- PJ particulari sau private;
- PJ cooperatiste sau obstesti;
- PJ mixte;
- PJ de stat.
Dupa criteriul nationalitatii, deosebim:
- PJ de nationalitate româna (în principiu, cu sediul în România)
- PJ de alta nationalitate, straina.

Pluralitatea de subiecte
Raportul juridic civil de regula se stabiste între doua persoane (raport juridic simplu), care presupune "determinarea" subiectele raportului juridic civil.
Aceasta determinare presupune cunoasterea partilor acestui raport, si se realizeaza diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au în continutul lor: - drepturi absolute ori
- drepturi relative
In primul caz (al dreptrului absolut) dupa cum vom vedea într-un capitol ulterior, numai subiectul activ care este titularul dreptului subiectiv civil este determinat sau cunoscut (ex. proprietarul unui bun). Subiectul pasiv este nedeterminat si este format din toate celelalte subiecte de drept civil (Belein).
In al doilea caz este determinat atât subiectul activ ( numit creditor), cât si subiectul pasiv (debitorul) (ex. raportului juridic nascut din contractul de vânzare-cumpare cele doua parti sunt determinate: vânzatorul si cumparatorul.
Exista însa cazuri în care raportul juridic civil este stabilit între mai multe persone, fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub ambele aspecte. In acest caz deosebim:
- pluralitate activa - mai multi creditori,
- pluralitate pasiva - mai multi debitori,
- pluralitate mixta - mai multi creditori si mai multi debitori.

Capacitatea civila a persoanelor
Capacitatea civila este expresia care desemneaza capacitatea în dreptul civil (Belein).
In structura capacitatii civile intra doua elemente:
- capacitatea de folosinta
- capacitatea de exercitiu
Capacitatea de folosinta a PF este aptitudinea, generala si abstracta, a omului, de a avea drepturi si obligatii civile (art.5 alin.2 din D.nr.31/2954).
Inceputul si sfârsitul acestei capacitati sunt stabilite, de art.7 din D.31/1954: "Capacitatea de folosinta începe de la nasterea persoanei si înceteaza odata cu moartea acesteia".
Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este aptitudinea omului de a-si exercita drepturuile civile si de a-si îndeplini obligatiile civile, prin încheierea de acte juridice civile (art.5 alin.3 D.31/1954).

Capacitatea civila a persoanelor juridice
Capacitatea de folosinta a PJ este aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi si obligatii civile.
Capacitatea de exercitiu a PJ este o aptitudine a sa de a-si exercita drepturile civile si de a-si îndeplini obligatiile civile, prin încheierea de acte juridice, de catre organele sale de conducere.



Cap. III
Continutul raportului juridic civil

Dupa cum am aratat continutul raportului juridic civil este alcatuit din:
- drepturi subiective civile
- obligatii civile
Drepturile subiective civile formeaza latura activa iar obligatiile civile formeaza latura pasiva a raportului juridic civil.
Oricarui drept subiecti civil îi corespunde o anumita obligatie civila.
Definitia dreptului subiectiv civil (Belein)
Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ - PF sau PJ în virtutea careia aceasta poate, în limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita conduita, sa pretinda, o conduita corespunzatoare - sa dea, sa faca, ori sa nu faca ceva - de la subiectul pasiv, si sa ceara concursul fortei coercetive, statului, în caz de nevoie.

Clasificarea drepturilor subiective civile

Criterii de clasificare
- în functie de opozabilitate - drepturile subiective sunt: - absolute si
- relative
- în functie de natura continutului lor: - patrimoniale
- nepatrimoniale
- dupa corelatia dintre ele: - principale
- accesorii
- în functie de gradul de certitudine conferit titularilor:- pure si simple
- afectate de modalitati
Drepturile subiective civile - absolute si
- relative
Dreptul subiectiv civil absolut - este acel drept în virtutea caruia titularul sau poate avea o anumita conduita, fara a face apel la altcineva pentru a si-l realiza (Belein).
Sunt absolute - drepturile personale nepatrimoniale
- drepturile reale
Dreptul subiectiv civil relativ - este acel drept în virtutea caruia titularul poate pretinde subiectului pasiv o conduita determinata, fara care dreptul nu se poate realiza (Belein).
Tipic, relativ, sunt drepturile de creanta.




Caracteristicile dreptului absolut

- titularul dreptului absolut este cunoscut
- titularul obligatiei corelative este necunoscut, format din toate celelalte subiecte de drept civil
- dreptului absolut îi corespunde obligatia generala si negativa de a nu i se aduce atingere - a nu face.
- este opozabil era omnes - tuturor persoanelor
- sunt prevazute de lege, limitate.

Caracteristicile dreptului relativ

- sunt cunoscute atât titularul dreptului, cât si al obligatiei (subiectul activ si subiectul pasiv).
- îI corespunde o obligatie ce are ca obiect: a da, a face ori a nu face (ceva ce s-ar fi putut face în lipsa obligatiei pe care si-o asuma subiectul pasiv determinat)
- este opozabil numai subiectului pasiv determinat
- sunt nelimitate ca numar.

Drepturile subiective civile patrimoniale si nepatrimoniale

Este patrimonial dreptul subiectiv ce are continut exprimat baneste, precuniar
sunt - drepturile reale
- drepturile de creanta
Este nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept subiectiv ce nu are continut banesc

Clasificare
Dreptul real - jus in re - este acel drept în virtutea caruia titularul sau îsi poate exercita prerogativele asupra unui bun fara concursul altcuiva.
Dreptul de creanta - jus ad personam - este acel drept în temeiul caruia subiectul activ - creditorul - poate pretinde subiectului pasiv - debitor - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

Asemanarile dintre cele doua drepturi
- sunt patrimoniale
- au cunoscuti titularii lor, ca subiecte active

Deosebiri
- sub aspectul subiectului pasiv
- în cazul dreptului real - nu este cunoscut
- în cazul dreptului de creanta - este cunoscut.
- sub aspectul continutului obligatiei corelative
- în cazul dreptului real - îi corespunde obligatia generala si negativa de nonfacere
- în cazul dreptului de creanta - îi corespunde obligatia : - de a da
- de a face
- de a nu face

- ca numar - drepturile reale sunt limitate
- drepturile de creante - nelimitate
- numai dreptul real - are prerogative:
a) urmaririi = care consta în posibilitatea titularului de
drept real (ex. creditor ipotecar) de a urmari bunul în mâinile oricui s-ar gasi.
b) a preferintei = consta în posibilitatea titularului dreptului real cu a-si realiza drepul sau cu întâietate ori preferinta.

Categoriile de drepturi personale nepatrimoniale

1. Drepturi care privesc existenta si integritatea (fizica si morala) ale persoanei: dreptul la viata, la sanatate, onoare, reputatie etc.
2. Drepturi care privesc identificarea persoanei
- pentru PF : dreptul la nume, pseudonim, domiciliu, la stare civila
- pentru PJ; dreptul la denumire, la sediu, etc.
3. Drepturi decurgând din creatia intelectuala - adica numai drepturile nepatrimoniale ce izvorasc din opera literara, artistica ori stiintifica.

Drepturile subiective civile principale si accesorii

este principal - dreptul subiectiv civil care are o existenta de sine statatoare, soarta sa nedepinzând de vreun alt drept.
Este accesoriu - dreptul subiectiv civil a carui soarta juridica depinde de existenta altui drept subiectiv civil cu rol principal.
Aceasta clasificare are importanta pentru ca dreptul accesoriu depinde de dreptul civil principal potrivit adagiului: accesorium seqmtur principale.
Drepturile nepatrimoniale, sunt drepturi principale.

Drepturile reale principale sunt:
- dreptul de proprietate
a) dreptul de proprietate publica ce E statului sau unitatilor administrativ-teritoriale-asupra bunurilor din domeniu public.
b) dreptul de proprietate privata în toate formele sale:
- dreptul de proprietate privata E PF
- dreptul de proprietate privata PJ de stat.
(ca ex. RA sI SC cu adaos unic statul Român potrivit 45/90).
- dreptul de proprietate al PJ cooperatiste sau obstesti potrivit L.66/90 si 109/1996.
- dreptul de proprietate al PJ particulare (potrivit L.31/90 republicata).
- dreptul de proprietate al PJ mixte cum sunt societatile comerciale cu participare straina în România (art.6 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 92/1997 combinat cu art.65 din L.31/90).
- dreptul de proprietate al statului si unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat (art.4 din L.213/1998).

2. drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate privata : dreptul de uz, de uzufruct, de servitute, de superficie, de abitatie.

3. dreptul de administrare (folosinta) al RA si institutiilor publice ( ca dreptul real corespunzator dreptului de proprietate publica al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale - L.213/1998 art.12.

4. dreptul de folosinta al cetatenilor care si-au construit locuinte proprietate personala pe terenuri atribuite de stat - prin efectul L.nr.18/1991, a.c. - dr. s-a tranformat la cerere în drept de proprietate privata ( art.36).

5. dreptul de folosinta gratuita al PF fara scop lucrativ care-si desfasoara activitati de binefacere asupra unor imobile proprietate publica sau privata de stat ori a unitatilor adminstrativ-teritoriale (art.17 din L.213/1998).

6. dreptul de folosinta , conferit de stat PJ cooperatiste, obstesti asupra unor bunuri proprietate de stat.

7. dreptul de folosinta conferit de PJ cooperatiste, obstesti, particulare ori mixte PJ anexe.

8. dreptul de concesiune reglementat de Constitutie (art.135) L.18/1991 (art.17 al.3 si art.26 al.1); L.50/1991 (art.10); L.219/1998 privind regimul concesiunilor.

9. dreptul de p..... reglementat de art.5-10 din L.54/1998 privind articulatia juridica a terenurilor sau art.52 din Codul Silvic (L.26/1996 si
dreptul de preferinta reglementat de Legile 64/1991 si L.129/1992 (art.5).


Drepturile reale accesorii sunt:
1. dreptul de ipoteca - drept de garantie reala imobiliara
2. dreptul de gaj - drept de garantie reala mobiliara
3. privilegiile
4. dreptul de retentie
Aceste drepturi reale accesorii - presupun ca drept principal - un drept de creanta.

Drepturi subiective civile - pure si simple
- afectate de modalitati

Dreptul civil pur si simplu - confera maxima certitudine titularului sau, deoarece nici existenta si nici exercitarea lui nu depinde de vreo împrejurare viitoare - el poate fi exercitat imediat dupa nasterea lui, neconditionat (Belein).
Dreptul civil afectat de modalitati este dreptul civil a carui existenta sau exercitare depinde de o împrejurare viitoare, certa ori incerta.
Modalitatile sunt: termenul, conditia si sarcina si vor fi studiate într-un capitol viitor.

Obligatia civila

Definitie . Obligatia civila este îndatorita subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anume conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ, conduita care poate consta în a da, a face ori a nu face ceva si care poarte fi impusa la nevoie prin forta coercitiva a statului.
Obligatia civila are trei sensuri:
1. - îndatorirea subiectului pasiv de a da, a face, a nu face ceva (sensul definitiei de mai sus)
2. - raport obligatoriu ce contine sensul definitiei de mai sus
3. - obligatie - înscris constatator al unei creante (obligatiunea CEC).

Clasificarea obligatiilor civile

In functie de obiectul lor se fac trei subclasificari:
a) obligatia de a da, de a face, de a nu face ceva
b) positiva si negativa
c) obligatia de rezultat (determinata) si obligatia de diligenta (de mijloace).
Dupa opozabilitatea lor: obligatiile se împart în :
1) obisnuite (opozabile numai "între parti ")
2) opozabile terzilor (scriptae in rem)
3) reale (propter rem)
In functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile, se disting:
- obligatia civila perfecta
- obligatia civila imperfecta (naturala).

-Obligatiile de a da, a face si a nu face
- de a da = este îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real (obligatia vânzatorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vândut în patrimoniul cumparatorului).
- de a face = este îndatorirea de a executa o lucrare, a presta un serviciu, ori de a preda un lucru.
- a nu face ceva = are continut diferit, dupa cum este corelativa unui drept absolut ori unui drept relativ (de creanta).
- corelativa unui drept absolut = este îndatorirea de a nu face nimic de natura a aduce atingere acelui drept.
- corelativa unui drept de creanta = a nu face ceva, ce ar fi putut sa faca, daca debitorul nu s-ar fi obligat la abtinere.

Obligatii civile pozitive si negative

Sunt pozitive - obligatiile de "a da" si "a face".
Este negativa - a nu face ceva.

Obligatii de rezultat si obligatii de diligenta

Este de rezultat - este obligatia care consta în îndatorirea debitorului de a obtine un rezultat determinat (ex. obligatia vânzatorului de a preda cumparatorului lucrul vândut).
Este de diligenta (mijloace) - obligatia ce consta în îndatorirea debitorului de a depune toata staruinta pentru obtinerea unui anumit rezultat (ex. obligatia medicului de a-l vindeca pe pacient).

Obligatii obisnuite, opozabile tertilor si obligatii reale

Obligatia obisnuita este, opozabila între parti ca si dreptul de creanta. Marea majoritate a obligatiilor civile sunt de acest fel. Aceasta obligatie i......debitorului fata de care s-a nascut.

Obligatia opozabila si tertilor (scriptae in rem) este acea obligatie strâns legata de un bun, astfel încât creditorul nu-si poate realiza dreptul sau decât cu concursul titularului actual al dreptului real asupra acelui bun, care este tinut si el, de îndeplinirea unei obligatii nascute anterior, fara participarea sa (ex....cumparatorul este datorat sa respecte locatiunea facuta înainte de vânzare).

Obligatia reala (propter rem), este îndatorirea ce revine potrivit legii, detinatorului unui bun, în considerarea importantei deosebite a unui astfel de bun pentru societate (ex. obligatia detinatorului de teren agricol de a-l cultiva L .18/1991).

Obligatiii civile perfecte si imperfecte

Majoritatea obligatiilor civile este formata din obligatiile perfecte.
Obligatia perfecta - este acea obligatie civila a carei executare este asigurata în caz de neexecutare de catre debitor, printr-o actiune în justitie, obtinându-se un titlu executor pentru a fi pusa în executare silita.
Este imperfecta obligatia a carei executare nu se poate obtine pe cale silita, si odata executata de buna voie de catre debitor, nu este permisa restituirea ei, aceasta obligatie se mai numeste si naturala.
Obligatia imperfecta nu se confunda cu obligatia morala, care se realizeaza din constiinta (obligatia copiilor ajunsi la maturitate de a-si întretine parintii bolnavi).









loading...




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2020 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite