Evaluarea unei intreprinderi se face, de regula, in unul din urmatoarele cazuri: e9i18ie
-periodic, in baza bilantului contabil (o evaluare a patrimoniului);
-schimbarii structurii capitalului (partaje, donatii, achizitii sau cedari de actiuni etc.);
-cotarea intreprinderii la bursa;
-majorarilor de capital;
-in situatii de fuziuni sau absorbtii;
-in scopul lichidarii unor firme sau din motive legate de activitatea curenta.
Tipurile de evaluare difera in functie de urmatoarele criterii:
1.Dupa obiectul evaluarii:
-evaluari de bunuri;
-evaluari de elemente intangibile (licenta, fond de comert);
-evaluari de active sau de societati comerciale.
2.Dupa scopul evaluarii:
-evaluare economica, realizata prin masurarea capacitatii patrimoniale de a produce profit;
-evaluare administrativa, in baza unor reglementari speciale in scopul stabilirii masei de impozitare;
-evaluare contabila.
3.Dupa beneficiarul evaluarii:
-beneficiari directi (firma respectiva);
-beneficiari indirecti (banci sau institutii financiare, institutii publice, instante judecatoresti, persoane fizice).
Activitatea de evaluare presupune o etapa de pregatire urmata de analiza diagnostic a intreprinderii si de evaluarea propriu-zisa.
Pregatirea operatiunii de evaluare consta in contractarea lucrarii cu un evaluator si obtinerea informatiilor preliminare de catre acesta.
Evaluatorul incheie contractul de evaluare cu intreprinderea beneficiara dupa care intreprinde o prima luare de contact prin care solicita informatii detaliate asupra procesului tehnologic, starii si vechimii cladirilor si utilajelor, posibilitatilor de extindere, imobilizarilor corporale, pietelor de aprovizionare si desfacere.
Pe baza acestor informatii se intocmeste un raport preliminar unde sunt evidentiate evolutia intreprinderii de la infiintare, structura organizatorica si functionala a intreprinderii, pozitia intreprinderii pe piata, profilul de activitate.
Raportul preliminar serveste ca punct de plecare in efectuarea unei analize diagnostic a intreprinderii pentru a identifica punctele tari si slabe, modalitatile de redresare a situatiei existente, cresterea performantelor e.t.c.
-diagnosticul juridic: care presupune investigarea aspectelor privind legalitatea activitatii intreprinderii (in echipa de evaluare va fi cooptat un jurist obligatoriu).
Analiza diagnosticului juridic presupune studierea urmatoarelor aspecte:documentele de constituire ale societatii, de inregistrare fiscala, procesele verbale ale AGA si ale CA, documentele privind litigiile in curs, actele care constata dreptul de proprietate asupra terenurilor si cladirilor, planurile terenurilor, imobilizarile necorporale (licente, marci), imobilizari financiare (titluri de participare), existenta unor prevederi asupra transferului de proprietate, modul de exploatare al intreprinderii (prin locatie de gestiune ...), actiuni juridice in curs, existenta contractelor colective si individuale de munca, climatul de munca, relatiile cu sindicatul.
Concluziile diagnosticului juridic vor evidentia punctele tari (dreptul de proprietate asupra terenurilor, lipsa datoriilor, absenta conflictelor de munca) si punctele slabe (datorii, lipsa titlurilor de proprietate, conflicte).
-diagnosticul tehnic care presupune expertiza cladirilor si utilajelor cu analiza momentelor punerii in functiune a fondurilor fixe, a gradului de uzura, a performantelor comparativ cu utilaje similare fabricate in prezent, a utilajelor ce nu mai pot fi folosite in viitor, a valorii fondurilor fixe in conservare, a posibilitatilor intreprinderii de a-si asigura utilitatile (gaze, apa, energie).
In cadrul concluziilor diagnosticului tehnic vor fi mentionate concordanta dintre situatia din teren si planurile existente, starea fizica a constructiilor din punct de vedere al rezistentei la seism, modul in care schimbarea destinatiei unor cladiri a afectat structura de rezistenta si gradul de utilitate, existenta tuturor categoriilor de teren inscrise in documente, principalele produse furnizate, tehnologia utilizata comparativ cu concurenta, nivelul tehnic si de calitate al productiei, impactul asupra mediului e.t.c.
Sunt utilizati si indicatori ca: gradul de inzestrare tehnica = (Valoarea mijloacelor fixe /Nr .de salariati) * 1000 ; CA la 1000 lei fonduri fixe ; Gradul de utilizare a capacitatii de productie = (Volumul productiei / Capacitate) * 100 ; Gradul de uzura a mijloacelor fixe = (Valoare amortizare / Valoare mijloace fixe ) * 100 .
-diagnosticul economico-financiar prin care sunt evidentiate performantele economice ale intreprinderii si care presupun o analiza structurala pe urmatoarele domenii :
-analiza rezultatelor globale ale intreprinderii;
-analiza financiara a intreprinderii - situatia trezoreriei, a cash-flowului, creditele bancare existente din surse interne si externe, conturile in lei si valuta, situatia platilor la zi;
-analiza unor activitati exceptionale pe langa activitatea de baza (vanzari de active );
-analiza profitabilitatii prin care se urmareste modul in care CA, profitul brut si net si alte rezultate sunt convertite in rezultate nete.
Analiza financiara presupune si o analiza bilantiera prin care se urmareste respectarea principiilor de baza in evidenta de baza, modul in care sunt tinute inregistrarile, concordanta datelor din bilant cu cele din evidenta contabilitatii de baza, existenta actelor justificative e.t.c.
Analiza bilantiera presupune in final o analiza patrimoniala (situatia fondului de rulment, lichiditati, solvabilitatea, viteza de rotatie a stocurilor) si o analiza a profitabilitatii.
-diagnosticul comercial prin care se studiaza piata, segmentul detinut de intreprindere, perioadele de vanzare maxime si minime, sezonalitatea productiei e.t.c.
Analiza vizeaza urmatoarele aspecte:
-evolutia vanzarilor pe ultimii 3 ani ( ca volum si ca structura teritoriala);
-principalii clienti interni si externi, furnizorii intreprinderii la care se urmareste respectarea termenelor de livrare, ca si posibilitatea substituirii lor cu alti furnizori mai competitivi;
-concurenta (principalii concurenti, volumul vanzarii acestora, al preturilor practicate, al facilitatilor de plata acordate e.t.c.);
-analiza distributiei care implica modul in care se realizeaza desfacerea pa piata interna (prin retea proprie, prin alte retele, cote procentuale e.t.c.) si pe piata externa (vanzarea directa sau indirecta). Analiza se face pe perioada ultimilor 3 ani urmarindu-se si modul in care intreprinderea si-a respectat obligatiile contractuale.
-diagnosticul managerial si al resurselor umane are ca scop cunoasterea evolutiei volumului si structurii fortei de munca ca si a eficientei utilizarii fortei de munca.
Diagnosticul resurselor umane -; se urmareste evolutia numarului de salariati, structura pe grupe de varsta, calificare, profesii, circulatia fortei de munca (I, E), utilizarea fortei de munca (extensiva, intensiva), salarizarea fortei de munca analizandu-se evolutia fondului de salarii,a influentei diversilor factori asupra acestui fond si a modificarii salariului mediu.
Extensiva - se apreciaza prin indicatori specifici balantei timpului de munca (fondul de timp maxim disponibil, fondul de timp calendaristic si coeficienti de folosire a acestor fonduri de timp, durata medie a zilei si lunii lucratoare, pierderile datorate folosirii incomplete a timpului de munca.
Intensiva - calculul productivitatii muncii pe salariat, dinamica productivitatii muncii, influentele productivitatii muncii asupra modificarii rezultatelor activitatii economice.
Diagnosticul managerial -; se are in vedere tipul de intreprindere (mari, mici si mijlocii), tipul de management aplicat (prin proiecte, bugete), analiza organigramei intreprinderii si a relatiilor dintre compartimente, modul in care sunt gestionate carierele, CV membrilor conducerii si a tuturor persoanelor cu functii de conducere la nivel de sectie sau serviciu, actionariatul intreprinderii, ROF -; ul, respectarea fiselor postului, concordanta pe posturi in functie de conducere la toate nivelele, concordanta intre atributii si decizii, tipologia si structura deciziilor (curente, tactice si strategice), existenta diagramelor de relatii.
In final punctele tari: existenta unui personal adecvat motivat corespunzator; puncte slabe: personal in deficit sau exces, motivat necorespunzator, starii conflictuale cu sindicatele etc.