6.1 Notiune si structura
 “Documentul oficial de gestiune al persoanelor prevazute la articolul 
  1 din Legea contabilitatii il constituie bilantul contabil care trebuie 
  sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, situatiei financiare 
  si rezultatelor obtinute.” o7j1jh
  Asadar, dupa cum prevede Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, documentul 
  de sinteza care se intocmeste anual, deci la sfarsitul exercitiului 
  financiar, este bilantul contabil.
  Exercitiul financiar este acela care are ca si sinteza documentele financiare 
  complexe ce reflecta situatia completa a patrimoniului, profitul anual si repartizarile 
  lui finale, precum si situatia financiara rezultata in urma platilor si 
  varsamintelor definitive.
  Alegand bilantul contabil ca document oficial al exercitiului financiar 
  care se suprapune cu anul calendaristic, sistemul contabil romanesc recunoaste 
  anualitatea exercitiului financiar si isi dovedeste compatibilitatea cu 
  sistemul contabil continental.
  “Bilantul contabil este o sinteza a informatiilor ce caracterizeaza la 
  un moment dat elementele constitutive ale patrimoniului fiecarei intreprinderi 
  in parte. El cuprinde un sistem de indicatori a caror elaborare se bazeaza 
  pe datele furnizate de contabilitate, preluate direct sau in prealabil 
  prelucrate”.
  Bilantul contabil marcheaza etapa finala cu care se incheie lucrarile 
  contabile dintr-o perioada data si prezinta punctul de plecare al contabilitatii 
  din perioada urmatoare de gestiune. Pentru acest lucru pledeaza si principiul 
  intangibilitatii bilantului de deschidere.
  Acoperind prin continutul sau totalitatea aspectelor legate de activitatea unei 
  intreprinderi intr-o perioada data, bilantul contabil isi 
  demonstreaza rolul important prin functiile sale:
  • putand fi numit “oglinda intreprinderii”, este 
  un mijloc de conducere si analiza;
  • de asemenea, este mijlocul principal de informare a tuturor celor interesati 
  in ceea ce priveste activitatea intreprinderii;
  • in sfarsit, constituie un instrument pentru calcularea indicatorilor 
  macroeconomici si a elaborarii prognozelor datorita faptului ca “serveste 
  la stabilirea patrimoniului economiei nationale, executia bugetului de stat, 
  intocmirea balantelor financiare si a bilantului pe economia nationala”.
  Legea contabilitatii stipuleaza ca bilantul contabil se compune din: bilant, 
  contul de profit si pierdere, anexa si raportul de gestiune. Denumirea de bilant 
  data documentului de sinteza anual sugereaza importanta bilantului propriu-zis, 
  care caracterizeaza patrimoniul in totalitatea sa. Celelalte componente 
  dezvolta, pe un plan inferior, indicatorii economico-financiari consolidati 
  in bilantul contabil..
  Astfel, contul de profit si pierdere este un cont de bilant care reflecta rezultatele 
  exercitiului ce provin din activitatea intreprinderii. Rezultatul exercitiului 
  este egal:
  • in bilant, cu variatia capitalurilor proprii ale intreprinderii 
  ce provin din activitatea sa;
  • in contul de rezultate, cu diferenta intre venituri si cheltuieli.
 
 VARIATIA REZULTAT VENITURI-CHELTUIELI
  CAPITALURILOR = (bilant si cont de = (cont de profit si pierdere)
  PROPRII profit si pierdere) 
  Aceasta dubla egalitate rezulta din balanta de verificare sintetica stabilita 
  la inchiderea exercitiului financiar si care reprezinta punctul de plecare 
  in elaborarea bilantului contabil.
6.2 Intocmirea bilantului propriu-zis
Bilantul este o reprezentare a bunurilor economice, a drepturilor si obligatilor 
  unei entitati contabile. Aceasta reprezentare se face sub forma unei egalitati 
  care reflecta echilibrul activelor si pasivelor patrimoniale.
  Bilantul prezinta distinct la sfarsitul exercitiului financiar situatia 
  patrimoniului intreprinderii si face sa rezulte capitalurile proprii. 
 Situatia neta a 
  = Active - Datorii  patrimoniului
  “Bilantul este un document financiar. El da putine informatii despre activitatea 
  tehnica a unei intreprinderi, dar da o idee a puterii sale financiare, 
  a creditului sau a mijloacelor sale de actiune”.
  Se intocmeste pe baza balantei de verificare sintetice. El cuprinde soldurile 
  debitoare si creditoare ale conturilor de bilant privind exercitiul financiar 
  incheiat, precum si ale celui precedent. 
  In ceea ce priveste forma sa de prezentare, sistemul contabil romanesc 
  a optat pentru varianta lista, incepandu-se cu enumerarea activelor 
  patrimoniale, care sunt apoi urmate de pasivele patrimoniale.
  Completarea bilantului se face pe randuri numerotate cu valoarea neta 
  contabila a elementelor patrimoniale existente la inchiderea exercitiului.
  Din punct de vedere al structurii sale, bilantul contabil pastreaza, in 
  general, clasamentul valorilor contabile prezentate in Planul de conturi.
  In general, pasivul bilantier poate fi reprezentat in doua ipostaze: 
  inainte sau dupa repartizarea rezultatului. In sistemul nostru contabil 
  se merge pe a doua varianta, cand prin pasivul bilantului se pune in 
  evidenta rezultatul exercitiului ca o componenta a capitalurilor proprii, trecuta 
  la postul respectiv cu semnul “+” daca este vorba de profit sau 
  cu semnul “-“ in cazul unei pierderi, in corelatie cu 
  postul ce cuprinde soldul contului 129 “Repartizarea profitului” 
  si care reflecta repartizarea profitului in cursul exercitiului. 
  Dintre principiile contabile admise, cele care vizeaza direct bilantul sunt: 
  principiul noncompensarii si principiul intangibilitatii bilantului de deschidere. 
  In ceea ce priveste primul principiu, acesta trebuie avut in vedere 
  la intocmirea bilantului, cand nu este admisa compensarea elementelor 
  de activ cu cele de pasiv, mai precis, a creantelor cu datoriile. Al doilea 
  principiu mentionat interzice modificarea in vreun fel a bilantului de 
  deschidere al exercitiului urmator, astfel incat, intotdeauna, 
  bilantul final al unui exercitiu sa fie egal cu bilantul initial al exercitiului 
  urmator. 
6.3 Determinarea rezultatului exercitiului cu ajutorul contului de profit si 
  pierdere
A doua componenta a bilantului este contul de profit si pierdere. Daca bilantul 
  propriu-zis este un document de ordin financiar, contul de profit si pierdere 
  “are un sens esentialmente economic: el descrie viata intreprinderii 
  intr-un trecut recent si nu da informatii despre ceea ce s-a intamplat 
  anterior. Nu indica decat aproximativ solidaritatea financiara sau comerciala 
  a acesteia. Se poate observa cum intreprinderea face afaceri si daca a 
  obtinut un beneficiu sau o pierdere”.
  Operatiile realizate de o intreprindere se pot imparti in:
  • operatii care nu au influenta asupra rezultatului: modificari de volum 
  sau structura a activelor si pasivelor patrimoniale;
  • operatii cu incidenta asupra rezultatului.
  Intreprinderea furnizeaza bunuri si servicii din care obtine venituri, 
  iar pentru a le furniza consuma alte bunuri si servicii care reprezinta, pentru 
  ea, cheltuieli. Traducerea valorica a acestor operatii degaja un sold care constituie 
  rezultatul.
Venituri-Cheltuieli = Rezultat
 
Potrivit art. 19, aln.1 din Legea contabilitatii, in sistemul nostru 
  contabil rezultatul, adica profitul sau pierderea, se stabileste lunar. Motivatia 
  legiuitorului consta in necesitatea determinarii exacte, lunare, a datoriei 
  intreprinderii fata de buget concretizata in impozitul pe profit. 
  Astfel, la sfarsitul fiecarei luni, conturile de cheltuieli si de venituri 
  se inchid provizoriu prin contul 121” Profit si pierdere”.
  Nefiind permisa compensarea cheltuielilor cu veniturile, conturile clasei 6 
  din Planul de conturi se vor solda prin creditare in corespondenta cu 
  debitul contului 121, in timp ce conturile din clasa a 7-a se vor debita 
  in corespondenta cu creditul aceluiasi cont.
  Lunar, dupa operatiile de inchidere a conturilor de cheltuieli si venituri, 
  soldul contului 121 va reflecta profitul sau pierderea aferenta lunii.
  Intocmirea Contului de profit si pierdere se realizeaza plecand 
  de la soldurile conturilor claselor 6 si 7 din ultima balanta de verificare 
  sintetica, iar un post al acestuia poate sa corespunda unei grupe, mai multor 
  grupe, unui cont sau mai multor conturi.
  Ordinea posturilor Contului de profit si pierdere nu coincide cu cea a simbolului 
  conturilor din Planul de conturi, aceasta datorandu-se necesitatii regruparii 
  posturilor in rubrici semnificative: venituri din exploatare, cheltuieli 
  pentru exploatare, rezultatul din exploatare, venituri financiare, cheltuieli 
  financiare, rezultatul financiar, rezultatul curent al exercitiului, venituri 
  exceptionale, cheltuieli exceptionale, rezultatul exceptional, impozit pe profit, 
  rezultatul exercitiului.
  De remarcat ca detalierea pe nivele a rezultatului exercitiului este specifica 
  si formularului cod 02 al raportarilor trimestriale.
  Contul de profit si pierdere, la fel ca si bilantul propriu-zis, se poate intocmi 
  intr-o forma dezvoltata sau simplificata, in functie de marimea 
  intreprinderii. 
6.4 Anexa la bilant 
Pot sa existe documente de sinteza corecte dar care sa lase anumite puncte 
  ale activitatii intreprinderii in umbra. De aceea, bilantul si contul 
  de profit si pierdere trebuie sa fie insotite de anexa, care este considerata, 
  prin lege, parte integranta a lucrarilor de sinteza contabila anuale. 
  Aceasta are ca obiective principale completarea si explicarea datelor inscrise 
  in bilant si contul de profit si pierdere si contine informatii cu privire 
  la situatia patrimoniului, situatia financiara si rezultatul aferent exercitiului 
  incheiat.
  Desi importanta, nu trebuie totusi absolutizat rolul anexei. Ea este destinata 
  sa completeze bilantul si contul de rezultate si nu sa li se substituie sau 
  sa justifice insuficientele lor. Informatia financiara, pentru a fi inteleasa, 
  trebuie sa fie sintetica si limitata la aspecte importante.
  Prin urmare, anexa trebuie sa raspunda la trei exigente principale: 
  • sa fie la indemana unui numar mare de utilizatori, motiv 
  pentru care informatiile furnizate nu trebuie sa fie abundente sau excesiv de 
  tehnice;
  • sa furnizeze toate datele semnificative;
  • sa fie clara si in acelasi timp succinta, pe cat posibil;
  In cea ce priveste continutul anexei prezentat de Regulamentul de aplicare 
  a Legii contabilitatii, aceasta este compusa, pe de o parte, din informatii 
  obligatorii, indiferent de importanta lor, iar pe de alta parte, din informatii 
  care au o importanta semnificativa pentru obtinerea imaginii fidele a patrimoniului, 
  situatiei financiare si rezultatului.
  Modul de prezentare al anexei coincide in cazul intreprinderilor 
  mari cu cele mici si mijlocii, cu mentiunea ca anexa elaborata in sistemul 
  simplificat prezinta mai condensat posturile variantei de baza.
  Din punct de vedere al structurii sale anexa se prezinta astfel:
  • informatii despre anumite posturi de bilant;
  • informatii privind rezultatul exercitiului;
  • alte informatii privind regulile si metodele contabile si date complementare.