l6i23ip
Actiunile pentru reducerea poluarii sunt esentiale daca vrem ca viata pe Pamant sa continue. Ele pot fi intreprinse numai de guverne si sunt costisitoare. Dar ar trebui sa fim dispusi sa platim scump supravietuirea omenirii.

Ca rezultat al progreselor din industrie, agricultura si tehnologie, se creeaza cantitati tot mai mari de noi deseuri. Gazele, lichidele, deseurile solide, deseurile menajere si apele reziduale polueaza mediul si in unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate. Intr-un mediu ecologic echilibrat, deseurile putrezesc producand materiale noi, utile: frunzele cazute creeaza un ingrasamant natural care imbogateste solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte si organisme mai mici, eliminand din nou in aer si in sol elemente importante. Un asemenea mediu, in care prospera multe forme de viata, ar trebui sa fie un model pentru viata moderna. Daca vrem sa traim intr-o lume sanatoasa, trebuie sa minimalizam efectele reziduurilor produse de societate.
Daca reziduurilor li se permite sa domine mediul, echilibrul natural este pierdut si acest dezechilibru poate avea efecte dezastruoase- asupra animalelor, vegetatiei si chiar a vremii. Poluarea are diferite cauze si efecte: pe uscat, in rauri si mari, si in atmosfera. Chiar si zgomotul este un tip de poluare care ar trebui limitat. Studiul si impiedicarea poluarii a devenit o ramura importanta a stiintei.
POLUAREA AERULUI
Poluarea aerului este adesea vizibila sub forma fumului din hornuri si a gazelor de la tevile de esapament ale masinilor. Fumul este un amestec de gaze si chimicale si poate deveni si mai toxic sub actiunea soarelui puternic, datorita unei reactii chimice provocata de lumina. Smogul care rezulta are un miros neplacut si provoaca lacrimare. Mai de mult el invaluia Londra in timpul iernii, cand in fiecare casa ardeau focuri de carbune. In anii 1950 guvernul a emis legi pentru a impiedica ca in anumite regiuni oamenii sa arda altceva decat combustibili fara fum. Cresterea numarului de cazuri de astm si de boli bronhiale este o dovada a efectelor daunatoare a poluarii aerului. In lupta pentru aer curat, multe autoritati au instalat monitoare pentru verificarea calitatii aerului. Monitoarele masoara particulele suspendate si gazele, inclusiv dioxidul de sulf si monoxidul de carbon.
Pe langa efectele directe ale inspirarii aerului poluat, aerul poluat are si un efect devastator asupra mediului. Substantele chimice emanate in atmosfera sunt transportate de vaporii de apa din curentii de aer, iar daca acestia se ridica deasupra muntilor, vapori de apa se condenseaza si cad sub forma de ploaie. Daca exista substante chimice in curentii de aer, ele vor cadea odata cu ploaia, provocand fenomenul de ploaie acida.
POLUAREA FONICA
Desi zgomotul in mediul urban nu reprezinta o noutate, este ciudat ca cercetarea sistematica a poluarii fonice este relativ recenta. Prima cercetare importanta din lume a zgomotului a fost efectuata in Londra in 1960. Pe langa problemele tehnice asociate cu o asemenea investigatie, prezentarea datelor privitoare la zgomot intr-o forma inteligibila este complicata.
Zgomotul produs de avioane este o problema de mediu care se atenueaza prin reducerea zgomotului la sursa, in motorul avionului, si interzicerea constructiei de locuinte langa aeroporturile cu trafic intens. Efectul zgomotului avioanelor poate fi redus prin utilizarea unor motoare mai silentioase si prin introducerea in avioanele noi a unor standarde de zgomot imbunatatite, convenite international.
POLUAREA USCATULUI
Poluarea uscatului este forma de poluare cea mai dificil de masurat si de controlat. Iar solul este mai dificil de curatat decat aerul sau apa. Uscatul este utilizat pentru depozitarea deseurilor menajere si comerciale, iar noroiul de la statia de epurare a apelor reziduale este in general depozitat pe uscat sub forma unei suspensii in apa sau in stare uscata ori semiuscata. Noroiul contine cantintati importante de substante nutritive, precum azotul si fosforul, dar el poate sa contina si cantitati nedorite de metale toxice.
Reziduurile menajere si industriale uzuale sunt descompuse in contact cu solul. Dar multe materiale reziduale daunatoare nu dispar asa de simplu. De aceea, multe tari monitorizeaza acum substantele periculoase pe uscat si verifica nivelul acestor substante in tesuturile vegetale, in organismul uman. Locurile de depozitare a deseurilor trebuie administrate cu grija pentru ca pamantul sa nu adaposteasca boli. Multe locuri in care au fost depozitate deseuri timp de zece ani, au fost recuperate si chiar au oferit teren pentru parcuri si case. Insa o asemenea dezvoltare nu este de dorit in unele locuri: daca s-au depozitat reziduuri toxice si ele nu sunt etansate si ingropate adecvat, la un moment dat pot aparea emanatii de gaze nocive.
POLUAREA RAURILOR
Substantele care polueaza solul sunt adesea spalate in paraie si rauri, provocand poluarea apelor. Ingrasamintele utilizate la imbunatatirea productiei agricole contribuie si ele la aceasta problema, incurajand cresterea excesiva a plantelor in rauri, iar pesticidele, dintre care multe nu se descompun, sunt daunatoare pentru insecte si alte organisme utile.
In acelasi timp, raurile si paraiele ofera un traseu convenabil pentru reziduurile industriale lichide. Desi evacuarea deseurilor de catre fabrici este strict controlata, este de ajuns un mic accident pentru ca deseurile toxice sa distruga un rau. Cand oamenii erau nomazi si mult mai putini ca numar, poluarea apei era neglijabila deoarece raurile in care ajungeau deseurile lor se curatau de la sine. Pa masura ce comunitatile s-au marit, au manifestat tendinta de a se aseza in apropierea unor surse mari de apa curata care sa poata accepta povara poluarii fara un efort observabil.
POLUAREA MARILOR
Apa raurilor se scurge in mare si ca rezultat intinderi mari de litoral au plaje inadmisibile de poluate. In unele parti ale Insulelor Britanice inotul in mare este chiar periculos datorita nivelului inalt de ape reziduale nocive din apa. Scurgerile de petrol din navele-tanc transoceanice pot distruge viata salbatica pe intinderi mari. Mai demult se foloseau detergenti in operatiunea de curatare, dar se considera ca efectul daunatoare ale detergentilor inrautatesc lucrurile si petrolul este lasat sa se disperseze in mod natural.
POLUAREA APELOR
Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila pentru ca agentii poluanti se dizolva in apa. Oricum, exista si exceptii cum ar fi detergentii care produc spuma, sau titeiul sau reziduurile netratate care plutesc la suprafata. Toti agentii poluanti pot fi detectati in laborator prin teste biochimice standardizate. Din aceste teste rezulta un nivel care determina gradul de extindere al poluarii si cel de puritate relativa a apei.
Se poate monitoriza si efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor si animalelor si aceasta este o alta metoda prin care oamenii de stiinta pot determina nivelul de poluare.
POLUAREA OCEANELOR
Oceanele sunt legate de uscat prin intermediul raurilor care sunt transmitatorii poluantilor. Substantele chimice se infiltreaza prin pamant in apa raurilor si sunt astfel purtate pana in oceane. Substantele poluante care nu se descompun in contact cu solul, patrund in cele din urma in oceane. Oceanele devin astfel depozite imense pentru aceste colectii amestecate de fertilizatori si otravuri.
TIPURI DE POLUANTI
Exista putini poluanti naturali. Solul contine anumiti fertilizatori, cum ar fi nitratii care in timpul aratului pasunilor sau in decursul iernilor pot iesi la suprafata. In sol se mai gaseste si aluminiu care poate ajunge in apele curgatoare prin diferite reactii chimice. In timpul inundatiilor luncilor, in apa poate patrunde magneziul care provoaca dezastru in randul pestilor. Insa aceste scurgeri naturale sau semi-naturale de poluanti sunt insignifiante in comparatie cu cele produse de om.
Fermierii introduc in mediu o gama intreaga de substante chimice si deci si in rezervele de apa potabila. Printre acestea se numara erbicidele, insecticidele, acaricidele, fungicidele si deparazitantii pentru ovine care, luate laolalta, contin 450 de substante numite biocide. Fermierii imprastie fosfati si nitrati pe terenuri pentru a stimula dezvoltarea plantelor si exista scurgeri semnificative de lichide toxice din silozuri sau din fermele de porcine sau cele avicole. Produsele farmaceutice utilizate in agricultura, cum ar fi antibioticele, hormonii sau cele ce impiedica cresterea, pot si ele polua alaturi de dezinfectanti. Preparatele pe baza de hormoni pot si ele sa patrunda in rezervoarele de apa prin retelele de canalizare urbana.
O data cu epurarea apei prin care aceasta devine potabila se fac anumite masuratori chimice care lasa si ele anumite resturi in apa. Trihalometanul, o substanta chimica compusa care se presupune ca provoaca cancerul, este un produs rezultat in urma cloruarii apelor. Utilizarea sulfatului de aluminiu pentru curatirea apei a fost in centru atentiei in 1988 cand mai multe tone au fost deversate in retelele de alimentare din Camelford, Cornwall(Anglia), cauzand diverse boli printre localnici.
Industria produce alti factori poluanti printre care cei mai importanti sunt metelele grele, cum ar fi cadmiul, plumbul si zincul.
Cantitatea de matale, DDT si PCB (betanol policlorinat) a crescut in ultimii ani dar, inexplicabil, nivelul arsenului a scazut. DDT-ul, o substanta chimica organica clorinata si toxica, utilizata ca pesticid si care persista in mediu este inca folosit in Africa, cu toate ca in Anglia a fost interzisa inca din 1984.
Metalele grele, cum ar fi cadmiul, nichelul, arsenul, cuprul, plumbul, zincul sau cromul, care cele mai multe provin din industria si transportul pe uscat, sunt chimicale periculoase care dezechilibreaza balanta sistemelor animale din mediu. Se estimeaza ca, anual, doar in Marea Nordului se deverseaza pana la 50.000 tone. Plumbul este un metal greu care se gaseste in apa sub forma de solutie. O sursa a poluarii cu plumb a apelor sunt greutatile pescarilor abandonate in apa. Plumbul are un efect puternic asupra lebedelor care ingera greutatile de plumb in timp ce se hranescu cu alge. Plumbul ramane in pipota pasarii, transformandu-se in solutie si ucigand-o. Un simpton al otravirii cu plumb este boala „gat frant”, care apare atunci cand muschii pasarii nu mai pot sustine gatul lung. Cadmiul este un alt metal greu care patrunde in apa afectand pestii si astfel si oamenii care-l consuma. Si mai periculoase sunt pesticidele agricole: aldrin, dieldrin si endrin care se acumuleaza in tesutul animal. Efectele pe termen lung ale multor chimicale sunt inca necunoscute.
O alta substanta chimica care are un efect negativ asupra florei si faunei marine este tributilina (TBT) care este folosita pe scara larga ca vopsea rezistenta la apa, pentru chila vaselor. In Marea Britanie a fost interzisa utilizarea acesteia pentru vasele mici, cum ar fi cele de agrement dar pentru cele comerciale sau maritime, care utilizeaza mult mai multa substanta toxica, nu a fost inca restrictionata. S-a demonstrat ca TBT produce modificari sexuale importante melcilor de mare (un tip de crustaceu), intregi populatii devenind de sex feminin si deci puse in imposibilitatea de a se reproduce.
EFECTELE ASUPRA FLOREI SI FAUNEI
S-au descoperit produse alternative care nu au efecte adverse asupra florei si faunei, cum ar fi unul avand la baza cuprul care este de 1.000 de ori mai putin toxic pentru plante si animale.
Unul dintre cele mai obisnuite semne ale poluarii apelor este vegetatia verde de la suprafata, cunoscuta ca eutrofie. Plantele acvatice si algele se dezvolta la suprafata apelor,atunci cand apa este imbogatita cu un amestec de compusi care s-au infiltrat in solurile din apropiere. Fosfatii sunt mai degraba vinovati de aparitia eutrofiei decat nitratii. Amestecul format din cele doua substante este ideal pentru dezvoltarea plantelor, inclusiv algele de adancime, lintita si alte alge, dar si pentru bacterii.
In ultimii 20 de ani situatia a devenit alarmanta deoarece 500 din marile bazine din Marea Britanie sunt astazi verzi si toxice datorita poluarii. Apa potabila a devenit un mediu propice pentru dezvoltarea diverselor specii periculoase de bacterii, protozoare si ciuperci. Specii de bacterii, cum ar fi salmonella si listeria sau de protozoare, cum ar fi criptosporidium si giardia, sunt foarte periculoase pentru om, la fel cum, in secolul XIX, a fost si holera in Europa.
Stratul verde de la suprafata apelor actioneaza ca un invelis gros prin care razele soarelui nu pot patrunde spre straturile din adancuri. Astfel, plantele acvatice care produc oxigenul necesar nevertebratelor sau vertebratelor acvatice mor. In plus, anumite specii de alge albastre produc substante toxice care omoara pestii si alte organisme acvatice. Ca urmare, multe activitati de agrement pe lacuri sunt interzise in lunile de vara din cauza algelor si a toxicitatii. Proliferarea algelor apare in lacuri si bazine si din alte doua cauze: defrisarea padurilor si alicarea de fertilizatori arborilor din paduri, in urma carora apar infiltratii de substante chimice in apa.
Ploaia acida a cauzat catastrofe ecologice majore in Canada, Statele Unite si in nord-vestul Europei. Din cele 85.000 de lacuri din Suedia, 16.000 au devenit acide si 5.000 sunt complet depopulate de pesti. Din 1976, 4.000 de lacuri au fost tratate cu apa de var pentru a neutraliza acidul si a restaura echilibrul.
Incidentele poluante au de obicei ca efect distrugerea dramatica a vietuitoarelor salbatice, mai ales a pestilor. Recolonizarea si repopularea poate fi facuta insa repede, mai ales cand oamenii se implica. Unele nevertebrate pot patrunde in zona afectata din punctele situate in amonte; altele, cum ar fi insectele de apa, vor zbura spre aceste zone dupa cateva ore de la producerea incidentului. Unele organisme, cum ar fi molustele de rau, ale caror branhii devin sufocate de mal, pot sa prezinte dezechilibre. Altele, cum ar fi musca efemera, tolereaza nivele destul de mari ale poluarii, in vreme ce viermii tubulari care ingereaza bacteriile si diverse specii de larve de chiromonide si lipitori, rezista bine la poluare si la nivele scazute ale oxigenului.
Poluarea afecteaza toate oceanele globului, dar apele de coasta sunt mai afectate decat cele din largul marilor deoarece acolo exista in prezent mult mai multe surse de poluare, de la instalatiile industriale de coasta pana la transportul maritim mai intens. In particular, in jurul Europei si a coastei estice a Americii de Nord, platformele continentale din apele putin adanci au fost exploatate de catre om pentru stridii, midii si fermele piscicole care au devenit astfel vulnerabile pentru bacteriile toxice , alge si poluanti. Platformele sunt folosite si pentru exploatarea titeiului care mareste riscul deversarilor si poluarii.
Mediterana este o mare partial inchisa intre uscaturi, cu legatura la Oceanul Atlantic, si apele acesteia sunt reimprospatate de apele oceanului la fiecare 70 de ani. Nouazeci de procente din apele uzate provenite din cele 120 de orase situate pe coasta sunt pompate in mare dar exista si alti poluanti provenind de la 360 milioane de persoane care traiesc sau isi petrec concediul in cele 18 tari din jurul acesteia. Mediterana a devenit un ecosistem vast, poluat, care inghite anual 430 milioane de tone de deseuri, poluarea maxima inregistrandu-se in jurul coastelor Spaniei, Frantei si Italiei, cauzata de prezenta turistilor si a industriei grele.
Mamiferul cel mai amenintat din Mediterana este foca cu burta alba care a devenit foarte rara din cauza numarului mare de turisti. Locurile retrase in care traieste pe uscat au devenit astazi din ce in ce mai accesibile datorita barcilor cu motor si a scafandrilor autonomi. Animalele mai sunt expuse si riscului de a se impotmoli in navoadele de pescuit.
Testoasele verzi traiesc in toate oceanele globului unde temperatura nu coboara niciodata sub 20 grade Celsius dar locurile in care se reproduc sunt adesea in pericol.
DAUNATOARE PENTRU OM
Organismele daunatoare din apele uzate se reproduc in moluste si transmit omului numeroase boli. Cea mai raspandita este bacteria Escherichia coli, care este folosita ca un indicator al contaminarii. Pentru a nu provoca boala ar trebui sa existe mai putin de 230 Escherichia coli la 100 g tesut. Alte microorganisme care ridica probleme pentru om sunt bacteriile Salmonella si Staphyloccus, care pot sa apara in crustacee, si in climatele calde.
Poluantii sunt vinovati si pentru scaderea rezistentei la boli a mamiferelor marine care au dus la declansarea unei epidemii in perioada 1987-1988, in Marea Nordului, cand cel putin 11.000 de foci comune si cenusii au murit. Poluantii metalici din oceane au fost probabil vinovati si pentru incidenta mare a pestilor, cum ar fi cambulele, care astazi au ulceratii mari pe piele si ficatul marit.
Atunci cand oceanul este afectat de poluanti toxici, acestia s-ar putea sa nu dauneze tuturor organismelor, mai ales formelor inferioare, dintre care unele se pot chiar dezvolta mai bine. Viermii Polychaeta traiesc in ape relativ poluate si sunt adesea folositi ca indicatori ecologici ai starii relative a poluarii. Se continua cercetarile si cu nematode marine, pentru a determina utilitatea acestora in monitorizarea starii de sanatate a oceanelor.
Pana acum s-au descoperit peste 4.000 de specii si s-ar putea ca numarul lor sa fie si mai mare pe fundul oceanelor; pana la 0,1 milioane pe metru patrat. In estuarele mlastinoase si mlastinile sarate, numarul acestora este de 10-20 milioane pe metru patrat.
CE SE POATE FACE ?
Multe grupari militeaza pentru un mediu mai curat si mai sanatos. Unele miscari sunt restranse, de exemplu cele pentru prevenirea utilizarii unor terenuri ca locuri de depozitare a deseurilor, iar altele sunt globale.
Industriile trebuie sa fie mai atente la modul in care ambaleaza produsele si recicleaza materialele, sa caute metode de a-si face mai curate liniile de productie si sa reduca cantitatea de produse auxiliare poluante. Iar cercetatorii trebuie sa gaseasca moduri de a evita compusii daunatori care nu se descompun in elemente inofensive.
Insa si individual putem face ceva.
Daca incepem prin a recicla deseurile menajere si a refuza alimentele supraimpachetate, am putea reduce deseurile curatate saptamanal de pe strazi.