Criza ambientală impune promovarea ecologiei pe primul plan al interesului general, deoarece ea ridică probleme noi de care depinde însăşi
existenţa omenirii !!!!!


 Aplicarea în practică a cunoştinţelor ecologice impune astfel fiecărui cetăţean şi oricărui om modern, conştient de interesele esenţiale ale umanităţii, cunoaşterea principalelor noţiuni de ecologie şi sprijinirea acţiunilor de masă în vederea asigurării unei utilizări raţionale a mediului actual de viaţă.
Def. ecologiei ca ştiinţă
 Ecologia este ştiinţa care studiază vieţuitoarele Terrei (microorganisme, plante, animale, oameni) pe niveluri diferite de integrare şi organizare (individ, populaţie, biocenoză) în dependenţa obligatorie, reciprocă şi permanentă cu mediul înconjurător.

 Denumirea de "ecologie" a fost introdusă de omul de ştiinţă Ernst Haeckel (1866), prin îmbinarea cuvintelor din limba greacă "oikos" - casă, gospodărie şi "logos" - ştiinţă.

 Ecologia înseamnă din punct de vedere etimologic studiul organismelor vii acasă la ele sau în mediul lor de viaţă şi poate fi definită ca ştiinţa care se ocupă cu studiul populaţiilor, biocenozelor şi proceselor funcţionale caracteristice diferitelor medii de viaţă

ECOLOGIA
 ECOLOGIA
- economia vieţii
- relaţiile vieţuitoarelor cu mediul anorganic şi organi
c (acasa la ele)
- relaţiile amicale sau inamicale ale organismelor care împart acelaşi habitat
- lupta pentru existenţă (adaptare, dezvoltare, productie biologica, variatii)
 Ecologia mai este definită şi ştiinţă a ecosistemelor; + bio-economia (resurse pt. exploatarea omului)
 Interconexiuni cu: botanica, zoologia, fizica, geografia; Integreaza: eco umana, generala, plante, etc.
 Istorie: antichitate; sec. XIX - Darwin; XX - Schellford si Elton: parintii; la noi: I.I. de la Brad, G. Antipa, E. Racovita, I. Cantacuzino, V. Babes
Ecuatia ecologica = 3C + 3 R

 3C: CONSERVARE - CONSUM - CONTROL



 3R: RECUPERARE - REFOLOSIRE - RECONDIŢIONARE


Subdiviziunile ecologiei

Obiectivele cercetării ecologice au făcut ca să apară o serie de criterii de grupare a domeniilor de cercetare, după cum urmează:
Criterii taxonomice:
 Ecologia vegetală;
 Ecologia animală;
 Ecologia umană;
 Ecologia generală.
Subdiviziunile ecologiei
După nivelul integrării biologice:
 Autoecologia;
 Sinecologia;
 Ecologia sistemică.
Subdiviziunile ecologiei
În funcţie de habitatul cercetat:
 Ecologia apelor dulci;
 Ecologia apelor marine;
 Ecologia mediului terestru.
Cu privire la raportul cu practica economiei umane:
 Radioecologia;
 Ecologia microorganismelor;
 Ecologia călătoriilor spaţiale;
 Ocrotirea resurselor naturale
Ecologia şi ştiinţele economice


 În prezent, costurile de mediu nu sunt incluse în preţurile acestor materii prime, aşa încât societatea industrializată se poate hrăni din profiturile rezultate din activitatea sa industrială, "împingând" costurile spre generaţiile viitoare sau spre ţările mai puţin dezvoltate. Aceste costuri pot fi atât de ridicate, încât omenirea să nu fie capabilă să le acopere.
 Bioeconomia a apărut ca o necesitate fiind un domeniu al abordării legăturilor dintre ecosferă şi societatea umană
Domenii
Mulţi economişti şi‑au îndreptat atenţia spre bioeconomie, în România domeniile abordate fiind:
 ingineria şi protecţia mediului;
 ecotehnica agricolă;
 economia mediului;
 ecodezvoltarea;
 studii de impact etc.
Ecologia globală
 Ecologia globală este o ştiinţă interdisciplinară care înglobează nu numai mediul de viaţă al omului ci şi domenii extrabiologice, astfel că fizicul, chimicul şi biologicul reprezintă un tot unitar.
 În urma evoluţiei sale omul a completat mediul său înconjurător sau l‑a distrus în funcţie de necesităţile sale imediate sau de lungă durată.
Organizarea materiei
Materia-în univers

 Nivelul fizico-chimic
 Nivelul biologic
 Nivelul social
Nivelul biologic
 Linia ierarhică individuală


 Linia ierarhică supraindividuală
Linia ierarhică supraindividuală
 Biosferă

 Biom

 Biocenoză

 Populaţie


Locul ecosistemului
 Ecosferă
 Ecosistem
 Biocenoză + Biotop
 Populaţie
Ecosistemul - unitatea funcţională fundamentală a biosferei
 Ecosistemul este unitatea funcţională a biosferei care integrează, într-un tot unitar, prin interacţiuni ale componentelor sale:
- un subsistem biotic (biocenoza - totalitatea vietuitoarelor sistemului) şi altul
- primar fizic (biotopul - totalitatea factorilor externi, care sustin viata/ biocenoza = mediul)
 Termenul de ECOSISTEM - introdus de A.G. Tansley în 1935.
 Din punct de vedere funcţional, ecosistemul are 4 componente:
*Substanţe abiotice (nutrienţi organici)
*Producători
*Consumatori
*Descompunători
BIOCENOZA
Pe ansamblul globului pământesc, biocenoza este reprezentată de următoarele componente:
 Fitocenoza (plante) - 95% din biomasa ecosistemului
 Zoocenoza (vietuitoare) - 2% din biomasa ecosistemului
 Microbiocenoza (mocroorganisme) - 3% din biomasa ecosistemului
BIOTOPUL
 Biotopul ecosistemului terestru: totalitatea factorilor abiotici, inclusiv natura substratului terestru sau acvatic:
- factori geografici (lat. - long.)
- factori mecanici (vânt, maree, erupţii vulcanice, curenti oceanici, cutremure)
- factori fizici (temperatura, umiditate, lumina)
- factori chimici (azot, oxigen, CO2, substanţele minerale din sol)
 Esenţa funcţionării unui ecosistem constă în antrenarea energiei solare şi a substanţelor nutritive în circuitul biologic, unde se transformă în biomasă.
Functiile ecosistemului:

 energetică (antrenarea energiei solare)
 de circulaţie a materiei (apa, subst. organice, carbon, azot...)
 de autoreglare (resurse - produse - deşeuri - ....)
Lanţul trofic
 LANŢUL trofic reprezintă calea prin care un organism îşi procură hrana, respectiv transformarea şi transmiterea nutrienţilor de la o specie la alta.
 El reprezintă calea de vehiculare a substanţelor nutritive în biocenoză.

În cadrul unui lanţ trofic se disting trei niveluri trofice majore:
 Producători;
 Consumatori;
 Descompunători.

Producătorii
 Primul nivel trofic major este constituit de plantele verzi care se situează pe nivelul producătorilor deoarece îşi procură hrana prin asimilaţie clorofiliană. Prin fotosinteză substanţele anorganice, apa şi bioxidul de carbon sunt transformate în zaharuri, proteine şi lipide.
 Alături de fotosinteză în biosferă se întâlneşte şi chematosinteza întâlnită la bacteriile chemoautotrofe care alcătuiesc în mod asemănător materia organică primară.
Consumatorii

 consumatorii primari sau de gradul I, care se mai numesc şi fitofagi (grecescul fiton - plantă şi fagein - a mânca). Din această categorie de vieţuitoare fac parte: insectele, mamiferele ierbivore, numeroase specii de păsări şi după unii autori chiar şi virusurile patogene, bacteriile şi multe specii de ciuperci;
 consumatorii secundari denumiţi şi zoofagi sau carnivori (de la grecescul zoon = animal şi fagei n = a mânca) sau de gradul II. Aceştia sunt reprezentaţi de animale care se hrănesc cu animale fitofage la care se pot adăuga microorganismele zoopatogene.
 consumatorii terţiari sau de gradul III reprezentaţi de animale care folosesc drept hrană consumatorii secundari şi primari.În această categorie, după unii autori, se includ şi paraziţii animalelor, iar după alţii, paraziţii consumatorilor terţiari sunt consumatorii cuaternari.





Descompunătorii
 Cel de al treilea nivel trofic major este cel al descompunerii lor din care fac parte bacteriile şi micromicetele, care transformă materia organică moartă în materie anorganică prin fenomenul de descompunere - fermentare şi putrefacţie - pe care o redau biotopului.
Exemple de lanţuri trofice
În funcţie de relief şi de vegetaţia existentă putem prezenta câteva exemple de lanuri trofice:
 În mare: diatomee - crustacee - peşti - delfini - detritivore.
 În bălţi şi lacuri: diatomee - răcuşori - insecte de baltă - păsări de baltă - răpitoare de baltă - saprofage.
 La câmpie: cereale - rozătoare - răpitoare (şoim, uliu) - detritivore.
 La deal: coleoptere - păsări insectivore - uliu - descompunători.
 La munte: frunzele arborilor - omizi - ciocănitoare - uliul păsărelelor - detritivore.
Descompunătorii sau detritivorii se situează la toate nivelurile unui lanţ alimentar. Sunt în general microorganisme capabile să utilizeze fie plantele cu clorofilă, fie animalele moarte şi să recicleze elementele simple sau să utilizeze şi să elibereze elementele simple din deşeuri sau excrementele animalelor.
Omul pe lanţul trofic
Poziţia omului în lanţul trofic, prezintă o serie de caracteristici particulare, acesta fiind ultima verigă în numeroase lanţuri trofice ale biosferei, nedepinzând însă obligatoriu de un anumit lanţ, deoarece omul are posibilitatea de a se hrăni omnivor (lat. omnis - tot, orice şi vorare - a mânca, a se hrăni).
TIPURI DE ECOSISTEME PE PLAN MONDIAL ŞI ÎN ŢARA NOASTRĂ
 I. Ecosisteme naturale
. marine (oceanice)
. de ape continentale
. terestre - tundra
- savana
- muntele
- stepa etc.
 II. Ecosisteme modificate (cu grad de antropizare redus)
(Antropic: neviu; uneori artificial - creat de om, prin tehnologie)
TIPURI DE ECOSISTEME PE PLAN MONDIAL ŞI ÎN ŢARA NOASTRĂ
 III. Ecosisteme amenajate (cu grad de antropizare ridicat)
. Agroecosisteme
- agrare (ale culturilor vegetale)
- zooproductive (ale animalelor, care produc biomasa utila omului)
. Ecosisteme forestiere
din diferite zone
. Ecosisteme urbane
- ale zonelor de locuit
- ale zonelor de agrement
- ale zonelor industriale
- ale zonelor civice
PĂDUREA CEL MAI COMPLEX ECOSISTEM AL PLANETEI
= ansamblu de ecosisteme/ ansamblu de factori in interacţiune si intercondiţionalitate

Componentele ecosistemului de PĂDURE
. Biocenoza (comunitatea organismelor vii);


a) Fitocenoza = comunitatea plantelor
- arboretul
- arbusti
- seminţisul/puieţi
- patura vie: ierburi, muschi, ciuperci
- mocroflora din sol, si de pe trunchiuri si coroane
b) Zoocenoza = comunitatea animalelor
Componentele ecosistemului de PĂDURE
. Biotopul (mediul fizic)
a) climatopul: precipitatii, vanturi, energie radianta
b) geotopul: relief, altitudine, panta
c) edafotopul: caracteristici sol
IMPORTANŢA PĂDURILOR
 Pădurea = cea care utilizeaza CO2 in fotosinteză, si eliberează O2; în circuitul apei, padurea extrage cantităţi însemnate de apă care apoi este evaporată în atmosferă, ca precipitaţii
 Pădurea este importantă pentru menţinerea debitelor râurilor şi a păstrării stratului de sol
Functii Economico-Sociale:
capacitatea de a furniza o serie de bunuri si servicii pentru satisfacerea nevoilor umane

 Protectie/ Sanitara: ape, terenuri, sol, contra factorilor climatici (umiditate, temperatura) sau/ si industriali daunatori (purificare/ ionizare aer) - elimina oxigen si absorb CO2; atenuare sonora/ fonica
 Recreere: agrement; estetica peisajistica (calmeaza psihic)
 Interes stiintific si de conservare: fond genetic forestier; mediu de viata pentru o bogata fauna silvestra, cinegetica si piscicola
 Productia: de lemn (cu proprietatea de a se regenera: plantari), fructe, fond cinegetic (adica: sursa de materii prime si hrana)
*Pe glob: 1/3 (= 3.779 mil. ha) din intinderea uscatului
*In Ro: 26,7 % din teritoriu < decat pe glob si in Europa (cel mai mult: Suceava, Gorj, Valcea; cel mai putin: Ilfov, Calarasi, Constanţa: 3-4%)
*Compozitie: foioase 70%; rasinoase 30%
DEZECHILIBRE ECOLOGICE GENERATE DE DESPĂDURIRI
 Factori de degradare:
- defrisarea
- poluarea (ploi acide; noxe)
- seceta, inundatii, tornade..
- incendii (+ degajare CO2 si metan)
DEZECHILIBRE ECOLOGICE GENERATE DE DESPĂDURIRI
 Consecinte:
****anularea functiilor de protectie:
- degradarea solului; eroziune
- pierderea functiei de purificare/ regenerare compozitie aer
- modificari micro-climat (vanturi, temperatura, umiditate, precipitatii)
- pierderea stabilitatii terenurilor
- deteriorarea pasunilor
- modificare peisaj
- colmatare lacuri de acumulare
*** pierdere patrimoniu vegetal si de fauna (hrana + surse naturiste de tratare boli/ medicamente; intreruperi de lant trofic)
Conceptul de mediu, mediu înconjurător, mediu ambiant
Legea nr. 265/2006
****************************
Mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului."





Observaţie
La nivelul biocenozei, biotopul reprezintă mediul adică totalitatea factorilor externi care susţin existenţa biocenozei.
Tipologia mediului
În prezent sunt cunoscute
nouă tipuri de mediu:
 mediul geochimic
 mediul edafic
 mediul hidrologic
 mediul orografic
 mediul climatic
 mediul biocenotic
 mediul biochimic
 mediul geofizic
 mediul cosmic