Universul cuprinde tot ce există-materie spaţiu,energie şi timp.Include orice stea sau corp ceresc.
Īntinderea uriaşă a Universului este de īnceput pentru mintea omenească. Partea vizibilă Universului se īntinde pīnă la 1.6 coadrili de kilometri,nimeni nu ştie cīt şi ce este īn afara acastuia
Despre naşterea şi evoluţia Universului s-au elaborat numeroase teori.Cea mai acceptată dintre acestea este teoria marii explozii (Bing Bang)care presupune că Universul a luat naştere dintr-o explozie uriaşă acum 15 miliarde de ani. Acest eveniment unic a dat naştere nu numai materiei ci şi energiei, spaţiului şi chiar timpului. Nu are sens să vorbim despre evenimente sau timpuri dinaintea marii explozii n-a existat nimic īnaintea ei.
Părerea astronomilor este că după explozia uriaşă Universul a fost inimaginabil de fierbinte şi s-au produs radiaţi puternice.După circa 10 s s-au materializat particulele componente ale atomilor-protonii,neutronii,electeonii.Atomii īn sine-īn principal hidrogenul şi heliul s-au format cu milioane de ani īn urma cīnd a scăzut temperatura şi masa universului a crescut enorm.
Radiaţia de fond
Dacă marea explozie s-a produs acum 15 miliarde de ani, Universul ar trebui să aibă temperatura de circa 3K.Prin intrmediul radiotelescoapelor s-a recepţionat o radiaţie de fond din orice direcţie,ce corespunde unei temperaturi de 3K.Se presupune ca aceasta reprezinta efectul īntīrziat al marii explozii.Īn Univers toate corpurile prezintă o putere de atracţie, numită foţă gravitaţională.Aceasta forţa este o caracteristica de bază a fiecarui corp, şi es
te proporţională cu masa lui.
Gravitaţia este forţa care menţine pe orbită corpurile asronomice.Luna stă pe orbită īn jurul Pămatului īn loc să se deplaseze liber īn spaţiu.Forţa gravitaţională a Soarelui ţine pe orbită planetele sistemului solar iar soarele la randul lui este ţinut īn poziţie fixă de alte stele,cu o forţă de interacţiune mult mai mare.
Soarele este o stea obişnuită de mărime medie. La fel toate stelele, Soarele este o sferă de gaze incandenşcente. Acest cuptor nuclear gigantic emite o cantitate uriasă de lumină, caldură si energii de altă natură, Soarele, īmpreună cu planetele din jurul lui, formează sistemul solar. Restul stelelor par foarte mici faţă de Soare, dar aceasta se datorează faptului că sunt foarte indepărtate. Există stele care au diametru de sute de ori mai mare decīt al Soarelui.

2 Galaxii şi stele


Astronomii stabilesc poziţia stelelor īn funcţie de constelaţii. Constelaţia este un grup de stele, care se pot vedea noaptea intr-o anumită zonă a cerului. Galaxiile-adevărate insule de stele-reprezintă grupuri de stele de ordin superior. Sistemul solar face parte din galaxia numita Calea Lactee.Calea Lactee nu este nici pe departe cea mai mare galaxie,mai degrabă una mijlocie,totuşi īntinderea ei este inimaginabil de mare.Īn astronomie distanţele se măsoară pe baza lumini(300 000km/s).
Care este cea mai mare viteză cunoscută?Unitatea de măsură utilizată īn astronomie este anul-lumină adică distanţa parcursă de lumină intr-un an.Aceasta este de circa 9.45 mii de miliarde kilometri.Cea mai apropiată stea este Proxima Centuri.Distanţa ei faţă de sistemul nostru solar este de 4.3 ani lumină adică noi o vedem cum era ea acum peste patru ani chiar şi lumina Soarelui are nevoie de opt minute si douăzeci de secunde pentru a ajunge la noi.
Calea Lactee arată ca o roată uriaşă cu butuc proeminent.Conţine sute de miliarde de stele. Soarele se află la extremitatea ei, la circa 25000 miliarde de ani lumină de centru, şi are nevoie de circa 250miliarde de ani că sa parcurgă odată orbita īn intregime.
Galaxiile se indepărtează intre ele şi totodată de noi de parcă Univerul ar fi īn extindere.Acest fapt a inspirat teoria marii explozii.



4. Tipuri de stele

Stelele pot fi de multe tipuri. Apariţia şi stingerea lor e măsoară īn milioane de ani. Soarele nostru are circa 5 miliarde de ani, si după părerea astronomilor, mai are de trăit īncă atīta pīnă să īnceapă să moară
Soarele este o stea singulară, dar există stele duble, formate din două stele ce se īnvīrt una in jurul celeilalte. Există şi stele triple sau multiple.
Cele mai mari stele se numesc super-uriaşe.De exemplu diametrul Antares-ului este de 330 ori mai mare decīt diametrul Soarelui. Super-uriaşele au densităţi foarte reduse. Urmează, ca ordin de marime, stelele uriaşe, care au diametru de 10 sau 100 de ori mai mare decīt cel al Soarelui. Şi acestea au dimensiuni reduse, dar nu ca şi super-uriaşele. Majoritatea stelelor vizibile sunt de categorie mijlocie, cum este şi Soarele.Acestea se mai numesc stele de serie principală.Mărimea lor poate fi de zece ori mai mare sau mai mică decīt a Soarelui.Cele mai mici stele din seria principală sunt piticii roşii .Piticii albi, care reprezintă a doua categorie a stelelor mici, nu mai face parte din seria principală. Acestea sunt de marimea Pămantului şi au lumini foarte palide.Densitatea lor este extrem de mare de la 100 000 la 20 miliarde ori mai dense decīt apa. Astronomii sīnt de părere că numărul lor poate atinge 5 miliarde numai īn Calea Lactee. S-au identificat pīna īn prezent doar cateva sute din acestea.
Viata unei stele
Fiecare stea īncepe viata ca nor de praf şi hidrogen. Există un număr foarte mare de astfel de nori īn Univers. Formarea unei stele īncepe,cīnd dintr-o oarecare cauză(nu se ştie exact care) acest nor īncepe să se contracte datorită gravitaţiei.Īn timp ce norul se contractă incepe să se īnvīrtă şi centrul lui se incălzeşte. Cīnd temperatura nucleului central se īncălzeşte suficient vorbim de ordinul milioanelor de grade -iau naştere reacţii nucleare.
Noua stea este inconjurată cu ramăşiţe de gaze şi praf. Īn cazul Soarelui,din aceste ramăşiţe s-au format planetele. Este aproape sigur că şi īn jurul acestor stele s-au format planete,pe care s-ar putea să
existe o oarecare formă de viaţă. Aceasta īn sine reprezintă o posibilitate exraordinară.
5. Supernove


Scoarta unei stele depinde īn mare măsură de masa ei. Dacă o stea ca Soarele işi consumă "combustibilul" de hidrogen, nucleul de heliu se contractă iar straturile exterioare se extind.
Īn această stare,stelele se numesc uriaşe roşii. Straturile exterioare dispar cu timpul, şi rămīne doar nucleul mic alb-acesta este piticul alb.Steaua se răceşte treptat,devine eventual pitic negru-o bucată mare de carbon.
Stelele care au masă mult peste masa Soarelui sfīrşesc mult mai dramatic.Pe masură ce işi epuizează combustibilul nuclear,devin super-uriaşe cu volum mult mai mare decīt cel al uriaşelor roşii.Apoi sub efectul gravitaţiei are loc colapsul nucleului,iar energia degajată fragmentează steaua printr-o explozie imensă.Aceasta este stea de supernovă .Supernovele strălucesc o vreme de miliarde de ori mai puternic decat Soarele. Īn februarie 1987, pe Pamīnt a fost vizibilă şi fară telescop o supernovă dintr-o galaxie vecină. De 383 de ani nu se mai văzuse un fenomen asemănător .După starea de supernovă, īn funcţie de masa iniţială, rămīne un corp ceresc de dimensiuni reduse, numită "stea de neutron".Diametrul sau este de ordinul zecilor de kilometri şi se compune dintr-o masă compactă de neutroni. Densitatea acestor stele depăşeşte cu mult pe cea a piticilor albi.
6. Găuri negre

Umeori nucleul supernovelor se prăbuşeşte cu o forţă atīt de mare īncīt materia dispare complet.Ce rămīne este doar un spatiu cu gravitate imensă.Puterea ei este atīt de mare īncīt nimic nu-i poate scăpa, nici razele de lumină.Aceste spaţi se numesc Găuri Negre.
Din cauza naturii lor, găurile negre nu sīnt vizibile, dar astronomii cred că au reuşit să localizeze cīteva exemplare.Se caută stele duble sau multiple cu emisii puternice de radiatii X(Rongen).Se presupune că materia se scurge din stea īn gaura neagră pe o orbită īn forma de spirală. Fenomenul s-a detectat de exemplu īn constelaţia Cygnus(Lebada)care poartă numele de Cygnus x-1. Unii oameni de stiinţă cred şi īn existenţa golurilor albe. Se crede că acestea sunt locuri de unde materia iese spre a incepe o viaţă nouă.
Īn Univers există şi alte corpuri cereşti misterioase, de exemplu quasarii. Aceştia par a fi centri foarte luminoşi ai unor galazii. Unii dintre ei sunt obiectele cele mai indepărtate din Univers. Lumina lor a pornit spre noi cu putin timp după naşterea lumii. Se crede că energia emisă de quasari ar putea proveni numai de la gaurile negre.
7. Pulsarii


Sunt la fel de fascinanţi. Ei emit periodic impulsuri de energie la intervale regulate. Se presupune că acestea sunt stele neutronice cu revoluţie rapidă. Nimeni nu ştie care va fi soarta finală a Universului. După teoria Universului deschis expansiunea va continua pīnă cīnd toate stelele vor muri şi toată energia va fi imprăştiată īn spaţiu. Teoria Universului va īncepe să se contracte şi pīnă la urmă o să dispară intr-un eveniment numit Bing Crunch (marea contracţie) opusul lui Bing Bang. Această stare poate provoca o nouă explozie, ce ar putea crea un Univers nou şi astfel se poate genera un şir de explozii şi contracţii-un Univers oscilant.