Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    

 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




loading...


Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Aparitia puterii otomane
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti
Facultatea de Stiinte Economice
Specializarea: Administrarea afacerilor


























Cazan Alina Mihaela,
Anul I,
Seria A,
Grupa 34


Anul universitar 2009-2010




In momentul in care Tarile Romane reusesc sa devina sufficient de independente de unguri sau polonezi si se pot dezvolta oarecum liber, apare o noua putere: turcii otomani; numele de "otomani" este preluat de la numele unuia dintre fondatorii lor, Osman. Otomanii apar in Antalia, pe teritoriul fostului Imperiu Bizantin.
Primii turci care au trecut Bosforul au fost adusi de imparatul bizantin Ioan Cantacuzino intre 1341-1355.Disputele interne din Imperiul Bizantin erau atat de violente incat imparatul Ioan Cantacuzino se bate cu propriul sau ginere, Ioan Paleolog, iar pentru aceasta lupta intre bizantini, imparatul cheama in ajutor ostasi turci otomani de dincolo de Bosfor. Turcii odata ajunsi pe pamantul Europei, la nord de Bosfor, nu vor mai pleca. Asa incepe incercuirea Constantinopolului incetul cu incetul de catre descendentii lui Orkan, sultanul otomanilor, care trece primul Bosforul.(1)
Expansiunea Imperiului Otoman catre centrul Europei a avut efecte negative asupra existentei si evolutiei generale a Tarilor Romāne. La īnceputul sec. XV Dobrogea a ost integrata Imperiului Otoman. Treptat, acesta a cucerit si transformat īn raiale o serie de orase-cetati ale Tarii Romānesti si Moldovei :Turnu, Giurgiu, Chilia, Braila, Cetatea Alba si Tighina. Treptat, Moldova si Tara Romān



easca intrau īn sfera de influenta a otomanilor. Regimul dominatiei otomane cuprindea, pe līnga plata tributului un lung si variat sir de prestatiuni deosebite, atīt prin natura cīt si prin beneficiarii lor. Haraciul a fost principala obligatie a Tarii Romānesti si Moldovei. Haraciul Tarii Romānesti porneste de la aproximativ 10.000 de galbeni īn sec. XV pentru ca apoi, īn sec. XVI sa creasca vertiginos si astfel, la 1524 ajunge la 24.000 de galbeni, īn 1567 la cca. 65.000 de galbeni si, probabil, la 155.000 īn 1593. Acesta este punctul maxim atins de haraciul Tarii Romānesti īn tot cursul vremii cīt a fost platit. Haraciul Moldovei porneste īn 1456 de la 2.000, īn 1527 ajunge la 10.000 de galbeni, iar īn 1593 ajunge la 65.000 de galbeni. Alaturi de plata haraciului , obligatie de stat cu caracter de stricta periodicitate , se impun si contributii banesti extraordinare mergīnd tot īn folosul Imperiului si determinate de nevoile lui militare.
Peschesurile la fel de vechi ca si haraciul sīnt daruri īn bani si natura fata de sultan si fata de un grup tot mai larg de dregatori otomani. Stiri sigure din a doua jumatate a sec. XVI arata constant ca valoarea peschesurilor este egala cu cea a haraciului. Treptat, ocuparea tronurilor īn Moldova si Tara Romāneasca se va face prin cumpararea acestora īn urma unui adevarat mezat. Petru Rares platea aproape 150.000 de galbeni pentru cumpararea tronului, iar Petru Cercel platea 1.160.000 de galbeni. Īn perioada 1581 - 1590, cheltuielile anuale ale Tarii Romānesti fata de Poarta se ridicau la 650.000 de galbeni, suma reprezentīnd valoarea a 1275 de sate, calculata la pretul mediu de vīnzare a satelor din acea vreme. Alaturi de aceste enorme plati īn bani trebuie sa adaugam prestatiile īn natura si īn munca precum si prejudiciile izvorīte din comertul de monopol. Un document din 1587 arata ca domnul Moldovei Petru Schiopul trimitea 3.000 de care si 15.000 de salahori pentru a ridica, pe cheltuiala sa, cetatea Oceakov distrusa de cazaci. Un raport din aceasta vreme al raguzanului Ioan de Marini Poli vorbeste de asemenea despre grīnele fara de numar, animale si alte provizii care se iau īn fiecare an de catre turci.
_________________________________________
(1)-Neagu Djuvara, "O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri" , Editia a IV-a , Editura Humanitas, Bucuresti, 2002, pag 75-76.






Monopolul comercial

Legaturile comerciale cu lumea turceasca, anterioare epocii de aservire si dezvoltīndu-se paralel cu intensificarea relatiilor politice, se transformau īn īnsasi esenta lor, tocmai o consecinta a subordonarii celor doua tari. Extinsa asupra principalelor produse ale economiilor celor doua tari si putīnd merge pīna la interdictia totala a exportului īn alte directii decīt aceea a Imperiului, monopolul comercial al Portii se realiza pe mai multe cai.
Mai īntīi sīnt livrarile prin intermediul statului, care face oficiul de colector. Sīnt trimise, la cererea sultanului, importante cantitati de cereale, cai si oi.
A doua cale era aceea prin care statul avea doar misiunea de a organiza si supraveghea transporturile care erau īnsotite de stapīnii produselor ce urmau sa fie vīndute.
Cea de-a treia modalitate, care va cunoaste si cea mai larga folosire, este aceea a cumpararii directe de la producator, cu concursul statului de catre negustorii veniti din Imperiu. Numeroase documente ale sec. XVI si XVII mentioneaza ca Moldova, Tara Romāneasca si Transilvania erau "trei mari, bogate si vesnice camari care aduc provizii Constantinopolului: grīne de tot felul, animale, brīnzeturi, unt, miere si fructe de vara si iarna". "Chelarul īmparatiei" se vor numi Tarile Romāne īn mod oficial abia īntr-o epoca mai tīrzie; īn realitate, īnsa, ele sīnt acest chelar īnca din a doua jumatate a sec. XVI. Regimul economic al dominatiei otomane, asa cum se constituie el īn a doua jumatate a sec. XVI, are o importanta deosebita pentru dezvoltarea ulterioara a societatii romānesti. Rolul sau est e unul negativ, de frīnare a dezvoltarii economice a Tarilor Romāne. O analiza atenta a comertului romāno-otoman arata ca Tarile Romāne, desi beneficiau de o piata importanta si sigura pentru produsele lor, aveau pierderi din cauza preturilor mai mici impuse de negustorii turci. Desi, īn anumite perioade, exportul romānesc a īnregistrat beneficii, ele nu s-au investit īn economia romāneasca, deoarece s-au īntors īn capitala otomana sub forma contributiilor financiare anuale sau trienale impuse Moldovei si Tarii Romānesti. Transilvania, care a avutobligatii financiare catre Poarta mult mai reduse decīt Moldova si Tara Romāneasca, mentinīndu-si legaturile economice cu Europa Centrala, a avut mai putin de suferit de pe urma intrarii economiei sale īn orbita celei otomane.



Regimul turco-fanariot

Dupa Dimitrie Cantemir (1711) īn Moldova si Serban Cantacuzino (1716) īn Tara Romāneasca, Imperiul Otoman instaureaza un nou regim politic, cunoscut sub numele de regimul turco-fanariot, care a durat pīna īn 1821.
Pe plan politic si economic perioada noului regim īnseamna un nou regres. Domnii sīnt numiti direct de la Istanbul. Cresc cuantumul si numarul contributiilor, prestatiilor si darurilor catre puterea suzerana si feluritii ei domnitori. Pierderile teritoriale se succed: Poarta transforma Hotinul īn raia (1713), cedeaza Austriei nordul Moldovei (1775), iar Rusiei partea de rasarit dintre Prut si Nistru (1812). Temporar (1718-1739) si Oltenia este anexata de austrieci. Īn intervalul 1711 - 1812 au loc īntre Turcia, pe de o parte, Rusia si Austria de cealalta parte sase razboaie cu o durata de aproximativ 23 de ani si care s-au desfasurat īn cea mai mare parte si pe teritoriul Moldovei si Tarii Romānesti.
Aparatori fideli ai intereselor otomane, domnii fanarioti promoveaza o politica de spoliere a resurselor economice ale Principatelor, axīndu-se pe o fiscalitate extrem de ridicata, ce dezorganizeaza finantele si nu permite acumularea de capital īn pofida facilitatilor comerciale detinute de Principate īn 1774. Cele mai cunoscute reforme promovate de domnii fanarioti īn sec. XVIII au fost cele ale lui Constantin Mavrocordat si au vizat administratia (hotarīndu-se ca functionarii sa primeasca leafa de la stat), finantele (prin unificarea darilor īntr-un impozit unic platit de contribuabil īn patru transe pe an) si justitia (prin crearea unor instante īn judete si tinuturi). Īn plan social reforma promovata de Constantin Mavrocordat a acordat taranilor dreptul de a se rascumpara din starea de serbie, platind boierului 10 taleri de persoana. Deoarece libertatea nu a fost īnsotita de īmproprietarirea taranului cu pamīnt, iar orasul slab dezvoltat economic nu solicita mīna de lucru, reforma nu a modernizat economia īn directia urbanizarii, limitīndu-se īn a-l transforma pe taran din serb īn clacas. Reforme economice si juridice cu efecte īn plan economic au mai promovat Alexandru Ipsilanti, Alexandru Moruzzi si Ion Caragea. Dupa pacea de la Kuciuk-Kainargi, comertul romānesc reintra īn circuitul international, productia de cereale se mareste prin marirea suprafetelor cultivate, dar cresc si obligatiile īn munca ale clacasilor, ca si tendinta marii boierimi de a deposeda de pamīnt taranimea libera. Marind productia agricola prin mijloace extinse si nesprijinind politica unor domni precum Grigore III Ghica de īnfiintare de manufacturi, marea boierime īsi arata limitele īn privinta promovarii economiei moderne. Īn Principatele Romāne modernizarea a fost promovata de boierimea mica si mijlocie, care era lipsita de putere politica si avea mijloace materiale, īndeosebi financiare, limitate.

Economia Transilvaniei si Banatului īn sec. XVIII

Ocupata de habsburgi īn 1691 si recunoscuta de Imperiul Otoman īn 1699, provincia romāneasca intracarpatica cunoaste un proces de dezvoltare economica, īndeosebi dupa ce Maria Tereza pierde Silezia. Statul austriac transforma īn 1715 zona muntilor Apuseni īn domeniu de stat, anulīnd unele privilegii ale localnicilor si marindu-le dijma īn munca.
Agricultura continua sa reprezinte principala ramura economica, pamīntul fiind lucrat prin intermediul taranilor iobagi si al jelerilor. Cerealele transilvanene sīnt apreciate atīt pe piata Imperiului, cīt si īn st
rainatate. Comertul, mai ales ce extern, continua sa fie un sector important, a carui pondere īn Europa Centrale este īn crestere. Schimburile comerciale cu Principatele se mentin la cote ridicate, iar prosperitatea companiilor comerciale din Brasov si Sibiu demonstreaza cu prisosinta acest fapt. Transilvania si Banatul au cunoscut mult mai devreme efectele pozitive ale procesului de modernizare īn plan economic īn comparatie cu Moldova si Tara Romāneasca. Īn Banat, administratia austriaca a promovat ample lucrari de īmbunatatiri funciare, reducīnd zonele mlastinoase, a marit populatia prin colonizari, a exploatat intens bogatiile subsolului, a dezvoltat agricultura, unde au fost introduse noi culturi (tutun, orez, porumb). Dezvoltarea metalurgiei a condus īn 1769 la aparitia la Resita a primelor ateliere metalurgice, dupa ce, īn 1754, la Toplita se
īnfiintase un cuptor de prelucrat minereu de fier.

Regimul dominatiei otomane īn Tarile Romane s-a instaurat in mod treptat, in diferite grade, de la o tara la alta, din a doua jumatate a secolului al XVI-lea. El a constat intr-o accentuare a dependentei tarilor noastre fata de Poarta. Aceasta se angajeaza, pe baza de tratate, sa le respecte autonomia de conducere interna, structurile administrativ-politice, frontierele, principiul alegerii domnilor de către tara. Cu toate acestea, Poarta a incercat in permanenta sa nu-si respecte angajamentele, ceea ce a mentinut o atmosfera continua de tensiune īntre ea si Tarile Romane.
La inceputul secolului al XVII-lea, ca urmare a luptei antiotomane victorioase din timpul lui Mihai Viteazul, constatam o dominatie otomana mai mult formala, Poarta nepercepand uneori obligatiile banesti ale Tarilor Romane sau chiar acordandu-le subventii.
In a doua jumatate a secolului al XVII-lea si la inceputul celui urmator asistam la o nouă agravare a obligatiilor romanesti fata de Poarta.
Cu toate acestea, Transilvania, Moldova şi Tara Romaneasca si-au mentinut autonomia, mai putin in unele zone geografice periferice - transformate īn pasalacuri (Timisoara si Oradea) sau raiale (Turnu, Giurgiu, Braila, Chilia, Cetatea Alba, Bender). Pe de alta parte, remarcam o mai intensa dominatie asupra Moldovei şi Tarii Romanesti,mai apropiate geopolitic de Istanbul, īn timp ce Transilvania a beneficiat de un regim de exploatare mai moderat, fiind la periferia Imperiului, care nu dorea să o impinga in "bratele" habsburgilor.
Oscilatiile pe care le inregistram in intensitatea de manifestare a dominatiei otomane pe parcursul celor doua sec.(mijlocul sec. XVI - īnceputul sec. XVIII) se explica prin evolutia situatiei interne si externe a imperiului Otoman, confruntat cu o profunda si continua criza social-economica şi prin desele campanii razboinice care necesitau fonduri banesti, produse alimentare si materiale strategico-militare tot mai mari.
Aspectul economic al raporturilor dintre Poarta si Tarile Romane a fost concretizat in numeroase obligaţii materiale. Acestea erau:
. haraciul (tributul) reprezenta principala obligatie a tarilor vasale; consideratde acestea ca modalitate de rascumparare a pacii, iar de Poarta ca o dare pentru intreg pamantul.Cuantumul acestuia a evoluat astfel:
- la sfarsitul sec.XVI era de 15500 galbeni dati de Tara Romaneasca,6500 galbeni dati de Moldova,15000 galbeni dati de Transilvania;
- la inceputul sec.XVII era de 40000 galbeni dati de Tara Romaneasca,35000 galbeni dati de Moldova,10000 galbeni dati de Transilvania;
- la inceputul sec.XVIII era de 120000 taleri dati de Tara Romaneasca si aproximativ 74000 de taleri deti de Moldova.Transilvania a trecut sub stapanire habsburgica si nu a mai platit de acum tribut Portii;
. peschesurile anuale reprezentau aproximativ 25-30% din tribut īn Tara Romānească, fiind mai mari decāt tributul īn Transilvania şi Moldova;
. peschesurile ocazionale pretinse de Poarta cu diferite prilejuri si care depaseau cu mult valoarea tributilui;
. obligatiile de cumparare a tronului domnesc;
. mucarerul mare si mucarerul mic introduse in a doua jum. a sec. XVII, reprezentand plata pentru confirmarea anuala si trienala a domniei de catre Poarta;
. prestatiile in natura si munca, care au avut o tendinta de crestere,datorita razboaielor in care era implicate Poarta.Aceste prestatii constau in: animale, piei, ceara,miere, cereale, fructe; munca la cetatile turcesti, transport de furaje, materiale de razboi etc.Pe aceasta cale erau sustrasi din productia agricola mii de oameni si animale cu efectele negative inerente.
In timp de peste 4 secole, romanii au platit tribut imperiilor straine aproximativ 4 miliarde de lei-aur, echivalentul a aproximativ 1200 tone de aur.
Domniile fanariote au limitat autonomia politica a Principatelor datorita faptului ca domnii erau de acum numiti de Poarta(din 1711 in Moldova, din 1716 in Tara Romaneasca).Politica era centralizatoare si de accentuare a dependentei economice si politice fata de Poarta. S-a intarziat astfel mersul societatii romanesti spre modernizare(acumularile de capital luau drumul Portii in loc de a fi investite in manufacturi, regimul capitulatiilor,anula o posibila politica protectionista, se simtea lipsa unei monede nationale, exista un adevarat haos monetar, o insecuritate a investitiilor, a averilor si persoanelor.
A avut loc o stagnare a evolutiei economice care a accentuat decalajul dintre Tara Romaneasca si Moldove pe de o parte, Transilvania si Banat pe de alta parte. Totusi trebuie remarcat ca Tarile Romane si-au pastrat fiinta de stat, ca nu au fost transformate in pasalacuri. Situatia s-a datorat faptului ca otomanii au inteles ca pretentiile lor pot fi mai bine satisfacute prin intermediul institutiilor Tarilor Romane decat prin intermediul propriei lor administratii, de sorginte feudalo-militara, ineficienta si adesea cu tendinte centrifuge īn raport cu autoritatea puterii centrale.
Dobrogea si raialele turcesti de pe malul stang al Dunarii s-au aflat intr-o situatie si mai grea, fiind incadrate īn pasalacul de Silistra. Astfel le-a fost anulata orice autonomie politica. Populatia romana a fost supusa unei grele exploatari atat din partea fiscului otoman cat si a feudalilor turci si ienicerilor asezati la sate. Raialele au devenit centre puternic fortificate, cu garnizoane turcesti numeroase care īsi asigurau existenta din munca tăranilor romani.
Transilvania a devenit provincie habsburgica īn urma pacii de la Karlovitz (1699) cu otomanii si a pacii de la Satu Mare (1711) care a pus capat revoltei nobilimii locale. Habsburgii au practicat o politica de ingradire a autonomiei Principatului, de impunere a unei conduceri centralizate de la Viena. Viena a dus o politica mercantilista cu fiscalitate mare si exploatarea la maximum a resurselor locale. Romanii transilvaneni au fost franati in eforturile lor de afirmare.
In pofida stapanirilor straine, au aparut premisele istorice care au dus spre constituirea natiunii romane moderne.
Dezvoltarea economica pe coordonate comune - realizata nu numai sub presiunea procesului spontan de gravitatie (unele spre altele) a provinciilor romanesti, ci si ca urmare a actiunii constiente, active si permanente a oamenilor - a conturat ferm existenta unei piete nationale. In cuprinsul acesteia s-au strans si alte legaturi: culturale si revolutionare.
Noul secol care a urmat, secolul XIX, a reliefat nu numai stadiul de dezvoltare si necesitatea transformarii societatii romanesti, dar si masura īn care natiunea romana era pregatita sa īsi ia soarta īn propriile sale maini.










BIBLIOGRAFIE




*** "Istoria economiei nationale a Romaniei", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997
Axenciuc, V. "Introducere in istoria economica a Romaniei", Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti, 1995
Constantinescu, N.N. "Istoria economica a Romaniei", Editura Economica, Bucuresti, 1997
Djuvara, N "O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri", Editia a IV-a, Editura Humanitas, Bucuresti, 2002
Muresan, M., Muresan, D. "Istoria economiei", Editura Economica, Bucuresti, 1998









loading...




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2020 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite