1. " Arhiducele Franz Ferdinand , prinţul moştenitor al Austro - Ungariei şi soţia sa , Sofia de Hohenberg , sosiţi īn Bosnia cu ocazia manevrelor de vară ale armatei austro-ungare , pe timpul desfăşurării ceremoniei de primire ce a avut loc la primăria oraşului Sarajevo , au fost asasinaţi de către Gavrilo Princip , naţionalist sīrb , ("Atentatul de la Sarajevo ") , pretext folosit de Puterile Centrale pentru declanşarea primului război mondial . Evenimentul a "surprins" cercurile guvernamentale austro-ungare care şi-au "pierdut capul" , cu toate că familia imperială nu a fost prea "emoţionată" din cauza lipsei de simpatie pentru concepţiile liberale ale moştenitorului la coroana imperială .

Atitudinea s-a concretizat īn organizarea unor funerali de "clasa a treia" , fără a se declara doliu naţional , Viena rămīnīnd "Viena valsurilor" . De aceea , a rămas o enigmă faptul că atīt autorităţile militare , cīt şi cele civile şi administrative din Sarajevo nu au luat nici o măsură pentru a evita orice īncercare de atentat ." Războiul Romāniei declarat īn vara anului 1916 , pentru eliberarea provinciilor istorice romāneşti - Ardealul , Banatul , Crişana , Maramureşul şi Bucovina - de sub cotropirea monarhiei dualiste austro - ungare , ca război just , naţional , a fost purtat de īntregul popor romān .

Mobilizarea decretată īn seara zilei de 14/27 august 1916 , cīnd s-a trimis la Viena declaraţia de război a romāniei către Austro - Ungaria , a fost īnsoţită de un entuziasm de nedescris . Chiar īn noaptea decretării mobilizării , conform planului de operaţiuni , dinainte stabilit , trupele romāne de acoperire au trecut Munţii Carpaţi , īnaintīnd pe toată īntinderea zonei muntoase de la Dorna şi pīnă la Orşova . Īn scurt timp de la intrarea Romāniei īn război , armatele romāne au izgonit armatele austro-ungare din Braşov , Făgăraş , Sfīntu Gheorghe şi din alte localităţi ajungīnd pīnă īn apropierea Sibiului şi Sighişoarei .


Planul de operaţiuni , aprobat de conducătorii statului romīn , īşi fixa ca obiectiv strategic al forţelor armate romāne zdrobirea forţelor de rezistenţă austro-ungare īn Transilvania şi īnaintea rapidă īn Cīmpia ungară , ceea ce permitea o scurtare simţitoare a frontului 2. romīnesc , iniţial pe toţi Carpaţii , o joncţiune cu armatele ruse , cu repercusiuni dintre cele mai grave pentruarmatele Puterilor Centrale. Declaraţia de război a Romāniei neaşteptată de către Puterile Centrale , ca şi īnaintea fulgerătoare a armatelor sale īn Transilvania a constituit un ajutor de mare preţ francezilor , unde la Verdun armatele germane erau īntr-o puternică ofensivă .

Neputīnd rezista singure īmpotriva trupelor romāne , unităţile austro-ungare pe frontul din Transilvania au fost īntăritecu puternice divizii garmane , aproape 40 , scoase de pe frontul de vest . Dar ofensiva victorioasă a armatelor romāne a fost oprită . Aceasta din cauza aliaţilor Romāniei - Marile Puteri , Rusia , Franţa , Anglia şi Italia , care nu şi-au respectat obligaţiile asumate cu ocazia īncheierii , īn august 1916 , a convenţiei militare cu guvernul romān .

Īn primul rīnd , īn profida obligaţiilor semnate şi de şeful Statului Major al armatelor imperiale ruse , Alexeev , ofensiva pe frontul rusesc a armatelor ţariste conduse de generalul Brussilov nu a continuat cu vigoare , ceea ce a avut urmări dintre cele mai negative . Multe din unităţile militare ale Puterilor Centrale rămīnīnd disponibile , de pe acest front , au fost aduse pe frontul romān . Starea populaţiei din teritoriul ocupat de către Puterile Centrale era deosebit de grea .

Comandamentul german a organizat jefuirea sistemativă a bogăţiilor ţării şi a populaţiei . Autorităţile de ocupaţie au achiziţionat īntreaga producţie de cereale, toate produsele alimentare şi petrolifere . Numai pe căile ferate au fost scoase din ţară 1 768 552 de tone produse petrolifere , 1 400 000 de capete de bovine , 4 600 000 de ovine etc.

. La toate acestea se adaugă produse textile , piei ş.a.

Īn īntreprinderile industriale, are fuseseră militarizate , s-a introdus un adevărat regim de muncă forţată , iar ţăranii erau jefuiţi de cereale , vite , erau siliţi să lucreze pe moşii īn favoarea ocupanţilor ; īn timp ce populaţia primea , pe bază de cartelă , raţii de hrană cu totul neīndestulătoare , produsele jefuite erau transportate īn Germania . Īmpotriva populaţiei au fost folosite metode teroriste : multe sate şi oraşe au fost incendiate şi devastate , locuitorii au fost arestaţi şi , 3. după un simulacru de judecată , au fost deportaţi īn Germania, unii fiind executaţi .

Īn vara anului 1917 , īn cadrul planului general de ofensivă a Antantei , armatele romāne , refăcute şi īnzestrate cu aportul tehnic şi militar al Franţei şi Angliei , au pornit de pe frontul din Moldova , īmpreună cu armatele ruse , o contraofensivă puternică , menită să īmpiedice īncercarea comandamentului armatei germane de a sparge frontul romāno-rus , de a ocupa īntreaga Moldovă şi de a-şi croi drum spre Ucraina . Luptele din vara anului 1917 s-au īncheiat cu īnfrīngerea trupelor Puterilor Centrale pe frontul din Moldova . Principalul factor īn obţinerea acestei victorii i-a constituit vitejia soldaţilor romāni , care au luptat cu eroism , animaţi de dorinţa de a īmpiedica ocuparea īntregului teritoriu al ţării , de a-şi elibera căminele cotropite .

Romāniei i-a fost impus de către Puterile Centrale le 28 noiembrie / 9 decembrie 1917 un armistiţiu provizoriu . Găsindu-se cu armatele sale singură īn "triunghiul morţii" , īntrucīt de jur īmprejurul ţării care mai rămăsese liberă , īn Moldova , se aflau unităţi ale Puterilor Centrale , forţe armate deosebit de puternice şi fiind părăsită de aliaţii săi din Antantă , cu care īncheiase tratate , Romānia a fost pusă īn īmposibilitate să facă altceva decīt să trateze forţat cu inamicul şi să semneze le 20 februarie / 8 martie 1918 la Buftea un tratat preliminar de pace , care a stat la baza tratatului īnrobitor de la Buftea - Bucureşti din 24 aprilie / 7 mai 1918 , tratat imperialist , prin care nu numai că i se răpea īmportante teritorii şi i se nega independenţa , dar Germania , mai ales , tindea să facă din Romānia o colonie a sa . Se īncerca să se anuleze toate drepturile poporului romān incluse īn tratatele internaţionale de la 1393 şi pīnă la Congresul de la Berlin din 1878 .

Lucrările Congresului au fost conduse de patriotul romān Iancu Flondor , fost deputat romān īn parlamentul de la Viena . El a propus moţiunea prin care se hotăra : "Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei īn vechile ei hotare . cu regatul Romāniei" . Această moţiune a fost sprijinită de reprezentanţii Consiliilor minorităţilor naţionale din această provincie .

4. Īn ultimele luni ale anului 1918 cei peste 3 milioane de romāni din părţile Ardealului , Banatului , Crişanei şi Maramureşului , sub conducerea Consiliului Naţional Central Romān de la Arad , hotărăsc a ţine o mare adunare naţională cu caracter plebiscitar , constituat , la Alba Iulia , pe ziua de 1 decembrie 1918 . Adunarea de la Alba Iulia , ca semn al marelui act de reunire a ţărilor romāne , sub Mihai Viteazul , este bine pregătită .

Īn toate localităţile Transilvaniei , romānii se īntrunesc şi īşi aleg īmputerniciţii delegaţi pe care īi īnvestesc cu acte semnate de obştea satelor , pentru a se face clar şi hotărīt cunoscută tuturor dorinţa lor nestrămutată de a se uni cu ţara mumă . Īn acest fel le Alba Iulia , īn ziua de 1 decembrie 1918 , la marea adunare naţională constituantă sosesc 1 228 de delegaţi cu drept de vot deliberativ pe līngă o masă de peste 100 000 de romāni veniţi din toate colţurile Transilvaniei pentru a īntări actul de unire . De remarcat că din cei 1 228 de delegaţi , 150 erau reprezentanţi de drept ai muncitorimii romāne , iar din cei peste 100 000de participanţi , peste 10 000 o formau muncitorii , care au venit cu pancarde şi steaguri roşii de panglici tricolore , dovadă a īnaltului patriotism de care a fost animată dintotdeauna clasa noastră muncitoare .

Īn cadrul Marii Adunări Constituante de la 1 decembrie 1918 s-a adoptat istorica "Declaraţia de la Alba Iulia" . Astfel , prin lupta hotărītoare a īntregului nostru popor de pe ambele versante ale Carpaţilor s-a īnfăptuit dorinţa cea mai arzătoare milenară , pe care patrioţi īnflăcăraţi şi revoluţionari socialişti , grupaţi īn jurul revistei "Dacia Viitoare" din anul 1883 au ţinut-o mereu trează , aceea a refacerii Vechii Dacii aşa cum ea fu , căci istoria şi dreptul , ţărīna de douăzeci de ori seculară īn care sīnt īngropaţi strămoşii dau dreptul romānilor de a aspira la o Dacie Romānă .