Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    

 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




loading...


Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
SOCIETATEA GETO DACA
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Anticii spuneau că: Istoria este dascălul vieţii. A cunoaşte istoria , īnseamnă să cunoşti ceea ce a fost īnainte cu adevărat revoluţionar īn trecutul poporului. Pentru noi istoria patriei este un izvor necesar de īnvăţămānt şi de patriotism, un īndemn puternic īn munca şi viaţa noastră. Spaţiul romānesc a fost īntotdeauna un pămānt de răscruce, o punte de legătură īntre miazăzi şi miazănoapte, īntre răsărit şi apus. Civilizaţiile care s-au născut şi au trăit aici, erau īn strānse raporturi cu civilizaţiile create de alte popoare.
Cultura daco-geţilor materială şi spirituală a primit influenţe din partea civilizaţiilor avansate ale antichităţii, dar la rāndul său a influenţat popoarele vecine care s-au stabilit pe teritoriul Daciei.
Cu studierea societăţii şi statului geto-dac s-au ocupat mai mulţi istorici. Constantin Daicovici formulāndu-şi teza cu privire la statul dac, l-a caracterizat drept un stat sclavagist," avānd desigur o formă specifică datorată particularităţilor , īn care a luat naştere şi deosebindu-se evident īn unele privinţe de timpul clasic al statului sclavagist grec şi roman"
D.M. Prepide presupune existenţa unui sistem apăsător de arendare a pămāntului sau un sistem de clientelă, fără să īntreprindă o analiză a fenomenului şi să precizeze despre c e fel de formaţiune socială este vorba.
Despre societatea geto-dacă aflăm mai mult din izvoarele antice: Dio Chisostomos, Iordanes etc. iar cu concluziile şi cu desfăşurarea acestei teme s-a ocupat C. Daicovic



i, D. Bereu, C. Potolescu etc.
Daco-geţii au atins īn sec II-I ī.e.n. un īnalt grad de dezvoltare depăşind cadrele formaţiunii sociale a orānduirii gentilice şi păşind īn formaţiunea socială"asiatică sau tributară. Bzrebista a apărut pe scena istoriei antice europene ca un dinast din interiorul arcului carpatic a cărui putere īşi avea originea pe plan economic-social, īn marile resurse a regiunii şi īn dezvoltarea ei din secolele anterioare , iar pe plan politic īn "creşterea puterii dacilor sub regale rubobostes", de care atāt de laconic ne vorbeşte pompeius Trogus. Burebista a fost cel care a pus bazele primului stat din istoria daco-geţilor, desfăşurānd o activă şi rodnică politică internă.











2. Societatea Geto - Dacă

2.1 Structura societăţii geto-dacilor.

Dacii au fost un popor de oameni liberi, dar şi aici societatea a cunoscut de mai multă vreme o diferenţiere de rang şi de avere.
Astfel izvoarele ne fac cunoscută o nobilime , care avea originea din aristocraţia gentilică din secolele precedente. Cea mai importantă ştire o aflăm de la Iordanes, care s-a inspirat de la Diochrysostomos ce spune: că acei dintre ei, care erau de neam s-au numit la īnceput tarabostes, iar apoi piliaţi, dintre ei se alegeau regi şi preoţi". Ei erau nobili de sānge, urmaşii aristocraţiei gentilice. Cu timpul rāndurile acestor aristocraţi s-au micşorat, ocupāndu-le locul o aristocraţie de funcţii şi sabie, ce erau răsplătiţi de rege cu semnul nobleţii pentru"Credincioasa slujbă". Nu toţi din ei erau tatabostes, dar purtau semnul distinctive la aristocraţiei pileus.
Din rāndurile nobililor erau aleşi preoţii. Tot de la Iordanes aflăm, că Deceneu "a ales dintre ei pe bărbaţii cei mei de seamă şi mai īnţelepţi, pe care i-a īnvăţat teologia, să cinstească anumite divinităţi şi sanctuare făcāndu-i preoţi şi le-a dat numele de iliate". Funcţiile judecătoreşti erau practicate de preoţii daco-geţilor. Dovada īn acest sens ne-o furnizează Iordanes. El spune:" Iar după moartea lui Deceneu ie au avut aproape īn aceeaşi veneraţie pe Comosicus, fiindcă era tot aşa de iscusit. Acesta era considerat la ei ca rege, ca preot supreme şi ca judecător, datorită priceperii sale, īmpărţea poporului dreptate ca ultimă instanţă". Deci Comosicus a fost judecător ca ultimă instanţă, ceea ce se presupune cu necesitatea existenţei altor judecători, īn ierarhia inferioară. Acestea nu puteau fi decāt preoţii, iar cauzele īn care judecau trebuiau să fi fost cu aproximaţie aceleaşi, pentru care li se adresau celţii druizilor. Funcţia de judecător supreme pe care a condus-o Comosicos, a exercitat-o fără īndoială şi Deceneu, antecesorul său imediat, pe care īl egela īn iscusinţă după mărturia lui Iordanes.
Din rāndurile şi nobililor, regale īşi alegea sfatul, vorbindu-se de colaborarea regelui cu marele preot, pentru aducerea la deplină ascultare a supuşilor. Īn rāndurile sfatului intrau prinţii casei regale precum şi alţi nobili. Astfel " Casius Dio ne spune că Decebal a trimis pe Diegis, fratele său cu cāţiva bărbaţi ca să īnapoieze lui Domiţian armele şi cāţiva captivi". Nobililor le erau īncredinţate diferite dregătorii, īn special militare şi de administrare a teritoriului. Adunarea poporului a devenit un simplu organ consultative, care treptat s-a desfiinţat. Sfatul a ajuns să deţină īntreaga putere, alegāndu-şi din rāndurile sale un rege. Clasa dominantă a creat de represiune : armata permanentă, īnchisori, judecători. A pus să fie construite cetăţi puternice, pentru a fi la adăpost de nemulţumirea şi revoltele maselor . īntărindu-şi treptat poziţia, regale fiind ales din rāndurile aristocraţiei şi care-i prezintă interesele, īncepe să aibă pretenţia de a-şi transmite puterea urmaşilor, stăpānirea devenind ereditară. S-au născut clasele sociale şi statul ca instrument al clasei dominante pentru exploatarea şi asuprirea celor mulţi.
Cu regret ne lipsesc ştirile amănunţite ale autorilor antici, ca să ne descrie procesul naşterii statului. Īnsă nu avem nici un motiv de a ne īnchipui că societatea geto-dacă ar fi făcut excepţie de la un proces general. Arheologia venindu-ne mereu īn ajutor, ilustrāndu-ne unele aspecte ale acestui proces.
Pămāntul n-a putut păstra totul. De aceea nimeni nu ne poate spune cāt de īntinse erau domeniile unui nobil dac. Dar s-au păstrat unele vestigii concrete ale deosebirilor concrete de rang şi de avere din so
cietatea gete-dacică ajunsă īn preajma apariţiei statului sau trecută peste acest prag. Se cunosc locuinţe şi morminte bogate ale nobililor şi bordeiele şi mormintele sărăcăcioase ale oamenilor de rānd.
Īn cunoscuta aşezare de la Popeşti, profesorul Radu Vulpe a descoperit un complex de locuinţe ce formau " curtea" şefului de trib local. Construcţiile fiind din lemn şi lut ( īn această regiune piatra lipseşte), aveau un aspect rustic. Dar īn comparaţie cu alte locuinţe dezvelite īn această aşezare ele formau un adevărat palat al cărui inventar confirmă rangul īnalt şi bogăţia proprietarului.
La cetăţeni , īn necropola geto-dacă de pe terasa dreaptă a Dīmboviţei, īn 1962 s-a descoperit urmele unui veritabil monument funerar. Vatra rugului pe care fusese ars mortul, fusese mărginită cu ziduri din lespezi de piatră pe o īnălţime de 70-85 cm. şi pe o lungime de 15 m. Oasele calcinate au fost cu grijă strānse de pe vatrăşi depuse cu evlavie īntr-un vas de pămānt. Īn cenuşa mortului s-au găsit fragmente de zale, dintr-un scut şi din podoabe de aur şi argint. Vatra şi materialele descoperite ne arată că nu este vorba de un mormānt oarecare, ci de lăcaşul de veci al unei căpetenii care a trăit īn secolul al 2-lea ī.e.n.
Regii daci, nu erau ei īnseşi preoţi, aveau alături de ei pe marele preot ca" talmaci al voinţei zeilor", īn sensul că ordinile regelui ar fi fost dictate de zei, după cum ne relatează Stabon:"spre a ţine īn ascultare poporul, şi-a luat ajutor pe Deceneu, care susţinea că tălmăceşte voinţa zeilor". Magicul īmpăratului Traian, Criton care l-a īnsoţit īn războaiele īmpotriva dacilor spunea: că regii daci au cāştigat unitatea poporului prin " practici magice", cu ajutorul marelui preot. Aceasta ar fi īnsemnat, că regelui geto-dacilor i-ar fi trebuit puteri supranaturale, transmise prin intermediul marelui preot, ca īn vremea lui Burebista sau a lui Decebal sau direct ca īn timpul lui Deceneu ca rege şi a lui Comosicus şi poate a altor regi mai mari sau mai mici al căror nume nu se cunosc. Din ştirile autorilor antici reiese īntr-adevăr atribuirea unui caracter aspru a regalităţii geto-dacilor, pe care o subliniază şi unele cercetări arheologice.
Masa poporului dac o formau oamenii de rānd liberi. Īn numele lor autentic este necunoscut, ori poate nici nu aveau un nume aparte, societatea geto-dacă nu este conştientă de o īmpărţire īn categorii sociale. Istoricul Cassicus Dio le spune: comaţi, iar Iordanes īi denumeşte capillate.
Exteriorul īntre aceste categorii ţinea de vestimentaţie. Dio Chrisostomos scria: " căci aici uneori se pot vedea oameni avānd pe cap un fel de căciuli, aşa cum poartă unii traci numiţi geţi şi cum purtau īnainte vreme lacedemonienii şi macedonienii". Deosebirea dintre aceste categorii sociale nu era atāt de totală, precum se afirmă. Uneori piliaţii reprezentau o nobilime de acelaşi sānge, arme.
Probabil că, nici comaţii nu erau de dispreţuit, căci dintre ei erau trimişi soli la Traian cu propuneri de pace. Ei nu purtau titluri de nobili şi semnul distinctiv al pilaţilor dar erau oameni liberi. Ţăranii trăind īn obşti de muncitori ai pămāntului, puneau māna pe arme numai la chemarea regelui lor. S-au dus multe discuţii despre existenţa sclaviei la daci. Izvoarele nu ne lasă să decidem că diferenţierea socială ar fi mers atāt de adānc īncāt să fi dus la pierderea libertăţii individuale de către unii membri ai comunităţii. Probabil că au existat şi robi de multă vreme, aparţinānd regelui şi familiei regale, ce erau utilizaţi ca scribi sau īn serviciile de la curte. Şi unii nobili ar fi avut sclavi dar puţini la număr. Dar se presupune că aceşti robi erau străini de neam ce au ajuns īn Dacia ca pradă de război, sau din alte īmprejurări īn aceste părţi. Īn acest mod Pliniu cel tānăr scria: " ostaşul Apuleius, care este īn postul de la Nicomedia, mi-a scris, că un anume Callidromus, fiind reţinut cu forţa de către Maximus şi Deonisius, cărora le īnchiriase munca sa, s-a refugiat īn statuia sa şi după ce a fost adus īn faţa autorităţilor a arătat că a fost cāndva sclavul lui Laberius Maximus, că a fost luat prizonier īn Moesia de către Susagus şi că a fost trimis īn dar de către Decebal lui Parorus regele părţilor, că a fost mulţi ani īn slujba acestuia, de unde mai tārziu a fugit şi că a ajuns īn Nicomedia."
Societatea geto-dacă ni se īnfăţişează ca o etnicitate solidară, şi ea a fost baza statului geto-dac unificator şi independent.







loading...




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2020 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite