Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Publicitatea - reclama componenta publicitara
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Ca principală formă de promovare, atât sub aspect cantitativ cât şi calitativ - prin impactul realizat - publicitatea continuă să fie confundată cu comunicarea, promovarea sau reclama.
11.4.1. Conţinutul publicităţii
Publicitatea este acea formă de promovare, reprezentată printr-un complex de activităţi ce au drept scop, să facă cunoscute şi apreciate de către consumatori/utilizatori, produse sau servicii destinate vânzării, sau să formeze atitudini favorabile faţă de o idee, acţiune, teorie etc.
Succint Asociaţia Americană de Marketing(AMA) defineşte publicitatea ca "orice formă non-personală plătită, de prezentare şi promovare a ideilor, bunurilor şi serviciilor, de către un sponsor identificat." Rezultă că publicitatea are caracter exclusiv comercial, reprezentând o tranzacţie comercială, iar mesajul publicitar, indiferent că este vizual, verbal sau scris este direcţionat către publicul larg şi nu direct către un individ.
Spre deosebire de promovare, publicitatea provoacă notorietate, schimbă imaginea mărcii, este abstractă dar îşi propune să facă produsul dezirabil, atrăgându-l pe consumator şi de asemenea, ea poate fi izolată, deci poate şi separată de celelalte elemente promoţionale, să acţioneze şi să-ţi îndeplinească obiectivul. Deci publicitatea este doar o componentă a promovării şi comunicării, având o sferă mai restrânsă.
Publicitatea nu se identifică nici cu reclama, deşi în activitatea economico-socială se întâmpl




ă frecvent acest lucru.
Reclama este doar o componentă a publicităţii, fără îndoială cea mai importantă sub toate aspectele(cantitativ, calitativ şi structural) dar nu este singura.
Aşadar, publicitatea are o sferă mai largă, alături de reclamă, include şi publicitatea gratuită ce se realizează prin difuzarea unor informaţii ce conduc la creşterea încrederii consumatorilor faţă de produs, la sporirea prestigiului firmei prin: conferinţe, articole, reportaje, afişe, postere etc.
Spre deosebire de reclamă, publicitatea (P.Malcomete - coord.-op.cit. p.237) îşi propune să influenţeze indirect comportamentul consumatorului şi nu să declanşeze rapid decizia de cumpărare. De asemenea, îşi propune să creeze o imagine favorabilă despre un produs şi firmă, fără să vehiculeze informaţii şi să folosească mijloace de determinare a deciziei de cumpărare.
În literatura de marketing se utilizează mai mulţi termeni anglo-saxoni sau latini. Ne asociem celor, care desemnează prin advertising = reclama, iar prin publicity = publicitate, deoarece se pot face distincţiile, cu care noi am operat.
11.4.2. Obiectivele
Obiectivele publicităţii sunt multiple, iar în funcţie de scopul urmărit ele pot fi sistematizate în: (Ph.Kotler., op.cit. p.851-853)
1. obiective de informare - ce vizează:
- informarea pieţii despre existenţa unui nou produs,
- sugerarea de noi utilizări ale produsului,
- comunicarea modificării preţului,
- explicarea funcţionalităţii produsului,
- descrierea serviciilor disponibile,
- corectarea impresiilor false,
- reducerea temerilor cumpărătorilor,
- crearea imaginii firmei.
2. obiective de convingere - ce urmăresc:
- atragerea preferinţelor consumatorilor spre o marcă,
- încurajarea orientării lor,
- schimbarea manierei de percepere a atributelor produselor,
- convingerea să cumpere,
- convingerea să accepte o vizită comercială.
3. obiective de reamintire - ce vizează:
- reamintirea unei nevoi viitoare,
- reamintirea locului de cumpărare,
- menţinerea produsului în atenţie,
- menţinerea cumpărătorului bine informat în legătură cu produsul.
De fiecare dată, se aleg obiectivele ce se vor urmări în campania publicitară ce va fi declanşată. De obicei, câteva obiective sunt omniprezente şi anume:
- mărirea în scurt timp a vânzărilor,
- dezvoltarea unei pieţe noi,
- dezvoltarea unui segment mai larg al pieţii,
- crearea unei atitudini favorabile faţă de firmă - un obiectiv ce se realizează pe termen lung.
Atingerea obiectivelor presupune respectarea principiilor de bază:
- să fie argumentată,
- să fie sobră şi sinceră,
- să nu fie factor de poluare socială,
- să urmărească în primul rând convingerea şi apoi sugestionarea,
- să contribuie în mod deosebit la stimularea cererii,
- să fie eficientă atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.
11.4.3. Principalele forme de publicitate
Respectarea principiilor se poate realiza, dacă se aleg cele mai potrivite forme de publicitate.
Există astăzi o multitudine de forme şi de aceea, considerăm sugestivă clasificarea lor în funcţie de câteva criterii interesante: (C.Florescu - coord.- op.cit p. 385-388).
A. în funcţie de obiect - distingem:
1. publicitate de produs - prin care se urmăreşte stimularea pieţii direct sau indirect sub forma:
a. introducerii produsului - scopul este crearea cererii primare
b. competitivă - scopul este formarea unei cereri selective
c. de reamintire - pentru produsele aflate în stadiu de maturitate.
2. publicitate instituţională prin care se urmăreşte:
a. instaurarea unei atitudini favorabile faţă de firmă.
b. să formeze o imagine atractivă.
c. să păstreze clientela.
B. după natura pieţii - publicitatea poate fi adresată:
1. consumatorului final
2. consultanţilor
3. intermediarilor
C. după aria teritorială a răspândirii mesajului poate fi:
1. publicitate locală
2. publicitate naţională
3. publicitate internaţională
Formule de publicitate se pot aplica prin instrumente specifice, devenite tehnici şi mijloace publicitare, care cunosc o mare diversitate, cele mai frecvente sunt: anunţuri, afişe, cataloage, ambalaje, presă, radio, televiziune, cinematograf, expoziţii, târguri etc.
Importanţa deosebită are alegerea celor mai adecvate tehnici şi metode, precum şi îmbinarea lor armonioasă, astfel încât, publicitatea să contribuie la reducerea distanţei psihologice dintre produs şi consumator. Pentru aceasta, publicitatea trebuie să emită mesaje, care să corespundă dorinţelor consumatorului şi să-l determine să caute o informaţie. Se realizează în mare măsură prin reclamă.
11.4.4 Reclama - componentă publicitară
Mijlocul prin care se realizează comunicarea plătită şi impersonală în vederea atragerii atenţiei asupra unui produs sau serviciu, în vederea influenţării cumpărătorilor pentru cumpărarea şi utilizarea lui se numeşte reclamă.
Ea este principala formă de publicitate plătită, metodă clasică de promovare a produselor, care se prezintă sub forma unui "mesaj plătit de un sponsor, în majoritatea cazurilor intermediat de mijloace de comunicare în masă şi are funcţia de a convinge un anumit public" (M. Moldoveanu, D. Miron - Psihologia reclamei - Ed. Libra, Bucureşti, 1995, p.17).
Reclama are ca obiectiv imediat atragerea atenţiei, determinarea şi declanşarea cât ma
i rapid posibil a deciziei de cumpărare şi schimbarea atitudinii clientului. Ea vehiculează informaţii şi utilizează mijloace de convingere a consumatorilor pentru ca ei să cumpere. Scopul principal este cel comercial pe termen scurt.
Reclama are mai multe funcţii, cele mai importante fiind:
- atenţionarea asupra existenţei produsului.
- difuzarea informaţiilor credibile despre produsul sau serviciul respectiv.
- trezirea interesului pentru un produs.
- influenţarea preferinţelor consumatorilor pentru obţinerea adeziunii lor.
- stimularea deciziei de cumpărare.
Îndeplinirea lor se poate face dacă reclama respectă câteva condiţii: (C.Sasu - op.cit. p.195)
- produsul are caracteristici unice importante.
- calităţile "ascunse" ale produsului sunt importante pentru consumator.
- se manifestă o tendinţă favorabilă pentru produsul respectiv.
- există un potenţial de piaţă adecvat.
- se manifestă un mediu concurenţial favorabil.
- sunt condiţii favorabile pentru marketing.
- firma doreşte să cheltuiască pentru reclamă.
- firma dispune de specialişti în domeniul marketingului, pentru comercializarea produsului.
Reclama se foloseşte pe scară foarte largă, întrucât ea şi-a dovedit utilitatea, începând de la lansarea unui nou produs - când a constituit instrumentul de familiarizare, sensibilizare şi stimulare a curiozităţii şi dorinţei - până la întreţinerea atenţiei consumatorului prin fidelitate, simpatie şi în final repoziţionarea imaginii produsului, care se poate deplasa spre alte calităţi, spre produsul îmbunătăţit, etc.
De asemenea, reclama, prezintă o serie de avantaje în comparaţie cu alte forme de promovare, cum ar fi: (Şt. Prutianu., op. cit.187) uşurinţa repetării, costul redus pe persoană, impersonalitatea şi chiar aprecierea pe care o acordă oamenii bunurilor cărora li se face reclamă. Dar, reclama are şi inconveniente, ceea ce determină utilizarea ei în anumite limite, ca de exemplu: costul total ridicat, eficienţă scăzută şi eventual în timp îndelungat, iar inexistenţa feed backului, nu dă posibilitatea înlăturării eroilor, neînţelegerii mesajului.
Se utilizează mai multe tipuri de reclamă, ce rezultă pe baza clasificării, în funcţie de o serie de criterii. Cele mai importante criterii sunt:
1. canalele de informare şi mijloacele tehnice de realizare, diferenţiază reclama:
a. grafică - prin tipărire.
b. prin efecte luminoase
c. viu grai - radio.
d. combinată - televiziune, cinematograf.
e. prin etalarea produselor - vitrină, expoziţii.
f. prin servicii şi prime acordate cumpărătorului.
2. organul senzorial receptor - diferenţiază reclame:
a. vizuale - ziare, cataloage, prospecte, calendare, parade, demonstraţii, târguri, expoziţii, panouri, ambalaje.
b. auditive - radio.
c. audiovizuale - televizoare, filme.
3. aria geografică - diferenţiază reclame:
a. locale
b. regionale
c. naţionale
d. mondiale.
4. sponsorul - diferenţiază reclama sponsorizată de: producător, intermediar, alt agent.
Purtătorii reclamelor sunt şi ei de o mare diversitate, ei alegându-se în funcţie de: natura produselor, receptorul şi gradul lui de cultură, etc. cei mai des utilizaţi purtători de reclame sunt: magazine, expoziţii, târguri, clădiri, construcţii, mijloace de transport, săli de sport, stadioane, ziare, reviste, radio, televiziune, cinematograf, etc.
Calitatea reclamei, concretizată în gradul de îndeplinire a obiectivelor pentru care este utilizată, depinde în mare măsură de mesajul ei şi de canalele de transmitere a acestuia.
Elaborarea mesajului, deci crearea temei, ce se exprimă în diverse forme, fiind rezultatul activităţii creative, imaginative, forme ce trebuie să se armonizeze cât mai bine cu canalul de transmitere sau cu suportul.
Un mesaj adecvat se bazează pe selectarea datelor de maxim interes, structurarea lui în funcţie de specificul procesării informaţiei şi pe cunoaşterea preferinţelor potenţialilor cumpărători.
Eficienţa reclamei depinde de gradul în care reclama: atrage şi reţine atenţia, poate fi memorată, este persuasivă, surprinde prin conţinut şi formă, captează prin utilitate sau soluţii oferite etc.
Experienţa arată, că desfăşurarea campaniilor publicitare, în care reclama ocupă locul central, conduce la rezultate mai bune. De aceea, se remarcă preocuparea pentru organizarea campaniilor publicitare şi urmărirea eficacităţii lor.
În aprecierea eficienţei activităţii publicitare, se porneşte de la cheltuielile efectuate pentru aceste activităţi conform bugetului destinat, care se determină prin mai multe modalităţi, cele mai utilizate fiind: nivelul concurenţilor, cât ne permitem, procentaj la profit, etc.
Măsurarea eficienţei reclamei în special, a publicităţii în general, se face prin următoarele metode: măsurarea nivelului de conştientizare, măsurarea gradului de aducere aminte, analiza atitudinilor, evaluarea psihologică, sortarea şi numărarea, care îi dau posibilitatea vânzătorului să evalueze în ce măsură publicitatea este productivă din punct de vedere economic, în ce măsură a meritat să cheltuiască.
Din punct de vedere etic, publicitatea este acuzată, că încurajează latura materialistă, că fardează realitatea, creează false nevoi, manipulează consumatorii, etc. în favoarea unui număr restrâns de producătorii, care obţin profituri mari.
Desigur, activitatea publicitară ca şi alte activităţi, are şi efecte pozitive şi negative, conduce la obţinerea unor avantaje sau dezavantaje, dar, dacă avem în vedere, atât efectele economice favorabile dezvoltării, cât şi faptul că "ea ajută la menţinerea libertăţii de exprimare şi de alegere", publicitatea, în limite raţionale joacă un rol pozitiv în plan economic şi social.










Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2021 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite