p8s10sh
Ce este sinergetica ?
Esenta noii viziuni deriva din etimologia termenului (> gr. sin ,,impreuna
cu”; ergon ,,actiune”), de unde rezulta ideea de ,,actiune impreuna,
corelata, a diferitelor elemente” care conduce la efecte de cooperare.
Termenul de sinergetica a fost introdus de fizicianul german Herman Hacken , specialist
in teoria laserilor, care a si fundamentat d.p.d.v. teoretic o noua conceptie.
Incepand din anii ’70, Hacken publica o serie de lucrari in care isi gasesc
expresia ideile sale novatoare.
In aceeasi perioada, chimistul belgian Ilya Prigogine lanseaza ,,teoria structurilor
descriptive” pentru care a si primit premiul Nobel.
Matematicianul Rene Thom formuleaza ,,teoria stabilitatii structurale”,
cunoscuta si sub numele de ,,teoria catastrofelor”.
Hacken vorbea despre autoorganizarea sistemelor, Prigogine despre ,,zona departe
de echilibru”, care implica procese de difuzie, disipatie, dezechilibrul
putand deveni sursa de ordine; Thom despre fenomene catastrofice care au o comportare
stabila neliniara.
Toate aceste idei au creat contextul si climatul schimbarii optice traditionale
de concepere a sistemelor si al continuarii, chiar al depasirii ei, intr-o noua
viziune.
Despre sinergetica se poate vorbi in cel putin 3 acceptii:
ΠCa activitate.
Sinergetica se refera la actiunea simultana a mai multor agenti, chiar de naturi
diferite in vederea indeplinirii aceleiasi functii.
Ca stiinta.
Sinergetica se concentreaza asupra studierii, autoorganizarii sau autostructurarii
sistemelor, indiferent de natura lor (fizica, chimica, biologica, sociala), pe
baza conlucrarii, a cooperarii organice a comportamentelor si subsistemelor constitutive.
In finalul acestei cooperari a elementelor se pot obtine, atat la nivel macro,
cat si la nivel micro, organizari spatiale, temporale sau functionale cu efecte
de-a dreptul spectaculoase in planul eficientei sistemelor.
Se considera ca sinergetica abordeaza urmatoarele probleme:
- autoorganizarea (prin cooperarea sincronica a elementelor);
- ,,comportarea” aflate ,,departe de echilibru”;
- ,,tranzitiile de faza” ale sistemului (prin depasirea unui prag critic);
- aparitia ordinii din haos;
- problema haoticitatii -; generatoare de ordine.
Ca metode, sinergetica recurge la corelarea rezultatelor disparate, la analogii,
la sinteze.
Ž Ca metastiinta
Sinergetica pledeaza pentru atitudini de mare sinteza in cunoastere, depasind
granitele mai mult sau mai putin inguste ale fiecarei stiinte in parte, ea este
interesata mai degraba de metodologie, de principiile tranferabile in mai multe
domenii decat de metode sau tehnici particulare de investigatie.
Dupa Zlate cele mai importante achizitii conceptuale si ideatice ale sinergeticii
sunt: n Interpretarea sistemului in stil neclasic.
Inseamna ca un sistem sinergetic, pe langa propietatile si caracteristicile
pe care le detin sistemele in general (dinamism, organizare, interactiune, finalitate)
poseda o caracteristica in plus: sinergia, adica efectul global de cooperare
si/sau competitie a partilor (elementelor, subsistemelor) si aservirea lor fata
de intreg;
Este vorba de sinergia eficienta care consta nu doar intr-o crestere cantitativa
a numarului componentelor ci, mai ales intr-o crestere calitativa, ca urmare
a recurgerii la mecanisme combinatorii extrem de suple. n Regandirea dialecticii dintre ordine si dezordine, echilibru si dezechilibru;
Dezordinea nu este intotdeauna distructiva, dimpotriva, ea poate fi si constructiva,
chiar creatoare.
Ea apare nu ca un moment necesar, ci ca unul absolut necesar n mersul ascendent
al dezvoltarii.
Ordinea si dezordinea nu sunt opuse ci complementare, existand, “ordine
disfunctionala” si “dezordine functionala”.
Ordinea si dezordinea coexista si actioneaza permanent.
In sistemele sinergetice ordinea genereaza dezordine si invers.
Hacken vorbea de “ordine haotica” sau de “haos determinat”. n Trecerea de la o organizare la autoorganizare ca principiu al dezvoltarii.
Daca organizarea asigura echilibrul, reglarea si autoreglarea, autoorganizarea
asigura tranzitia de la echilibru la starea de dezechilibru ordonat.
Se evita astfel echilibrul stabil asociat cu degenerarea sistemului.
Efectele autoorganizarii ce caracterizeaza sistemele vii, dotate cu capacitatea
de invatare, de constiinta, asigura cresterea gradului de initiativa, de autonomie,
de libertate si de creatie a individului.
Sinergetica este interesata de autoorganizarea optima care poate fi calculata
si controlata.
Sinergetica este teoria autoorganizarii (aceasta fiind specifica structurilor
vii si straina automatelor artificiale). n Revalorizarea “elementului” in noul context teoretic.
Sinergetica se straduie sa ,,reliefeze cresterea eficientei sistemului, optimizarea
intregului datorita aportului mecanismului intern de cooperare a elementelor.
Prin elogiul adus elementului care lucreaza in slujba intregului, sinergetica
depaseste teoria generala a sistemelor” (Manzat).
Importanta in functionarea sistemului sinergetic este combinarea, cooperarea
si contrarietatea elementelor fara conlucrarea elementelor contrare, sistemul
isi pierde dinamismul si complexitatea, chiar calitatea de sistem. n Redimensionarea locului si rolului interactiunii in functionarea sistemelor
sinergetice.
Interactiunea este intotdeauna indreptata spre o tinta.
Favorizeaza cooperarea sincronica a elementelor.
Pp. actiunea impreuna si deodata a elementelor. n Presupunerea unui nou tip de determinism: determinismul nonlinear, multivariabil,
opus celui de cauzalitate univoc-liniara.
Noua perspectiva a sinergeticii a fost popularizata pentru prima data in psihologia
romaneasca, incepand din 1991 de Ion Manzat.
El propune mai intai analiza unor tranferuri posibile ale principiilor sinergeticii
in psihologie pentru ca apoi referindu-se la unele aspecte specifice ale psihologiei
(SPU, P, invatare), sa demonstreze posibilitatea unor asemenea transferuri.
El incearca o adaptare a principiilor sinergeticii la specificul organizarii
si functionarii SP. ,,Sinergetica deschide orizonturi noi cercetarii psihologice nu numai in planul
deschiderii si explicarii, ci si in acela a-l constructiei umanului. Sinergetismul
poate favoriza o invigorare a demersului teoretic si experimental in psihologie,
dupa cum psihologia poate sa-I furnizeze sinergeticii noi linii de ascensiune”.
(I. Manzat)
