- Comparându-se cu cei de pe micul ecran, tinerii se simt frustraţi că sunt virgini sau nu sunt tot atât de "performanţi" în înfăţişare şi în viaţa sexuală. Se naşte nemulţumirea faţă de prieten sau prietenă, soţ sau soţie, pentru că nu sunt asemenea celor de la televizor. Frustrările generează tensiune, conflicte, despărţiri, în general fac imposibilă atingerea fericirii într-o relaţie de iubire dominată de fantasmele unei plăceri niciodată satisfăcute pe deplin.
"Când elevii de colegiu au fost puşi să identifice câteva persoane pe care ei le consideră model pentru comportamentul personal, ei au selectat în primul rând personaje din lumea TV, care s-au evidenţiat printr-o atitudine sexuală extrem de permisivă şi cu o foarte mare frecvenţă a relaţiilor sexuale (Fabes şi Strausse, 1987)."
Aceasta se întâmplă pentru că astfel de personaje sunt puse întotdeauna într-o lumină pozitivă pe micul ecran, iar tinerii, în fond, nu fac decât să-şi însuşească modelele care li se propun.
"Adolescenţii care se identifică îndeaproape cu personaje de la televizor mărturisesc că se simt nesatisfăcuţi de faptul că sunt virgini sau de experienţa sexuală pe care au avut-o (în cazul în care întreţin deja relaţii sexuale) (Baron, 1976a, 1977b; Couringht şi Baran, 1980). Expunerea regulată la mesajele erotice ale micului ecran afectează imaginea tinerilor despre ei înşişi. Aceştia nu mai sunt satisfăcuţi de viaţa lor sexuală sau au aşteptări prea mari de la actualii sau potenţialii lor parteneri (Greenberg, 1994)."
Frustr ările legate de viaţa sexuală şi nu numai, ca rod al conflictului dintre aşteptările formate prin prisma televizorului şi realitate, stau la baza numeroaselor afecţiuni psihice ale noilor gene¬raţii. Lumea TV este una a viselor frumoase sau a coşmarurilor. În cea mai mare parte a filmelor şi emisiunilor, lumea reală, cu urcuşurile şi coborâşurile ei, cu bucuriile şi durerile inerente, nu apare pe micul ecran, nefiind senzaţională, ci, dimpotrivă, fiind prea discretă sau prea nuanţată ca să poată fi redată la televizor.
Erotismul TV este definit în termenii acestei lumi idealizate în care domină happy end-ul, în care plăcerea biruie până la urmă, unde consecinţele libertinajului sexual sau ale iresponsabilităţii nu există. O lume cu parteneri ideali, puternici, cu un fizic atrăgător, plini de şarm şi totdeauna siguri pe ei, lipsiţi de bolile, de nepu¬tinţele, de slăbiciunile sau de imperfecţiunile unui om obişnuit. În acest context, telespectatorii, atunci când se vor întoarce din lumea TV la viaţa obişnuită, rămânând conectaţi la acea atmosferă ideală, paradisiacă sau afrodisiacă, se vor simţi frustraţi că partenerul lor de viaţă sau dragostea lor nu este "perfectă" sau nu corespunde aşteptărilor.
Cei mai mulţi americani, în special femeile, se simt frustraţi de faptul că sunt prea graşi (în America, peste 60% din populaţie este supraponderală), în condiţiile în care personajele de pe micul ecran sunt "ca trase ca prin inel". Acesta este unul dintre motivele principale pentru care în fiecare an milioane de americani suferă de anorexie.
Niciodată omul nu va putea răspunde perfect aşteptărilor erotice ale celuilalt, formulate de "realitatea" TV - o lume a egoismului -, dorinţei celuilalt de a-l trata ca pe un obiect, fără a lua în seamă aşteptările sale sufleteşti. Criza este inevitabilă şi dimensiunile ei, direct proporţionale cu timpul alocat vizionării, deoarece modelul de viaţă impus de televiziune nu este unul viabil, el nu provine din experienţa de viaţ&# 259; a oamenilor obişnuiţi, ci este doar un construct cu scop seducător, comercial. Imitând comportamentul eroilor micului ecran - falsul sentimentalism, atitudinea profund egoistă, chiar exploatatoare faţă de persoana celuilalt - reducând dragostea la relaţia sexuală, tinerii nu pot dobândi iubirea după care tânjeşte sufletul lor. Pentru eşecul pe care-l au în dragoste aruncă vina ori pe partenerii lor, ori se amăgesc că nu au încercat toate tehnicile de înfrumuseţare, că nu au încă banii, hainele, stilul de viaţă al celor de pe micul ecran, lucruri pe care, dacă nu le vor putea dobândi, se vor simţi foarte nefericiţi, rămânând doar să viseze în faţa televizorului.
Chiar dacă ar avea intenţia, televiziunea nu-i poate învăţa pe tineri cum să dobândească acea dragoste care să-i facă fericiţi, deoarece ea este incapabilă să transmită sau să redea lucruri ce ţin de viaţa interioară a oamenilor, de relaţia sufletească, personală dintre aceştia - resursele principale ale oricărei iubiri adevărate. Conţinutul sau profunzimea unei adevărate relaţii de dragoste, care prin firea sa nu are vizibilitate, dinamism şi senzaţional nu poate fi reprodus pe micul ecran. În acelaşi timp, aspectul exterior, trupesc, incitant pentru sim¬ţuri al relaţiei sexuale, ideal pentru a fi reprezentat la televizor - educaţia sexuală realizată de acest mediu - nu reprezintă autentica iubire, mai cu seamă când aceasta este redusă doar la atât.
Permanenta frustrare pe care o creează televiziunea în sufletul telespectatorilor nu va putea fi înlăturată atâta timp cât nu va înceta hrănirea imaginaţiei cu fantasmele televizualului, cât nu vor fi căutate în viaţa reală modelele şi resursele dobândirii împlinirii sufleteşti, a fericirii în ultimă instanţă. Ea va deveni o sursă perma¬nentă de tensiune şi de nemulţumire faţă de persoana celuilalt sau faţă de propria persoană. Adulterul, divorţul, perversiunile sexuale sau unele afecţiuni psihice vor deveni tot mai probabile.