Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
CONTESTAREA AUTORITĂŢII
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

- Televiziunea cultivă o atitudine răzvrătită. Copiii sunt īndreptăţiţi să se revolte īmpotriva părinţilor, a educatorilor şi a şcolii, īmpotriva oricărei norme sau principiu care se impune ca autoritate.
- Femeia este īndemnată să lupte pentru afirmarea independenţei faţă de familie şi faţă de soţ, īn afirmarea dreptului la carieră, la "autodeterminare", la plăcere şi chiar la avort.
- Scopul real al propagării unei atitudini anarhice prin televiziune este scoaterea īn primul rānd a copiilor şi a femeii, a oamenilor īn general de sub autoritatea şi de sub protecţia familiei, a Bisericii şi a valorilor tradiţionale pentru a fi victime uşoare ale propagandei consumismului sau ale manipulării.
O altă trăsătură fundamentală a nihilismului care se reflectă cu putere īn majoritatea emisiunilor sau programelor TV este negarea autorităţii. "Răzvrătirea nihilistă, observă părintele Serafim, este un război īmpotriva lui Dumnezeu şi īmpotriva Adevărului; dar puţini nihilişti sunt deplin conştienţi de acest lucru. Nihilismul teologic şi filosofic explicit este rezervat doar cātorva suflete; pentru cei mai mulţi, răzvrătirea ia forma imediată a unui război īmpotriva autorităţii. Mulţi dintre cei care manifestă atitudini ambigue faţă de Dumnezeu şi Adevăr īşi trădează īn mod evident nihilismul īn atitudinea lor faţă de «principiul blestemat şi fatal al autorităţii»" - după cum spunea Bakunin.
Īn această declaraţie de război pe care omul modern o face īmpotriva ideii de



autoritate, televiziunea, īn ultimii 50 de ani, nu a jucat un rol minor. Īn lumea TV - filme, divertisment etc. -, prin modul īn care se construiesc situaţiile sau se pun problemele, se subminează īn mod permanent aproape orice autoritate - cea a Bisericii, cea la care se raportează copiii īn familie, la şcoală sau īn lume, şi cea pe care se īntemeiază īnţelegerea şi raporturile dintre bărbat şi femeie īn familie. Nici o autoritate, nici o ascultare sau impunere nu mai este īngăduită sau īndreptăţită - acesta este mesajul predominant īn cultura TV, nici o ierarhie nu mai are dreptul divin sau natural să se impună.
Este evident că excepţie de la această lege face numai glasul ce răzbate de dincolo de micul ecran, a cărui autoritate este de la sine īnţeleasă prin recunoaşterea publică acordată, prin omniprezenţa lui (īn majoritatea caselor), prin forţa de persuasiune a retoricii sale, prin caracterul democratic şi liberal pe care-l afişează, prin modernism, tehnologism, obiectivism etc.
Despre subminarea autorităţii pe care o constituie Biserica nici nu mai are rost să vorbim, deoarece manifestarea acestei autorităţi nu apare exprimată aproape niciodată pe micul ecran - negarea prin omisiune -, astfel că oamenii care se formează īn interiorul mentalităţii lumii TV nici nu-şi mai pun problema ascultării de Biserică. Dacă valorile acesteia sunt prezentate ca anacronice, dacă adevărurile ei sunt văzute ca relative, atunci se subīnţelege sau se sugerează că ascultarea poruncilor sau a īnvăţăturii Bisericii devine lipsită de temei.
Răzvrătirea copiilor īmpotriva părinţilor şi a educatorilor este justificată, mai ales īn cadrul filmelor, prin construcţia unor situaţii sau scene īn care se pun īn evidenţă abuzurile pe care şcoala sau părinţii le-ar face īn educaţie sau diferenţa de mentalităţi īntre noua şi vechea generaţie, īn contextul īn care cea a părinţilor nu este capabilă de mai multă deschidere şi īnţelegere faţă de modul "de¬zinhibat", "liber" de gāndire şi comportament manifestat de tineri.
De fapt, prin posibilitatea pe care o are de a construi pe micul ecran o "realitate" care se revendică sau se impune īn conştiinţa oamenilor ca reală, televiziunea īi pune pe copii sau pe tineri (micii actori), īn contextul scenelor din filme, să se manifeste polemic faţă de părinţii lor, promovānd acele comportamente răzvrătite, nihiliste pe care tot ideologia TV le consideră ideale. Īn timp ce aceste comportamente sunt justificate, privite īn latura lor pozitivă (dacă există una), atitudinea "refractară" a părinţilor (o atitudine antici¬pabilă pentru un părinte normal, pus īn faţa unui comportament nefiresc, chiar aberant al propriului copil) este puternic sancţionată şi ridiculizată ca īnvechită. Astfel, prin acest tertip, televiziunea nu numai că-i īnvaţă pe copii cum să se comporte, dar le şi justifică atitudinea răzvrătită faţă de părinţi şi de rānduielile unei bune educaţii. Părinţii ironizaţi şi condamnaţi, prin sancţionarea pe care televiziunea o face "părinţilor" de pe micul ecran, cu care ei se identifică, sunt nevoiţi, treptat, să renunţe la vechea atitudine (mai conservatoare), să accepte tot mai mult inovaţiile sau aberaţiile comportamentale ale propriilor copii, transformaţi īntr-un produs al educaţiei mediatice.
Televiziunea nu numai că propune un program educativ pentru noua generaţie, dar se şi asigură de exclusivitatea ei ca educator, adică de faptul că părinţii şi şcoala se vor opune tot mai pu&
#355;in şi mai timid. Aici se vede, īncă o dată, intenţia manifestată de televiziune, nu numai de a nega autoritatea părinţilor, ci, mai mult, de a se institui pe sine ca o nouă autoritate.
Īntregul limbaj şi comportament al copiilor - eroi ai filmelor sau ai programelor TV - respiră atmosfera suficienţei şi īndreptăţirii de sine, a nesupunerii, a lipsei de respect, a autodeterminării, a relativizării tuturor sistemelor de valori. Copiii sau tinerii aceştia se comportă ca şi cum ei īnşişi s-ar fi născut pe sine şi, deodată, au şi devenit geniali, atotcunoscători, stăpāni pe soarta lor; ca şi cum părinţii şi lumea īntreagă le sunt datori pentru că le-au făcut cinstea să vină pe lume. Acest comportament, care nu aduce nici un serviciu copiilor, defavorizāndu-le chiar dezvoltarea abilităţilor mentale, este foarte util societăţii de consum care găseşte īn micii telespectatori - imitatorii celor de pe micul ecran - victimele ideale pentru manipularea sau modelarea unui comportament consumist .
Acesta este, practic, mijlocul prin care nihilismul luptă mediatic pentru crearea omului nou - un individ lipsit de credinţă, de cul¬tură şi de educaţie, de īnsuşi sprijinul şi căldura unui cămin, ale unei familii, pe care īncă de mic este īndemnat să o submineze, prin răzvrătirea īmpotriva tuturor valorilor acesteia şi, mai cu seamă, īmpotriva propriilor părinţi, cu siguranţă oamenii care īi vor cel mai mult binele īn lumea aceasta.
O altă revoltă pe care o alimentează televiziunea este aceea a femeii īmpotriva propriului soţ şi a īndatoririlor vieţii de familie. Femeia promovată īn filme sau īn alte emisiuni este una care face carieră, care "ştie ce vrea īn viaţă", iar aceasta īnseamnă indepen¬denţa faţă de bărbat şi faţă de īndatoririle casnice, o autonomie obţinută printr-un continuu efort de afirmare a egalităţii şi drepturilor ei. Femeia micului ecran are, de asemenea, "dreptul la pro¬priul pāntece", adică la a face un copil sau a-l avorta, a propune momentul īn care să aibă un copil, dacă va vrea cāndva acest lucru. Relaţia dintre femeie şi bărbat este redusă doar la atracţia trupeas¬că, descrisă prin stereotipii ca: "ne simţim bine īmpreună" sau: "īmi place cum faci dragoste", sau īn termenii unui contract social. Legea este aceea care intervine īntotdeauna pentru a reglementa relaţiile dintre bărbat şi femeie.
Ca şi īn cazul copilului, afirmarea drepturilor femeii - egalitatea cu bărbatul, carieră, avort etc. - īn fond, confecţionarea şi promovarea unui comportament autonom, independent, bazat pe lege sau pe interes nu este manifestarea preocupării reale pe care televiziunea sau cultura nihilistă ar avea-o pentru femeie şi copil. Această atitudine nu are menirea de a ridica statutul femeii, demnitatea ei, ci, dimpotrivă, o lipseşte atāt de posibilitatea de a se īmplini ca soţie şi mamă, cāt şi de a se bucura de dragostea şi de protecţia pe care familia tradiţională o asigură.
Īn fond, după cum observa şi Christopher Lasch, īn cartea Cultura Narcisismului - o lucrare de referinţă privind īnţelegerea lumii americane, dar şi a societăţii contemporane -, războiul pe care mass-media sau cultura modernă īl duce īmpotriva familiei, relevă faptul că prezenţa acesteia este o piedică īn edificarea omului nou, a conştiinţei consumatoriste. Odată scoşi de sub autoritatea şi pro¬tecţia familiei copiii şi femeile, īn special, dar şi bărbaţii sunt victimele sigure ale propagandei consumismului sau manipulării de tot felul.


Colt dreapta
Noteaza documentul:
In prezent fisierul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta