- Nihilismul "este destinul însuşi al Occidentului" şi, în aceeaşi măsură, caracteristica generală a conţinutului programelor de televiziune.
Dacă influenţa puternică a mesajelor TV în viaţa omului contemporan devine un factor de necontestat, întrebarea la care rămâne să răspundem este: care sunt stereotipurile, trăsăturile generale ale me¬diului televizual, care este spiritul general al conţi¬nutului programelor TV sau direcţia în care, în chip gravitaţional , se îndreaptă lumea modernă prin televiziune?
Faptul că divertismentul, comercialul, violenţa şi eroticul carac¬te¬rizează cea mai mare parte a programelor TV este un lucru evident, nu numai pentru specialiştii în comunicarea mediatică, ci şi pentru telespectatorii de pretutindeni. A spune însă că nihilismul este nota definitorie a culturii occidentale şi a mesajului TV este o afirmaţie care ar putea stârni o anumită reacţie nu numai printre ideologii sau admiratorii acestei culturi, dar şi printre mulţi dintre telespectatorii care nu înţeleg cum se poate ajunge la o asemenea concluzie. Şi totuşi, Martin Heidegger, Ioan Petru Culianu şi Părintele Serafim Rose, poate între cei mai complecşi şi profunzi gânditori ai secolului al XX-lea, demonstrează în operele lor că "nihilismul este destinul însuşi al Occidentului şi, prin urmare, al tuturor poparelor lumii care gravitează în sfera de influenţă deci¬sivă a Occidentului" .
M. Heidegger, considerat cel mai important filozof al secolului trecut, în eseul Nietzsches Wort "Gott ist tot , afirmă că: "Nihilismul este o mişcare istorială, şi nu părerea sau doctrina unei pers
oane sau a alteia. Nihilismul mişcă istoria în felul unui proces funda¬mental abia recunoscut în destinul popoarelor occidentale. Nihilis¬mul nu este, aşadar, un fenomen istoric printre altele sau un curent spiritual care, în interiorul istoriei occidentale, s-ar înfăţişa alături de alte curente spirituale, cum ar fi creştinismul, umanismul ori iluminis¬mul. Nihi¬lismul, gândit în esenţa lui, este mai curând mişcarea fun¬damentală a istoriei Occidentului. (...) Nihilismul este mişcarea uni¬versală a popoa¬relor pământului înghiţite în sfera de putere a timpurilor moderne. (...) Ceea ce mai înainte condiţiona şi determina, sub modul finalităţii şi al măsurii lucrurilor, esenţa omului (credinţa în Dumnezeu, în lumea de dincolo, într-o lege spirituală), şi-a pierdut (în conştiinţa acestei cul¬turi) puterea abso¬lută şi imediată de eficienţă, această putere pretu¬tindeni infailibilă şi eficientă" .
Cu alte cuvinte, cauza acestui fenomen cultural sau proces istoric este îndepărt area omului de Dumnezeu până la a nu-I mai recunoaşte Creatorului dreptul, puterea sau eficienţa intervenţiei Sale în istorie, sau până la a contesta nu numai prezenţa, ci şi existenţa dumnezeirii şi a unei lumi spirituale. Acest proces sau nihilismul însuşi a debutat în perioada Evului Mediu apusean, s-a hrănit din energiile Renaşterii şi ale Iluminismului, a ajuns la o primă maturitate în perioada Romantismului, a darwinismului, a freudismului, pentru a se desăvârşi (ca formulă culturală sau în consecinţele sale ultime) în nazism, în comunismul ateist, în revirimentul practicilor orientale şi în mişcările sataniste care au invadat lumea modernă.
Pentru a ne forma o idee despre esenţa şi modul în care operează sau se manifestă nihilismul, vom trece în revistă câteva dintre coordonatele fundamentale ale acestui fenomen. Părintele Serafim Rose, în cartea sa Nihilismul , face o descriere a celor patru stadii pe care le-a cunoscut mişcarea nihilistă de-a lungul timpului.