Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Orientări īn problematica psihologică a creativităţii
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 


Psihologia creativităţii, ramură relativ nouă a psihologiei, se conturează ca disciplină de sine stătătoare īn deceniile cinci şi şase ale secolului nostru, cānd se defineşte conceptul de creativitate (termen introdus de G. Allport, 1938) şi se elaborează primele metode de diagnosticare (Mednick, Guilford) şi de stimulare (Osborn, Gordon) a acesteia.
Studiile īn domeniu capătă rapid o amploare crescută īn Statele Unite, teoriile creativităţii şi ale psihologiei umaniste apreciate de Arons M. (1992) ca fiind generate de ,,spiritul Americii" sunt considerate a fi participări americane majore la psihologia ştiinţifică a secolului XX.
Noua disciplină - psihologia creativităţii - şi-a elaborat structurile conceptuale de bază prin studiul unor relaţii şi formularea principiilor fundamentale de interdependenţă a fenomenului creativ cu elementele sistemului psihic. Se urmăreşte, cu mare consecvenţă, corelaţia creativităţii cu īnsuşirile de personalitate şi manifestarea ei īn comportamentul persoanei, de asemenea, realizarea modelelor de interacţiune a diferitelor procese psihice, determinanţi ai creativităţii.
Teme majore ale psihologiei sunt permanent actualizate; astfel, şi īn anii 90 īntālnim studii care se referă la relaţia dintre ereditate, potenţial īnnăscut şi mediu, mesaj social, educaţie (D.F. Midgley, 1993) interpretānd nuanţat rezultatele, īn termeni de implicare (dorinţa de a crea, căutarea informaţiei) nu de determinare mecanică, categorică, ireversibilă; se au īn vedere elementele cărora li s-au atribuit semnificaţii limitate īn ,




,creativitatea clasică", dar care astăzi focalizează atenţia creatologilor din domeniul inovării profesioniste, ca cele de spaţialitate, microclimat, ambient, īn general efectul stimulilor fizici asupra comportamentului creator (D. Forgays, 1992), al celor sociali, de microgrup, organizaţie (R. W. Woodman ş.a.,1993) sau chiar etnie (L.A.Racciardelli, 1994); se studiază evoluţia fenomenului pe parcursul copilăriei, specificitatea pe sexe (F.G. Reyskind ş.a., 1992), particularităţile pe domenii de activitate şi funcţii sociale.
Ca orientare recentă īn domeniu se constată īncercarea de a defini, pe lāngă cele două stiluri cognitive ,,clasice" - logică şi imaginativă - şi zona de confluenţă a acestora, creativitatea comprehensivă ,,Understanding Creativity" (M.A. Bodes, 1992). Impusă de abordarea problemei din perspectiva particularităţilor creative necesare ,,consumatorului social sau individual de creaţie", se pot găsi similitudini ale acestei interpretări īn explicaţiile freudiene referitoare la creativitatea consumatorului de artă. Această poziţie se alătură şi nu elimină polaritatea logic - imaginativ, asociată de Wonder J. şi Blake J. (1992) unor zone geografice, primele fiind considerate ,,dominante vestice", ultimele ,,dominante estice".
Tratarea problemelor psihologice īn termeni economici dobāndeşte spaţiu şi īn literatura creatologică ca īn cea psihoterapeutică, īn general īn domeniul psihologiilor aplicate. Dacă īn relaţia psihoterapeutică subiectul poate fi privit drept ,,client", nu surprinde ,,abordarea creativităţii ca investiţie de aptitudini şi efort īn idei noi şi de calitate" (Sternber, Lubart, 1992), favorizată fiind de resursele interne ale creatorului şi de orientarea socială către prevenirea strategică a riscului stagnării progresului tehnic.
Īn ceea ce priveşte preocupările romāneşti de elucidare a creativităţii şi aplicare a principiilor acesteia īn practica formării personalităţii se poate vorbi de mai multe direcţii de acţiune.
Prima, īn ordinea cronologică, autohtonă şi mai mult decāt atāt, autentică, īi aparţine lui S. Odobleja, care explică creativitatea ca o consecinţă a legii reversibilităţii, considerānd că ,,...dacă asemănarea produce apropiere, aceasta la rāndul ei provoacă asemănarea (analogia, consonanţa)". Apreciind componenta tehnologică, metodică a activităţii creative, autorul susţine posibilitatea şi necesitatea īnsuşirii ,,principiilor generale ale artei de a crea" pānă la obişnuinţă, ,,pānă a face din ele a doua noastră natură".
Viziunea modernă asupra creativităţii se īnrădăcinează la noi iniţial īn două centre universitare, īn abordări diferite: una psihologică, la Cluj, concretizată īn lucrările profesorului Al. Roşca şi ale colaboratorilor, alta filosofică şi logică, la Bucureşti, reflectată īn lucrările lui M. Bejat şi I. Moraru.
Concomitent cu psihologia creativităţii, prin realizarea investigaţ


;iilor şi verificarea principiilor īn activitatea modelatoare a personalităţii umane, se dezvoltă preocupările privind īnvăţămāntul creativ. Īn zilele noastre s-a ajuns la depăşirea etapei recomandărilor sau consilierilor ştiinţifice de principiu ce vizează necesitatea formării creative, ajungāndu-se la organizarea instruirii creative prin programe specializate pe multiple criterii: vārstă, nivel de studii, profesie, funcţie (rol social). Principala vārstă a diferenţierii pare a fi preadolescenţa, īn literatura americană vorbindu-se de ,,programe pentru copii" pānă la nivelul colegiilor; programele elaborate pentru şcoli superioare (colegii, universităţi) intră īn categoria celor pentru adulţi.
La noi īn ţară, creativitatea aplicată este promovată īn special de centrul universitar Iaşi, prin universităţile tehnică şi agronomică, ca şi de Institutul Naţional de Inventică, unde se elaborează programe de creativitate pentru elevi, studenţi şi adulţi, ca şi de Institutul de Psihologie Bucureşti.
O privire de ansamblu asupra celor mai recente studii arată coexistenţa celor două metodologii clasice de modelare a personalităţii creative, factorială şi procesuală; se īntālnesc numeroase lucrări apărute īn anii 1992-1993 care se folosesc īn investigaţiile lor de metode factoriale de tip Guilford, Torrance şi de cele procesuale, preponderent psihoanalitice.
Programele instructive pentru īnvăţămāntul superior sunt diferenţiate pe domenii de interes sau pe funcţii profesionale - īntre care ingineria are o pondere semnificativă.
Conţinutul tematic al programelor creatologice nu suferă modificări de esenţă īn prezent. Congresul de creatologie ţinut īn S.U.A. (1994) a acceptat ,,Matricea creatologică" după Magyari-Beck ca schemă integrată a problematicii domeniului.
Schema priveşte creativitatea pe cele trei dimensiuni clasice - particularitate psihică (abilitate), proces şi produs - şi realizează o identificare plurinivelară a acestor semnificaţii pe dimensiunea individual - social.
Temele mari se structurează īn consecinţă, fie după criteriul semnificaţiei noţiunii de creativitate, fie după cel al formei de manifestare a creativităţii pe dimensiunea individual - social.
Īn prima alternativă (structurare după semnificaţie) formulările tipice sunt următoarele:
- modelul personalităţii, microgrupului organizaţiei şi al societăţii creative;
- modelul procesual al creativităţii individuale, de grup, organizaţionale şi sociale;
- modelul produsului creativităţii individuale, de grup, organizaţionale şi sociale.
Īn cea de a doua alternativă de structurare (după criteriul nivelului psihologic-social) formulările ar putea fi următoarele:
- sistemul individual de creaţie (structură, procesualitate şi finalitate, cauze, efecte);
- sistemul grupului de creaţie;
- sistem organizaţional de creaţie;







Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2022 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite