Vasile Voiculescu e4j23ju

Ca ? multe alte proze ale sale, cu deosebire ? cele grupate sub titlul general de Iubire magica, =i ? Lostri\a, V. Voiculescu ne pune ? fa\a o povestire mitologico-fantastica ce se poate ?temeia pe binecunoscuta credin\a populara ? mitul ·elelor sau al
·rumoaselor . A=a cum fetele pubere, ajunse ? pragul feminita\ii, sunt b?tuite de vise cu... zburatori (a se vedea men\iunea lui
Dimitrie Cantemir ? Descriptio Moldaviae, poezia lui I. Heliade
Radulescu Sburatorul, Calin — file de poveste sau chiar Luceafarul de Eminescu etc.), =i flacaii pot fi atra=i de fantomele — simple proiec\ii =i efecte psiho-fiziologice ale v?stei critice — unor fete frumoase, de domeniul fabulosului. Tema a mai fost tratata de
Iancu Vacarescu ? Ielele, de Eminescu ? Miron =i Frumoasa fara corp, ? anume chip de Caragiale ? nuvelele Calul Dracului
=i La Hanul lui M?joala, ori de Sadoveanu, ?tr-un fragment din Cr =ma lui Mo= Precu etc. Cu excep\ia lui Eminescu, la care interpretarea mitului tinde spre un simbol, acela al atingerii perfec\iunii ? arta, la majoritatea scriitorilor care au tratat aceasta tema fata sau femeia din ?chipuire este de obicei o manifestare a maleficului =i a metamorfozelor vrajitore=ti, mai mult sau mai pu\in explicabile ? planul ra\ionalului (vezi, de exemplu, chiar nuvela titulara, Iubire magica de V. Voiculescu, unde protagonistul, ?dragostit nebune=te de o femeie extraordinar de frumoasa, nu-=i vine ? fire dec? gra\ie unui desc?tec, =i acela produs ? ?prejurari ?deajuns de misterioase).
Originalitatea lui V. Voiculescu, ? Lostri\a, sta mai ?t? ? faptul ca ·rumoasa este o... pe=tioaica fermecatoare de care eroul, flacaul Aliman (numele are anume rezonan\e de basm =i balada), s-a ?dragostit de moarte =i aceasta iubire nefireasca pare ca i-a fost fatala. Flacaul pescar de pe Bistri\a se
?bolnave=te de dragoste la vederea =i la atingerea himerei:

·e atunci nu i-a mai ie=it din carnea bra\elor o dezmierdare, ca un gust de departe al lostri\ei. Ii sim\ea mereu povara =i forma ? m?nile nedibace =i ? sufletul tulburat . O vara ?treaga
=i o iarna grea Aliman · t?jit =i a bolit tot timpul ?...? Iscodea despre vrajile =i vrajitorii cu puteri asupra apelor =i pe=tilor. +i apoi ram?ea cu min\ile aiurea. Incerca s-o prinda cu toate me=te=ugurile pe care le =tia, c?d veni vara din nou, dar lostri\a
·l juca =i ? ?frunta pe fa\a =i nu-i venea sa creada ca ar mai putea-o atinge, spre a ?im\i dulcea ei greutate ? bra\ele pline de amintirea ei . P?a ce a dat de vrajitorul care l-a desc?tat =i l-a ?va\at s-o ademeneasca cu o lostri\a lucrata din lemn, vopsita
? fel =i chip, purt?d ? p?tece un pesti=or cioplit din corn de cerb. (Ne aflam, s-ar zice, la nivelul mentalita\ii primitive, c?d v?atul este exorcizat prin reprezentarea lui pe pere\ii pe=terilor.)
Arunc?d papu=a-lostri\a ? ape, flacaul s-a lini=tit o vreme.
Apari\ia lostri\ei celei adevarate cu prilejul unei inunda\ii grozave, chipurile las?du-se sa fie salvata de flacaul care o duce ? casa lui, unde vie\uiesc un timp ca doi logodnici ferici\i, nu =tim daca se petrece aievea sau ? vis, ? visul eroului adica, cu toate ca descrierile =i, mai ? general, structura narativa a nuvelei se pastreaza ? limitele realului. De elementul miraculos ne dam seama abia ? momentul c?d lostri\a-logodnica, rugata de Aliman (care acum ? daduse =i un nume omenesc, acela de
Ileana), sa consfin\easca iubirea lor prin cununie, nu vrea sa auda ·ici de popa, nici de biserica . De altminteri satul vuia de zvonuri cum ca Aliman s-ar fi ?so\it cu o ?trigoaica care-i suge s?gele: ?ra salbateca. Cu multe ascunzi=uri =i taine.“
Cur?d, iubirea celor doi fu curmata de mama Ilenei-lostri\a,
Bistriceanca, · femeie voinica, iute =i =turlubatica, a=ijderi apelor dupa ploaie , care =i avea ·cina departe ? susul r?lui, pe ?istri\a aurie , nu =tie nimeni exact unde. Ea =i ia fata =i pleaca pe un alt tar?, cert?d-o amarnic: ·um putuse sa uite de parin\i, sa se lepede de surori, sa-=i paraseasca avu\iile ca sa se lipeasca fara ru=ine de saracia =i neamul prost al oamenilor de pe aici . Aliman nu le-a mai gasit sala=ul, nimeni nu =tia nimic despre ele, afara de un mo=neag trecut de o suta de ani, care-=i amintea, de c?d era copil, cum satul le alungase cu pietre =i le dase foc casei pentru multele blestama\ii =i rauta\i ce sav?=eau cu ajutorul Satanei .
Totu=i, ? interpretarea data de Voiculescu mitului elementul malefic ne apare substan\ial atenuat. Lostri\a-Ileana este fiin\a apartenenta altui regn, celui ihtiologic-acvatic, pare-se ?dragostita de un om =i aspir?d, fara a izbuti pe deplin, sa intre ? lumea lui.
(Drama iubirii cu parteneri din regnuri diferite am mai ?t?nit-o
=i ? Riga Crypto =i lapona Enigel de Ion Barbu, unde unii comentatori au vazut un... Luceafar rasturnat.) Flacaul, aparent vindecat de dragostea pentru lostri\a, se ?soara cu o fata din lumea lui: ?e ?sura numai pentru ca nu mai avea voin\a sa se
?potriveasca nici unei biete fete, care ? ochii lui era mai pu\in dec? o g?ganie, =i orice ? era totuna. Dar ? noaptea nun\ii, ·a
Filipi, ? gura postului , la sf?=itul lunii noiembrie adica, atunci c?d nop\ile sunt b?tuite de strigoi, lostri\a =i face apari\ia (un baietan o vazuse pe malul Bistri\ei ·e=ita la liman sub coasta
Iadului ) =i mirele, uit?d de toate, las?d ? plata Domnului mireasa cea pam?teana =i pe nunta=i, se arunca ? valuri =i dispare sorbit de genuni ?preuna cu fantoma iubirii lui nefire=ti:
+i iar sim\ea de=teptata ? carnea bra\elor dulcea\a unei poveri neuitate. C?d sosi la locul de care povestise baiatul, lostri\a era acolo.
Ea se ?toarse deodata nalucitoare, cu capul \inta la Aliman. Statu a=a o clipa plina. Apoi porni, fulger?d apele, spre el. Omul ?cremeni.
Dar numaidec?, cu chipul luminat de o bucurie nefireasca, chiui, strig?d c? sa ?abu=e huietul: Iata, vin!... =i smucindu-se din bra\ele a trei oameni, sari ? mijlocul Bistri\ei, cu bra\ele ?tinse spre lostri\a...
El a mai ie=it o data. Tinea lostri\a =i, ame\it de izbitura apelor, se caznea s-o apere, adapostind-o ca pe un copil cu bra\ele. Apoi s-a cufundat ? valurile care, bolborosind m?ioase, s-au pecetluit deasupra lui pentru totdeauna.“
Povestirea ne apare ? str?sa rela\ie cu o alta, tot pe at? de mitologic-folclorica =i... ihtiologica, binecunoscuta Pescarul
Amin, cumva ?ca mai bine realizata din punctul de vedere al expresiei artistice, al compozi\iei ? primul r?d. Poate fi pusa,
? alt chip privind lucrurile, =i cu o marturisire autobiografica:
?a ?treba\i despre credin\a =i expresia ei lirica? Despre arta =i credin\a?... Va voi raspunde ca, ? ce prive=te ?otul, cu c? gesturile
? apa sunt mai mari =i mai galagioase, cu at? ?otatorul e mai slab, mai nesigur, aproape de ?ecare. Ne=tiutorii, ?cepatorii fac cele mai dezordonate, zgomotoase =i grandilocvente gesturi cu bra\ele =i picioarele... Inotul perfect se face fara opintiri, e ne-sim\it... Plute=ti, aproape cufundat ?treg ? apa, abia mi=c?d... Astfel e ?otul de fond, ?otul serios, ? mare =i ocean. (Confesiunea unui scriitor =i medic, G?direa, .)
Frumuse\ea, poezia iubirii pure — nu neaparat spiritualizata
? sensul eminescian binecunoscut, ci ?\eleasa ca fenomen or ganic =i de nezdruncinat, lege a naturii careia ne supunem cu to\ii, om, animal, flora etc. — se realizeaza pe deplin tocmai prin observarea erosului la limita regnurilor, ca ? Har de Arghezi, ca
? Uvedenrode =i Riga Crypto... de Ion Barbu, ca ? c?tecul, anacreontic, de ·ibov al lui Parpangel din extraordinara Tiganiada a lui I. Budai-Deleanu, ca ? C?tecul spicelor de Lucian Blaga:
+i s-a ?cins ?tre ei o dragoste cum nu se mai pomenise pe meleagurile acelea. Parca fusesera facu\i unul pe potriva celuilalt. Era frumoasa, cu chipul poate cam bucalat, =uie, cu trupul lung, mladios =i despicatura coapselor sus, ca la bunii ?otatori. Flacaul uitase dintr-o data de lostri\a =i de vraji. Tinea fata ? bra\e, =i dulcea ei povara
?plinea tot ce r?nise =i jinduise nebune=te p?a atunci. Ziua stau
?chi=i ? casa ori umblau alinta\i prin paduri. Noaptea ie=eau la
Bistri\a, \in?du-se de dupa g?. Se scaldau cu nesa\, goi am?doi p?a ? prindeau zorii. Apele se faceau pe r?d de aur, de argint =i apoi albastre, ?valuindu-i tainuitoare.“
Spre a fi bine ?\eles, putem sa ne exprimam =i a=a: orice urma de trivialitate, de ceea ce cu un cuv?t rau utilizat se cheama ?ex , dispare, ?tr-un text precum cel de mai sus, pentru ca povestitorul relateaza pur =i simplu iubirea dintre un flacau
=i o himera-pe=tioaica, o naluca.
Spre deosebire de Sadoveanu, spre exemplu, cel din povestirile cinegetice =i pescare=ti, al caror cadru este natura, ? ?\eles larg, Voiculescu este mai ?t? =i ?t? interesant, atragator prin ce spune =i abia ? al doilea r?d prin modul cum spune ceva.
Fraza lui Sadoveanu este melodioasa, muzicala, cu o desfa=urare morfo-sintactica molcoma, nezorita, fara cusur. La Voiculescu expresia este mai aspra ? sunet, aglomerarile narative sunt mai numeroase, descrip\iile pastrate la strictul necesar, cu aducerea
? prim-plan a ?t?plarilor, deloc ?ce\o=ate de cunoscuta aura lirica a marelui moldovean. (Pe care— din ce pricina oare? — , genera\iile mai noi nu-l gusta, Voiculescu par?d a-i trece, ? ochii lor, ?ainte. Pe nedrept totu=i, dupa parerea noastra.) +i totu=i ceea ce numim poezia mitului folcloric ram?e, ? Lostri\a, ca =i ? multe alte buca\i, deplina, ?\eleasa =i comunicata direct chiar de povestitorul ?su=i, c?d serie spre final: ?ar povestea lui Aliman a ramas vie =i mereu mladioasa. Cre=te =i se
?podobe=te an de an cu noi adause =i alte scornituri dupa
?chipuirile oamenilor, jindui\i de ?t?plari dincolo de fire.“
Fie ca este a=a, fie ca nu este (caci s-ar putea ca pe meleagurile de acum ale Vaii Bistri\ei, ?tricata de barajul de la Bicaz =i, ? general, poluata, la propriu =i la figurat, cu tot felul de elemente ale civiliza\iei moderne, sa fi disparut absolut orice urma de mitologie ihtiologica), poetul-prozator Vasile
Voiculescu se afla ? elementul sau =i ? drepturile absolute ale artei sale. Aproape ca nu mai are importan\a sursa folclorica ini\iala. Prozatorul a reinventat, propriu-zis, mitul Lostri\ei,
?tr-o opera de sine statatoare, considera\iile noastre, toate, neav?d alta menire dec? a ?tari chiar aceasta nascocire frumoasa a imagina\iei prozatorului artist.
In alta ordine, Lostri\a lui Vasile Voiculescu poate prilejui c?eva observa\ii interesante comparatistice, pe care este necesar sa le facem, c? de sumar, tocmai pentru a reliefa mai clar valoarea operei.
Mitul de fa\a, al lostri\ei, poate fi pus ? legatura cu acela al Ondinei germanice =i scandinavice, z?a ad?curilor apelor care atrage pe pescari =i-i duce ? palatul de cristal, poetul rom? nefiind, desigur, strain de aceasta tema ?deajuns de frecventa ? literatura romantica din secolul trecut. Celebra a ramas ? primul r?d povestirea Udine, scrisa ? , opera a cavalerului Friedrich Heinrich de La Motte-Fouqu (—
), inspirata din vechile saga, dar =i din vechile romane cavalere=ti. Udine-Ondine, strania adolescenta adusa de torentul apelor l?ga coliba unui pescar, care o adopta, t?je=te vis?d iubirea cu un om, ? scopul schimbarii condi\iei regnului sau acvatic. Cel ales este Huldbrand, un cavaler ratacit prin padure, cu care se ?so\e=te. Insa Huldbrand se ?dragoste=te de o fata comuna, Bertalda, cu care urmeaza a se casatori. Ondina, retrasa ? fundul apelor, ? palatul ei de cristal, =i pl?ge nefericirea. P?a ? momentul ? care, prezent?du-se la nunta celor doi, iubitul ei nefiresc moare ?bra\i=?d-o, de un dor mai presus de puterile lui. Ca =i ? Lostri\a lui Voiculescu, farmecul trist al nara\iunii, valoarea artistica, ? fond, consta
? situarea ?t?plarilor la limita dintre real =i fantastic.
Daca nu a cunoscut direct opera lui de La Motte-Fouqu ,
Voiculescu a ajuns ?tr-un fel oarecare la aceasta, foarte probabil prin mai cunoscuta ? epoca Ondine, piesa de teatru ? trei acte a lui Jean Giraudoux (), o exceptionala prelucrare ? limba franceza a povestirii romanticului german pretimpuriu. In nara\iunea originala ?sa, ca de altminteri =i ? Lostri\a lui
Voiculescu, elementele naturii personificate ? z?a apelor degaja o poezie mai profunda.
In aceea=i ordine de idei, nu este lipsit de interes sa amintim ca Eminescu ?su=i, cum vedem dintr-o postuma scrisa la v?sta de numai ani =i intitulata chiar Ondina (Fantazie), era atras de acest motiv. Iubirea pura, ·a ? Sara pe deal (o alta postuma, scrisa tot acum, de fapt o varianta la Ondina), se confunda cu mare\ia naturii =i eterna Geneza, simbolizate ?tr-o z?a:
?ndina,/ Cu ochi de lumina,/ Cu bucle ce-nvaluie-n aur/
Tezaur!// Idee,/ Pierduta-ntr-o palida fee/ Din planul Genezei,/
Ce-alearga/ Ne-ntreaga!//...// Dar am o c?pie ce undoaie-n flori,/ C?pia speran\elor mele./ Acolo te-a=teapta r??dele zori,/ Pletindu-\i coroana de stele./ S-aduci prin amor/ De via\a fior,/ In c?pul speran\elor vina,/ Ondina . In o alta compunere,
Mure=anu, reluare o ?abloului dramatic cu acela=i titlu, din , Ondina este z?a apelor care dialogheaza cu... Delfinul:
?ELFINUL (se arata ca un t?ar frumos): Ondina,/ Cu ochi de albastra lumina,/ Cu parul tau lung, un tezaur/ De aur/ Tu, prada/ Cu piep\ii tai dulci de zapada,/ Te-oi prinde pe mare vreodata,/ =ireata!// Atunce/ Sim\i-vei duioasele munce,/ Cu care al meu suflet ? flama/ Te cheama.
ONDINA: Delfine,/ Tu crainic al marii regine,/ De-ai fi credincios, cu iubire,/ Un nume... etc.