Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
CONTRIBUTII ALE DIACONULUI CORESI LA DEZVOLTAREA TIPARULUI IN LIMBA ROMANA
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
q1i2ie
VIII.1. PRIVIRE PRELIMINARA.
Ca personalitate a carei existenta se situeaza in comentariile ajunse pana la noi intre legenda si realitate istorica, diaconul Coresi nu s-a desprins inca din conul de umbra al datelor ramase incerte. De aceea sunt necesare in demersul nostru axat pe aceasta tema cateva observatii preliminare, fara de care apare ca paradoxal faptul ca un tipograf, a carui existenta ramane inca atat de controversata, din lipsa datelor exacte desprinse din documente, a reusit intr un interval de timp relativ restrans, cel dintre 1559 si 1581, sa tipareasca un numar intr-adevar mare de carti, probabil chiar mai multe decat titlurile care ni s-au pastrat, dintre care in limba romana aproximativ 10 titluri: Intrebarea crestineasca
(1560),Tetraevanghelul (1561), Apostolul (1563), Cazania din 1564 si cea din 1581, aceasta editie fiind considerata apogeul activitatii tipografice coresiene, Molitvenicul (1564),
Psaltirea din 1564 si cea din 1570, Pravila si Apostolii
(1570, 1580 ,Liturghierul (1570) , cateva dintre acestea continuand sa fie inca, asa dupa cum vom vedea, subiect de controverse intre cercetatori .
Prima observatie este menita sa scoata in evidenta faptul ca, in ceea ce priveste patrunderea tiparului pe teritoriul

romanesc, am fost ajutati de imprejurari favorabile, care ne confera un loc privilegiat intre celelalte natiuni europene, daca ne gandi ca, in general , in domeniul cultural, romanii s-au situat, de obicei, cu mult in urma Occidentului. In Grecia, tara cu o cultura exemplara, inflorita inainte si mai puternic decat la Roma, tiparul nu activeaza decat cu incepere din secolul al XIX-lea, din cauza regimului de asuprire al Imperiului
Otoman, pe care l-au avut grecii multe veacuri.
In privinta tiparului, la exact 38 de ani de la inventia lui
Johannes Gensfleisch, care a deschis o era noua in domeniul transmiterii si stocarii informatiei pe calea scrisului, numita de
Marshall McLuhan Galaxia Gutenberg, si pana la tiparirea cartii pe teritoriul romanesc, prin activitatea ieromonahului
Macarie, care intre 1508 si 1512 tipareste -; dupa toate probabilitatile - in Tara Romaneasca trei carti slavonesti, dintre care Liturghierul slavon din 1508 la porunca domnitorului Radu cel Mare, intr-un atelier tipografic utilat cu litere aduse de la Venetia. A doua observatie este aceea ca nici distanta dintre prima imprimare facuta cu ajutorul tiparului mobil, in imprimeria deschisa de Gutenberg la Mainz (Biblia de la 1450) si prima tiparitura in limba romana Catehismul romanesc de la Sibiu (1544), nu este prea mare. Alte observatii pot avea in vedere sublinierea conjuncturilor care au favorizat stabilirea lui Coresi la Brasov si dobandirea de catre orasul primei scoli romanesti a atributului de centru redutabil al unor tiparituri in limba romana, referiri la rolul decisiv jucat in aceasta privinta de ofensiva Reformei in





Transilvania, traditia creata de Honterus prin realizarea unei baze tehnice mai performante decat in celelalte centre tipografice din Ardeal, calitatea morii de hartie de la Brasov si, nu in ultimul rand, preocuparea comunitatii sasesti locale pentru ridicarea nivelului cultural al romanilor in vederea convertirii lor la luteranism si calvinism.
Stabilindu-se la Brasov, dupa ce a deprins tehnica tipografica la Targoviste, diaconul Coresi a avut initiativa de a scoate de sub teasc alaturi de carti slovenesti si carti in limba romana. Pentru ca textul tiparit in 1544 la Sibiu de Filip
Moldoveanu cu Catehismul romanesc, atestat in documentele epocii, nu se pastreaza pana in zilele noastre, socotim textele tiparite de Coresi la Brasov ca cele mai vechi scrieri mai ample in limba romana, raspandite in litere de tipar pe tot intinsul tarii romane, ele devenind model de folosire a limbii literare.
Indemnand la lectura in Talcul evangheliei, Coresi
incredinteaza cititorii in general si autoritatile vremii, mai ales, ca este “margaritarul si comoara ascunsa intrinsele”. Nici dupa o jumatate de mileniu importanta lor n-a fost diminuata, caci, asa cum le considera Lucian Blaga, tocmai acestea sunt
“Intaiul mare poem al unui neam”. Ele pot fi intelese numai prin raportare atat la mobilul reformei din secolul al XVI-lea, cand initiativele mediilor romanesti aveau ca scop de a-si dezvolta o cultura in limba proprie, cat si in reformele religioase pentru adoptarea limbii vorbite de enoriasi in biserica.

VIII. 2. Cateva paradoxuri legate de personalitatea lui
Coresi
Astazi este unanim acceptata ideea ca izbanda tiparului in limba romana trebuie legata de numele lui
Coresi. Exista o bogata bibliografie consacrata activitatii tipografice a lui Coresi la Brasov, desi aceasta nu insumeaza decat cel mult 27 de ani, dar cu toate acestea nu sunt de consemnat decat doua sinteze cu caracter monografic: teza de doctorat sustinuta la Facultatea de Litere si Filozofie din
Cluj de cercetatorul Liviu Predescu si publicata la Tipografia
Seminarului din Bucuresti in 1933 (contributie adnotata si amendata ulterior de Dan Simonescu) si recenta monografie a cercetatorilor Ion Ghetie si Al. Mares Diaconul Coresi si izbanda scrisului in limba romana, Bucuresti, Institutul de
Lingvistica al Academiei Romane, 1994, lucrare meritorie deoarece sintetizeaza si interpreteaza, pertinent si peremptoriu, principalele idei si opinii care s-au concretizat de a lungul timpului in legatura cu activitatea lui Coresi. Dar nici aceasta, cum nici cele cateva contributii prestigioase ale unor cercetatori brasoveni ca: Gernot Nussbacher, Monica
Tatarescu, Vasile Oltean, regretatul Pavel Binder sau notoriul
Nicolae Suluica, nu au reusit sa inlature cu totul aura de legenda ce inca pare a mai invalui unele aspecte legate de tipariturile coresiene, numeroasele controverse, nu
intotdeauna convingator elucidate (identitatea lui Coresi, paternitatea unor tiparituri, stricta delimitare a contributiilor de tipograf si editor la realizarea unor tiparituri, rol jucat in

traducerea textelor, stabilirea modelelor folosite etc.) ceea ce constituie un adevarat paradox, avand in vedere ca anul 2001 va marca implinirea a 420 de ani de la tiparirea celei mai reprezentative carti coresiene, Evanghelie cu invatatura den tuspatru evanghelisii alese si den multe demnezeiesti scripturi, iar vehicularea empirica a meritelor lui Coresi ca elemente componente ale triumfalismului romanesc au cunoscut o larga raspandire pe verticala succesiunii generatiilor, dar si in spatiul orizontal al contemporaneitatii.
Un alt paradox, care tine de atitudinea pe care romanii o au in general fata de valorile lor culturale, dar si de conditiile vitrege ale circulatiei si pastrarii cartii in diferitele perioade ale istoriei noastre, face ca Brasovul sa detina un numar insignifiant din exemplarele originale ale cartilor stabilite ca fiind de provenienta coresiana. Astfel in bibliotecile importante ale Brasovului -; Biblioteca Judeteana George Baritiu,
Biblioteca documentara a Bisericii Negre, Biblioteca
Muzeului Judetean, Biblioteca Muzeului Primei Scoli
Romanesti etc. - se afla pastrate 264 de titluri in 400 de exemplare din cartile tiparite intre 1539 si 1750 in tiparnitele din Brasov, Sibiu, Alba Iulia, Cluj etc. Intre acestea, numarul cartilor coresiene este de 5: Psaltirea slavona din 1564, exemplar identificat de cercetatorul Gernot Nussbacher1 ;
Sbornicul slavon din 1569 (7077), care in colophon are mentionat numele lui Coresi ( Eu, pacatosul diacon Coresi am scos aceasta carte impreuna cu 5 ucenici. S-au inceput a se

scrie aceasta carte in luna iulie douasprezece zile si s-au ispravit in luna lui decembrie sasa zile in anul 7077 );
Octoihul slavon din 1574; Psaltirea slavona din 1577 si singurul exemplar din tipariturile romanesti Evanghelia cu
invatatura din 1581, despre care in Predoslovie se spune ca a fost tradusa in sarbeste. Este exemplarul care a folosit cercetatorului brasovean Paul Binder la sustinerea ipotezei ca diaconul Coresi s-a folosit de dotarile tipografice ramase in fostul atelier honterian mostenit pana in 1579 de Cornelius
Honterus si apoi trecut in proprietatea lui Johannes Scherer
Nyro. Este unul din cele mai frumoase si cele mai complete exemplare dintre toate tipariturile romanesti, realizate de
Coresi si pastrate pana astazi (format in folio, cu oglinda paginii de 225 x195 mm, cu titlurile realizate dupa clisee sapate in lemn si avand gravata stema lui Lukas Mirscher, dupa modelul Cazaniei tiparita la Zabludov in 1569.
VIII.3. Unele repere biografice coresiene neelucidate
Una dintre controversele neelucidate cu argumente convingatoare se refera la originea etnica a lui Coresi.
Scriitorul Ion Agarbiceanu a intervenit2 in legenda intretesuta
in jurul numelui lui Coresi, sporindu-i aura: Cel dintai tiparitor de carti bisericesti in romaneste, al carui nume il cunoastem, e Diaconul Coresi. Neamul lui a venit in Tarile Romanesti din
Insula Chios, ce tine de Grecia. Coresi pare a fi de loc din

Targoviste! Nu se cunosc amanunte din viata lui, dar se stie ca a scris cu tiparul intre 1557 si 1583 laTargoviste, la Brasov, la Sebesul Sasesc, unde pe vremea aceea erau tipografii.
Fixarea Insulei Chios ca loc pentru radacinile arborelui genealogic coresian pare, desigur, mai mult o figura de stil prin raportare la ipoteza celebra conform careia Chiosul ar fi fost locul nasterii si vietii lui Homer, biografie ramasa exclusiv
in perimetrul legendei. Spre deosebire de ilustrul sau
inaintas, despre a carui existenta pamanteasca nu s-a pastrat nici o marturie scrisa, numele lui Coresi este atestat de diferite documente, de obicei acte de cancelarie, din prima jumatate a secolului al XVI-lea, prima mentiune fiind insa aceea din epilogul Octoihului mic slavonesc din 1557, carte tiparita de
Coresi impreuna cu logofatul Oprea, al carui ucenic era. Dar faptul ca nu s-au pastrat date referitoare la anul si locul nasterii sale, precum si existenta unor omonime care au circulat in epoca, au facut posibila aparitia celor doua ipoteze contradictorii. Prima, avand la origine observatia lui T. Cipariu privind posibila legatura intre numele familiei Coressios din
Chios si numele diaconului tipograf a castigat teren prin sustinerea ei de catre nume de prestigiu ale istoriografiei romanesti: B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, Aron Densusianu,
Nerva Hodos, Nicolae Cartojan si altii pana la Liviu Predescu.
Aceasta parere, impartasita si in prezent de unii cercetatori, a primit o replica demna de luat in consideratie de la St.
Nicolaescu, la inceputul secolului XX. Si in acest fel a prins teren ipoteza originii romanesti a lui Coresi, bazata pe

argumentul filosofic potrivit caruia terminatia in si a numelor de persoane ar fi mai frecventa la macedoni si albanezi, asa zisul nume de familie Coresi, fiind de fapt un prenume, adica numele de botez al carturarului tipograf. Printre sustinatorii acestei ipoteze se numara si Nicolae Iorga. Dar nu numai numele, ci insasi identitatea persoanei a fost pusa in discutie.
In documentele slavo-romane din secolul al XIV-lea mai apar doi scriitori de acte domnesti cu numele de Coresi. Primul care isi zicea diac a redactat documente intre 1525 si 1538 si a zidit in Tara Romaneasca o biserica folosind mesteri adusi de la Brasov. Celalalt Coresi a indeplinit functia de logofat la



Targoviste si Bucuresti. Cercetatorii Ion Ghetie si Al. Mares,
(cf. op. cit), fara a lamuri aspectele legate de nationalitatea carturarului tipograf, sustin originea munteana a lui Coresi,
insotindu-si optiunea cu o serie de precizari: faptul ca in epilogul Tetraevangheliarului romanesc din 1567 este prezenta formula ot Targoviste, prezenta numelui de Coresi sau Corese in epilogul primei Cazanii etc. Mestesugul de tipograf l-ar fi invatat la Targoviste, desi, asa cum am mentionat, Coresi nu depasea stadiul de ucenic (al logofatului
Oprea) nici in 1557.
Este de mentionat, in treacat, ca aceste lacune de informatie si insuficienta argumentare a unor ipoteze, a condus spre confectionarea propagandistica a unei imagini false a personalitatii lui Coresi, care la Brasov si-a gasit expresia publica in cele doua lucrari de arta plastica: fresca din pronausul Bisericii Sf. Nicolae, care in contrast cu spiritul

celor doua picturi murale dedicate de Constantin Petrescu lui
Mihai Viteazul si, respectiv, Regelui Ferdinand si Reginei
Maria, ne ofera un Coresi rudimentar, ca si acela intruchipat de sculptura ostentativ asezata la intrarea in Biserica din
Scheii Brasovului, in evident contrast cu spatiul ambiental.
Prin urmare, cu atat mai utila si demna de luat in considerare este lucrarea cercetatorilor Ion Ghetie si Al. Mares care, temperand chiar si unele exagerari ce tin de asa-zisul patriotism local al cercetatorilor brasoveni, ofera prima imagine plauzibila a contributiei lui Coresi la dezvoltatrea tiparului in limba romana prin cartile romanesti tiparite la
Brasov, unde traditia honteriana, calitatea hartiei realizata de moara intrata in criza de supraproductie, dupa ce atelierul tipografic al lui Honterus si-a incetat activitatea, dar si atitudinea mai mult decat incurajatoare a sasilor aflati la conducerea orasului -; primarii Hans Benker si Lukas
Hirscher - impreuna cu neincetatele comenzi venite si de la domnitorii munteni l-au inspirat pe carturar si au dat motivatie activitatii tipografului.
VIII. 4. Etapele activitatii desfasurate de Coresi la Brasov.
In acte de cancelarie, numele lui Coresi apare la Brasov
in doua imprejurari: ca asociat al lui Toma in procesul cu
Laurentius Fronius pentru o piesa tipografica (iulie 1570), fiind ortografiat Koryza si apoi, in mod indirect, printr-o referire din
12 decembrie 1573 la sosirea la Brasov a diaconului
Vladicai tipograful. In ansamblul ei activitatea tipografica a

lui Coresi a fost impartita pe secvente: Targoviste (1557-;
1558), Brasov (1556-1557, 1570-;1583) si Sebes Alba (1580), diferentele de la un cercetator la altul fiind sensibile, fara a putea afirma ca ne aflam in fata unei periodizari riguroase.
Cert este ca activitatea efectiva desfasurata de Coresi la
Brasov depaseste un sfert de veac si ea ar putea fi impartita
in cinci etape mai importante:
1. 1556-;1558. Coresi vine la Brasov in prima jumatate a anului 1556 inainte de 12 iunie. El este, insotit de logofatului
Oprea, mentionat in epilogul Apostolului. Impreuna, folosind litere chirilice de la tipografia lui Dimitrie Liubavici, tiparesc
intre 12 iunie 1556 si 14 ianuarie 1557 Octoihul slavon comandat de Johannes Benkner, judele Brasovului. Apoi
Coresi se reintoarce la Targoviste unde tipareste un Triod
Penticostar in slavona la porunca domnitorului Patrascu cel
Bun.
2. 1559-;1565. Coresi se stabileste definitiv la Brasov.
Printre motivele in masura sa-i justifice decizia, dintre cele cateva asupra carora s-au oprit cercetatorii, pertinent este acela ca Brasovul oferea conditii mai optime exercitarii unei profesiuni pentru care Coresi manifesta si pasiune asa cum sugereaza conditiile grafice ale unor tiparituri, preocuparii pentru utilizarea unor tehnologii tipografice care, in unele cazuri, l-au apropiat de performantele europene (cf.
Evanghelia cu invatatura din 1581). Apoi, asa cum am mai aratat, Brasovul, prin moara sa de hartie, oferea si ea conditii optime dezvoltarii unei industrii tipografice, majoritatea

tipariturilor coresiene fiind realizate pe hartie de Brasov.
Precumpanitor trebuie sa fi fost insa sprijinul financiar pe care
Coresi l-a gasit la Brasov in randurile etniei sasesti din care provin numerosii sai comanditari. Ca Diaconul Coresi era preocupat sa obtina bunavointa acestora o dovedeste si faptul ca Intrebarea crestineasca din 1560, tiparita cu stirea principelui Ioan Sigismund si a Inaltului prelat Sava, numit de
Coresi episcopul Tarii Unguresti, se inscrie pe linia tipariturilor care au servit sau, macar, au facilitat propaganda lutherana. Se mai poate concluziona ca perioada anilor
1559-;1560, nu a fost tocmai usoara pentru Corsi, maiestria sa tipografica avand de infruntat, cel putin teoretic, concurenta locala cata vreme multe dintre cartile tiparite in aceasta etapa
il indica drept tipograf pe un anume diac Calin.
3. 1566-;1570. Este etapa de avant a activitatii tipografice coresiene. Prin scindarea Bisericii protestante, in urma Sinodului de la Aiud, din 1564, interesul sasilor pentru ridicarea nivelului cultural al romanilor a crescut, fiind determinat de preocuparea pentru raspandirea in randurile acestora a ideilor calviniste si luterane, aflate acum in comparatie pentru castigarea de noi prozeliti. Intensificarea propagandei religioase in limba romana are ca deziderat cresterea numarului de carti bisericesti, ceea ce se rasfrange pozitiv asupra activitatii coresiene, fiind solicitat de comanditari din diferite centre culturale transilvanene, sporind, astfel, dificultatile in stabilirea locului de tiparire a unor carti.

Este cazul Talcului evangheliilor din 1558 si a
Molitvenicului romanesc, imprimat pe cheltuiala lui Forro
Miklos, influenta calvina fiind evidenta. Dar si o serie de alte tiparituri, printre care editia slavo-romana a Psaltirii de la 1568 sau Liturghierul de la 1570, care mentioneaza numele episcopului calvin Pavel Tordasi, ilustreaza noua situatie creata in urma sinodului de la Aiud, chiar daca Diaconul
Coresii mai onoreaza, in aceasta etapa, si o serie de comenzi venite de peste munti: Sbornicul si Slujebnicul tiparit in slavona in zilele domnitorului Alexandru cel Bun si ale episcopului Evtimie.
4. Etapa cuprinsa intre anii 1571-;1577, dupa moartea lui
Ioan Sigismund reprezinta o perioada de stagnare in tiparirea cartii romanesti, deoarece Stefan Bathory se dovedeste mai conciliant fata de ortodoxismul din Transilvania. In consecinta si Coresi se reintoarce la cartea in limba slavona: Psaltirea,
Octoihul etc., multe tiparite la comanda lui Alexandru cel Bun.
5. Intre 1578 si 1583, Coresi continua tiparirea, in paralel, a cartilor slavonesti si in limba romana, culmea preocuparilor sale pentru dezvoltarea tiparului in limba romana, concretizandu-se in editia Evangheliei cu invatatura din 1581, imprimata -; asa cum am mai aratat -; in atelierul ramas de la Honterus.
In total Coresi a tiparit cca. 10-;11 carti romanesti, dintre care 9 au fost realizate la Brasov. S-a ajuns la aceasta concluzie datorita faptului ca patru carti (Tetraevanghelui,
Psaltirea slavo -; romana, Psaltirea de la 1570 si

Evanghelia cu invatatura) mentioneaza in epiloguri sau prefete locul si data imprimarii, certitudinea ca si celelalte (
Intrebarea crestineasca, Pravila, Apostolul, Liturghierul si
Psaltirea slavo -; romana) au fost tiparite tot la Brasov,
intemeindu-se pe deductii de natura documentara si logica, dar si pe faptul ca in afara de Sbornicul din 1580 care indica
in epilog Sebesul ca loc de tiparire, nici o alta tiparitura coresiana nu mentioneaza vreun loc de tiparire, ipotezele formulate, mai ales, in legatura cu Talcul evanghelilor si
Mollitvenic fiind bazate pe provenienta unor comanditari ca:
Forro Micklos, Alexandru Mihnea, Mihnea Turcitul sau Petru



Cercel.
VIII.5. Consideratii asupra tehnicii tipografice coresiene
Maiestria de tipograf a lui Coresi este de necontestat, chiar si pentru sustinatorii ideii ca tipariturile coresiene nu se deosebesc de cartile chirilice realizate de predecesorii si contemporanii sai din Tara Romaneasca si Transilvania si ca
in privinta tehnoredactarii, tipariturile sale ca si cele sarbesti, sunt tributare traditiei manuscrise care, conform opiniei lui Ion
Ghetie si Al. Mares, situeaza cartile lui Coresi sub nivelul celor scoase de sub tipar de Macarie, cu aproape jumatate de secol
inainte. Chiar daca o asemenea constatare vizeaza in mod expres estetica tipariturilor coresiene situate deasupra performantelor atinse de Dimitrie Libavici, Filip Maler, Lorint si
Lavrentie, afirmatia conduce spre concluzia ca aproape

jumatate de secol tiparul din centrele tipografice romanesti nu au evoluat. Aceasta idee este infirmata de preocuparea lui
Coresi pentru diversificarea continua a caracterelor tipografice folosite pentru imprimare. In paralel cu literele chirilice, aduse probabil de la Targoviste, Coresi a folosit in mod diversificat toate cele patru garnituri distincte de caractere tipografice existente pe vremea sa. De asemenea a avut la indemana, dupa cum sustine cu argumente Gernod Nussbacher, intreaga dotare tehnica ramasa de la Honterus. Apoi este de presupus, chiar daca Vasile Olteanu nu produce argumente in plus fata de P.P. Panaitescu, care sustinea ca tipografia lui Coresi ar fi instalata in Schei, ca Diaconul tipograf, dublat de carturar s-a informat indeaproape asupra traditiilor carturaresti scheiene, a venit in contact cu numeroasele manuscrise si texte pre coresiene care l-au inspirat. Pe de alta parte, apelul la modele imprimate in centre europene de renume, pentru realizarea unor inserturi grafice, ca in cazul Evangheliei cu
invatatura, unde stema lui Lukas Hirscher a fost imprimata dupa modelul stemei lui Grigore Alexandrovici Chodkevici de pe Cazania de la Zabludov, este o incercare de sincronism.
Apoi, tipograful Coresi a fost in permanenta dublat de editorul
Coresi, calitatea pe care, cu putine exceptii, majoritatea cercetatorilor i-o contesta, inclusiv, Ioan Ghetie si Al. Mares, care combat fara rezerve afirmatiile lui M. Tomescu si Dan
Simionescu, potrivit carora Diaconul Coresi a fost editorul propriilor sale carti intre 1569-;1581. Ei pun semnul egalitatii
intre calitatile de comanditar si editor, ceea ce este incorect

daca avem in vedere ca, in primul rand editorul este acela care elaboreaza conceptia grafica a unei carti, stabileste parametrii de solutionare tipografica; el nu se identifica
intotdeauna cu persoana care finanteaza tiparirea unei carti, care -; de cele mai multe ori, este lipsita de competentele ce revin, in mod obligatoriu, editorului. De altfel in cazul lui Coresi aceste competente s-au manifestat adeseori si in domeniul a ceea ce s-ar putea numi astazi politica editoriala, prin cartile tiparite din proprie initiativa, Nu pare, deci, exagerata afirmatia lui V. Molin, ca intre 1569 si 1578, avem de-a face, datorita lui
Coresi, cu o prima intreprindere tipografica si editoriala condusa de un roman. Caci pe langa cartile tiparite la initiativa unor comanditari, prin care s-au manifestat interesele calvine sau luterane, la indemnul unor domnitori sau ierarhi ortodocsi, Coresi a tiparit si carti din initiativa personala:
Psaltirea slavo-romana, Sbornicul, Tetraevanghelul etc.
VIII.6 Importanta activitatii tipografice desfasurata de
Coresi la Brasov.
Preocuparea pentru a releva importanta activitatii tipografice coresiene, contributia carturarului tipograf la dezvoltarea tiparului in limba romana a dat nastere la duoa atitudini, daca nu contradictorii, in mod evident situate intre exagerarile firesti, dintr-un anume punct de vedere, si
incercarile de minimalizare. Daca inconodulii, adepti ai ipotezei ca tiparnita coresiana a functionat in afara zidurilor
Cetatii, in Scheii Brasovului, au incercat sa acrediteze

imaginea unui Coresi cu rol de catalizator al aliantei preotimii ortodocse din cartierul romanesc impotriva ofensivei calvine si luterane (cf. P. Panaitescu), tot atat de eronata ar fi si reducerea meritelor coresiene la activitatea strict tipografica, unde prin mestesug si amploare s-au pus, in mod incontestabil, bazele unui centru tipografic, ce nu poate fi limitat la nivelul unui simplu atelier, incropit, dupa imperative impuse de necesitati imediate, lipsit -; deci, de orizont cultural si implicit de forte de inraurire a viitorului. Ori, activitatea tipografica a lui Coresi a fost sustinuta si deosebit de productiva, o carte pe an, timp de aproape un sfert de veac.
Atelierul tipografic care in mod sigur s-a constituit, sub aspectul dotarii, prin preluarea unor litere, chiar utilaje, de la tiparnitele care l-au precedat si, poate, s-au folosit si spatiile amenajate de inaintasii Honterus si Liubavici, a depasit insa prin importanta si numarul de angajati celelalte focare tipografice din Transilvania. La Brasov, pe langa diaconul
Coresi, s-au impus si numele altor mesteri, destul de bine pregatiti si cu un prestigiu recunoscut, cata vreme numele lor nu au fost mentionate in epilogurile sau predosloviile unor tiparituri: Tudor, Manaila sau Lorint, care in 1579 a tiparit un
Osmoglasnic slavon. Prestigiul dobandit de Coresi a fost
insemnat in chiar timpul vietii si activitatii sale. O dovada o reprezinta legaturile sale directe cu familia Benkner, dar si de faptul ca fiul sau, Serban, s-a simtit onorate si mandru sa-si continue tatal, tiparind impreuna cu diacul Marian editia Paliei de la Orastie din 1582 si Liturghierul slavon din 1587. Multe

dintre tipariturile lui Coresi au fost percepute de contemporanii
Diaconului, dar si de posteritatea sa, ca veritabile acte de cultura. Astfel Nicolae Sulica a subliniat in mod deosebit valoarea culturala a unor carti tiparite, dar si multi dintre cercetatorii mai recenti, ca de exemplu Stela Toma care arata ca Psaltirea slavo-romana este prima psaltire tiparita in limba romana, pastrata pana in zilele noastre, constituind prin ideile care au generat-o un act de cultura. In epilogul acestei Psaltiri, Coresi pune in evidenta o conceptie umanista, anticipandu-i pe sustinatorii de mai tarziu ai ideii referitoare la importanta folosirii limbii romane in biserica:
“Daca vadzui ca toate limbile au cuventul lui Dumnezeu in limba lor… numai noi rumanii n-avem si Hs. zise, Mathei 109, cine ceteste sa inteleaga si Pavel apostol inca scrie in
Corinth 155, ca intru biseareca mai vartos cinci cuvinte cu
intelesul mieu sa graiesc, ca si aialalti sa invat, decat untuneric de cuvinte neintelese, intr-alte limbi”. In mod indirect cartile romanesti tiparite de Coresi au stimulat si celelalte compartimente ale vietii spirituale brasovene. Astfel Vasile
Oltean, autorul unei monografii dedicate Primei Scoli
Romanesti, aduce numeroase argumente pentru a demonstra
inraurirea pozitiva pe care a avut-o asupra dezvoltarii acesteia, a tiparului coresian de la Targoviste si integrarea lui in mediul de traditie culturala existent in Scheii
Brasovului. . Simbioza benefica dintre invatamantul in limba romana de la Brasov si tiparul romanesc datorat lui Coresi si-a avut ecou direct in Cronica Scheiului, care ii mentioneaza ca

traducatori ai celei de a doua Cazanii coresiene pe corifeii
Iane si Mihai, numele acestuia din urma fiind mentionat si de
Serban Coresi in Liturghierul din 1588.
Revenind la importanta activitatii de tiparitor de carti romanesti desfasurata de Coresi este necesar sa adaugam ca numerosi cercetatori ca V. Molin, N. Sulica, Al. Rosetti au subliniat contributia acestora la prefigurarea unor norme ortografice unitare si au inriurit pozitiv evolutia limbii populare romanesti, deoarece toate celelalte carti bisericesti tiparite ulterior -; Palia de la Orastie, Noul testament de la Balgrad, au valorificat, intr-un fel sau altul, traditia creata de tipariturile lui Coresi. Astfel trecand peste epitetele care i s-au atribuit de a lungul timpului (Parinte al literaturii nationale) -; N. Sulica,



(Luther al romanilor)-;George Calinescu etc. pe care le rememoreaza cu multa rezerva si cei doi cercetatori, Ion
Ghetie si Al. Mares trebuie subliniat ca activitatea lui Coresi nu trebuie izolata in timp de avantul pe care avea sa-l cunoasca tiparul in limba romana in secolul urmator, nu numai in
Transilvania, dar si in celelalte provincii romanesti cand se va constata un proces de laicizare a cartii tiparite.
In mod deosebit textele invataturilor ce insotesc evangheliile din Cazania din 1581, prin expresivitatea si fluiditatea lor, indreptatind ipoteza lui Vasile Oltean ca la cizelarea lor au contribuit si alti gramatici vestiti ai Scheiului romanesc de atunci, prin larga lor raspandire in epoca, dar si dupa moartea lui Coresi, de presupus fiind ca ele au fost cunoscute si lui Dosoftei si Varlaam, lui Miron Costin, un secol

mai tarziu, au facut ca aceasta carte sa se alature celorlalti factori care au contribuit la realizarea unificarii si unitatii lingvistice si spirituale a romanilor.
Activitatea tipografica a diaconului Coresi
Coresi isi incepuse activitatea tipografica la Targoviste si banuim ca tiparnita s-a aflat instalata in complexul de cladiri de la Manastirea Dealu. E posibil ca tipografia sa fi fost
incropita din ramasitele tipografiei lui Liubavici. Pe Coresi tipografia la Targoviste, el se intitula „ot Targoviste” dupa cum se vede din tipograful Evangheliarului romanesc tiparit la
Brasov in 1561-62.
Tatal sau gramaticul Coresi, fusese slujbas la Cancelaria domneasca. Istoriografia saseasca il mentioneaza pe tipograf cu titlul sau intreg, Gheorghe Coresi, dar el spune ca oamenii
il numeste simplu Coresi-diaconul: ”Ma numesc intre oameni
Coresi diacon” (scrib).
A plecat din Targoviste spre a se stabili la Brasov ca urmare a unei intelegeri intre comunitatea romaneasca din
Scheii Brasovului si domnul Tarii Romanesti Patrascu cel Bun,
intelegerea perfectata in iunie 1556. A plecat in acel an fara a transporta ceva din tipografia Targovistei care de altfel nici nu i apartinea ,intrucat era proprietatea bisericii.
Acest Triod are un format in folio (2°), tiparitura este foarte frumoasa si o ornamentatie pe linia traditiei romanesti: cu frontispicii florale, vignete, iar incadrarea in chenar. Apar in aceasta carte o serie de gravuri in serie sau ciclu asemenea cartilor germane sau olandeze contemporane.

Este vorba de 11 gravuri sapate in lemn, ocupand o pagina intreaga si reprezentand scene din Biblie si patimile lui
Isus. Literele initiale sunt marite , impodobite cu ornamente florale foarte fine si randuite simetric. Totul e incadrat intr-un patrulater pe fond megru, modelul acestor initiale din arta renasterii italiene.
Mutarea sa la Brasov intervine intr-un moment cand orasul cunoaste o mare dezvoltare economica si era un impuls al legaturii cu tarile romane. Orasenimea romana masata mai ales in Scheii Brasovului ajunsese la o bunastare materiala si spirituala infloritoare. Pe langa biserica de aici functiona o scoala in limba romana, care avea in dotare si o biblioteca. In plus inca din 1535 functiona in oras o tipografie
infiintata de Johannes Honterus si o moara de hartie infiintata
in 1539 si acelasi proprietar cu Johannes Fuchs si Johannes
Beneckner. Din aceasta tipografie au iesit intre 1535-57 , 53 lucrari din care 33 in limba latina, 14 in greaca si 6 in limba germana.
Unele dintre carti au fost folosite ca manuale scolare atat
in Transilvania cat si in Germania: ex: ”Rudimenta cosmografica” a lui J.Honterus.
In aceasta atmosfera isi incepe activitatea diaconul
Coressi.
In 1557 se afla deja la Brasov unde din comanda lui
J.Benkner, jude al orasului va tipari: Octoihul slavon unde se consemna ca el a avut ca ”ajutor” pe tipograful Oprea
Logofatul”.

Dupa tiparirea Octoihului, se va intoarce la Targoviste unde din porunca lui P.c.B. va tipari „Triod Penticostar”
impreuna cu 10 ucenici ai sai, si pe care-l va termina la 10 iulie 1558 sub noul domn: Mircea Ciobanul. Desi el nu e amintit in prologul tipografiei lui D.Liubovici de la Targoviste, este sigur ca se va afla printre ucenicii aceia.
A doua jumatate a anului 1558: sau poate la inceputul anului 1559, Coressi se stabileste definitiv la Brasov, la chemarea judelui din Brasov si cu incuviintarea domnitorului
Mircea Ciobanul. Un proces pe care il va avea in 1570 cu
Laurentino Ifronius care-i cere sa-si plateasca datoriile pe care le-a facut:”din pricina unei prese si a unei datorii” ne
indreptam sa credem ca aceste datorii se refera la dotarile facute de Coressi pentru tipografia sa.
La inceputul activitatii sale, dupa stabilirea la Brasov,
Coresi executa la comanda („din porunca”) lui Johannes
Benkner cartea religie in limba romana (Intrebare crestineasca -; 1559, Evangheliar -; 1561, Apostol -;1565) cat si in limba slavona.(Evangheliar -; 1562).
1559-1565: scoate in fractiuni cate o carte pe an, dupa care activitatea sa incepe sa lancezeasca, poate si din cauza
incetarii din viata a comanditorului sau Benckner.
Urmeaza cartea tiparita: Talcul evangheliilor, insotita de un Molidvelnic, acesta din urma executat la comanda si pe cheltuiala nobilului Calvin Forro Miklos. Lucrarea nu e datata, filigranele purtate pe Miklos permitandu-ne o incadrare a ei
intre 1567-68 care e de altfel perioada de maxima

intensificare a propagandei calvine in randul poporului roman din Transilvania, dupa ce in 1566 fusese numit episcop calvin pentru romani Gheorghe de Sangeorj.
In aceasta perioada diaconul Coressi imprima caretea ce i se comanda, de aceea chiar si in unele lucrari tiparite pe linia traditiilor bisericii ortodoxe, razbat idei reformate. Caracterul reformat al tipariturilor lui Coressi din anii 1559-1568 este atestat si de ornamentul si epilogurile cartii.
Cartea in limba romana este alegorica cu frontispicii simple, de factura macariana, fara steaua Tarii Romanesti. -; a aminti in epilog pe voievodul Munteniei. Spre deosebire de ele, tiparitura in slavona cuprinde in frontispiciu steaua Tarii
Romanesti, senin ca desi comandate de J.Benckner, tipariturile lor s-a facut cu consimtamantul tacit al voievodului.
Faptul ca el a tiparit carti contrare traditiei ortodoxe romane a dus la inasprirea relatiilor sale cu autoritatile bisericii din Iara Romaneasca. De aceea, cartile slavone care au aparut intre 1562-68 la Brasov amintesc drept tipograf doar pe unii din ucenicii sai, el nemaiaparand, desi lucrarile au fost tiparite cu caractere chirilice, coressiene, folosite si la tiparirea cartilor in limba romana de catre Coresi.
Pentru a conchide deci ca tot el e tipograful, dar pentru a nu inrautatii mai mult relatiile cu biserica Tarii Romanesti si pentru a asigura o mai larga desfacere a cartii in Tara
Romaneasca, Coresi nu se va intitula tipograf ,punand in locul lui pe unii din ucenicii sai.

Dupa 1569 relatiile se imbunatatesc, dupa cum vedem pe Sbornicul slavon (1569) unde este mentionat numele lui
Coresi:”am scris aceasta carte impreuna cu 5 ucenici pe vreme lui Ioan Alexandru voievod.” La aceasta lucrare Coresi este si editorul Sbornicului, inaugurand astfel activitatea sa si de editor. El va tiparii pe cont propriu carti in limba romana:
Psaltirea -; 1570 sau Pravila Sfintilor Oteti -; carte de drept feudal folosita in judecarea neantelegerilor.
In epilogul cartii editate de el se arata ca tiparirea s-a facut de „eu, diaconul Coressi” si nu se mai amintesc alte persoane din a caror comanda ar fi putut aparea lucrarea.
Editarea cartii in limba romana este determinata de cerintele culturale ale vremii si din propria dorinta a lui Coresi, dupa cum marturiseste:”daca vazui ca mai toate limbile au cuvintele lui D-zeu in limba lor numai noi romanii n-avem,
inceputu-s-au a se scrie aceste sfinte psaltiri.”






Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2022 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite