1. Definitia - specie a genului epic, in proza sau in versuri, in care apar intamplari si personaje fabuloase, reprezentand infruntarea dintre bine si rau. (Este o specie reprezentativă a epicii populare)

Exemple:
- basm popular: Greuceanu, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Praslea cel voinic si merele de aur
- basm cult in proza: Fat-Frumos din lacrima (M. Eminescu)
- basm cult in versuri: Calin Nebunul, Miron si frumoasa fara corp (M. Eminescu)

Tema - un aspect general din realitate prezentat subiectiv-artistic in opera; de obicei are caracter abstract
Tema basmului - infruntarea dintre bine si rau incheiata cu victoria finala a binelui (exceptie Tinerete fara batranete si viata fara de moarte)


● orice text apartinand literaturii populare este o reflectare a mentalitatilor traditionale specifice poporului
● are trasaturile literaturii populare:
- caracter oral
- caracter sincretic
- caracter colectiv
- caracter anonim
- caracter traditional

● Motiv - un element cu caracter de repetabilitate in opera prin intermediul caruia se realizeaza tema

● Motive specifice:
- motivul cifrei trei (craiul are trei fii, imparatul Verde are trei fete, spanul apare de trei ori, calul se da de trei ori peste cap etc)
- motivul imparatului fara urmasi
- motivul calului nazdravan (intotdeauna calul apare ca vehicul si consilier al eroului)
- motivul mezinului
- motivul probelor pe care le depăşeşte eroul
- motivul personajelor auxiliare (albine, furnici)
- motivul apei vii si a apei moarte
- motivul nuntii
● Formule specifice:
- initiale - introduc cititorul/ascultatorul intr-un tim
p si spatiu fabulos si capteaza atentia ("A fost odata."). Apar expresii ce deconspira caracterul imaginar al faptelor care vor fi relatate
- mediane - intretin interesul cititorului/ascultatorului si capteaza atentia ("si merse, si merse.")
- finale - deconspira caracterul neadevarat al intamplarilor; uneori apare naratorul in ipostaza unui martor care asista la actiune (de obicei participa la nunta) dar nu se implica in desfasurarea evenimentelor. Naratorul detasat de actiunea relatata este o particularitate a acestei specii in proza. Formulele finale introduc motivul tineretii vesnice.

3 3. Basmul cult

● are autor
● preia elementele specifice basmului popular, dar stilul este individualizat in functie de autorul basmului
● prezentarea subiectului - prezentarea evenimentelor in ordine cronologica cu evidentierea motivelor specifice si momentelor subiectului

● Expozitiunea - timpul si spatiul sunt mentionate in formula introductiva, mai succinta decat in basmul popular: "Amu, cica era odata un crai care avea trei fii". Adverbul de timp "odata" stabileste un timp indepartat si neprecizat, trecutul fabulos. Aceasta particularitate este evidentiata si de folosirea imperfectului. Personajele introduc motivul cifrei .
● Intriga - (Momentul care declanseaza actiunea) scrisoarea primita de crai de la Verde-Imparat.
● Desfasurearea actiunii - probele pe care le depaseste personajul sunt trepte ale maturizarii sale. Rostul acestui traseu si finalitatea sa sunt anticipate de urarea Sfintei Duminici: "Fecior de crai, vede-te-as imparat!". De asemenea tatal sau ii spune intainte de a pleca la drum ca trebuie sa invete ce este necazul.
● Punctul culminant - decapitarea lui Harap-Alb de catre Span.
● Deznodamantul - nunta fericita. G. Calinescu in lucrarea "Estetica basmului" mentioneaza ca o particularitate a acestei specii finalul fericit.

. Semnificaţiile basmului:
Basmul a fost interpretat ca un "Bildungsroman" (romanul formarii unei personalitati) fantastic. Personajul a fost comparat cu Nica din Amintiri din copilarie. La inceput este neincrezator in fortele proprii, naiv, asemenea unui copilandru neexperimentat. Nu seamana cu Fat-Frumos din basmul popular - personaj cu nastere si evolutie spectaculoasa. Fiecare patanie atrage dupa sine noi invataminte. La fel ca in basmul popular intamplarile au loc la drum, motivul drumului fiind legat de motivul initierii in intreaga literatura universala. Nesocoteste sfatul parintesc, nu din rea-creadinta, ci tot ca urmare a lipsei de experienta. Desi devine sluga a raului (reflectare a credintei populare conform careia omul însemnat este om rau, iar rosul este culoarea diavolului) Harap-Alb ramane de partea binelui prin toate faptele sale. Nu depaseste nici o proba de unul singur sau prin virtuti miraculoase pe care le-ar detine. Este permanent ajutat de prieteni, personajele auxiliare si dovedeste calitati specific umane: rabdare, compasiune, prietenie, bunatate etc.
El trebuie sa conduca o imparatie si sa intemeieze o familie de aceea trebuie sa experimenteze tot ce ar putea trai proprii lui supusi pentru a-i putea intelege. Experienta fundamentala pe care o traverseaza este infruntarea cu moartea si revenirea la viata pe cale magica prin folosirea apei moarte - simbol al reintegrarii, a apei vii - simbol al regenerarii si a smicelelor de mar - simbol al dragostei.
In traseul personajului pot fi recunoscute si etape ale ritualului nuntii, conform traditiei romanesti. Aceasta particularitate este ca urmare a mentalitatii populare conform careia tanarul intra in randul celor maturi prin casatorie. Mezinul paraseste casa parinteasca avand calul, armele si hainele tatalui sau, de cand fusese mire. El urmeaza sa refaca experienta avuta anterior de ceilalti barbati din neamul sau. Ajunge la cas a viitoare mirese cu alaiul de prieteni, cele cinci fapturi grotesti. Participa la ospat. Trebuie sa ghiceasca fata imparatului Ros, proba care aminteste de ghicitul miresei practicat in unele zone din Moldova.
In drumul spre casa cei doi tineri se indragostesc, conditie sine quanon a casatoriei. Initierea lui Harap-Alb contine de asemenea si elemente intalnite in descrierea ritualurilor de primire a novicilor in randul adultilor in civilizatiile tribale:
- detasarea tanarului de comunitate
- infruntarea cu animalul totemic (tatal deghizat in urs)
- calauzirea de catre un batran intelept (calul nazdravan)
- coborarea in fantana si castigarea unei noi identitati
- probele mortii ritualice si revenirea la viata pe cale magica, intr-o ipostaza superioara celei anterioare


4 Particularitatile stilului lui Ion Creanga

● umanizarea si autohtonizarea fantasticului - este cea mai evidenta particularitate a basmelor lui Creanga, remarcata de toti exegetii operei sale. Personajele fantastice au comportament tipic uman, amintind de taranii humesteni evocati in Amintiri din copilarie - observatia ii apartine lui G. Ibraileanu. (Ex: Craiul, Imparatul Verde, Imparatul Ros vorbesc si se comporta asemeni unor tarani batrani). Harap-Alb se deosebeste de Fat-Frumos, avand trasaturi specifice unui tanar in formare. Cei cinci prieteni discuta in camera incinsa asemeni catihetilor de la scoala din Falticeni.
● individualizarea personajelor prin nume, comportament, limbaj, mentalitate, portret fizic
Harap-Alb inseamna sluga alba; nume prin care personajul se diferentiaza de Fat-Frumos - denumire generica. In basmul popular, raul este reprezentat de zmei (balauri). Aici Spanul si Imparatul Ros sunt reflectari ale ale unor superstitii populare. Ei sunt oameni insemnati, au anomalii prin care se diferentiaza de oamenii obisnuiti. Inventivitatea lui Cranga este evidenta mai ales in realizarea celor cinci monstri. Numele lor sunt dublate de o serie consistenta de porecle. Setila, Flamanzila si Gerila reprezinta vicii si defecte omenesti. Ochila si Pasari-Lati-Lungila simbolizeaza spatiul si timpul - categorii nemarginite.

Portretele fizice sunt dominate de grotesc, particularitate prin care Creanga a fost asemanat cu Reblais, creatorul personajelor Gorgontua si Pantagruel.
In basmul popular trasaturile sufletesti ale personajelor sunt schematizate si reduse la simple notatii. Personajele lui Creanga au sentimente complexe, Harap-Alb se teme, se bucura, are indoieli, sufera etc. Descrierile lipsesc in opera lui Creanga dar sunt compensate prin dialog, modalitate de expunere care devine principala forma de individualizare a personajelor.

● caracterul realist al basmului
Realismul presupune prezentarea obiectiva a vietii, cu toate aspectele ei caracteristice. Fiind inspirat din realitatea Humulestiului, transmitand atitudini, mentalitati si obiceiuri specifice unei zone, basmul poate fi considerat o fresca a satului. Elementele fantastice devin o simpla conventie stilistica.
● oralitatea = particularitate lingvistica ce consta in redarea in scris a aspectelor specifice limbii vorbite. Marci ale oralitatii:
- procedeul adresarii (substantive in vocativ)
- interjectii
- forme populare si regionale
- abaterile de la norma limbii literare: anacolutul, tautologia
● umorul:
- situatii comice (ex episodul din camera incinsa)
- nume si porecle
- ironia
- portretele personajelor groteşti
- folosirea diminutivelor si augmentativelor cu scop ironic
● eruditia paremiologica - bogatia de proverbe si zicatori:
- sunt introduse prin sintagma "vorba aceea"
- sunt spuse de toate personajele
- reflecta intelepciunea populara