Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Mioriţa si globalizarea culturii (eseu)
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 




Primul pas pentru a īnţelege Mioriţa este de a pătrunde īn specificul etnic, cultural şi mai cu seamă spiritual al poporului romān. Acest demers porneşte de la premisa unicităţii ei. Pe de altă parte īnsă temele şi motivele (īn sens conceptual şi etnografic) conservate īn aceas¬tă baladă sunt comune spaţiului cultural indo-european. Deci al doilea pas ar fi o analiză īn relaţie cu specificul popoarelor ce ne īnconjoară, atāt vest-europene, cāt şi ori¬en¬tale.
Nu e de ajuns să căutăm rădăcini īn ruinele civilizaţiei latine sau simple filiaţii fran¬cofone ori influenţe germanice, ci trebuie să privim mai departe, spre apus, spre "peninsula hispanică şi insulele britanice", dar şi spre Orient - de la cel apropiat pānă la cel īndepărtat - căci vom fi surprinşi descoperind afinităţi cu culturile marginale indo-europene, de tip major.
Mioriţa aparţine culturii continentale īn măsura īn care această civilizaţie o īn¬ţelege şi o asimilează. Francezii, de exemplu, au fost primii care au ridicat un semn de īntrebare īn dreptul baladei (J. Michelet, 1854), acuzānd resemnarea ciobanului īn faţă morţii, ceea ce ar defini o "trăsătură naţională". Această controversă a fost preluată de elita romānească din epocă, mare admiratoare a culturii franceze.
Un profesor de limba şi literatura romānă din Iaşi relata că īn urmă cu un deceniu a fost invitat să predea literatura romānă la o universitate din SUA. Studenţii, spunea el, n-au reuşit să-l īnţeleagă pe Eminescu. Cāt despre Mioriţa, s-au ară




;tat de-a dreptul scandalizaţi de atitudinea ciobanului care nu găseşte de cuviinţă să asmută cāinii īm¬po¬triva agresorilor şi să se apere, să-şi facă dreptate, precum şerifii legendari din Vestul Săl¬batic.
Īn schimb, George Călinescu a fost de părere că folclorul romānesc valorificat īn literatura cultă a īntrunit aprecieri favorabile din partea britanicilor (".e interesant că Creangă a plăcut englezilor"). Despre "factorul ritual", caracteristic spiritului nostru ro¬mā¬nesc, funciar, dar şi altor scriitori (şi-l citează pe Coşbuc cu Nunta Zamfirei) Călinescu no¬tea¬ză: "Numai īn Irlanda mai dăinuie o atāt de clară amintire a existenţei tribale". Deci, dacă teoria lui Călinescu s-ar dovedi viabilă, lectura Mioriţei ar trebui să īntrunească sufragii īn această zonă insulară.
O paralelă la fel de interesantă s-ar putea face cu riturile de iniţiere (sacerdoţială), respectiv concepţia despre moarte şi nemurire a tibetanilor. C. Brāncuşi şi M. Eliade au găsit com¬patibilităţi suficiente: răbdarea, liniştea sufletească, tăria şi credinţa fermă, puterea iz¬vorātă din interior pentru a depăşi greutăţile; iar pe de altă parte legitatea cosmică şi profunzimea Totului. Filonul folcloric romānesc e amprentat de aceleaşi coordonate. Iar Mio¬riţa, ca expresia elevată a acestuia, este o operă cu un epic simplificat şi esenţializat. Probabil că lectura Mioriţei īn faţa unui auditoriu tibetan ar stārni mai mult entuziasm decāt īn faţa francezilor sau a nord-americanilor.
Spre deosebire de restul sectoarelor ce tind spre globalizare, cultura are nevoie de compatibilatea autenticului, de o aderenţă firească (şi nu impusă), de o apartenenţă spiri¬tu¬ală. Cu alte cuvinte "piaţa de desfacere" a produselor culturale nu va fi niciodată una comu¬nă şi globală, ci specializată. Probabil filiaţiile fragmentare şi unele motive comune nu vor fi suficiente să lansăm o marcă precum Mioriţa pe piaţa culturală europeană, doar pentru că geografic aparţinem acestui spaţiu. Legea care operează īn acest domeniu este una a atrac


ţiei afinităţilor, iar selecţia acestora se face la nivel subconştient. Politicul e inoperabil.
Mioriţa īşi merită cu prisosinţă locul la masa culturii europene, deoarece permite arhetipuri comune şi altor popoare şi culturi - direcţia de interpretare comparatist-mitologică a Mioriţei a dovedit acest lucru.
Mircea Eliade, prin studiul Mioara năzdrăvană este un precursor al celor care au contribuit la integrarea Mioriţei īntr-un context global, european, prin definirea acestei creaţii drept un efect al "creştinismului cosmic", de sorginte sud-est europeană. Probabil genul acesta de lucrări se vor dovedi decisive īn momentul reevaluării folclorului continental īn sinteze şi clasamente.
■ Graţie calităţilor sale cu totul excepţionale, ce o individualizează, Mioriţa poate fi privită ca o "fereastră spre cultura, personalitatea şi realitatea romānească," ce se des¬chide spre stăruinţa ce¬lor străini de neam şi limbă de a ne cunoaşte şi a ne īnţelege. Dar pentru noi, romānii, īn¬seamnă mai mult decāt atāt. Ea poate fi un pretext viabil de a ne auto-cunoaşte, ca neam şi spiritualitate, credinţe, istorie şi religie stră¬veche.
Iar dacă reprezentanţii altor civilizaţii o vor respinge ca pe un produs ne¬co¬mestibil, din pricina "surdităţii" īn faţa valorilor altora ori a lipsei de "prospeţime au¬tentică", pentru noi, invitaţia aproape socratică la autocunoaştere va rămāne un demers care să justifice o per¬manentă abordare. Căci numeroasele semne de īntrebare care le-a generat au impus răs¬pun¬suri ce īnsumează strădania de a releva una din dimen¬si¬u¬nile personalităţii noastre - trecutul. Ceea ce răzbate şi iese la suprafaţă sunt sim¬ţă¬mintele şi credinţele, gāndurile şi aspiraţiile pe care noi, ca o pre¬lun¬gire a strămoşilor, le-am avut īn urmă cu multe secole.
Īn ciuda globalizării ce se prefigurează, un astfel de demers nu e niciodată inutil. Zestrea ce o moştenim poate alimenta şi reactiva energii plăpānde, poate pansa răni ale pre¬zentului şi, ce e mai important, poate prefigura viitorul.








Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2021 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite