Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Mioriţa, un fenomen cultural
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 



Poeţii şi scriitorii români şi-au manifestat deschis o admiraţie necondiţionată faţă de acest poem al literaturii populare, valorificându-i valenţele prin filtrul talentului şi al modului personal de percepere a mesajului.
■ Nichita Stănescu (1983) a mărturisit, în numele generaţiei sale şi al celor an¬te¬rioare: "Fără Mioriţa n-am fi fost niciodată poeţi. Ne-ar fi lipsit această dimensiune fun¬da¬men¬tală" (interviu în revista Flacăra, nr. 50, 1983, p.17). Mihail Sadoveanu (1923) pledează pentru "arta ei fină", încât "ne putem întreba dacă i se poate găsi pereche în alte literaturi populare şi dacă chiar literatura cultă, în infi¬nitele variaţii, a realizat vreodată un mic poem aşa de armonios şi de artistic" (Poezia populară (1923), în volumul Mărturisiri, ESPLA, Bucureşti, 1960, p. 101-102). Iar aprecierile lui Alecu Russo - care trăia cu convingerea că balada reprezintă doar rămăşiţele unei vaste epopei naţionale, chiar şi aşa socotind-o "cea mai frumoasă epopee păstorească din lume" - aveau să devină obsesii. Dovadă că în 1982 Nichita Stănescu defineşte Mioriţa ca fiind "Iliada şi Odiseea genetică a poporului nostru".
■ Arte muzicale. Tema muzicală a Mioriţei s-a aflat mereu în atenţia marilor com¬pozitori români. Din păcate prea puţine proiecte au fost materializate, însă creaţiile semnate de Paul Constantinescu, Emil Lerescu, Mircea Neagu, D.D. Stancu, Anatol Vieru, Si¬gis¬mund Toduţă şi Gheorghe Dumitrescu rămân reprezentative.
■ Arte vizuale. Dacă pentru poeţi



şi muzicieni imaginaţia oferă putinţa creării unor tablouri în mişcare, în cristale curgătoare, pentru artiştii plastici efortul e cu mult mai sub¬stanţial, pentru că trebuie să oprească această curgere a materiei în forme statice. O izbândă în acest sens e Fântâna Mioriţa. Monumentul - realizat în anul 1927 de către sculptoriţa Miliţa Petraşcu, arhitectul Octav Doicescu şi inginerul Dorin Pavel - este amplasat în Bucureşti, pe Şoseaua de Nord. În opinia criticului Luminiţa Batali, Fântâna Mioriţa expri¬mă sintetic "modernismul, prin arhitectura ei, limpede şi clară, geometrică în esenţă (.) şi prin concepţia mozaicului ce reprezintă, pe ambele ei laturi, una din legendele noastre fundamentale." Au¬toa¬rea se confesează: "Am citit de zeci de ori balada, fără să găsesc pretextul central al lucrării, până ce mi-a atras atenţia (versul) «Că l-apus de soare.». Şi aşa am ajuns să mă decid asupra imaginii fântânii. Nimeni n-a băgat de seamă că ciobanii mei se află pemanent pe un fond negru, iar numai păstorul cu mioara este făcut alb pe alb; el rămâne de aceeaşi puritate şi după apusul soarelui, aureolat de lumina lui interioară. (.) Şi astfel păstorul meu a devenit personaj solar, idee care-mi trebuia pentru a da un sens dramatic monu¬men¬tului."
Salt peste meridiane. În ciuda specificităţii autohtone, Mioriţa a depăşit demult graniţele culturii româneşti, impunându-se, graţie caracterului intrinsec de universalitate, în atenţia unor romancieri, muzicieni, istorici, artişti şi traducători de pe mai multe continente. Evident că baza acestei piramide culturale o reprezintă traducerile în principalele limbi de circulaţie internaţională, iar valorificarea temei s-a datorat adesea inducţiei generate de interesul neobişnuit pe care reprezentanţii culturii româneşti l-au manifestat faţă de această creaţie folclorică.
■ Mioriţa lui Jules Verne (1892). Celebrul scriitor francez de anticipaţie, Jules Verne (1828- 1905), publica în anul 1892 romanul Castelul din Carpaţi. Romantică şi exotică, povestirea descrie o întâmplare mai puţin obişnuită care se petrece în Tran¬sil¬vania sfârşitului de veac XIX. Personajele trăiesc, fiecare în parte, o dramă de diferite proporţii, dar axa ro¬manului o constituie drama exis¬tenţială a boierului Radu Gorj, stă¬pânul misteriosului cas¬tel : "Mândru şi demn până la excentricitate, eroul moare ca un simbol intransigent al inde¬pendenţei, iar romantica lui figură continuă să impresioneză peste ani, stăruind în conştiinţa cititorului." (Vladimir Colin, postfaţă la Castelul din Carpaţi, Jules Verne, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1980, p. 133).
Romanul începe cu proiectata nuntă a Mioriţei, fiica jupânului Colţ, cu logod¬nicul ei, Nicolae Deac, paznic de pădure şi se sfârşeşte cu săvârşirea nunţii, la care parti¬cipă toate personajele, mai puţin nefericitul boier Radu Gorj. Deşi nu se află în prim-planul acţiunii, Mioriţa (în ediţia franceză Miorita) e un personaj bine conturat. "Fru¬moasa Mioriţa" era "tare admirată din Vereşti până în Vulcan, ba chiar şi mai departe." "Ar fi putut s-o cheme cu unul din ciudatele nume păgâne, foarte iubite în familiile va¬lahe, Florica, Doina, Doiniţa. Nu, îi zicea Mioriţa, adică mieluşeau". Mai aflăm că Mio¬riţa avea 20 de ani, era " bună gospodină", dar şi instruită. "La şcoala dascălului Ho¬mo¬rod a învăţat să citească, să scrie şi să socotească (.) dar n-a fost îndemnată să meargă mai departe (.). În schimb nimeni n-o întrece când e vorba de credinţe şi le¬gende transilvănene ".


> ■ G. B. Pighi (1962). În anul 1962, Giovanni Battista Pighi, profesor la Uni¬ver¬si¬tatea din Bologna (Italia) publică volumul "Le tre ecloghe ultime - X, XI, XII". În cea de-a treia secţiune ("Ecloga XII sive ovis perdita") sunt descrise posibilele consecinţe ale unui război atomic, de factură apocaliptică. Printre puţinii supravieţiutori ai cataclismului se află şi doi păstori. Aceştia, spre a-şi fortifica speranţa şi credinţa că "omenirea îşi poate relua firul vieţii din capătul uitat al civilizaţiei", se îmbărbătează cântându-şi unul altuia "cântece bă¬trâneşti". Primul cioban - din străvechea Indie - reproduce " două hime ve¬dice", iar al doilea - din legendara Dacie - "tragănă melodios Mioriţa". Iar forţa sem¬nificaţiei e totală: lumea nu se sfârşeşte cu Mioriţa, ci lumea o poate lua de la început cu ajutorul ei. Este, printre altele, o replică severă dată interpretărilor ce vizau fatalismul mioritic.
■ Compoziţii muzicale. Interesul manifestat de etno-muzicologul Béla Bartók faţă de melosul folcloric românesc ca urmare a unor ample expediţii în satele din Tran¬silvania, s-a răsfrânt asupra compozitorului maghiar Kosa Gyorgy. Acesta realizează un text muzical pentru soprană, flaut, violoncel, harpă şi contrabas pornind de la o variantă a Mioriţei, tra¬dusă în limba maghiră de Imre Kadar, însă îndrumătorul compoziţiei a fost chiar B. Bartók. Să mai notăm momentul 1965, când la Viena are loc prima audiţie a unei creaţii muzicale aparţinând compozitorului austriac Karl Heinz Fussel, pe o temă similară, într-o partitură pentru tenor, soprană, cor de femei şi cinci instrumentişti.
■ Arte vizuale. L. Saltzman. În anii 80, Laurence Saltzman, un artist fotograf ame¬rican pasionat de temele etnografice, întreprinde o expediţie în România în încercarea de a surprinde pe pelicula fotografică câteva din esenţele capodoperei populare româneşti - Mioriţa. Timp de două decenii, creaţiile sale artistice au rămas într-o zonă de ano¬nimat, până când au intrat în atenţia Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti. Astfel, pe parcursul anului 2002 a fost posibilă organizarea unei expoziţii itinerante cu¬prinzând fotografiile artistului american, alături de care au fost expuse obiecte specifice păstoritului.
■ Traduceri. Mioriţa străbate lumea (2002). Dar adevărata dimensiune a modului în care Mioriţa a penetrat sferele altor culturi şi civilizaţii e dată de numărul covârşitor al traducerilor. Ceea ce ştim cu certitudine este faptul că până în primul an al mileniului trei Mioriţa a cunoscut 18 versiuni în limba franceză, la care se adaugă 15 versiuni în limba italiană, 14 în limba germană, 9 în limba engleză, 8 în limba rusă; în total 123 de tra¬du¬ceri, din care nu lipsesc versiuni poloneze, slovene, sârbe, ucrainene, greceşti, letone, fin¬landeze, ma¬ghiare, japoneze, arabe ş.a.m.d, antologate în volumul Mioriţa străbate lu¬mea (editat de Fundaţia cultural-ştiinţifică Biblioteca Mioriţa, Câmpulung Moldovenesc, 2001, ediţie alcătuită şi îngrijită de Ion Filipciuc).
Într-o cronică a acestui eveniment editorial, Petru Ursache (2003) preciza: "Întâlnirea cu noua înfăţişare a baladei (colind, bocet, legendă) a fost şocantă, a trezit reacţii adverse, de la en¬tuziasm la mirare, pentru că nimeni nu se aştepta la o lucrare atât de categorică şi de întinsă pe plan internaţional a acestei valoroase cărţi. Merităm lecţia. Trebuie să vină străinii să ne atragă atenţia, civilizat şi discret, asupra propriului tezaur cultural şi artistic" (în Convorbiri literare, CXXXVI, nr. 1 (85), ianuarie 2003, p. 113-114).





Colt dreapta
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta