Nunta in cer
de Mircea Eliade

Romanul "Nunta in cer", aparut in 1938 la Bucuresti, se inscrie in proza erosului si face parte din literatura interbelica, Mircea Eliade ilustrand, o data in plus, mitul iubirii si motivul cuplului ca tema unica a acestei scrieri. El ilustreaza mitul Androginului simbolizand ideea unitatii primordiale a fapturii omenesti.
Opera literara este conceputa pe doua parti , doua povesti de dragoste , doua confesiuni , realizate de personajele principale.
Subiectul romanului este plasat in Bucurestiul de alta data, cadru des intalnit in opera literara a lui Eliade.
Primul personaj-narator este Andrei Mavrodin , care ii destainuie prietenului sau Barbu Hasnas conceptia sa initiala despre iubire , cand credea ca nici un barbat nu s-ar sacrifica pentru amor. O intalnise pe Ileana in casa unui prieten architect , relateaza Mavrodin , intr-o zi cenusie de iarna, mai precis 8 ianuarie. Mavrodin este un personaj lucid , dornic sa-si analizele starile , si trece in revista toate detaliile acelei dupa-amieze cand nimic nu prevestea viitoarea relatie erotica. Atunci cand ii fusese prezentata nu i s-a parut prea frumoasa , " avea fruntea inalta si tamplele usor arcuite , parul de un castaniu stins o faceau sa para mai severa dar ochii foarte mari si nelamuriti , gura ei vasta , strivitoare " il impresioneaza puternic desi intreaga ei infatisare ii dadea un aer de Maria sau Lucia , nicidecum nu semana cu numele pe care il avea , acela de Ileana. Fiind scriitor , Mavrodin isi formase o viziune proprie despre personaje si ii relateaza lui Hasnas cu multe detalii impactul pe care l-a avut Ileana asupra lui , analizand gesturile , privirile si atitudinile ac
esteia. Desi el se astepta ca ea sa-l intrebe despre cartile lui , mai ales despre un roman de mare succes intitulat "Tineretea Magdalenei" , Ileana nu cities nimic din ceea ce publicase.
Dupa plecarea ei din casa arhitectului , Mavrodin o insoteste pana la domiciliu si neputandu-se abtine o saruta in fata casei , aceasta invitandu-l la ceai ziua urmatoare.
Ileana ii marturiseste ca abia se vindecase de o mare , unica dragoste , si ca nu va mai putea iubi. In zadar incearca Mavrodin sa afle amanunte , nereusind sa afle despre marea ei pasiune. Singurul lucru pe care Andrei il descopera din trecutul ei este faptul ca Ileana traise patru ani la Berlin , timp in care nu venise niciodata in tara.
Plecand pentru cateva zile in Moldova , in vizita la niste vechi prieteni , Mavrodin isi da seama ca nu poate sta departe de Ileana si nici ea de el , declansandu-se conflictul erotic dintre cei doi , conflict principal . Se indragosteste de ea si este nevoit sa isi paraseasca prietenii invocand un motiv fals , si se duce direct la ea acasa.
Aceasta fiind la randul ei indragostita de el , se putea citi pe fata ei ca absenta lui o naruise. Iubirea lor este reciproca , profunda , vulcanica : "Setea trupurilor noastre a fost greu de stins atunci.De mai multe ori am nadajduit ca la capatul rapirii aceleia vom intalni , impreuna moartea. N-am stiut ca poate fi atat de ispititoare moartea , atat de cald - voluptate fara spasm , beatitudine , fara strigare ".
Nevoia lor de singuratate , de izolare de restul lumii devine din ce in ce mai puternica , si hotarasc sa se duca in vacanta la Predeal pentru cateva saptamani. Intorsi acasa , la jumatatea lui februarie , se muta impreuna , acasa la Mavrodin. Febra creatiei il indruma sa inceapa a scrie o noua carte. Ea il simte instrainat , fugit de langa ea , neintrebandu-l subiectul romanului.
O intrebare stranie si neasteptata il surprinde pe Andrei , atunci cand Ileana il intreaba brusc daca nu si-ar dori un copil. Fiind artist , acesta respinge viata casnica , intrucat el considera ca artistul era blestemat sa ramana singur, fara urmasi. Ileana ii explica nevoia de a avea un fiu , deoarece ea este o femeie simpla si nu va ramane cu nimic de pe lumea asta , iar el este un scriitor , asadar , un artist. . Totusi, incearca sa-i fagaduiasca o implinire a dorintei ei, candva, cand vor vedea ca nu mai pot ramane prea mult in paradis, in cer.
Vacanta de Pasti au petrecut-o intr-un sat de munte si tristetea Ilenei este din ce in ce mai evidenta , marturisindu-i la un moment dat ca ii este frica sa nu moara singura. Devine tot mai nelinistita si are accese de disperare , nelinisti si atitudini inexplicabile. Intorsi la Bucuresti , Andrei o zareste intamplator stand de vorba aprins cu un tanar brun , inalt , pe care Ileana i-l prezinta drept fratele sau. Mavrodin devine suspicios si o acuza ca pastreaza in viata ei tot felul de secrete. Aceasta rezista tentatiei de a-i marturisi tot ceea ce dorea sa afle , si ii spune numai ca fratele acesta este fiul mamei ei din a doua casatorie , ca este un detracat si ca se vad foarte rar.
Dupa luni de zile , timp in care cei doi indragostiti traisera intr-un extaz continuu si simteau ca unirea lor e un miracol pe care numai cateva perechi l-au trait desavarsit in lume , se hotarasc sa plece in vacanta in Italia.
Dupa plecarea din Venetia ,Ileana ii marturiseste ca a mai fost acolo , iubitul ei simtind-o tulburata si nelinistita , incapabila sa arate vreun interes pentru prezent. Il roaga sa paraseasca acele locuri pentru a o scuti de chinul amintirilor ce continua sa ramana pentru el o taina de nedezlegat.
Intorsi la Bucuresti , Andrei continua sa scrie la romanul inceput , care insa nu prinde consistenta, desi Ileana il incurajeaza acum , ii creeaza conditii de creatie si il sprijina , ea incepand sa invete limba italiana pentru viitoarea lor calatorie in Italia.
Prietenii lui Mavrodin se mira ca nu a mai publicat nici o carte , iubita acestuia avand mustrari de constiinta ca el n-a mai publicat nimic de cand sunt impreuna , deci din cauza ei .
Venisera sarbatorile de iarna si colindatorii provoaca tristetea femeii , deprimarea ei pentru faptul ca-si dorea atat de mult un copil , desi el din nou ii reproseaza , intreband-o daca el nu ii este de ajuns.
Dupa plecarea colindatorilor il grabeste sa nu intarzie acasa la Alexandru , prieten de al lor , personaj despre care autorul nu ofera nici o informatie.
Sarbatorile se scurg intr-o atmosfera incarcata , tensionata , desi amandoi se straduiau sa para unul fata de altul voiosi , fericiti.
Ileana il anunta ca se va interna intr-o clinica , fara insa sa ii spuna motivul , linistindu-l numai ca nu este nimic grav.
Mavrodin se simte cuprins de o vina cumplita , necunoscuta , banuind ca ea se dusese la doctor pentru a face o intrerupere de sarcina , amintindu-si de un personaj din cartile lui. In timpul sederii ei la spital o viziteaza , timp in care este tulburat , nelinistit , multimea de ganduri provocandu-i insomnii. Se hotaraste sa se insoare cu Ileana , care , intoarsa de la sanatoriu ii marturiseste tulburata : " Acum te am numai pe tine. Trebuie sa ma iubesti mult , mult , pana la sfarsit.". Ea amana , fara motiv , casatoria , si se implica in impulsionarea lui pentru a termina romanul inceput . Ii citeste paginile manuscrisului, indemnandu-l mereu sa sfarseasca tot ceea ce a inceput.
Intr-o zi , avand mai multe curse de facut in oras , Mavrodin se intorsese acasa spre seara si gasise un plic ce continea patru pagini mari , scrise pana la ultimul rand , de la iubita sa care plecase definitiv , nu se stia incotro.
Naratorul ii relateaza in continuare lui Hasnas incercarile lui disperate de a afla unde plecase Ileana , ii descrie insomniile si deznadejdea de care suferise ingrozitor dupa ce fusese parasit de femeia iubita. Apoi se gandeste ca daca termina cartea inceputa , demult , poate ca Ileana o sa dea un semn de viata. Cartea a aparut in luna mai starnind uimirea tuturor , era cu totul diferita de celelalte opere , nu parea scrisa de el , dar ea nu a aparut , nu a trimis nici o veste. Se hotaraste sa scrie povestea de iubire intr-un nou roman , pe care-l intitulase " Nunta in cer " , dar care pacatuia fata de adevar prin " neputinta oricarui artist de a se marturisi omeneste , total , crestineste. Ai sa citesti cartea asta si ai sa vezi cat de mult se departeaza de tot ce ti-am povestit acum. Poate e mai frumoasa , dar atat." , incheie el marturisirea pe care o expusese prietenului sau. Aici se sfarseste prima parte a romanului , in cea de a doua urmand povestea de dragoste a lui Hasnas. Acesta din urma simte nevoia sa-i destainuiasca lui Andrei propria poveste de dragoste intamplata mai demult , cu opt-noua ani inainte , intrucat poate ca il va inspira intr-un viitor roman.
In urmatoarea parte a romanului , ce-l de-al doilea personaj-narator ,Barbu Hasnas, isi incepe povestea din vremea in care era un tanar student de 24 ani si urma studii de inginerie in Franta , pentru care un unchi ii trimitea lunar o bursa modesta , care-i ajungea exact cat sa-si duca zilele. Fiind pasionat de cariera de ofiter , tanarul Hasnas se inroleaza voluntar impreuna cu alti studenti romani din Franta , intrucat izbucnise primul razboi mondial. Urmeaza cateva luni o scoala militara si se intoarce pe front sublocotenent , fiind decorat de doua ori pentru merite deosebite in lupta: "Ma obisnuisem cu razboiul , ma obisnuisem foarte repede si cu gandul mortii.De altfel , nu ma legau prea multe lucruri de viata. Eram orfan , nu aveam frati si singurul meu prieten , un coleg de la scoala , murise in primul an de razboi. Eram fericit ca pot lupta ca ofiter in armata franceza" .Dupa integrarea Romaniei in razboi , Hasnas se intoarce in tara , fiind emotionat la gandul ca ar putea muri pe pamantul strabun.
In anul 1917 , tanarul ofiter se afla intr-un tren foarte agl omerat , care se pusese brusc in miscare si o fetita de vreo 15 ani striga disperata , deoarece matusa ei ramasese pe peronul garii. Hasnas o ajuta pe fetita , ce se numea Lena , sa coboare in gara de destinatie , o da in grija unui prieten care urca acolo. Peste o saptamana , afla de la acesta ca fetita fusese luata de un ofiter , care spusese ca e varul ei.
Intre timp , Hasnas isi mosteneste unchiul si devine un om bogat. La cei 30 de ani ai sai avea o avere , o bogata experienta de viata , nu se indragostise niciodata , ba mai mult, cu femeile era poate un cinic , avand o relatie amoroasa cu sotia unui deputat. Era prin 1924 cand eleganta si desfranarea Bucurestiului atinsesera culmi nemaipomenite , Hasnas aflandu-se acasa la o o prietena de a sa , Clody , ce dadea o petrecere. Aceasta i-o prezinta pe Lena , ultima fecioara din secolul XIX. El o recunoaste pe fetita din tren si , intreband-o ce s-a intamplat dupa ce o lasase in gara , aceasta ii spune ca a doua zi sosise matusa ei , negand ca ar fi luat-o un var imbracat in uniforma de ofiter.
Tanara este cu totul deosebita fata de celelalte femei : " Mi se parea ca nu e deloc la locul ei in casa aceasta , la aceasta ora mai ales , atat de sobra si atat de serioasa cum arata. Avea parul tuns scurt , baieteste , ca toate celelalte fete , dar coafura aceasta ii dadea ,ei, un aer de studenta din romanele rusesti , o facea parca si mai pura , caci ii lumina fruntea aproape artificial". Fortat de Clody , Hasnas o saruta fortat fiind intampinat de urale si de batai din palme din partea invitatilor. Lena se prezinta dezgustata si il ignora , dansand cu altcineva. O intaleste peste cateva zile tot in casa prietenei sale , Clody , iar peste alte 10 zile o zareste , suprins , in vagonul-restaurant al trenului care mergea la Milano. Coboara impreuna la Venetia , se plimba prin piata San Marco discutand despre experienta amoroasa a barbatului care ii marturiseste ca n-a iubit niciodata desi cunoscuse destule femei , ceea ce face ca Lena sa-l compare cu Don Juan.
Personajul-narator ii evoca lui Mavrodin scena petrecuta la hotel in aceeasi seara. Lena parea total absenta iar Hasnas constata uimit ca fusese intr-adevar fecioara si ca nici o mangiere nu-i tulburase oboseala sa inghetata.
Aceasta, in ziua urmatoare , cu ochii stralucitori si cu fata imbujorata , ii acorda - in gluma - cinci zile ca se se indragosteasca de ea. Peste cateva zile, era total schimbat , incurcat si timid , simtea cum o nelamurita fericire incepea sa il cuprinda si se surprinde declarand ca s-a indragostit cu adevarat , declansand conflictul erotic dintre cei doi , de asemenea conflict principal.
Aflandu-se la Nisa , un conoscut il felicita pentru frumusetea logodnicei sale , el negand cu fermitate ca nu sunt logoditi , apoi gandul acesta nu-i da pace si seara , la masa o intreaba brusc daca vrea sa fie sotia lui. Peste o luna s-au casatorit la Paris , avand ca martori un cerc restrans de prieteni. Intorsi la Bucuresti , scenele de gelozie se dezlanduie intre cei doi , vechile relatii ale lui Hasnas declansand intre ei conflicte care le ameninta iubirea. Desi era constient ca Lena ii era necesara ca aerul , ca apa , ca lumina , este uneori exasperat , alteori melancolic , simtind iubirea ca pe o boala.
Femeia se schimbase si ea dupa casatorie , renuntase la multe preocupari care-i placusera inainte , ca arta , muzica , dar nu putea deveni mondena , nu-i placeau vizitele , nu se putea acomoda cu snobismul societatii bucurestene. Dupa vreo sase luni de la stabilirea lor in Bucuresti , Hasnas ii destainuie unui prieten ca se simte nefericit , desi este convins ca Lena il iubeste tot atat de mult cat o iubeste si el , pentru el fiind prima oara cand iubeste cu adevarat. La sugestia prietenului , aceea de a se desparti , isi recunoaste neputiinta : " Nu pot. Ar fi mai cumplit sa traiesc fara ea. Acum , dupa ce-am cunoscut-o , dupa ce ne-am indragostit unul de altul , nu mai e nimic de facut:trebuie sa traim impreuna. Pana la sfarsitul vietii". El constientizeaza ca dragostea lor este definitiva , ca orice s-ar intampla nu se mai pot desparti , ca sunt legati unul de altul.
Dupa aniversarea celui de al treilea an de casatorie , cateva intamplari minore strica din nou echilibrul casatoriei , ce parea instalat definitiv. Lena pierde piatra de la inel si acest lucru o afecteaza peste masura.
Analizandu-si starea cu deznadejde de care era dominat , el regreta ca a lasat sa treaca atata timp , timp scurs ireversibil , in care isi da seama ca gandurile sotiei sale nu se potriveau cu ale lui. In seara aceea Lena nu a coborat la masa pretextand ca nu se simte bine , iar Hasnas a plecat la club sa se distreze , lipsind - pentru prima data de la casatorie - o noapte intreaga de acasa.Intre cei doi soti se instalase o atmosfera tensionata. Lena pleaca de acasa si spre miezul noptii el primeste de la ea o scrisoare prin care ii spune ca in noaptea aceea va dormi la matusa ei , ca a doua zi il va vizita un avocat , ca ii multumeste pentru fericirea pe care i-a daruit-o in cei 3 ani.: " Era o scrisoare de adio , pe care , sunt sigur , o incepuse de mai multe ori , ca sa nu para prea patetica si , in acelasi timp , sa ramana destul de prietenoasa". Hasnas s-a dus imediat la ea si a gasit-o foarte obosita cu figura aspra , opaca , sperand la o impacare. Ea ramane insa neschimbatoare, el se incranceneaza si se hotaraste brusc sa se desparta. Are impresia ca decizia lui se bazeaza pe principii morale solide , ca despartirea se produsese numai pentru ca ea nu voia sa aiba copii , iar pentru el lucrul acesta e o datorie sacra.
Suferinta lui este de neinchipuit si timpul nu-i amelioreaza disperarea , dimpotriva dorul lui pentru ea crescuse iarasi . Orgoliul il impiedica sa mai faca o incercare de impacare cu sotia sa , desi aflase de la un prieten care o intalnise ca si ea sufera cumplit si ca ajunsese de nerecunoscut. Aflat la Paris afla ca murise matusa Lenei , ii trmite o telegrama de condoleante si ea ii multumeste printr-o simpla carte de vizita , cu numele ei de fata.
Abia acum Hasnas intelege cu durere ca Lena nu-i mai apartine si simte ca viata lui a ratat intr-un lamentabil naufragiu. Intors la Bucuresti dupa cateva luni , Hasnas este dornic sa afle amanunte despre viata Lenei , dar nimeni nu mai stia nimic despre ea , se izolase complet. Intr-o dimineata el se duce s-o vada , o gaseste emotionata si trista , dar constata cu amaraciune ca nimic nu mai putea construi intre ei o punte de legatura.
Povestea aceasta are opt ani de la intamplarile relatate ,Barbu Hasnas fiind acum recasatorit , avand doi baieti frumosi care isi petrec vara impreuna cu mama lor in Elvetia. Considera si acum , dupa atatia ani ca nu te intalnesti cu o asemenea dragoste decat o singura data in viata.
Cei doi naratori , Andrei Mavrodin si Barbu Hasnas venisera la cabana ca sa mearga la vanatoare si-i marturiseste gazdei , care se arata uimita ca-i gasise treji , ca au stat de vorba toata noaptea si au povestit fiecare dragostea din tinerete. Mergand tacuti si ganditori , Mavrodin intreaba deodata cu glasul sugrumat de emotie daca Ileana ar mai putea trai , raspunsul fiind 'nu' din partea amandurora.
Ideea iubirii profunde este privita prin prisma celor doi eroi care-si rememoreaza , prin confesiune , starile si sentimentele de dragoste asa cum le apar dupa o perioada lunga de timp.

Mesajul operei prezinta imperfectiunea in relatiile de amor , ca iubirea de foarte putine ori poate fi traita in egala masura si de barbat si de femeie , pe o lunga durata de timp asemenea unei 'nunti in cer' ce dureaza la nesfarsit.

Acest roman m-a impresionat deoarece povestile celor doi stau in opozitie, fiecare dintre cei doi barbati pe care ii iubise femeia dorise sa obtina de la ea exact ce respinsese celalalt, insa , totodata , avand foarte multe in comun.