Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Sara pe deal - idilă a dealului şi a inserării
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Scrisă īn 1871, poezia a avut o a doua versiune, cuprinsă īn poemul Eco (varianta ultimă a Ondinei). La 1 iulie 1885 a fost publicată independent īn "Convorbiri literare". Trebuia să fie inclusă īn volumul Lumină de lună.
Dispunerea pe trei planuri a elementelor spaţiului, coincidenţa sensurilor spaţialităţii şi temporalităţii ş.c.l. demonstrează elaborarea atentă, riguroasă, matură a poeziei.
Trei planuri ale verticalităţii (valea - salcāmul şi dealul - bolta), un mo-tiv-nucleu temporal reunind conotaţiile aceleiaşi valori: sacralitatea; acestea sunt determinările. Amurgul (,jara") şi vechimea sunt reprezentări ale timpului sacru - al genezei, al izvorārii (cf. Ioana Em. Petrescu).

Sara pe deal e o "idilă a dealului şi a inserării" (spaţiu şi timp sacre). Elementele caracteristice fiecărui plan (fumul īn vale, fāntānile, salcāmul, stelele etc.) īşi pierd īn mare măsură valoarea picturală. Nu contururi, nu obiecte numesc acestea, ci esenţe ce construiesc o atmosferă, un univers armonic. Eminescu nu e un poet descriptiv literalmente. Aparenta picturalitate e concurată energic (şi īn favoarea esteticului) de poetizare, de stilizare. Reperele spaţiului au valoare de semn, de simbol. Buciumul, reprezentānd nostalgia depărtării, clopotul, toaca, fluierul sunt sonorităţile acestui spaţiu smuls pe verticală şi spre eternitate. Timpul izvorārii - al stelelor născānd, al apelor izvorănd, al turmelor urcānde un reper nedeterminat, mereu generativ, proiectat īntr-o infinitate originară. Eternitatea este "dimensiunea" consonantă īnălţimii. Corespondentul terestru al eternit&#



259;ţii e vechimea. De aceea salcāmul e vechi, la fel clopotul, streşinile.

Ordonatoare, mişcarea pe verticală a elementelor spaţiului sugerează aspiraţia cosmică a spaţiului terestru, pe care o subliniază şi verbele "urcă, "ridică", şi epitetul "īnaltul". Că ideea e "elaborată" stă mărturie mişcarea "ilogică" a turmelor la deal şi transfigurarea salcāmului īn arbore de deal.

Pe aceste dimensiuni dealul şi salcāmul devin un ax al universului la care se raportează sentimentul iubirii ca principiu absolut, originar, tutelar.

De ce a asociat Eminescu acest peisaj eroticii? De ce aparenta familiaritate rămāne insuficientă? De ce stilizarea e modelul cel mai "fertil" īn realizarea consonanţei cadru - sentiment?
Toate īntrebările anterioare ar avea ca răspuns o abstracţiune, starea de potenţialitate: īn plan erotic īntālnirea rămāne virtuală; ea e sentimentul care apropie contrariile, care prefigurează armonia lumii şi oferă modelul unităţii primordiale. I se potriveşte mişcarea ascensională ca ţāşnire spre īnalt a fiinţei, īntālnirea e doar un proiect (,sta-vom", "vom adorm?1), căci iubirea are ca atribut esenţial idealitatea. Ritualului erotic nu-i lipseşte alunecarea īn somn sub efectul narcotic al florilor de salcām: ,Ne-om răzima capetele-unul de altul I Şi surāzānd vom adormi sub īnaltul, / Vechiul salcām. - Astfel de noapte bogată, I Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?".
Vechimea (eternitate "umanizată") e corespondentul duratei necesare īmplinirii īn absolut a iubirii. Legătura cu
sacralitatea ca atribut al timpului şi sentimentului nu e deloc īntāmplătoare. De aceea, nici unul din elementele spaţiului nu poate fi doar un "accident" al contururilor geografiei rurale. Nu e vorba de "obiecte", ci de concepte. Dealul e o "idee" a īnălţării calme, poetice, ca un proiect de "absorbţie" spre cosmic.
Aceleiaşi armonii de sensuri, dominate de ideea vechimii, īi corespunde stilistic o altă armonie - a cuvintelor cu sonorităţi arhaice: sară, īmple, nouri, a răzima. Melodic, ritmul şi acustica servesc tot armoniei; asonanta (lui "n" īn primul vers sau a lui "ī" īn versul al doilea) reflectă nostalgia depărtării, evocarea adāncurilor.

Dar ideea unităţii dimensiunilor e slujită şi de o anume tehnică a dualităţii: auditivul corespunde vizualului, pastelul - idilei, descrierea - narati-vităţii, concretul - abstractului.

Limbaj īn mare măsură "redus" la o simplitate exemplară, discursul poetic mai păstrează doar cāteva epitete (metaforice), o comparaţie deloc rară, viitorul īn inversiune (^ta-vom", ^pune-ţi-vof), viitor popular ("ne-om răzima"), interjecţie exclamativă, anaforă (versurile 17-l8) - acestea sunt cele mai importante elemente figurative.
La nivel prozodic, dodecasilabul (versul amplu de 12 silabe) combină co-riambul (picior metric de patru silabe, prima şi ultima accentuate), īnaintea cezurii, cu doi dactili şi un troheu. Nu atāt ritmul şi măsura, cāt muzicalitatea interioară a poeziei sunt sugestii şi ele ale elanului sufletesc, ale armoniei umanului şi cosmicului.



Colt dreapta
Noteaza documentul:
In prezent fisierul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta