MEDIUL SI INFLUENTA ACESTUIA ASUPRA INTREPRINDERII

1. Consideratii teoretice privind mediul ambiant al firmei

Parte componenta a economiei si societatii, firma considerata un sistem complex si dinamic, prezinta multiple legaturi cu mediul in care exista si isi desfasoara activitatea pentru care a fost constituita. In perioada actuala, firma a capatat din ce in ce mai mult caracterul de sistem deschis fapt care se poate explica atat prin faptul ca receptioneaza si este influentat de transformarile produse in mediu cat si pri n aceea ca la randul sau, firma prin intermediul bunurilor materiale si a serviciilor pe care le realizeaza influenteaza mediul in care actioneaza. Deci putem aduce in continuare ca o intarire a celor spuse mai sus, parerea unui mare specialist in domeniu care spunea ca firma "este un complex ce se organizeaza in viata socio-economica, in calitate de ansamblu de sine statator aflat insa in continue si multiple legaturi cu mediu"

In demonstrarea importantei desavarsite a cunoasterii mediul ambiant al oricarei intreprinderi care functioneaza intr-o economie de piata au fost aduse urmatoarele argumente

O unitate economica poate satisface anumite categorii de nevoi, atat cantitativ cat si calitativ doar in conditiile in care cunoaste si ia in considerare evolutiile mediului ambiant;

Realizarea unor strategii si politici de firma realiste care sa asigure calitate si profitabilitate activitatii desfasurate de aceasta, impune includerea evolutiei factorilor de mediu corespunzator situatiei date;

In lipsa considerarii factorilor de mediu, nici o unitate economica nu poate aprecia corect si nu poate sa-si asigure resursele umane, materiale, financiare si informationale de care are nevoie pentru functionarea si dezvoltarea sa;

Pentru asigurarea unor subsisteme organizatorice si informationale eficace, cat si pentru adoptarea si aplicarea de decizii si actiuni este imperios necesara cunoasterea evolutie factorilor de mediu care ne permite sa apreciem necesitatile si oportunitatile prezente si de perspectiva ale mediului ambiant;

Mediul ambiant al firmei este un concept extrem de disputat in teoria economica a domeniului, cunoscand o multime de definitii. Insa unii specialisti considera ca este un aspect inca neelucidat data fiind complexitatea mediului precum si elementele sale componente extrem de numeroase alaturi de legaturile existente intre ele. Nu de putine ori au fost realizate suprapuneri a doi termeni extrem de diferiti si anume mediul ambiant si mediul inconjurator.

Pentru delimitarea acestor doua notiunii mai multi specialisti au incercat diverse definitii in care arata diferentele dintre acestea.

Mai precis, academicianul Mihai Draganescu spunea "...daca ne gandim la om nu este greu de observat ca pentru el principalul mediu ambiant este societatea. Mediul social cuprinde doua mari componente: un mediu tehnologic si un mediu interuman. . Prin mediu inconjurator pentru om intelegem si societatea, in timp ce prin mediul inconjurator pentru societate intelegem numai mediul inconjurator natural deoarece tehnologicul este social"

In conceptia unor specialisti francezi, mediul ambiant al firmei "este constituit din ansamblul organizatiilor, actorilor si factorilor a caror existenta este susceptibila de a influenta comportamentul si performantele intreprinderii"

Este bine cunoscut faptul ca mediul ambiant este o notiune extrem de complexa, fiind alcatuit din "elemente de natura: politica, sociala, economica, tehnologica, juridica, etc. care se manifesta pe plan national si international si actioneaza asupra firmei nu in mod izolat ci in stransa lor interdependenta"

Deci, sansele oricarei unitati economice de a-si atinge obiectivele pe care si le-a propus si de a continua activitatea corespunzator acestora, depind atat de capabilitatile ei umane, financiare, tehnologice si manageriale, cat si de interdependentele pe care le are cu o multitudine de elemente care in ansamblul lor alcatuiesc ceea ce este denumit generic mediu.

Multitudinea elementelor componente ale mediului sunt surprinse cel mai bine in definitie profesorului O. Nicolescu care spune: "Astfel, mediul ambiant cuprinde toate elementele exogene firmei, de natura economica, tehnica, politica, demografica, culturala, stiintifica, organizatorica, juridica, psiho-sociologica, educationala si ecologica ce marcheaza stabilirea obiectivelor acesteia, obtinerea resurselor necesare, adoptarea si aplicarea deciziilor de realizare a lor"

O alta definitie extrem de precisa a mediului ambiant este: "Mediul firmei reprezinta ansamblul fenomenelor, situatiilor, fortelor externe si oricaror alte forme de manifestare a acestora care formeaza cadrul de existenta si de actiune al firmei".

Caracteristicile cele mai importante ale mediului ambiant al firmei pot fi sintetizate in:

unicitate caracteristica ce desemneaza faptul ca orice unitate economica are mediul sau propriu individualizat si irepetabil, adica daca doua firme au un profil extrem de asemanatoare, totusi mediile de lucru sunt diferite;

dinamism, fapt demonstrat de schimbarile repetate si diferite pe care le suporta elementele componente;

sensibilitate la influenta trasatura ce rezida in faptul ca pe langa aceea ca mediul determina activitatea firmei, acesta suporta la randul sau influentele acesteia care sunt proportionale cu marimea sa, cu volumul afacerilor sale, pozitia detinuta in cadrul domeniului in care actioneaza. Cunoasterea acestei trasaturi a mediului ambiant da posibilitatea firmei de a descoperii zonele cele mai sensibile si oportunitatile pe care acesta le ofera.

Daca analizam circumstantele in care isi desfasoara firma activitatea precum si felul in care este influentata de catre acestea, se pot deduce trei tipuri de mediu si anume:

mediul stabil care in conceptia unor specialisti exista doar teoretic si presupune adoptarea unei structuri care nu poate fi modificata pe termen scurt si mediu, iar directiile de actiune vizeaza specializarea capitalului uman;

mediul schimbator, este un mediu specific domeniilor serviciilor si constructiilor si se caracterizeaza prin diverse modificari, de amplitudini diverse si de cele mai multe ori previzibile prin utilizarea unor metode adecvate de anticipare a producerii lor;

mediu turbulent, caracterizat prin modificari greu de anticipat si extrem de frecvente, cu incidente majore asupra unitatii economice. Rezistenta la schimbari a firmei este data de insusi confruntarea ei cu un asemenea mediu, iar in perioada de adaptare, dinamismul managerial este deosebit. Acest tip de mediu este cel mai des intalnit in ramurile de varf ale economiei, celor de inalta tehnologie, caracterizate printr-un grad de innoire a produselor extrem de ridicat si tehnologie de ultima generatie.

Dupa parerea lui I. Ansoff , principalii factori care determina nivelul de turbulenta al mediului firmei se refera la: rapiditatea schimbarilor, variatiile pietei, preferintele clientilor, cerintele organismelor guvernamentale sau ale grupurilor de presiune.

Luand in calcul cele mai recente abordari referitoare la mediu, se poate afirma ca acesta este un ansamblu de "actori" si grupuri de interese (stokeholders ) care include proprietarii sau actionarii, managerii, salariatii, furnizorii, clientii, bancile, statul, comunitatea locala, etc. Acestia pot fi afectati de modul de concepere si desfasurare a activitatii intreprinderii si, la randul lor, dispun de diferite mijloace de control asupra acesteia.

Astfel, daca conform conceptiilor traditionale, scopul final al oricarei unitati economice era satisfacerea intereselor actionarilor, astazi trebuie sa se aiba in vedere si armonizarea diferitelor interese ale stokeholderilor. Deci, intreprinderile vor trebui sa depaseasca situatia in care raspundeau in mod pasiv constrangerilor interne si externe, si sa se orienteze spre raspunsul selectiv, in functie de importanta resurselor, gradul de control al diferitelor grupuri de interese asupra utilizarii si distributiei lor, existenta altor surse alternative si posibilitatea de a apela la acestea, etc.

In actuala perioada mediul ambiant al intreprinderii a dobandit o sfera mai larga de cuprindere, cu care intretine mai multe tipuri de relatii, care dupa climatul in care se dezvolta si statutul partenerilor, pot fi de mai multe categorii, mai precis concurentiale, de colaborare, de alianta sau dominare. Aceste relatii sunt surprinse in schema de mai jos, adaptata dupa J. Ch. Mathe:

Figura nr. 2.1.Intreprinderea si relatiile sale cu mediu ambiant

Din cele relatate mai sus, se poate spune ca mediul ambiant trebuie analizat intr-o viziune dinamica prin care se pot determina evolutiile favorabile sau nefavorabile ale componentelor sale, care duc la franarea sau dinamizarea activitatii oricarei unitati economice.

Se mai poate concluziona si faptul ca relatia dintre firma si mediul ambiant este una de conexiune inversa, adica firma este influentata de mediul ambiant prin multitudinea de elemente componente, dar si mediul este la randul sau influentat de catre fiecare firma in parte prin intermediul bunurilor materiale si a serviciilor pe care le realizeaza.

Referitor la modificarile produse in mediului ambiant majoritatea autorilor grupeaza factorii de influenta dupa provenienta si rolul lor in viata economico-sociala in doua mari categorii si anume: factori de mediu naturali, adica conditiile de sol, atmosfera, ape curgatoare, lacuri, paduri, si factori de mediu artificiali, daca ne referim la conditiile create de om pentru ameliorarea conditiilor de viata si munca. Mediul ambiant poate fi impartit in functie de modificarile care pot aparea, in mediu intern si mediu extern firmei.

In literatura de specialitate existe o multitudine de incercari de clasificare a factorilor de influenta, precum si de cuantificare a marimii si sensului lor. In general cea mai acceptata clasificare a factorilor de influenta a-i mediului ambiant este

Ø      factorii economici, care cuprind variabile de ordin economic care joaca un rol important in dezvoltarea sau franarea activitatii firmei, avand o actiune directa asupra acesteia. Ne referim aici la cheltuieli si venituri, preturi si tarife, piata interna si externa, etc.;

Ø      factorii de management care influenteaza firma din exterior si ne referim la organizarea economiei nationale, coordonarea la nivel macroeconomic, etc.;

Ø      factori tehnici si tehnologici, ce pot produce modificari substantiale in gestiunea si activitatea firmei si includem aici progresul tehnic, calitatea cercetarii stiintifico-tehnice, nivelul brevetelor, etc.;

Ø      factorii demografici, ce se refera la totalitatea elementelor demografice ce pot influenta activitatea firmei si anume: numarul si structura populatiei, ponderea structuri ocupate, etc.;

Ø      factorii socio-culturali, care au de regula o actiune indirecta dar extrem de importanta si includem aici sanatatea, invatamantul, cultura, etc.;

Ø      factori ecologici care au capatat noi accente in perioada actuala si pot influenta firma intr-o masura foarte mare si care se refera la: resursele naturale, clima, vegetatia, apa, solul, etc.;

Ø      factorii juridici, care cuprind totalitatea actelor, legilor, decretelor si hotararilor guvernamentale ce pot influenta firma si activitatea sa;

Ø      factori politici unde se pot include politica economica, sociala, stabilitatea economica sau instabilitatea politica, etc.

Dupa parerea altor specialisti in domeniu, elementele ce intra in componenta mediului ambiant al firmei sunt de natura diferita, si dat fiind acest fapt se pot determina urmatoarele laturi ale acestui mediu:

Latura sociala care cuprinde ansamblul relatiilor umane pe care firma, managerii si salariatii acesteia le au cu persoane si organizatii exterioare, cu societate in general. Pentru firma, aceste relatii cuprind norme de comportament, atitudinile si valorile consacrate ale societatii, precum si comportamentul individual si colectiv motivat de aceste valori;

Latura economica este latura mediului firmei care are un impact direct asupra acesteia si cuprinde urmatoarele elemente componente: stabilitatea economica generala, rata inflatiei, rata somajului, cursul valutar, politica guvernamentala macro si microeconomica, coeficientul riscului de tara, rata dobanzilor, situatia industriei de profil, structura pietei, forte de negociere a sindicatelor, puterea de cumparare interna, mecanismul formarii preturilor, sistemul de impozite si taxe, etc.;

Latura tehnologica este caracterizata in primul rand de progresul tehnic care are un caracter exploziv, complex si multilateral si se manifesta in urmatoarele directii: aparitii de noi produse si servicii, aparitia unor solutii alternative pentru materiile prime, producerea de schimbari in produsele si serviciile complementare;

Latura ecologica aparuta ca urmare a impactului pe care il are activitatea desfasurata de catre firma asupra mediului inconjurator, care la randul sau actioneaza asupra firmei prin oferirea unui cadru de activitatea favorabil sau defavorabil;

Latura legislativo-normativa care insumeaza restrictiile impuse de legi si decizii asupra firmei si activitatii sale. Tot aici sunt incluse si influenta exercitata de firme si grupe de firme cu interese comune asupra organismelor cu prerogative in elaborarea, fundamentate si adoptarea legilor si celorlalte acte de reglementare.

2. Mediul extern

Asa cum am aratat in subcapitolul anterior, mediul oricarei firme se imparte in mediu intern (compartimentele, persoanele si grupurile din cadrul firmei ce pot influenta intr-un sens sau altul firma) si mediu extern (fortele principale din afara firmei care au un potential semnificativ de impact a firmei). Aceasta impartire a mediului ambiant se datoreaza in principal miscarilor ce au loc in mediul firmei.

Prin intermediul teoriei sistemelor se poate pune in evidenta importanta desavarsita a mediului pentru firma. In consonanta cu perspectiva sistemelor, o unitate economica va avea un succes maximizat daca ea opereaza cu un sistem deschis care interactioneaza in permanenta cu mediul sau extern, iar acesta ii ofera un feedback continuu. Aceste aspecte impun ca intreprinderile sa posede manageri dispusi sa intreprinda actiuni sustinute pentru cunoasterea si intelegerea mediului extern caruia trebuie sa-i faca fata.

In literatura de specialitate mediul extern este segmentat in doua parti   distincte si anume: mediul general sau mega-mediul si mediul specific sau mediu sarcina. Cele doua mari segmente sunt reprezentate in figura nr. 2.1.

Intr-o alta conceptie, dat fiind faptul ca realizarea unui studiu complet al mediului este extrem de complex si dificil, este indicat sa se procedeze de o maniera analitica si selectiva, impartind aceasta "nebuloasa" care este mediul extern in doua segmente ce ne pot ajuta in mai buna intelegere a impactului lor si a factorilor de influenta asupra activitatii intreprinderii si a relatiilor cauza-efect. Astfel , mediul ambiant al intreprinderii este impartit in: micromediu, segmentul compus din organizatiile si grupurile de interese care intervin in imediata apropiere a firmei, mai precis furnizorii, intermediarii, concurentii, clientii, organizatii financiare, puterea publica, etc. si macromediu sau mediul larg alcatuit din acei factori, conditii si mega-tendinte ce se manifesta in societate si nu pot fi revendicate de catre anumite organizatii, insa pot influenta intreprinderea intr-un mod extrem de evident.

Figura nr. 2.1. Mediul extern si intern al intreprinderii

Mega-mediu sau mediul larg poate fi definit ca acea parte a mediului extern al firme, care reprezinta expresia factorilor, conditiilor si tendintelor largi din societate, ce pot influenta intr-o anumita masura firma si activitatea desfasurata de catre aceasta.

Cele cinci elemente ale mega-mediului sunt: elementul tehnologic, elementul economic, elementul socio-cultural, elementul juridico-politic si elementul international. Specific acestor elemente este faptul ca nu pot fi modificate sau influentate de catre activitatea unei singure firme.

Elementul tehnologic, este segmentul mega-mediului care reflecta nivelul creativitatii si posibilitatile de aplicare a rezultatelor acesteia in realizarea bunurilor si serviciilor, nivelul tehnic si tehnologic, schimbarile tehnologice aparuta ca urmare a cercetarii stiintifice precum si efectele posibile ale acestora ce se pot materializa in noi produse si servicii. Mai precis elementul tehnologic reflecta "nivelul de cunostinte in ceea ce priveste productia de bunuri si servicii" . Chiar daca unele intreprinderi au un avantaj competitiv oferit de detinerea unor cunostinte tehnice, brevete de inventii si patente, acestea nu pot determina influenta elementul tehnologic in ansamblul sau, deoarece tuturor celorlalte firme le este aproape imposibil sa afecteze pozitiv sau negativ progresul tehnologic.

Elementul economic este parte a mega-mediului in care se realizeaza etapele de producere, distributie si consum a bunurilor, serviciilor si lucrarilor realizate. Din cadrul acestui element fac parte factori precum rata cresterii economice, rata inflatiei, rata dobanzii, infrastructura, veniturile, balanta comerciala, etc. In general, tarile au economii hibrid, in care elementele celor doua tipuri de economii traditionale se combina in anumite proportii si in anumite nivele de corelatie sau contradictie. De aceea multitudinea de firme care actioneaza in diferite tari, trebuie sa se supuna pe langa regulilor pietei si diverselor reguli economice. De exemplu, in oricare sistem economic, firmele sun influentate de factori economici pe care nu ii pot modifica, precum rata inflatiei si rata dobanzii.

Elementul politico-legislativ reprezinta partea componenta a mega-mediul alcatuit din sistemul guvernamental si juridic in care o firma trebuie sa-si desfasoare activitatea. Firmele care actioneaza intr-o anumita tara se va subordona cadrului legal general al tarii respectiva, va fi guvernata de o diversitate de legi care specifica expres modalitatea in care ele functioneaza, va actiona in consonanta cu deciziile tribunalelor si a curtii supreme care le permite sa-si revizuiasca procedurile in ariile de litigiu probabile sau sa caute consultanta juridica. De asemenea o firma este influentata de sistemul politic existent in tara in care functioneaza, stabilitatea sau instabilitatea politica oferind succes sau insucces activitatii desfasurate la fel ca si politicile economice avansate si aplicate de catre guvern in economia respectiva.

Elementul socio-cultural poate fi definit ca "totalitatea atitudinilor, valorilor, normelor de conduita, comportamentelor si tendintelor demografice caracteristice unei arii geografice date" . In actuala perioada, este bine stiut ca inclusiv aspectele socio-culturale se afla intr-o permanenta schimbare si transformare. Acest aspect impune managerilor oricarei firme o atentie sporita in analiza si intelegerea elementului socio-cultural pentru evitarea amenintarilor si fructificarea oportunitatilor. Schimbari actuale care se manifesta si in tara noastra sunt: scaderea ponderii muncitorilor din grupa de varsta 18-24 de ani, cresterea varstei la care se realizeaza casatoria, acordarea unei importante mai ridicate siluetei care duce la schimbarea obiceiurilor de consum, etc.

Deosebit de important pentru managementul oricarei firme care functioneaza in conditiile extrem de complexe ale economiei de piata este diagnosticarea mediului extern care le permite relevarea amenintarilor, constrangerilor sau oportunitatilor prezente ale mediului precum si previzionarea evolutiei pe termen lung a domeniului in care actioneaza. Analiza mediului extern trebuie sa urmareasca, in mod sistematic, principalele caracteristici, tendinte si influente posibile ale macro-mediului.

Mediul extern specific sau micromediul poate fi definit ca totalitatea organizatiilor si grupurilor de interese ce actioneaza in imediata apropiere a intreprinderii si au o influenta reala sau potentiala asupra capacitatii acesteia de a-si atinge scopurile.

In conceptia altor specialisti in domeniu, mediul extern specific, parte componenta a mega-mediului, reprezinta "multimea de elemente specifice din afara cu care organizatia interactioneaza in procesul conducerii business-ului ei"

Cele mai importante elemente componente ale mediului extern specific se refera la clientii firmei, concurenta, furnizorii, autoritatile de stat locale si piata fortei de munca. In ultima perioada o importanta din ce in ce mai mare in cadrul acestui mediu il prezinta intermediarii si organismele financiare.

Micromediul depinde in mare masura de tipul produselor si serviciilor pe care la realizeaza si le ofera pe piata, dar si de aria geografica in care firma isi desfasoara activitatea . Asa cum am aratat si in subcapitolul anterior, o firma care actioneaza singura, intr-o anumita arie geografica, prezinta dificultati majore in influentarea mega-mediului, insa nu acelasi lucru se poate afirma despre mediul specific care poate fi modelat mult mai usor mai ales daca firma prezinta o putere economica deosebita in zona respectiva. Pentru cunoasterea mediului specific, orice unitate economica orice intreprindere trebuie sa-si evalueze propria sa situatie. Totodata se considera ca fiind oportuna intelegerea mai intai a mediului concurential in care functioneaza firma, apoi a mediului specific, a relatiilor firmei cu stokeholderii, iar mai apoi din mega-mediul sa se selecteze acele "universuri" care au o influenta semnificativa asupra industriei si comportamentul diferitelor firme ce actioneaza in aceasta.

Pentru o firma de sanatate de exemplu, mai precis o unitate medicala, elementele mediului extern specific ar putea avea urmatoarea alura: clientii sunt diverse persoane, concurentii sunt firmele de acelasi profil din zona in care actioneaza aceasta, agentiile guvernamentale se refera la Camera de Comert si Industrie, Agentia Locala pentru Protectia mediului, furnizorii sunt agentii economici care au acest obiect de activitate din diverse zone, iar piata fortei de munca se refera in special la piata celor specializati in acest domeniu.

Clientii parte componenta a mediul extern general, sunt reprezentati din totalitatea indivizilor si a organizatiilor care solicita si consuma produsele, serviciile sau lucrarile realizate de firma in cauza. In actuala perioada orice firma a constientizat faptul ca este extrem de important sa cunoasca mult mai bine consumatorii produselor sale, realizand in acest sens diverse studii pentru a cunoaste comportamentul clientilor sai si concentrandu-se spre acele segmente a caror necesitati sunt satisfacute mai bine de catre firma respectiva decat oricare alta.

Concurenta o alta componenta a mediului extern specific oricarei firme se refera la ansamblul persoanelor juridice care realizeaza sau au posibilitatea reala de a realiza si oferii pe piata produse si servicii rivale. Tot concurenti sunt considerati si acei agenti economici care sunt interesati de puterea de cumparare a clientilor, sau le afecteaza aceasta capacitate. In analiza concurentei orice firma care isi propune sa contracareze efectele negative ale acesteia trebuie sa realizeze o analiza amanuntita care cuprinde urmatoarele etape: definirea mediului concurential, identificarea principalelor caracteristici ale mediului concurential, analiza fortelor concurentiale si a intensitatii concurentei si analiza pozitionarii concurentilor. Pentru a fi si ea o concurenta redutabila pentru partenerii de afaceri, orice firma trebuie sa analizeze foarte bine actualele firme concurente precum si potentiali concurenti ce pot intra pe piata, sa evidentieze atuurile si slabiciunile concurentilor in scopul de a pune bazele unor avantaje competitive durabile, tinand cont de potentialul sau intern si de capacitatea sa de mobilizare, pentru adaptarea si transformarea resurselor corespunzator exigentelor mediului concurential.

Furnizorii sunt persoanele fizice si juridice care contribuie la aprovizionarea firmei cu resursele necesare desfasurarii activitatii in conditii bune. In general, firmele au mentinut credinta conventionala ca cel mai favorabil este existenta unui numar mare de furnizorii pentru a evita crearea dependentei de o singura sursa. Totusi date fiind conditiile actuale ale concurentei acerbe s-a ajuns la concluzia ca este mai profitabil sa existe un numar redus de furnizori cu care sa se negocieze contractele.

Piata fortei de munca consta in populatia activa, ai caror componenti pot devenii angajati ai firmei. In ceea ce priveste scopul final al firmei de a crea bunuri si servicii competitive se impune o atentie deosebita in vederea atragerii, motivarii si retinerii resurselor umane.

Autoritatile de stat include totalitatea agentiilor guvernamentale care prevad sarcini si urmaresc respectarea acestora. Relatiile cu autoritatile de stat pot fi definite intr-o conceptie mult mai larga, dat fiind faptul ca statul poate sa constranga intreprinderile prin intermediul presiunii fiscale si al reglementarilor legale, dar poate sa si intervina pentru sustinerea activitatii acestora prin intermediul subventiilor si ajutoarelor bugetare, mai mult sau mai putin diferentiate dupa domeniul de activitate. La nivel local, o firma poate avea relatii cu urmatoarele autoritati ale statului: agentiile de protectie a mediului inconjurator, administratiile financiare, comisii de sistematizare urbana, departamente publice, politia, etc.

In incercarea de a stabilii si a intelege legaturile ce se stabilesc intre firme si mediul lor, s-au conturat doua modele:

Ø      modelul ecologic sau selectarii naturale care reprezinta acea abordare a interfetei firma-mediu care se concentreaza pe grupuri de firme sau populatii si presupune ca sub influenta factorilor de mediu rezista doar firmele puternice si stabile, iar celelalte dispar;

Ø      modelul dependentei de resurse este acea viziune care limiteaza dependenta firmei de mediu, de resurse, considerandu-se ca nici o intreprindere nu poate genera intern multitudinea de resurse de care are nevoie pentru desfasurarea activitatii sale, fapt ce determina relatii cu alte firme ceea ce reduce autonomia in elaborarea propriilor actiuni.

Pentru evaluarea mediului, sarcina extrem de dificila si uneori imposibila in lipsa unui volum insemnat de informatii, este necesar luarea in considerare a doua concepte valoroase si anume : incertitudinea mediului care se refera la acea stare a mediului in care conditiile viitoare de actiune nu pot fi evaluate cu precizie si capacitatea mediului, de a sprijinii cresterea sustinuta sau stabilitatea firmei.

Orice firma, in vederea cunoasterii amenintarilor si oportunitatilor oferite de catre mediul extern, a potentialului competitiv al firmei si ecartului dintre mijloacele si resursele de care dispune si care sunt necesare, trebuie sa realizeze un diagnostic complet in care sa fie evidentiate cu claritate fortele si slabiciunile intreprinderii si a principalelor probleme cu care se confrunta; tendintele conturate cu privire la evolutia mediului extern (evolutia pietei, a cererii si tehnologiei, evolutia politica si socio-culturala, etc.); caracterul relatiilor intreprinderii cu clientii, furnizorii si alte grupari interesate; intensitatea concurentei (slaba, medie, puternica); extinderea mediului concurential, pozitia concurentiala a firmei, atuurile sale in comparatie cu concurentii, etc.

3. Mediul intern

Mediul intern al firmei, parte componenta a mediului ambiant al firmei, este considerat de catre specialistii din domeniu ca fiind cultura organizationala, adica "un sistem de valori, idealuri, credinte, si reguli de conduita comune ce unesc membrii unei firme"

Termenul de cultura are peste 300 de definitii, iar in literatura de management, numarul acestor definitii a crescut semnificativ in anii '90, reflectand diversitatea modalitatilor de tratare a conceptului de cultura. Vom prezenta in continuare cele mai reprezentative definitii ale culturii in ordine cronologica.

Astfel Edward Taylor in secolul XIX aprecia cultura ca fiind "acel intreg complex care include cunoasterea, credinta, artele, morala, legea, obiceiurile si orice capacitati sau deprinderi dobandite de catre om ca membru al societatii" . Alti autori apreciau cultura ca "moduri de gandire si maniere de existenta care sunt larg impartasite", sau "modul de viata al unui grup de oameni" , sau "programarea colectiva a gandirii care distinge membrii unui grup de oameni de cei ai altui grup" , sau "cultura este modelul integrat al cunostintelor, credintelor si comportamentelor umane care depind de capacitatea omului a invata si a transmite cunostintele catre generatiile urmatoare"

Cele mai recente definitii privesc cultura ca "un sistem de cunostinte si norme pentru a observa, crede, evalua si actiona" , "cunostinte dobandite pe care oamenii le utilizeaza pentru a interpreta experienta si a produce comportament social" sau "solutii de grup pentru probleme de adaptare externa si integrare interna"

Intre aceste aborda exista deosebiri vizibile, insa la o analiza mai atenta se pot desprinde urmatoarele elemente de baza:

cultura este un fenomen intelectual colectiv;

este influentata de actiunea mai multor categorii de factori care impart cultura in mai multe sfere aflate in interdependenta (cultura nationala, cultura industriala, cultura functionala si cultura de intreprindere);

cultura trebuie privita ca un sistem construit pe mai multe nivele (simbolurile, normele de comportament, ritualurile, practicile, valorile, cunostintele dobandite).

Privita ca un tot integrat, cultura este alcatuita din urmatoarele niveluri:

Simbolurile reprezinta acele expresii, imagini, obiecte, acte, evenimente sau calitate care au o semnificatie specifica pentru cei ce apartin unei anumite culturi, fiind un mijloc facil de transmitere a unei idei (insigna purtata de muncitorii unei intreprinderi);

Normele de comportament ce se refera la modalitatile de realizare a relatiilor interpersonale, formulele de adresare sau de salut, portul sau tinuta, precum si regulile ce trebuie respectate in relatiile dintre generatii ;

Povestirea care se bazeaza pe un fapt adevarat si poate constitui pentru cei care o cunosc un adevarat model, poate sublinia o anumita idee;

Ritualurile si ceremoniile sunt activitati colective care , din punct de vedere tehnic nu sunt necesare pentru realizarea telului propus, se considera a fi esentiale in transmiterea valorilor culturale participantilor;

Valorile reprezinta un alt nivel al culturii si se refera la cunostintele dobandite si asumate in cadrul unei comunitati si pe baza carora se definesc comportamentele membrilor si se da un inteles realitatii.

Referitor la notiunea de cultura s-a dezvoltat o adevarata filozofie, iar notiunea de cultura organizationala sau cultura de intreprindere a aparut ca urmare a influentei unui set de factori asupra culturii. In general, au fost delimitate urmatoarele sfere ale culturii :

Cultura nationala, determinata de factorii geografici, istorici, de forte politice si economice, de limba si de religie si este definita prin raportare la un spatiu national determinat;

Cultura industriala sau de ramura este determinata de natura procesului decizional, dinamica tehnologica, gradul de interventionism statal si reflecta specificul unei ramuri sau al unei subramuri;

Cultura functionala exprima valorile unei anumite specializari functionale in cadrul unei intreprinderi, ca de exemplu: "omul de finante" este preocupat de recuperarea si randamentul investitiei, "omul de marketing " are ca principala problema cunoasterea comportamentului consumatorilor, etc. Alaturi de aceasta sfera a culturii poate fi pusa si cultura profesionala care reflecta gradul de educatie si cultura a persoanei, precum si motivatia in munca. Valorile culturii profesionale pot fi substituite de uzantele larg acceptate, de normele dentologice si codurile de conduita;

Cultura de intreprindere sau corporationala este determinata de valorile promovate de fondatorii firmei si apoi de managerii acesteia dar si de domeniul de activitate, natura produsului si de stadiul de dezvoltare al firmei.

Toate aceste sfere ale culturii, sau unele elemente ale acestora se vor regasii in cultura personala alcatuita din datele culturale ale mediului in care traieste si munceste persoana respectiva.

Din cele enumerate mai sus putem spune ca mediul extern al unei firme se poate alatura culturii nationale si de ramura, iar dupa parerea noastra cultura de intreprindere cuprinde cultura functionala si profesionala.

Deci mediul intern al firmei este dat de cultura organizationala care are o importanta desavarsita in eficientizarea activitatii desfasurate de catre intreprindere. La baza dezvoltarii oricarei culturi organizationale stau o multitudine de surse si de obicei reflecta directia si imaginea indivizilor implicati (fondatori, manageri, muncitori, etc.).

Cultura organizationala sau cultura de intreprindere asa cum o mai numesc altii cunoaste mai multe abordari in ceea ce priveste definitia acesteia. Astfel, o prima definitie este cea prin care cultura de firma reprezinta "ansamblul de referinte si evidente impartasite in organizatie si dezvoltate de-a lungul istoriei intreprinderii ca raspuns la problemele de mediu si de coeziune interna cu care se confrunta intreprinderea" . "Cultura de intreprindere indica valorile, credintele, optiunile si semnificatiile impartasite la nivelul organizatiei, care sunt baza pentru normele si modelele de comportament corporationale relevante" sau "Cultura organizationala se poate definii ca programarea mentala colectiva care deosebeste pe membrii unei organizatii de membrii altei organizatii"

Luand in discutie definitiile prezentate anterior, se poate afirma ca "setul de referinte si evidente", "valorile, credintele, optiunile si semnificatie" deci cultura organizationala are drept rezultat final: Definirea profilului cultural specific la intreprinderii; Asigurarea consistentei interne a firmei, prin intermediul relatiilor interpersonale ale membrilor acesteia; Asigurarea prin intermediul comunicarii cu mediul de existenta al firmei a compatibilitatii externe.

Conform parerii specialistilor Richard Hodgetts si Fred Luthans[35] elementele componente ale culturii organizationale sunt:

O "filosofie" a firmei care se refera la modul de tratare a clientilor si angajatilor;

Un "climat organizational", adica totalitatea relatiilor publice ce se realizeaza in firma si care formeaza atmosfera generala a acesteia;

Un set de reguli prin care se determina ce trebuie si ce nu trebuie sa faca angajatii in domenii precum relatiile cu clientii, productivitatea, cooperarea intergrupuri;

Un anumit tip de comportament, dat de "argoul", limbajul comun utilizat in firma;

Un grup de valori dominante, ca de exemplu: asigurarea eficientei maxime, reducerea la maxim a absenteismului, mentinerea calitatii produselor si serviciilor la nivelele cele mai inalte posibile;

Un ansamblu de norme, cum ar fi volumul de munca si gradul de cooperare intre manageri si lucratori.

In diagnosticarea mediului intern al firmei, a culturii organizationale, un interes aparte trebuie acordat celor trei aspecte importante care sunt: directia, distributia si puterea culturii . Directia reprezinta gradul in care cultura organizationala sprijina sau impiedica realizarea obiectivelor propuse de catre intreprindere. Distributia arata nivelul de cunoastere si adoptare a culturii organizationale de catre membrii firmei. Puterea culturii arata capacitatea membrilor firmei de a accepta valorile si celelalte aspecte ale culturii.

Studiind culturile organizationale in functie de relatiile dintre angajati si firma, de nivelul ierarhic de autoritate ce defineste rolul managerilor si a subordonatilor si de conceptia generala a angajatilor privind rolul si scopul firmei, F. Trompenaars a identificat patru tipuri diferite de culturi de intreprindere si anume:

Cultura de tip familial, ale carei trasaturi fundamentale sunt rolul paternalist asumat de catre managementul firmei, mai precis importanta clara a ierarhiei, si atentia sporita acordata persoanei, indivizilor care isi desfasoara activitatea in firma;

Cultura de tip piramidal, denumita de specialistul olandez si Turnul Eiffel, se caracterizeaza prin faptul ca tot ierarhia detine primatul in atentia acordata, insa orientarea este spre scop, individul depinzand de locul de munca iar sarcinile sunt indeplinite dupa reguli stricte;

Cultura de proiect ("racheta teleghidata"), este tipul de cultura care s-a dezvoltat in unitatile bazate pe tehnologiile de varf, si se defineste prin orientate catre scop (se lucreaza in echipe la un proiect comun), si egalitate intre membrilor colectivului;

Cultura de afirmare, se intalneste cel mai frecvent in cazul firmelor mici si pune accent pe egalitate in relatiile dintre participanti si stimularea creativitatii deci orientare catre persoana.

Culturile au o multitudine de forme de manifestare, iar cateva dimensiuni pe baza carora pot fi clasificate si identificate aceste tipuri se refera la cele 10 caracteristici, considerate cele mai importante , si anume: perceptia identitatii si spatiului, comunicarea si limbajul, imbracamintea si aspectul exterior, obiceiurile alimentare, timpul si perceptia acestuia, sistemul de relatii intre indivizi, valori si norme culturale, credinte si atitudini, procese mentale si de invatare, obiceiurile si procesele de munca. Pe baza acestor caracteristici si a sistemelor de analiza a culturii (sistemul familial, sistemul educational, sistemul economic, sistemul politic, sistemul religios, sistemul de asociere, sistemul de sanatate si sistemul recreational) au fost stabile trei tipuri de culturi: culturi liniar-active, culturi multiactive si culturi reactive.

Cultura organizationala a unei firme, in actuale perioada trebuie sa aiba un caracter adaptabil, bazata pe inovare, si desi sunt intampinate dificultati inerente, managerii firmelor pot incuraja un tip de cultura, considerata cea mai buna solutie pentru firma respectiva. Cunoasterea si intelegerea mediului intern al intreprinderii poate favoriza buna organizare si coordonare a activitatii oricarei unitati.

Mediul international actual

Mediul international, parte componenta a mega-mediului oricarei intreprinderi, cuprinde totalitatea factorilor "din afara tarii de origine a unei firme, ce pot influenta activitatea acesteia"

Cresterea rolului elementului international, impune tratarea acestuia separat de celelalte componente ale mediul extern al firmei, dat fiind impactul major pe care pot sa-l aiba factorii ce se manifesta in cadrul acestui mediu.

Daca ne referim la firmele cu activitate internationala, pentru ca acestea sunt cele mai afectate de complexitatea acestui mediu, putem afirma ca apar doua mari categorii de factori de influenta si anume: factori din afara firmei sau factori de mediu international si factori din interiorul acesteia sau factori corporationali

Factorii de mediu internationali insumeaza conditiile mediului de afaceri din tara de origine, adica factorii nationali, si contextul economic, social, politic, tehnologic, cultural general, mai precis factorii internationali. Aceste categorii de factori se afla intr-o permanenta interdependenta, iar mediul international al unei firme trebuie privit in dubla ipostaza: internationala si interculturala.

In categoria factorilor din afara firmei cu activitate internationala, au fost inclusi:

Progresul tehnic, dezvoltarea tehnologica, considerat a fi cel mai important factor de influenta al firmelor multinationale si globale. Dezvoltarea fara precedent a telecomunicatiilor si informaticii au determinat o mai buna coordonare si control a activitatii filialelor dar si o mai buna informare cu privire la diversele conditii de pe pietele de actiune;

Conditiile economice, cele mai dinamice variabile ale mediului national dar si international, pot sa creeze oportunitati sau sa genereze amenintari pentru firmele deschise spre piata externa. Deosebit de important pentru firmele cu activitate internationala este constituirea unei structuri organizatorice care poate sa contracareze actiunile nefavorabile ale mediului dar sa valorifice oportunitatile oferite de catre acesta. Un exemplu, in acest sens este fluctuatia tot mai accentuata a Dolarului, sau a monedei unice Euro, fata de diferitele monede nationale care poate influenta negativ sau pozitiv capacitatea firmei de a concura pe piata externa;

Caracteristicile produsului si ale pietei in perioada recenta, mai precis sporirea gradului de instabilitate a pietei, aparitia a numeroase produse noi, descoperirea unor noi tehnic de marketing, diversificarea necesitatilor si preferintelor consumatorilor, amplificarea riscului in afaceri, impun o mai buna cunoastere a mediului in care actioneaza pentru a evita pe cat posibil situatiile nefavorabile pentru firma. Astfel, pentru firma cu activitate internationala este extrem de important sa realizeze o punte de legatura intre doua cerinte contradictorii: "asigurarea unui grad sporit de integrare si coordonare intre activitatile desfasurate pe plan international si pe de alta parte, raspunsul mai adecvat la cerintele si nevoile specifice diferitelor tari in care sunt implantate"

Politica guvernamentala a statelor de origine sau a tarilor gazda influenteaza activitatea firmelor prin optiuni in domenii ca: stimulente, facilitati si garantii pentru investitii, politica tarifara, prevederi legale referitoare la gradul de integrare locala a productiei, cerinte privind angajarea fortei de munca din tara gazda, transferul de tehnologie, desfacerea unei anumite cote din productia locala la export, cerinte legate de combaterea poluarii, pastrarea controlului national in anumite sectoare economice din tara de localizare, etc.

Daca ne referim la factorii corporationali, acestia sunt factori care tin de experienta firmei, strategia corporationala, cultura corporationala si nationalitatea firmei.

Un rol, am putea spune capital, in desfasurarea unor afaceri pe plan international il are cunoasterea particularitatilor culturale a tarilor gazda si a tarilor de origine. In incercarea de a cunoaste cat mai bine posibil mediul international, trebuie intreprinse studii extrem de aprofundate in care resursele financiare si umane implicate sunt destul de insemnate.

In analiza actului economic, un element esential este reprezentat de raportul dintre national si international. Este bine cunoscut faptul ca rationalitatea actului economic apare ca o consecinta a tendintei de complementaritate pe care o manifesta diferitele economii nationale, ca urmare a gamei variate de forme de combinare a factorilor de productie. Se mai poate spune ca este absolut necesara corelarea cadrului economic national cu cel international din perspectiva cerintelor de optimizare a raportului dintre resurse si nevoi, prin imbunatatirea si completarea existentului national de factori de productie cu cei ce se atrag din exterior.

In acest sens, avand in vedere situatia Romaniei, aceasta abordare se impune cu necesitate, nu numai date fiind implicatiilor pe termen lung , dar si ca urmarea particularitatilor tranzitiei pe care o traverseaza de la o economie centralizata pe plan intern si prioritar regionalizata pe plan extern, la o economie de piata pe plan intern si prioritar de asociere si parteneriat pe plan extern.

Mediul in care actioneaza in prezent economia romaneasca ne obliga sa intelegem circuitul economic international atat ca un flux de factori de productie dar si ca un flux de factori de stabilitate si garantii internationale.

Procesul actual de incadrare a Romaniei in circuitul economic international se poate caracteriza prin: deschiderea continua spre exterior a economiei si diversificarea directiilor si structurilor fluxurilor de marfuri si servicii; orientarea spre partenerii ce pot determina, prin intermediul relatiilor economice, accelerarea procesului de integrare a Romaniei in structurile europene; refacerea si consolidarea relatiilor si fluxurilor economice traditionale, etc.

La momentul actual tranzitia si reforma economica au determinat schimbari importante in ceea ce priveste eliminarea contradictiilor conceptuale si institutionale intre economia nationale si mediul economic extern.

Trecerea de la sistemul economic centralizat la cel de tip liber, transformarile radicale ce au loc ca urmare a acestui amplu proces de tranzitie, au reprezentat pentru agentii economici din Romania supunerea la o serie de forte de schimbare discontinue, extrem de puternice, care au ridicat serioase probleme de adaptare si nu in putine cazuri, chiar de supravietuire.

Activitatea intreprinderilor romanesti in actuala perioada de tranzitie, se confrunta cu numeroase influente negative sau pozitive din partea mediului extern si intern. In urma unor analize, la nivelul mai multor firme, s-a desprins concluzia ca cei mai importanti factori care au o actiune favorabila asupra firmei sunt: privatizarea, restructurarea si cererea externa.

Alaturi de acesti factori benefici au aparut o multitudine de factori care au actionat asupra activitatii firmelor romanesti, in proportii diferite, in mod negativ. Cu incidenta cea mai mare in cadrul acestor factori se inscriu urmatorii: blocajul financiar, insuficienta resurselor financiare, fiscalitatea ridicata, creditul scump, inflatia si instabilitatea cursului de schimb. Cu o intensitate mai mica in franarea activitatii intreprinderilor, putem mentiona: insuficienta pregatire a resurselor umane, conflictele de munca si managementul neperformant si organizarea inadecvata a firmelor.

Nu putem omite faptul ca in perioada actuala, intreprinderile au fost supuse unor presiuni externe puternice, care in unele cazuri au depasit capacitatea si posibilitatile lor interne de a le contracara. Acest aspect apare ca raspuns la situatia indicatorilor economici ce reflecta performantele economico-financiare si la dificultatile cu care se confrunta firmele in realizarea obiectivelor strategice propuse.

Evolutia firmelor romanesti a fost influentata atat de amplele schimbari ce au avut loc in mediul international (dezmembrarea CAER-ului, criza din Golf si din fosta Iugoslavie), dar mai ales de dinamica modificarilor din cadrul mediului extern. Acesta din urma, cu implicatii majore asupra unitatilor economice si a economiei in ansamblul sau, a fost determinat de procesul de tranzitie si de felul in care a fost conceputa si implementata reforma, de caracterul neadecvat, de cele mai multe ori, a masurilor de politica economica care nu au raspuns exigentelor si specificitatii tranzitiei, dificultatilor aparute la nivel microeconomic.

Abaterea intreprinderilor de la parametrii normali de functionare si stabilitate, a fost determinata de cotele alarmante de "turbulenta" care a fost indusa in mediul intern al firmelor. In acest context, relevante sunt urmatoarele aspecte: